Arhiva pentru March 2006
Sursa: http://www.iits.dircon.co.uk/newalliance/nazieu.htm
Adeseori se spune că naziştii şi fasciştii sunt doar nişte extremişti xenofobi şi naţionalişti, în totală opoziţie faţă de “bunele” organizaţii internaţionale cum ar fi UE. Însă, nu e neapărat aşa…
UE, un copil al războiului.
În 1942, a fost publicată o carte intitulată “Comunitatea europeană”. Principalul său autor, doctor în economie, a argumentat în 1940 pentru o “Uniune a Europei Centrale” şi o “zonă economică europeană” şi pentru rate fixe de schimb – alfel spus, pentru o monedă comună (de genul euro).
În această carte, autorul a scris: “Nici o naţiune europeană nu poate atinge singură un înalt nivel de libertate economică, compatibil cu toate cerinţele sociale…. Formarea unor blocuri economice foarte largi urmează o lege naturală a dezvoltării… acordurile interstatale din Europa vor controla forţele economice generale… Trebuie să existe o pregătire pentru a subordona propriile interese, în multe cazuri, intereselor comune ale Comunităţii Europene.”
Unul dintre coautori scria că “economia naţională clasică e moartă… destinul comunitar este cel al unei economii europene… destinul şi extinderea cooperări europene depinde de un nou plan economic unitar”. Un alt coautor obseva că “Avem sarcina de a realiza o Comunitate europenă…. Sunt convins că acesta efort va continua după sfârşitul războiului. ”
Următoarele fraze vor explica aceste lurcuri: Principalul autor al cărţii a fost ministrul nazist al economiei, totodată criminalul de război, Walther Funk. Ceilalţi doi coautori au fost academicianul nazist Heinrich Hunke şi demnitarul Gustav Koenig. Ei nu erau nişte excentrici printre nazişti. Ordinele lui Goering din 1940 prevedeau un proiect pentru o “unificare economică pe scară largă a Europei”. În acelaşi an, Goebbels compara drumul spre unificare al Germaniei din secolul 19 cu cel de unificare al Europei din secolul 20, afirmând totodată că “peste 50 de ani, oamenii nu vor mai gândi în termeni de ţări”.
Aceiaşi veche “Nouă Europă”?
Ribbentrop a propus în 1943 un plan pentru o confederaţie europeană. Seyss-Inquart, gauleiter (guvernator) al Olandei, spunea că “Noua solidaritate europeană şi cooperare economică vor duce la o rapidă creştere a prosperităţii, odată ce graniţele economice naţionale sunt înlăturate.”
Şi alţi oficiali nazişti gândeau la fel. Quisling spune că nu există nici o opoziţie între naţional-socialism şi cooperarea economică europeană. Un ministrul francez din guvernul de la Vichy, Jacques Benoist-Mechin afirma că Franţa trebuie “să abandoneze naţionalismul…şi să-şi ia locul în Comunitatea Europeană, cu demnitate.”
După cuvintele lui Rodney Atkinson, “Comunitatea Europeană a fost în intenţia naziştilor… drept o cauză comună împotriva Marii Britanii… şi ca un sistem de liber schimb.”. În cartea sa, “Cercul complet al Europei” (pag. 92-93) , Rodney Atkinson enumeră o listă de paralele între “Europa lui Hitler” şi “Europa de azi”:
* Europaische Wirtshaftsgemeinschaft
* Comunitatea economică Europeană.
* European Currency System
* European Exchange Rate Mechanism
* Europabank (Berlin)
* European Central Bank (Frankfurt)
* European Regional Principle
* Committee of the Regions
* Common Labour Policy
* Social Chapter
* Economic and Trading Agreements
* Single Market
Următoarele citate sunt de asemenea interesante: “Doar germanii pot organiza cu adevărat Europa…” (Goebbels) “Viitorul va aparţine germanilor atunci când vom construi Casa Europei…“(Helmuth Kohl) “Sistemul economic anglo-saxon, economia naţională clasică, este mort…“(Heinrich Hunke) “Este esenţial să stabilim o unică monedă europeană pentru a contracara valorilor anglo-saxone.“(ministrul belgian de finanţe, Phillipe Maystadt,1996)
Nu vreau să insinuez că toţi “eurofilii” sunt apropiaţi de ideologia nazistă. Evident, ei nu împărtăşesc rasismul lui Hitler. Fără îndoială sunt democraţi liberari. Totuşi, toate regimurile totalitare se bazează pe concentrarea puterii în mâinile unei birocraţii centrale. Cu toţii vor să controleze viaţa privată a cetăţenilor şi să dea directive fără a consulta un parlament liber ales. Pe scurt – poate că eurocraţii nu au o ideologie totalitară, dar au un compartament care aminteşte de totalitarism. Pentru mai multe detalii, recomand cărţile: “Europe’s Full Circle” de Rodney Atkinson, “The Tainted Source” de John Laughland şi “Britain Held Hostage” de Lindsay Jenkins.
Un gând de final: Naziştii au folosit referendumul pentru a prelua puterea din mâinile reprezentanţilor poporului şi a o concentra în mâinile lor. În perspectiva unui referendum în Marea Britanie pentru trecerea la moneda UE şi faţă de pericolul concetrării puterii economice în mâinile unei Bănci Centrale Europene practic incontrolabile – ţineţi minte un singur lucru: Acest drum e fără întoarcere! Nu păşiţi pe el!
26/3/2006
MINISTRUL TURC de externe Abdullah Gul a facut apel la statele UE sa-si extinda legislatia antidefaimare pentru a cuprinde si asigurarea respectului pentru Islam, relateaza publicatia EU Observer. Ideea a fost respinsa de guvernul Olandei, care se opune de asemenea initiativei Comisiei Europene de a adopta o rezolutie comuna a Natiunilor Unite, impreuna cu statele islamice.
O declaratie scrisa a ministrului Gul a circulat printre jurnalistii prezenti la reuniunea informala a ministrilor de externe ai UE de la Salzburg, in care se afirma printre altele: “Nu ne putem permite sa vedem ca oamenii din intreaga lume incep sa creada ca respectul pentru credinta si religie nu face parte din valorile europene, in timp ce exact opusul este adevarat.”
“De fapt, exista restrictii legale impotriva acestui tip de defaimare. Totusi, aceste restrictii se aplica numai in cazul religiilor majoritare in respectivele tari. (…) As vrea sa fac un apel catre toti cei prezenti pentru a demara un proces de reexaminare a legislatiilor, pentru a ne asigura ca aceste restrictii de aplica tuturor religiilor in mod egal.” a concluzionat seful diplomatiei turce, ale carui aluzii par sa se indrepte catre acele tari ale Uniunii Europene care sanctioneaza antisemitismul dar nu si islamofobia. Ministrul olandez de externe, Bernard Bot, a respins ideea omologului sau turc, fiind secondat de seful diplomatiei daneze, Per Stig Moller. Ambele tari au avut de suferit in trecutul apropiat din cauza islamismului radical: Olanda, in 2004, cind regizorul Theo Van Gogh a fost ucis de un fanatic musulman, Danemarca, la inceputul anului 2006, cu ocazia scandalului caricaturilor infatisindu-l pe profetul Mohammed. (Cristina Cercel)
25/3/2006
Sursa: The European alliance of EU-critical movements.
1. Proiectul constitutional este un plan pentru o Uniune Europeana mai centralizata, mai inegala si mai nedemocratica, in care controlul cetatenilor obisnuiti este transferat in si mai mare parte ‘elitelor’ politice din statele membre, in special din cele mari cum ar fi Franta si Germania.
2. Pana acum, Uniunea Europeana s-a bazat pe tratate intre statele membre, fiind o creatie a acestora si neputand exista in lipsa lor. Insa ‘tratul constitutional’ pune bazele unui nou stat, facand din UE o persoana juridica pe plan international, separata si superioara statelor membre, capabila de a negocia tratate cu tari straine, ceea ce statele membre nu vor mai putea face. Cetatenii europeni doresc ca statele lor sa fie independente si conduse de guverne care raspund in fata lor si nu ca tarile lor sa se reduca la statutul de provincii intr-un superstat centralizat ale carui politici sunt decise de comitete supranationale cum ar fi ‘Comisia Europeana’, ‘Consiliul si Curtea de Justitie’, care au o conduceri ‘elitiste’, nedemocratice.
3. Constitutia UE face apel la toate tratatele anterioare, cum ar fi Tratatul de la Roma sau Tratatul de la Nisa si incorporeaza elementele lor principale. Asta ar trebui sa fie un prilej pentru a redefini aceste elemente, pentru a repatria puterile de la Bruxelles catre tarile membre si pentru a remedia lucrurile evident gresite ala UE – cum ar fi de exemplu ‘politica agricola comuna’ (C.A.P.), Euratom, si, in general, nesfarsitele reglementari si reguli emanate de la Bruxelles. Cetatetii vor asemenea schimbari, insa Constitutia UE exprima exact opusul lor.
4. Cetatenii europeni, in general, nu au nici macar habar de reglementarile cuprinse in aceasta Constitutie a UE. Asta spune foarte mult despre ce intelege UE prin “mai multa democratie, transparenta si eficienta”.
5. Articolul I-10 al Consitutiei UE este unul cheie prin afirmatia: “Constitutia, si legile adoptate de institutiile UE au intaietate in fata legilor statelor membre”. Aceasta reglementare nu a aparut explicit in nici unul dintre tratatele anterioare. Mai mult, aceasta ‘inovatie’ se va aplica in toate domeniile, nu doar in cele acoperite de tratatele anterioare. Asta va inlatura practic democratiile nationale si independenta politica a statelor membre. Din punct de vedere politic, dar si legal, statele membre se vor transforma in niste provincii ale unui nou stat numit Uniunea Europeana, iar Constitutiile si legile lor vor fi subordonate Constitutiei si legilor UE.
6. Noua Constitutie inlocuieste de asemenea sistemul actual de vot ponderat stabilit prin Tratatul de la Roma, printr-un nou sistem in care legile vor fi votate printr-o majoritate simpla a statelor atata timp cat populatia acestora atinge 60% din populatia UE. Asta avantajeaza fireste statele care au o populatie mai mare – dand de exemplu puteri mai mari Germaniei si Frantei, care, impreuna, constituie aproape 40% din populatia UE. In consecinta, legile UE vor trece mai usor, centralizarea va spori, iar parlamentele nationale – si cetatenii care le aleg – vor avea puteri tot mai reduse. Asta inseamna mai putina democratie, nu mai multa asa cum se declama.
7. Constitutia elimina controlul national in 30 de noi arii politice. Printre acestea se numara si procesele civile si penale, legi privind dreptul de azil si imigratia, instituirea unei politii europene, Europol si a unei Curti de Justitie, Eurojust, politici privind energia, fondurile structurale, tratatele culturale si nu in ultimul rand, cultura. Oamenii de rand nu vor o asemenea extindere imensa a puterilor UE. Aceasta extensie nu e necesara si nu e nici democratica.
8. Noua Constitutie elimina sistemul actual de rotatie a presedentiei UE la fiecare 6 luni, instituind in schimb functia de presedinte al UE, ales de Parlamentul European pe o perioada de 5 ani. De asemenea, Constitutia stabileste functia de ministru de externe al UE si un serviciu diplomatic, separat de cele ale tarilor membre, si de asemnea un Procuror Public.
9. Constitutia interzice Statelor membre sa duca o politica externa independenta. Articolul I-15 spune clar: “Statele membre vor urma activ si fara rezerva politica externa si de securitate a Uniunii Europene, intr-un spirit de loialitate si de solidaritate mutuala si vor indeplini actele adoptate de Uniune in aceste domenii.”. Termenul de “loialitate” este emblematic pentru subordonarea statelor membre in fata Uniunii Europene. Articolul I-40 viseaza formarea unei aliante militare intre statele membre si a unei politici comune de aparare, care va inlocui obligatiile catre NATO ale statelor membre in aceasta organizatie, si va sfarsi neutralitatea statelor care nu sunt membre NATO.
10.Constitutia da puterea Curtii de Justitie de la Luxembourg de a stabili ‘drepturile fundamentale ale cetatenilor UE’, trecand peste Constitutiile nationale si Curtile Supreme de justitie, la fel si peste Curtea Drepturilor omului de la Strasbourg. Asta permite Curtii de Justitie a UE sa intervina practic in orice domeniu al vietii si societatii, cum ar fi – dreptul la viata, legile familiei, legile proprietatii, legislatia muncii, educatie si invatamant, reglementarea cultelor etc. La ora actuala, in unele domenii sensibile, exista diferente in asemenea standarde printre tarile membre UE – cum ar fi in domeniul detentiei preventive, legalizarea sau nu a drogurilor usoare, avortul, eutanasia etc. Ar trebui oare ca o Curte de Justitie a UE sa aiba putere de a impune acelasi standard asupra Europei? Aceasta propunere are de-a face de fapt cu dorinta de a extinde tot mai mult puterile UE. Uniunea Europeana ar trebui sa respecte drepturile omului; nu sa aiba puterea de a decide care sunt drepturile noastre.
11.Articolul I-12 al Constitutiei permite Presedintilor si primilor ministri sa treaca orice arie politica din domeniul unanimitatii spre cel al votului majoritar, fara a fi nevoie de a adopta tratate noi in acest scop care sa fie ratificate de Parlamente sau prin referendumuri populare. Articolul I-17 spune ca daca aceasta Constitutie nu ofera suficiente puteri UE pentru a-si atinge obiectivele, Consiliul de Ministri poate “lua masurile necesare” pentru a conferi UE respectivelee putere. Aceste articole ofera asadar un cadru pentru ca tot mai multe puteri sa fie luate parlamentelor nationale si cetatenilor care le aleg si sa fie conferite structurilor nealese ale Uniunii Europene. Este un fapt fundamental anti-democratic.
22/3/2006
“Miscarea populara impotriva UE” (in daneza: “Folkebevægelsen mod EU”) este o asociatie politica impotriva UE din Danemarca. Spre deosebire de alte organizatii eurosceptice, obiectivul lor principal este acela de a retrage Danermarca din UE si de a reintra in EFTA (European Trade Free Agreement). In alegerile din 2004 pentru Parlamentul European, “Miscarea populara” a obtinut 5.2% din votul danezilor alegand un europarlamentar. Cu toate acestea, “Miscarea populara” nu se considera un partid politic, motiv pentru care nu candideaza in alegerile pentru parlamentul danez.
Care sunt scopurile “Miscarii populare impotriva UE”.
- “Miscarea populara” se opune prezentei Danemarcei in UE.
- “Miscarea populara” este o asociatie a mai multor organizatii, iar platforma prezentata aici reprezinta un numitor comun al acestora.
- “Miscarea populara” sprijina cooperarea pasnica, deschisa si echitabila intre toate tarile. Acest lucru include si dreptul la libertate si autodeterminare pentru fiecare.
- “Miscarea populara” doreste o mai stransa colaborare intre tarile nordice si mentinerea unei societati a bunastarii.
- “Miscarea populara” doreste o dezvoltare ce poate fi sustinuta din punct de vedere ecologic si politici de mediu.
- “Miscarea populara” doreste sa inlocuiasca apartenenta la Uniunea Europeana cu o cooperare libera interguvernamentala si considera ca Danemarca va avea oportunitati mai bune in a-si influenta propriul viitor in afara UE.
- In interiorul Parlamentului UE, “miscarea populara” se va opune propunerilor care tind sa mareasca puterea Uniunii EUropene. De asemenea, va sprijini initiativele care reduc puterile UE in favoarea organelor alese democratic ale statelor membre.
Danemarca ar trebui sa fie capabila sa duca o politica externa independenta, incluzand arii cum ar fi comertul si dezvoltarea. Danemarca trebuie sa-si recastige independenta vocii in negocierile internationale, de exemplu ca membru al ONU, al Consililui Europei, al OSCE si al Consiliului tarilor nordice. Cand Danemarca va parasi UE va trebui sa obtina un acord de liber schimb cu UE, sa reintre in EFTA si sa ia initiativa de a creste cooperarea intre tarile nordice.
Danemarca trebuie sa lucreze pentru o dezvoltare ce poate fi sustinuta ecologic si sa mareasca totodata ajutorul acordat tarilor in curs de dezvoltare. Tarile sarace ar trebuisa aiba un acces mai bun la pietele europene. “Miscarea populara” sprijina cooperarea interguvernamentala in materie de politici de mediu si de dezvoltare ecologica.
Vom lucra pentru o Europa deschisa si o lume deschisa in care fiecare tara poate alege forma de cooperare democratica internationala care i se pare mai potrivita din punct de vedere politic, economic, social si cultural. Politicile comerciale ale UE, care sunt discriminatorii in general pentru tarile care nu fac parte din UE, trebuie schimbate. Tarile Occidentale trebuie sa coopereze cu cele din Estul Europei, in particular in domeniul mediului si al prevenirii conflictelor etnice.
Politica daneza a refugiatilor trebuie sa fie decisa in colaborare cu ONU si cu respectarea stricta a conventiei ONU privind refugiatii. Danemarca nu trebuie sa-si subordoneze aceste politici nici unei politici comune UE. De asemenea, “Miscarea populara” lupta impotriva rasismului si a oricarei forme de discriminare, de opresiune politica sau de violenta.
Doar prin parasirea deplina a UE, Danemarca va fi capabila sa conduca politici economice efective in favoarea angajatilor si a comertului. Danemarca trebuie sa-si poata decide singura politicile monetare si fiscale pentru a gasi cel mai bun drum posibil printre fluctuatiile economice.
“Miscarea Populara” vrea sa pastreze sistemul nordic de bunastare, care e bazat pe principiul impartirii echitabile a bogatiei intre toti cetatenii. Danemarca ar trebui sa decida pentru ea insasi in problemele financiare si de asistenta sociala pentru a putea pastra actualul sistem de bunastarea sociala.
Cultura nu poate fi dictata, ci emana din traditiile particulare, din nevoile si atitudinile fata de viata si din imaginatia poporului. Dreptul oamenilor la autodeterminare culturala este un principiu cheie al “Miscarii Populare”.
“Miscarea Populara” sprijina dezvoltarea unur nivele ridicate de educatie, in spiritul traditiilor daneze si ale suveranitatii nationale. UE nu trebuie sa ne conduca sistemul de educatie si de cercetare. In loc de asta, institutiile de educatie si de cercetare trebui sa participe liber la cooperarea internationala, la toate nivelele.
“Miscarea Populara” considera ca faptul ca sefii statelor au semnat noua Constitutie a UE nu inseamna ca acest lucru ar avea vreo valoare – doar cetatenii europeni pot sa se exprime prin referendum asupra ei. Constitutia Ue ar aduce un asemenea grad de degradare a democratiei in UE, incat ii rugam pe compatriotii nostri sa voteze nu. Numai un NU spus Constitutiei UE poate salva consitutia daneza si independenta Danemarcei. (Referendumul privind “Constitutia UE” este fixat pentru 27 septembrie 2006. Unul din recentele sondaje efectuat pentru ziarul „Borsen” arată că 39,5% din danezi ar vota împotrivă, 30,8% pentru, iar 29,7% sunt nehotarati sau nu ar participa la vot.)
17/3/2006
FORMATIUNEA austriaca de dreapta FPO (Partidul Libertatii) a demarat o campanie de strangere de semnaturi, prin care spera sa obtina organizarea unui referendum pentru retragerea Austriei din Uniunea Europeana, dar si contra aderarii Turciei la UE sau a imigratiei musulmane. “Nu nebuniei din Europa” a fost titlul care a guvernat brosurile si afisele de popularizare a actiunii, sloganul fiind: “Austria, ramai libera!”. In decursul unei saptamani, cetatenii vor putea semna “cererea populara”, iar strangerea a cel putin 100.000 de iscalituri va obliga parlamentul sa discute petitia, fara sa implice insa si necesitatea organizarii unui referendum. Fireste, sansele sa se organizeze un referendum sunt ca si nule – insa important ramane gestul si faptul ca exista, desi sunt marginalizate si tratate cu infamantul calificativ de “extremiste”, forte politice care se opun hiper-birocratiei de la Bruxelles. Iar FPO a obtinut la ultimele alegeri din Austria 15% din voturi si a participat o vreme la guvernare (ceea ce a atras Austriei sanctiuni din partea UE).
17/3/2006
Motto: “Continentul a intors fata atat trecutului cat si viitorului.”
de PAUL JOHNSON. Joi, 17 iunie, 2005.
FAPTUL ca ‘Europa’ ca entitate politica este bolnava iar Uniunea Europeana ca institutie este intr-o grava dezordine nu poate fi negat. Dar nici unul dintre remediile despre care se discuta acum nu poate schimba lucrurile in bine. Respingerea prin referendum a Constitutiei UE de catre cetatenii francezi si olandezi este un semnal clar ca trebuie renuntat la acest document ridicol si, totodata, e necesara o regandire totala a ideii de “Uniune Europeana”. Ceea ce birocratii de la Bruxelles nu vor nici in ruptul capului! Elita UE dovedeste nu doar o lipsa de putere intelectuala ci si o perseverenta si o orbire vecina cu imbecilitatea. Asa cum marele poet Schiller spunea: “Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar.”
Slabiciunile fundamentale ale Uniunii Europene care trebuie remediate, daca se doreste salvarea acestui proiect, sunt urmatoarele. In primul rand, UE a incercat sa faca prea mult, prea repede si cu prea multe detalii. Jean Monnet, arhitectul “Tratatului Otelului si al carbunelui”, eticheta originala a UE, a spus mereu: “Evitati birocratia. Ghidati, nu dictati! Reguli minime.”. El vroia sa evite Europa totalitarismului, fie el comunist, fascist sau nazist, in care fiecare aspect al existentei umane era reglementat de catre stat. El a recunoscut de asemenea ca instinctul totalitarismului sta adanc infipt in filosofia si mentalitate europeana – in Rousseau si Hegel, Marx sau Nietzsche – si ca trebuie sa i se opuna cu tarie puterea liberalismului si a individualismul anglo-saxon.
In realitate insa, de o generatie si ceva, UE a mers intr-o directie total opusa celei gandite de fondatorii ei, astfel ca azi, UE este ea insasi un monstru totalitar care emite milioane de reguli si legi ce invadeaza fiecare colt al vietii economice si sociale. Rezultatele sunt infricosatoare: O birocratie imensa la Bruxelles cu fiecare departament clonat in fiecare din capitalele statelor membre. Un buget urias ce ascunde o coruptie fara precedent, o masina eficienta de spoliere a sute de milioane de platitori de taxe. Si peste toate, o reglementare totalitara a economiilor nationale.
Filosofia economica a UE poate fi descrisa de un singur cuvant “convergenta”. Scopul este acela de a face toate economiile nationale identice cu un model “perfect”. Ceea ce, asa cum s-a dovedit dealtfel, este formula perfecta pentru stagnare (si declin). Ceea ce face sistemul capitalist sa functioneze, iar economiile dinamice, este exact opusul acestei conceptii: este neconformismul, inovatia, excentricitatea, inventivitatea.
Prin urmare nu este surprinzator ca Europa, care a avut cresteri economice rapide in anii 1960 si 1970, inainte ca UE sa se fi impus, a ajuns acum intr-un stadiu de stagnare. Rate de crestere economica de 2% sunt rare, exceptand poate Anglia care a urmat in anii 1980 modelul american al pietelor libere. Somajul de asemenea este foarte ridicat, peste 10% in Franta, si chiar mai mult in Germania, la fel de ridicat fiind doar in perioada Marii Depresiuni din anii 1930. Este firesc ca somajul ridicat si cronic sa genereze frustrari care se exprima in diverse feluri. Un astfel de mod de expresie este si rata natalitatii extrem de scazuta care genereaza scaderi ale populatiei.
Un alt aspect fundamental al maladiei provacate de UE este faptul ca UE a intors spatele trecutului sau istoric. Europa a fost practic o imbinare a culturii clasice greco-romane cu crestinismul. Bruxelles-ul le repudiaza pe ambele. In noua “Constitutie” a UE nu se face nici o mentiune la originile crestine ale Europei, mai mult, crestinii practicanti nu pot detine functii cheie in birocratia UE.
Ultimul mare om de stat din Europa care a pus accentul pe contextul istoric si cultural al unitatii europene a fost Charles de Gaulle. El dorea o Europa a patriilor”, si totodata o “Europa a lui Dante, a lui Goethe, a lui Chateubriand.. si a lui Shakespeare, aussi!”.
Nici un membru al elitei UE nu mai foloseste un asemenea limbaj. UE nu are nici un continut intelectual. Marii scriitori nu au nici un rol in ea, cu atat mai putin marii ganditori sau oameni de stiinta. UE nu este Europa lui Thomas D’Acquino, a lui Luther sau Calvin – dar nici Europa lui Galileo, Newton sau Eistein. Acum 50 de ani, unul dintre fondatorii proiectului european, Robert Schumann, se referea adeseori in discursurile sale la Kant, la Thomase More, Dante sau la Paul Valery. Pentru el, constructia Europeana era “o problema de morala”. El vorbea de asemenea despre “sufletul Europei”. Astazi, asemenea expresii nu au nici un ecou la Bruxelles.
Pe scurt, UE nu este un organism viu, cu o minte, un spirit si un suflet. Si daca nu va reusi sa gaseasca asemenea dimensiuni nemateriale, dar esentiale, va deveni curand un cadavru, corpul simbolic al unui continent mort.
Paul Johnson, este istoric, autor, printre altele, al cartii “Modern Times” (Perennial, 2001).
Sursa: http://www.opinionjournal.com/editorial/feature.html?id=110006831
16/3/2006
EUROPA inseamna, înainte de toate, „libertate”. Si anume “libertatea” de a te supune unui sistem birocratic coercitiv care depaseste orice limite. De aceasta “libertate” nu “beneficiaza” doar oamenii, ci si animalele. Fiindca in UE nu exista doar “drepturile omului”, ci si “drepturilor animalelor”, fie ele salbaticiuni, vite, cai, porci, oi, gaini sau “animale de companie”. Bineinteles, drepturile animanelor se infatiseaza sub forma unui sistem strict de supraveghere si control de care nici mustele sau furnicile nu vor scapa. Sa vedem cum s-a implementat treptat acest sistem in Romania.
In anul 2005, prin grija Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), a început implementarea efectiva a sistemului de identificare si înregistrare a bovinelor, ovinelor, caprinelor si suinelor [adica a porcilor, intr-un limbaj mai “european”]. S-a creat hard-ul si soft-ul pentru Sistemul National de Identificare si Înregistrare a Animalelor […] în vederea înregistrarii animalelor, pentru înregistrarea miscarii animalelor si pentru monitorizarea identificarii, înregistrarii si miscarii animalelor. […] Soft-ul contine aplicatii pentru identificarea si înregistrarea exploatatiilor si a animalelor, pentru înregistrarea miscarii animalelor, pentru înregistrarea animalelor sacrificate, moarte, disparute […]. Totul, fireste, din grija de a face pe plac Uniunii Europene!
Nici nu va puteti închipui pîna unde merge “grija Europei” pentru sanatatea noastra. Sa citim cîteva din „alertele primite din partea Comisiei Europene la care a participat ANSVSA în anul 2005:
- Notificare alerta 2005.CCO – prezenta de viermi (corpuri straine) si insecte în nuci provenite din România
- Notificare alerta 2005.135 – migrarea plumbului din farfurii de ceramica provenite din România via Franta (18.03.2005)
- Notificarea alerta 2005.408 – migrarea de amine primare aromatice din linguri de plastic (nylon) din Cehia via Italia (07.07.2005).
Alerta privind lingurile de plastic a fost discutata si în cadrul Comisiei Interministeriale pentru Securitatea produselor.” Cineva ar putea zice ca nu e treaba nimanui unde si cînd migreaza plumbul din farfurii, libertatea de miscare fiind un drept cîstigat. În ce priveste lingurile de plastic, s-ar zice ca lucrurile se pot aranja usor: sa nu se mai faca si sa fie înlocuite cu unele de lemn, tot de unica folosinta. Dar e mai bine, pentru sanatatea noastra mintala, sa nu mai zicem nimic.
„Autoritatea pune în aplicare la nivel national un sistem de identificare si înregistrare a animalelor, care sa faca posibila trasabilitatea animalelor si a materialului germinativ de origine animala, în corelatie directa cu sistemul de etichetare si marcare [prin codul de bare] utilizat pentru produsele si subprodusele obtinute de la acestea [s. n.].” Cum? Cu etichete „de identificare auriculara/crotali”, cu microcipuri electronice si – pentru bovine si cai – prin „pasapoarte” [asa se cheama!] înregistrate la primarie! „Aceasta individualizare – zice legea – va permite urmarirea circulatiei bovinelor de la nastere si pîna la sacrificare, cînd pasaportul va fi predat directiilor sanitare veterinare.” „De asemenea, pentru fiecare bovina va fi emis un certificat sanitar veterinar care sa ateste starea de sanatate. Vor exista certificate de culoare verde, pentru animalele sanatoase, care vor permite circulatia acestora fara restrictii; certificate de culoare galbena, pentru animalele a caror stare de sanatate nu se cunoaste cu certitudine, pentru acestea existînd restrictii în circulatie; si certificate rosii, pentru animalele trimise la sacrificare. ” Pentru ce atîta osteneala si cheltuiala (ca sa nu mai vorbim de faptul ca toate acestea tin de patologie)? Mai e vorba?! „Din grija fata de om, pentru prevenirea bolilor transmise de bovine, ecvine [cai, catîri, magari] bubaline etc.” – ni se raspunde.
Iar aceasta înseamna ca gospodarul român trebuie sa-si schimbe cu totul gîndirea în ceea ce priveste cresterea animalelor. Întîi si întîi, trebuie sa-si batjocoreasca vitele, punîndu-le „cercei” (asa numesc taranii acei „crotali”) si microcipuri. Apoi, e silit sa îndeplineasca nenumarate formalitati pentru a cumpara o vaca, un porc, o oaie; pentru a le muta dintr-un loc în altul sau a le vinde. Tot din „grija fata de om”, el nu mai are voie sa-si taie vitele cînd si cum vrea, ci la abator si dupa unele ritualuri tehnologice si birocratice cu totul neobisnuite pentru niste oameni care înca vad lucrurile simplu, precum ele si sînt. De pilda, „bovinele identificate si înregistrate se sacrifica numai în unitati de sacrificare autorizate sanitar veterinar, unitati care au obligatia de a preda lunar, pe baza de tabel, directiei sanitare veterinare judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti marcile auriculare si pasapoartele individuale ale bovinelor sacrificate.” Altminteri, gospodarul nostru (care oricum abia îsi duce zilele), va trebui sa plateasca zeci de milioane de lei vechi (sau mii de lei noi), de pilda:
„Cu amenda de la 1.000 lei la 2.000 lei (RON): […] nedeclararea de catre detinatorii de animale a obtinerii – prin fatare, cumparare, donatie sau în alte moduri – a animalelor, precum si înstrainarea acestora fara documentele prevazute de legislatia sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor.” „Cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei (RON):
1. neanuntarea în termen legal a medicului veterinar oficial despre îmbarcarea/debarcarea animalelor vii ori a produselor de origine animala si/sau tranzitul acestora;
2. vînzarea sau înstrainarea în orice mod a animalelor, cumpararea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fara documentele prevazute de legislatia sanitara veterinara în vigoare.”
„Cu amenda de la 600 lei la 1.200 lei (RON): […] nerespectarea itinerarului de deplasare stabilit pentru transportul turmelor de animale care se deplaseaza pe jos.”
„Cu amenda [de nu stiu cîti RON-i]: refuzul identificarii si înregistrarii animalelor de catre detinatori; neînregistrarea animalelor în Registrul Agricol al primariilor; detinerea sau transportul de animale neidentificate si neînregistrate, fara documente sanitare veterinare sau fara a se respecta conditiile de bunastare pe timpul transportului; nerespectarea regulilor de igiena […] în stînele si gospodariile populatiei privind igiena corporala a animalelor, mulsul, prelucrarea, transportul si valorificarea laptelui si produselor lactate”.
„Cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei (RON): […] introducerea fara documente sanitare veterinare a altor animale în […] gospodarii ale populatiei ori în turmele constituite pe pasuni, precum si neanuntarea consiliilor locale în termen legal în vederea înscrierii în registrele agricole a oricaror schimbari în efectivele de animale si a produsilor obtinuti de la acestea.”
Apoi, „sacrificarea bovinelor identificate si înregistrate în alte locuri decît în unitatile de sacrificare autorizate sanitar veterinar, [se pedepseste] cu amenda de la 60.000.000 lei la 70.000.000 lei.” Si lucrurile nu se opresc nici dupa ce animalul „trece în nefiinta”, caci „nepredarea marcilor de identificare auriculara/crotaliilor si/sau a pasapoartelor în cazul bovinelor, de la animalele sacrificate sau moarte” se pedepseste cu alta amenda. Apoi, un alt rînd de legi priveste „protectia si bunastarea animalelor”, lege a carei calcare se pedepseste cam asa:
„Cu amenda de la 300 lei la 600 lei (RON):
1. lovirea, chinuirea, parasirea sau cresterea animalelor în conditii improprii, prin încalcarea normelor de crestere si sanitare veterinare;
2. folosirea la tractiune a cabalinelor si a bovinelor sub vîrsta de 2 ani sau în ultima luna de gestatie si în prima luna de lactatie;
3. nerespectarea repaosului de boala sau a prescriptiilor medicale stabilite de personalul sanitar veterinar prin actul sanitar veterinar de punere sub observatie, pentru recuperarea starii de sanatate si a capacitatii de reproductie si productie a animalelor;
4. neaplicarea si nerespectarea normelor sanitare veterinare referitoare la protectia si bunastarea animalelor în ceea ce priveste adapostirea, hranirea, îngrijirea, starea de sanatate, transportul, taierea, uciderea sau eutanasierea celor cu afectiuni incurabile ori a cîinilor agresivi din rasele interzise pe teritoriul României.”
Mai departe, cu nu stiu ce amenda se pedepseste „nerespectarea conditiilor sanitare veterinare privind protectia si bunastarea animalelor în timpul taierii si/sau uciderii (sic), folosirea altor metode de ucidere decît cele autorizate de autoritatea sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor competenta sau neasigurarea functionarii echipamentelor de asomare la parametrii prevazuti de legislatia în vigoare pentru respectarea conditiilor sanitare veterinare privind protectia si bunastarea animalelor.”
(Taierea nu este ucidere, precum se vede, dar poate sa fie însotita si de ucidere!). De pilda, porcul nu mai poate fi înjunghiat, ci trebuie electrocutat sau gazat, ca sa nu sufere „traume psihice”. In realitate, electrocutarea si gazarea sînt metode de ucidere cu mult mai crude decît înjunghierea (ceea ce s-a dovedit în statele americane care le folosesc pentru executarea pedepselor capitale). Ceea ce se doreste de fapt e ca taranii sa nu-si poata sacrifica animalele cand vor ei!
Pe ce se sprijina toata aceasta legislatie aberanta? Pe socoteala ca taranul Român – maimuta „salbatica”, „primitiva”, „neevoluata” – trebuie învatat sa creasca vite, porci, cai si alte dobitoace folositoare omului, pentru ca acestea sa nu ajunga o primejdie pentru „sanatatea publica”. Dar, tocmai pentru ca este „primitiv” si pentru ca are o experienta de niste mii de ani în meserie, taranul nostru nu are nevoie sa învete nimic din aceste lucruri. Pentru ca, întîmplator, românii sînt un neam de pastori (si mai putin de agricultori, asa cum a ajuns abia în urma cu un veac si ceva). Înainte de a-l învata pe ciobanul român sa mulga vaca electric, Europa ar trebui sa-si aduca aminte ca înainte de întîiul razboi a toata lumea mocanii din Fagaras îsi pasteau turmele la marginea Vienei, trecînd granitele fara sa li se ceara pasaport lor însile, darami-te oilor, berbecilor, magarului, cîinilor si tapului.
Tot asa, în privinta „asigurarii protectiei si bunastarii animalelor” taranul român (cel ce mai e taran), care se purta cu animalele asa cum marturisesc Miorita si toate cîntecele batrînesti, nu are nimic de învatat de la nimeni. Asta pe de o parte. Pe de alta, omul nu are de dat socoteala în fata nimanui pentru ce face cu dobitoacele, decît în fata constiintei sale. Iar daca se poarta cu ele rau, va fi pedepsit chiar de acelea: calul nu va mai vrea sa traga, sau îl va lovi cu copita în piept la înhamat, sau îl va musca pe neasteptate, sau va farîma caruta; vaca se va stîrpi si nu va mai da lapte, boul îl va împunge si asa mai departe. Dar despre „drepturile animalelor” si ce trebuie înteles din ele vom vorbi pe larg ceva mai încolo.
Dar sa ne întoarcem la „înregistrarea, supravegherea si controlul” prin „crotali”, „pasapoarte” si microcipuri electronice. Oare ce rost sa aiba acest control? – vis pe care comunistii l-au nalucit, dar nu au putut sa-l puna în fapta, fiindca nu aveau tehnologia, iar fratii lor socialist-liberali Europeni îl fac sa fie aievea. Rosturile ar fi doua, urmînd sa se întîlneasca întru acelasi scop.
Întîi, îngradirea libertatii “Europeanului Român” de a se hrani autonom (caci am fost si ramînem un popor care înca traieste firesc – adica la „tara”, adica pe terra, pe tarîna – cultivîndu-si tarinile si pascîndu-si vitele si oile). Pentru ca sateanul nostru nu va putea sa îndeplineasca niciodata „normele de crestere si sanitare veterinare privitoare la cresterea animalelor”, si atunci nu le va mai creste deloc, aceasta fiind si tinta acestor legi! Ca urmare, hrana cea de toate zilele va trebui cumparata numai de la „autoritatea nationala-internationala”. Iar aceasta la ce duce? Economic vorbind, e limpede: ruina noastra e motorul „progresului” stapînitorilor „Europeni”, adica al trusturilor mai mari sau mai mici, care – toate! – vor fi conduse si finantate din afara, oricît de „nationale” vor vrea ele sa para. La fel de vadit e telul politic: caci – daca din producator (aici, de hrana) te schimbi ajungînd sa fii doar consumator – înseamna ca vei fi stapînit de cel care produce (aici, hrana), care poate oricînd sa nu te mai hraneasca, daca vrea asta! (Sa ne mai gîndim si ca producatorul te hraneste cu ce crede el de cuviinta, de pilda, cu E-uri si cu alti înlocuitori de hrana, care duc la slabirea biologica a neamului stapînit, adica a ta, European Român si încrezator în tot ceea ce e strain.) Apoi, legea calului, a vacii, a oi si toate celelalte urmaresc îngradirea libertatii îndeobste, prin faptul ca omul nu mai e stapîn în ograda lui nici macar asupra porcului din cotet.
Iar împreunarea acestor doua lucruri: trebuinta de a cumpara hrana si controlul electronic la fiecare pas – caci noua, oamenilor, ne urmaresc „trasabilitatea” microcipurile din urechea calului, vitei putin îi pasa! – deci împreunarea acestor doua lucruri la ce va duce?
La atingerea celui mai însemnat dintre scopurile „integrarii”, scop ce nu mai este omenesc, macar ca prin oameni se savîrseste: controlul deplin al cetatenilor de catre stat.
Ceea ce nu avem înca, dar vom avea numaidecît ce ne „integram” european desavîrsit, este „card-ul” integrat, cuprinzînd virtual carnetul de cecuri, carnetul de identitate, legitimatia de angajat, carnetul de asigurari sociale si fisa medicala. Si, de vreme ce toate platile se fac si se factureaza prin aceasta cartela, înseamna ca stapînul stie tot ce face „cetateanul liber”: ce, si cît manînca si de unde; cu ce se îmbraca si de unde; ce amenzi plateste pentru ca a trecut strada pe rosu, ce strada a trecut pe rosu si la ce ora; ce boli are, deci de ce medicamente are nevoie, si de unde si cînd le cumpara; de cîta caldura, lumina si apa are nevoie pe zi; cît vorbese la telefon, cu cine si din ce loc; ce citeste; ce site-uri urmareste pe internet etc. etc.
Cetateanul „liber” este asadar „supra-vegheat” (adica „vegheat de sus”) si „controlat” în tot ceea ce face, dar nu desavîrsit, caci „card-ul” integrat este un lucru oarecare, ce poate fi pîna la urma lasat de-o parte, aruncat, nimicit într-un fel sau altul. Din pacate, cardul integrat este doar un pas. Urmatorul pas va desavarsi procesul de control al cetatenilor, redusi la statutul de sclavi: chip-ul implantat in oameni. Modelul deja exista, chip-urile implantate animalelor. (Pretexte se pot gasi usor; de exemplu, prevenirea bolilor. Deja exista cercetari in acest sens, vezi articolul.)
Cum se poate aduce la foamete o ţară ce poate hrăni toată Europa cu grîul ei (precum s-a şi întîmplat o vreme) şi în care s-au păşunat dintotdeauna oi şi vite nenumărate? În nici un alt chip decît desfiinţînd ţărănia. Asta au facut mai intai comunistii adusi de tancurile sovietice, care au luat ţăranilor români ţarina şi vitele la colhoz; cei care se impotriveau era bagati in puscarii si lagare. Iar apoi, după ce proiectul comunist şi-a dat roadele, tinerii ţărani romani sunt trimisi acum la cules căpşuni în Spania, iar cei rămaşi acasă a ajuns sa urască ziua cînd şi-au primit înapoi o parte din pămînturi, fîneţe şi vii şi s-au apucat să dea jos din pod plugurile, hamurile şi jugurile, de vreme ce libertatea europeană face ţărănia cu neputinţă, la fel ca şi tirania comunistă, tot „europeană” la obîrşie. Intr-un final, taranii sunt nevoiti sa vanda pe nimic pamantul sau unor trusturi agricole straine.
Lucrurile nu sînt însă atît de simple. Înfometarea nu este de ajuns pentru a face ca un neam de oameni încă simpli sa accepte chip-ul de identificare. Pentru asta, trebuie să-l aduci pe român la a se învăţa cu aceste „metode de înregistrare şi control” începînd de la jivinele din preajma lui. La ţară, de la vaci şi cai, cum am văzut. Iar la oraş, de la „animalele de companie”. Iată de pildă ce se întîmplă cu pisicile şi cîinii de casă, lighioane atît de îndrăgite de citadinii noştri. (Asta ca să nu mai vorbim de marcarea electronică a animalelor sălbatice (spre “binele nostru şi al lor”, fireşte), cum citim despre: „Sturioni cu microcip. Autorităţile vor introduce cipuri în 100.000 de pui de sturioni, pe care îi vor arunca în Dunăre. «Sturioni de zece centimetri, cărora le va fi introdus intramuscular un dispozitiv microcipat, vor putea fi urmăriţi timp de doi ani, pînă la vîrsta reproducţiei. Îi identificăm cu cipuri pentru a le putea urmări evoluţia în habitatul natural» – a explicat Flutur, ministrul Agriculturii.”)
„Baza unică de date, după tehnologia Electronic Identification System asigură identificarea animalului dvs. de companie prin tehnologie microcip în conformitate cu standardele europene ISO 11784 şi ISO 11785, precum şi eliberarea de paşapoarte şi efectuarea testărilor serologice impuse [s. n.] de noile reglementări privind circulaţia animalelor de companie în ţările UE.” Şi cetăţenii noştri europenizaţi cum primesc toate acestea? Să-i vedem ce zic, urmărind forumul iubitorilor de animale, păstrînd grafia originară, care şi ea e „europeană”:
„Titlul subiectului: «microcip»
- Stie careva cat costa implantarea unui microcip la caine? Si unde se face acest lucru in Bucuresti?
- Stiam de situl asta, dar nu dau nici un pret. Ma gandeam ca este cineva care a pus la caine si stie cam cat costa. Am sa le dau totusi un mail sa vad daca imi spun un pret. Vreau sa-i pun la cea mica in loc sa o tatuez.
- Microcipuri aveau si la Asociatia Chinologica. Mai nou au si la unele cabinete veterinare. Inainte de a-i pune microcip cainelui tau verifica sa fie microcip compatibil ISO 11784, cu codul de Romania (cod 642 conform ISO 3166) si sa aiba si etichetele autoadezive cu codul de bare. Pretul unui microcip variaza f mult – incepe de pe la 4 E = 160000 lei si poate trece de 1 milion.
- Eu din cate am auzit in Bucuresti se pune doar la Ilioara. Dar de asta v-am intrebat pe voi, pt ca nu stiu sigur. Si din ce am inteles cei cu www.pasaportanimale.ro nu au sediu in Bucureşti. Oricum, ma gandeam ca au preturi mult mai mari la cipuri, ca si la celelalte servicii.
- Cei cu www.pasaportanimale.ro au sediul in Bucuresti.
- Dupa cite stiu eu unul dintre patroni e dr Voicu – presedintele Asociatiei Felina Romana.
- Cei cu www.pasaportanimale.ro practica niste pretzuri de cazi pe spate!!! Testul serologic costa 6.480.000 lei iar pasaportul cainelui 820.000. Practic 200 euro!!!!! Se ia sange pentru testare doar o data pe luna si rezultatul, daca e bun, il aflii dupa 3 luni. Daca rezultatul testului e nashpa, nu primesti nici un ban inapoi. Va fi Jale!!!!
- Atentie!! Pe site-ul AChR. aveti regulamentul COR. In el veti citii ca in Romania identificarea cainilor de rasa se face doar prin tatuaj. Acest lucru implica faptul ca marcarea cu micro-cip este ceva suplimentar si ramane la latitudinea proprietarului. Pana cand acest regulament se va schimba….. este musai ca puii dintr-un cuib sa fie tatuati. Nu picati in gresala de dragul noului. Schimbati regulamentul C.O.R.
- Nu-i suficient sa faci tot ce-i mai bun. Intai trebuie sa stii ce sa faci, APOI sa faci ce-i mai bun.”
E limpede că aceşti „iubitori de animale” vor fi primii care să întrebe unde trebuie să meargă pentru a-şi injecta lor înşile microcipul. Dar toate acestea nu sînt încă de ajuns. Pentru ca oamenii de rand să primească a fi socotiţi în rîndul dobitoacelor, trebuie să se înveţe că fac parte dintre ele. De aici, grija pentru „respectarea drepturilor animalelor”, cum am văzut cîte ceva mai sus. În această privinţă avem însă o lege de sine stătătoare, care zice cam aşa:
„CAPITOLUL I – dispoziţii generale
Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale animalelor cu sau fară deţinător. […]
Art. 4. – Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea.[…]
(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice [animalelor] tratamente rele […].
Art. 6. – (1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, maltratarea şi supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi neasigurarea condiţiilor minime necesare vieţii şi bunăstării acestora.” Legea în sine e – precum vedem – destul de obositoare, mult mai interesantă se arată „expunerea de motive a legii-cadru pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora”, în care se spune:
„Legea-cadru pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora aduce în legislaţia României principii etice şi norme ştiinţific fundamentate privind protecţia animalelor, corespunzătoare în aspectele lor de bază standardelor internaţionale actuale […].
Ea răspunde unei necesităţi deosebite, semnalată în ultimii ani cu insistenţă, într-un sector semnificativ al vieţii sociale şi al conştiinţei umane. Printre principiile de bază recunoscute de stat prin această Lege-cadru, se înscriu respectul faţă de viaţă şi făpturi, odată cu necesitatea implementării progresive a normelor internaţionale şi naţionale moderne, cu caracter ştiinţific şi etic, în întreaga sferă a protecţiei animalelor.
Considerînd că etica faţă de viaţă şi fiinţe constituie o latură definitorie a demnităţii şi spiritualităţii omului, iar pe de altă parte avînd în vedere relaţia existentă între agresivitatea faţă de animale şi apariţia unor comportări violente ale unui individ în mediul social, statul încurajează prin lege şi acţiunile educative adresate copiilor, tinerilor, populaţiei adulte […]. Legea-cadru defineşte cruzimea faţă de animale într-o concepţie aprofundată, care ţine seama atît de drepturile etice ale animalelor (Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor), proclamate solemn în 1978 la Organizaţia Mondială pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O.), cît şi de cerinţele sociale, tinzînd să realizeze o interfaţă reală între aceste două categorii de aspecte. […]
Întîi, de ce era nevoie să se aducă în legislaţia României „principii etice şi norme ştiinţific fundamentate privind protecţia animalelor corespunzătoare în aspectele lor de bază standardelor internaţionale actuale”? Oare pentru că sîntem un popor crud şi sălbatic, „neevoluat”? Se pare că da, altminteri legea aceasta nu ar mai trebui să răspundă „unei necesităţi deosebite, semnalată în ultimii ani cu insistenţă, într-un sector semnificativ al vieţii sociale şi al conştiinţei umane”. E limpede, românii se poartă bestial cu dobitoacele lor şi trebuie educaţi, „umanizaţi”, pentru a le apăra atît pe bietele animale, dar mai ales pe omul european, adică pe OM! Căci e ştiut: cine îşi bate calul (nărăvaş de altfel) îşi va bate şi femeia (mai nărăvaşă, de altfel) şi copiii (care trebuie să ajungă şi ei nărăvaşi, adică „liberi” de orice ascultare). Asta ca să nu mai vorbim de lucruri mai grele. Căci ce zice „legea-cadru”? Zice destul de desluşit, aşa: „Considerînd că etica faţă de viaţă şi fiinţe constituie o latură definitorie a demnităţii şi spiritualităţii omului, iar pe de altă parte avînd în vedere relaţia existentă între agresivitatea faţă de animale şi apariţia unor comportări violente ale unui individ în mediul social, statul încurajează prin lege acţiunile educative adresate copiilor, tinerilor, populaţiei adulte. […] [Căci] o societate care nu acordă valoare unei asemenea doctrine [a drepturilor etice ale animalelor] dovedeşte o erodare a sensibilităţii etice, care lasă loc cu uşurinţă şi violării drepturilor umane.” Ajunşi aici, să lăsăm puţin textul românesc şi să mergem la izvorul lui, adică la „Declaraţia Universală a Drepturilor Animalului”, căci aceasta ne va descoperi adevărata adîncime a absurditatii care l-ar face pe Samuel Butler sa se rasuceasca in mormant. Deci, iată cîte ceva din ce scrie în „Declaraţie…”:
„PREAMBUL:
CONSIDERÎND că orice animal posedă drepturi,
CONSIDERÎND că ne-recunoaşterea şi dispreţuirea acestor drepturi au condus şi continuă să conducă omul la comiterea unor crime faţă de natură şi faţă de animale, CONSIDERÎND că recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existenţă a altor specii animale constituie baza coexistenţei speciilor în lume, […]
CONSIDERÎND că respectarea animalelor de catre om este legată de respectul oamenilor între ei înşişi,
CONSIDERÎND că educaţia trebuie să înveţe omul, încă din copilărie, să observe, să înţeleagă şi să respecte animalele,
SE PROCLAMĂ [18] cele ce urmează:
[…] Articolul 2
1. orice animal are dreptul la respect.
2. omul, ca specie animală, nu poate să extermine celelalte animale sau să le exploateze, încălcînd acest drept; el are datoria de a pune cunoştinţele sale în serviciul animalelor. […]
Articolul 13
1. animalul mort trebuie să fie tratat cu respect. […]
Articolul 14
1. organismele de protecţie şi apărare a animalelor trebuie să fie reprezentate la nivel guvernamental.
2. drepturile animalelor trebuie să fie apărate prin lege la fel ca şi drepturile omului.
Proclamată solemn la Casa UNESCO din Paris, la 15 octombrie 1978.”
Ca urmare, „organismele de protecţie şi apărare a animalelor trebuie să fie reprezentate la nivel guvernamental, […] drepturile animalelor trebuie să fie apărate prin lege la fel ca şi drepturile omului.” Adică omul să fie pedepsit (amendă, puşcărie) pentru că “greşeşte” în faţa dobitoacelor. De pildă aici, dacă omul e animal între animale, atunci el este cumva chiar mai prejos decît animalele, căci, avînd totuşi raţiune, el trebuie să le slujească. Să ne mirăm că în „lumea civilizată” („europeană” deci) sunt organizaţii care se luptă pentru legalizarea zoofiliei, ca sa citez doar un exemplu grotesc? Cateodata am senzatia ca sunt mai multe organizatii de “protectie a animalelor” decat a oamenilor! Dar pana la urma, scopul conducatorilor este sa reduca oamenii de rand la statutul unor vite necuvantatoare, la o sclavie deplina; fiindca cea mai grava forma de sclavie este cea pe care nici nu percepi, fiind prea imbecilizat si prostit. Sa nu uitam cuvintele poetului: “Cei ce rabda jugul, si-or trai mai vor, merita sa-l poarte, spre rusinea lor!”
15/3/2006
O majoritate de 42,3 la suta din islandezi se opun unui proiect de integrare in Uniunea Europeana, a relevat un sondaj de opinie publicat in data de 18 februarie in ziarul Frettabladid din Rejkjavik, relateaza EU Observer. Totusi, 34,3 la suta dintre cei chestionati sunt de acord cu trimiterea unei cereri de aderare la Bruxelles.
Sondajul a aratat ca nu exista o sustinere ferma pentru Halldor Asgrimsson, premierul islandez, care a prezis nu de mult timp ca Islanda va deveni un membru al Uniunii pana in 2015.
Geir Haarde, ministerul de externe al tarii nordice, s-a aratat sceptic si a declarat ca Islanda nu va intra in UE intr-un viitor apropiat, dand astfel expresie disensiunilor din cadrul clasei politice de la Reykjavik.
In luna august a anului trecut, un sondaj de opinie asemanator efectuat de Gallup a concluzionat ca 43 la suta din islandezi doreau integrarea in Uniune, in timp ce 37 la suta se opuneau. Daca sondajele au o marja de eroare mica, se pare ca cifrele s-au inversat in favoarea respingerii integrarii. (Mihai Surducan)
10/3/2006
