Europarlamentarul britanic Nigel Farage, lider al Partidului Independenţei din Marea Britanie (UKIP) şi al grupului parlamentar „Europa pentru Libertate şi Democraţie”, a atacat dur în plenul Parlamentului măsurile fiscale impuse Ciprului de Comisia Europeană. Într-un discurs rostit miercuri, dl. Farage a atras atenția că oficialii Comisiei Europene (guvernul unional) sunt niște „infractori de drept comun” care fură banii cetățenilor pentru a susține un eșec – proiectul euro.
„Cu 25 de ani în urmă, doamna Thatcher a văzut adevărul din spatele proiectului european, a înțeles că este vorba despre a lua democrația de la statele independente și a o da unor oameni care în principiu nu pot fi trași la răspundere pentru ce fac. Doamna Thatcher a văzut foarte clar că proiectul nu va funcționa și că este unul periculos. Am încercat, la rândul meu, să prezic următoarele evoluții, pe măsura ce dezastrul euro avansa. Însă nici cel mai pesimist discurs al meu nu a putut prevedea, domnule [comisar Oli] Rehn, că dvs. și alții din Troika veți ajunge la nivelul de infractori de drept comun: furați bani din conturile oamenilor, în incercarea de a propti acest eșec total care este proiectul euro.
Zona Euro trebuie să fie reformată sau desfiinţată. Aceasta este ideea principală evidentă în numeroase rapoarte ale experţilor şi discuţii ale politicienilor. Euroscepticii încep să definească ordinea de zi a Lumii Vechi. Unul din ultimele evenimente este congresul partidului Alternativa pentru Germania (AFD), a cărui sarcină principală este înapoierea monedei naţionale. Potrivit experţilor, fiecare al patrulea german este dispus să susţină acest partid la alegeri.
Unul din liderii Alternativei pentru Germania, omul de ştiinţă şi scriitorul Conrad Adam, consideră că în societate a apărut necesitatea unei discuţii deschise despre măsurile de salvare a economiilor ţărilor UE. În interviul acordat Vocii Rusiei, el a spus între altele: „Suntem convinşi că prezenţa în continuare în uniunea valutară actuală a Germaniei ne costă prea scump. Mai scump decât decizia de a pune capăt acestui experiment eşuat. Oricum, va trebui să plătim un preţ scump, dar dacă nu vom renunţa la calea eronată, acest preţ va creşte. Ieşirea din Zona Euro nu este pentru Germania o pierdere, ci un câştig.”
Potrivit lui Conrad Adam, principiul pieţei sociale responsabile, care a demonstrat imuabilitatea sa prin dezvoltarea post-belică a Germaniei, nu trebuie să fie revizuit de dragul lozincilor frumoase şi a conjuncturii politice. Politicianul consideră inacceptabilă situaţia când de dragul oportunităţii dubioase a salvării euro se aruncă în vânt sute de miliarde. În legătură cu acest lucru, euroscepticii critică Berlinul, care ignoră posibilitatea de a reveni la marcă sau la uniuni valutare mici în interiorul Europei.
UE şi FMI au căzut de acord asupra unui ajutor financiar de 10 miliarde de euro pentru băncile cipriote, dar preţul pentru această operaţiune de salvare este taxarea tuturor depozitelor. Această condiţie a uimit naţiunea mediteraneană, Cyprus Mail acuzându-l pe noul preşedinte şi alte state membre că au trădat insula.
Chiar dacă taxarea depozitelor bancare s-a aflat pe agenda UE de mai bine de o lună, figurând în memoriile Comisiei şi fiind discutată în mod deschis de politicienii europeni – mulţi dintre ei refuzând să excludă această opţiune – puţini oameni au crezut că Eurogrupul o va pune în aplicare. Majoritatea considerau că este doar o ameninţare latentă, pentru a forţa privatizarea SGO-urilor [organizaţii semi-guvernamentale] şi creşterea taxelor pe societăţi.
Însuşi preşedintele Anastasiades a declarat în mod emfatic, în discursul său de preluare a funcţiei, că “nicio referinţă la prelevări din datoria publică sau din depozite nu va fi tolerată”, adăugând că “un astfel de subiect este în afara discuţiei”. Ministrul de Finanţe, Michalis Sarris, a făcut aceleaşi declaraţii menite să dea asigurări, susţinând că ar fi o nebunie ca UE să impună o astfel de măsură pentru că ar constitui o ameninţare pentru întregul sistem euro.
Sub constrângere
Germania şi liderii Eurogrupului au optat pentru această nebunie, calculând că Cipru este prea mic şi neimportant pentru ca o tăiere din depozitele bancare să cauzeze contagierea zonei euro [o taxă de 6,75% va fi impusă pe depozitele sub 100 000 de euro, şi de 9,9% pe depozitele peste această limită].
Atac furibund al britanicului Nigel Farage, membru al Parlamentului European şi cunoscut eurosceptic, la adresa României şi Bulgariei. Farage a ţinut un discurs în Parlamentul European, în care spune răspicat că România şi Bulgaria n-au ce căuta în Zona euro şi nici nu ar fi trebuit să li se permită de la bun început aderarea la Uniunea Europeană.
“S-a produs un eveniment politic major de când ne-am întâlnit ultima oara și nimeni nu l-a menționat. Italia a avut alegeri. Și 55% din electorat a votat pentru partidele eurosceptice, iar mișcarea domnului Grillo a reușit să obțina doar 26%. Ceea ce este absolut clar este faptul că aderarea la zona euro este complet incompatibilă cu statul de națiune democratică. Puteţi să le luaţi puterile parlamentelor naționale, insa oamenii vor merge la vot și există o tendință crescatoare in intreaga Europa, aceea ca partidele eurosceptice devin mai puternice și mai influente. Și mai există o negare completă despre criza din zona euro. Dupa discursul unor europarlamentari, din aceasta dimineata, ai crede că orice urma a recesiunii a disparut. Pana si domnul Barroso vine cu un discurs de tehnocrat, cum că totul este bine și frumos. Oricum, au fost discursuri mult mai bune decât prostiile de nedescris debidate de Olli Rehn (economist și comisar euro), care le-a indus multor europarlamentari un somn adanc. Domnilor, Zona euro a fost un dezastru economic complet. Și mai e un lucru la care nu aveti de gand sa va ganditi. Starea economiei franceze și faptul că Franța are acum divergente cu Germania. Deci, chiar în inima proiectului european, proiectul zonei euro este un dezastru. Mi-e teamă ca, în final, totul se va prabusi. Aș sublinia ca, de asemenea, sunteti în negare si in ceea ce priveste situatia României și Bulgariei. Aceste două țări sunt chinuite de corupție și criminalitate organizată. Acestor doua tari nu ar fi trebuit sa li se permita de la bun inceput aderarea la Uniunea Europeană. Vreau s-o spun clar, noi, cei din UKIP (UK Independence Party), nu cred că e bine și corect sa avem frontierele total deschise, de anul viitor, pentru un număr nelimitat de oameni din aceste țări să vină în Marea Britanie pentru a lucra si să mai pretinda si beneficii. Și nu suntem doar noi, iata ca si primarul orasului Duisburg din Germania a declarat public că afluxul masiv de cetateni din România și Bulgaria provoacă mari probleme sociale. Doamnelor și domnilor, avem de a face cu o problema majora. Nu trebuie sa existe o uniune politică cu România și Bulgaria”, a declarat Farage.
Camera Deputaţilor a adoptat, marţi, cu 197 de voturi “pentru”, 18 voturi “împotrivă” şi 13 abţineri, proiectul legii privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de trafic de telefonie şi internet, cunoscută ca Legea “Big Brother”. Legea a fost adoptata la presiunea UE. Ministrul Afacerilor Externe, Leonard Orban, a declarat, în 7 mai, că România riscă amenzi de peste 30.000 de euro pe zi dacă nu va adopta cât mai repede legea privind retenţia datelor, cunoscută şi ca legea “Big Brother”, pentru care este deschisă procedură de infringement împotriva ţării noastre.
Furnizorii de telefonie fixă, mobilă şi internet sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni toate datele legate de convorbirile telefonice şi schimbul de email-uri, cu excepţia conţinutului corespondenţei electronice sau al convorbirii telefonice (n.red: este greu de crezut ca nu vor fi inregistrate si convorbirile si mesajele transmise pe internet). În cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă trebuie să se reţină numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărul celui spre care a fost redirecţionat apelul, precum şi numele acestora. În cazul serviciilor de internet, se vor reţine utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi adresa abonaţilor si identitatea echipamentului folosit.
În ultimii ani, mai ales de când am intrat în aşa-zisa “familie europeană”, în fiecare an pe 9 mai, cei mai mulţi români pe care-i întrebi dacă ştiu ce serbează în această zi (şi printre tineri, cu atât mai mult), spun că serbează “ziua Europei” şi atât! Rar mai îşi aduce aminte cineva, ce reprezintă de fapt ziua de 9 mai pentru România! Mă întreb, dacă vreun american, de exemplu, nu ştie ce reprezintă data de 4 iulie pentru naţiunea sa! Iar mass media îşi face din plin “datoria” de a şterge din memoria colectivă a poporului român, semnificaţia fundamentală a zilei de 9 mai. Să fie o întâmplare? Sunt convins ca nu!
9 mai este Ziua Independenţei României. PE 9 MAI 1877, Parlamentul ţării proclamă „Independenţa absolută a României”, prim ministrul Mihail Kogălniceanu declarând oficial că suntem „în stare de rezbel…, dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Astfel Camera Deputaților și Senatul votează moțiunea prin care se lua la cunoștință că „rezbelul între România și Turcia, ca ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României, au primit consacrarea lor oficială”, adică s-a votat moțiunea de proclamare a independenței României. În aceași zi, după amiaza, s-a strâns în jurul clădirii Adunării, un mare număr de bucureșteni, care au primit cu entuziasm vestea proclamării independenței, manifestând până târziu. Acestei mulțimi i s-a alăturat și „vreo mie de studenți”, după aprecierea lui Nicolae Iorga, având drapele și torțe aprinse, cântând „Deșteaptă-te române!”. Tot în aceași seară, de 9 mai 1877, au avut loc manifestații de bucurie și la Craiova și Iași.
A doua zi, după ce principele Carol I a semnat actul de independență, guvernul român a încetat plata tributului de 914.000 lei către Poarta Otomană, suma fiind direcționată în bugetul ministerului apărării. Aceasta este o mică parte din jertfa materială și de sânge a înaintașilor noștri, astfel că pentru echiparea și întreținerea armatei române s-au adunat din donațiile poporului suma de 1.639.798 lei, din care cu 1.212.661 lei s-au plătit armele achiziționate. De asemenea poporul a oferit pentru nevoile armatei române: 91.436 pâini; 32.363 obiecte de îmbrăcăminte și încălţăminte; 10.967 feșe; 6.724 vite, oi cai; 93.789 kilograme de alimente; 8.649 hectolitri de cereale și fasole și multe altele. Întreaga valoare a donațiilor primite de autoritățile române însumează suma de 9.247.000 lei. Pe lângă toate acestea poporul român a prestat 1.045.747 de zile de muncă pentru transporturi și 53.676 zile lucrătoare în construcții.
Poporul român a participat în bătăliile războiului de Independență (1877 – 1878), purtate pentru neatârnarea țării cu peste 58.000 de oameni pe fronturi, din care mai mulți de jumătate au fost omorâți sau răniți. Și toate acestea pentru ca urmașii lor să trăiască într-o țară liberă, nesupusă niciunei puteri străine. Iar noi, cei de astăzi, obidienți puterilor apusene, îi uităm, ca să plăcem celor care ne asupresc! Halal neam românesc! Un popor care îşi uită istoria, nu merită să existe.
Doar o regândire fundamentală a întregului model al Uniunii Europene poate readuce bogăţia pe Continent, scrie preşedintele ceh Václav Klaus într-un editorial publicat de “The Telegraph”. Timp de mulţi ani, Europa nu a acordat suficientă atenţie evenimentelor de pe Continent sau nu a îndrăznit să le privească în mod critic. Abia acum doi ani, o dată cu începutul crizei datoriilor eurozonei unii au început să privească mai îndeaproape problemele.
Dar cei mai mulţi tot nu doresc să vadă că acesta a fost doar vârful unui aisberg mult mai mare. Împreună cu politicienii şi economiştii, aceşti oameni au considerat că până şi criza din 2008-2009 a fost un fenomen global şi că Europa pur şi simplu l-a importat, deşi era evident că era o criză nord-americană şi europeană. Problemele de durată din Europa au fost mult subestimate: de aceea trebuie arătate dintr-o perspectivă istorică.
Integrarea europeană s-a bazat pe o idee raţională de a liberaliza Europa, de a o deschide şi de a extinde comerţul construind o piaţă comună şi un spaţiu economic larg interconectat. Această liberalizare a caracterizat mai mult sau mai puţin primele decenii ale procesului de integrare europeană. Şi a adus rezultate bune, mai ales în comparaţie cu anii 30.
Dar vremurile actuale sunt diferite, pentru că integrarea europeană s-a dus spre altceva. Liberalizarea a fost înlocuită de un transfer masiv al competenţelor de la statele membre către “centrul de comandă” al Uniunii Europene, din Bruxelles; de o înlocuire radicală a caracterului interguvernamental cu supranaţionalismul; de o slăbire atent orchestrată a “cărămizilor” integrării europene – ţările individuale; de o centralizare pe scară largă, reglementări împotriva pieţei, standardizare şi armonizare a întregului continent.
Preluare: Revista “România Mare“. Conf. univ. dr. G.D. Iscru
Într-un material anterior – „A sunat ceasul? Uniunea Europeană – Marea Amăgire“ – am arătat cum avertismentul dat în 2003, într-o carte ştiinţifică, semnată de doi autori englezi, avînd la bază o analiză profesionistă şi responsabilă, prin care se prefigura eşuarea acestei „mari amăgiri”, comparabilă doar cu „visele de autoamăgire ale comunismului” (op. cit., p. 314), s-a adeverit. În studiul amintit reiteram şi soluţia corectă de ieşire din situaţia explozivă în care UE se află azi: revenirea la o Europă a naţiunilor suverane şi a Statelor naţionale independente – dar cu adevărat independente, iar nu obediente „Centrelor de Putere” (cum se autointitulează azi noile imperii) –, State suverane care pot angaja între ele relaţii complexe – Tratate, Convenţii –, reciproc avantajoase, astfel putînd să răspundă, prompt şi eficient, exigenţelor şi provocărilor actuale şi viitoare. Avertismentul dat în 2003 s-a adeverit după numai 8 ani!
După mai multe întruniri, precipitate, la nivelul „cel mai înalt”, determinate de pericolul „exploziei” iminente, favorizată de megacriza provocată de „superelitele” care-şi arogă dreptul de a conduce şi, mai mult, de a domina lumea, tocmai cu scopul de a grăbi „globalizarea”, liderii UE au lansat, de fapt, au relansat, poate la o „sugestie” mai înaltă, soluţia „Statelor Unite ale Europei”. Comandantul nostru de „navă” a preluat, imediat şi cu convingere (?), soluţia, aducîndu-i chiar şi un minielogiu.
Pentru cei neavizaţi, care ştiu prea puţină istorie, iar ştiinţei politice nu i-au putut desluşi încă definiţia, obiectul – soluţia liderilor UE pare credibilă. Unii lideri naţionali vremelnici, cu siguranţă nemulţumiţi de vasalitatea sub care şi-au împins Statele naţionale prin „aderare” şi le-au angajat în perspectiva „integrării” – în fapt aceste eufemisme nu sînt altceva decît etapele constituirii „Imperiului global”! –, au putut gîndi că, iată, „umaniştii” din anturajul „Marelui Arhitect”, prin acea soluţie, relansată, au în vedere, cu adevărat, o Europă a naţiunilor suverane şi a Statelor naţionale independente şi, ca atare, s-ar putea conforma şi ei.
Romania si-a reiterat intentia de a adopta euro peste trei ani, cu toate ca restul statelor UE care nu au trecut la moneda unica nici nu vor sa auda de intrarea in zona euro. Conform “Programului de convergenta 2012″, aprobat saptamana aceasta de Guvernul Romaniei printr-un memorandum, Romania va adopta euro in 2015. Alte prevederi se refera la reducerea deficitului structural sub 0,7% din Produsul Intern Brut (PIB) pana in 2014 si intrarea in Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM) II, in perioada 2013-2014.
“Principalul obiectiv este reducerea deficitului structural sub 0,7% din PIB pana in 2014. In acest fel, se poate ilustra capacitatea Romaniei de a se incadra incepand din anul 2013 in obiectivul bugetar pe termen mediu, ceea ce corespunde prevederilor Tratatului privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta, in cadrul Uniunii Economice si Monetare. Se incearca atenuarea ciclicitatii economiei, reducerea presiunilor inflationiste si limitarea deficitelor externe. De asemenea, se mentine angajamentul de adoptare a monedei euro in 2015 prin intrarea in mecanismul ERM II in 2013-2014“, a anuntat purtatorul de cuvant al Guvernului, Dan Suciu.
Romania pare a fi singura tara UE din afara zonei euro care sa vrea sa mai adere, state precum Bulgaria, Ungaria, Polonia sau Cehia spunand sub o forma sau alta ca nu se grabesc sa faca acest lucru pana cand nu va fi rezolvata criza datoriilor europene. Mai mult, statele slabe din zona euro, cum ar fi Grecia, au ajuns sa vada apartenenta la uniune ca pe o povara.
