Animalele din Uniune.

EUROPA inseamna, înainte de toate, „libertate”. Si anume “libertatea” de a te supune unui sistem birocratic coercitiv care depaseste orice limite. De aceasta “libertate” nu “beneficiaza” doar oamenii, ci si animalele. Fiindca in UE nu exista doar “drepturile omului”, ci si “drepturilor animalelor”, fie ele salbaticiuni, vite, cai, porci, oi, gaini sau “animale de companie”. Bineinteles, drepturile animanelor se infatiseaza sub forma unui sistem strict de supraveghere si control de care nici mustele sau furnicile nu vor scapa. Sa vedem cum s-a implementat treptat acest sistem in Romania.

In anul 2005, prin grija Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), a început implementarea efectiva a sistemului de identificare si înregistrare a bovinelor, ovinelor, caprinelor si suinelor [adica a porcilor, intr-un limbaj mai “european”]. S-a creat hard-ul si soft-ul pentru Sistemul National de Identificare si Înregistrare a Animalelor […] în vederea înregistrarii animalelor, pentru înregistrarea miscarii animalelor si pentru monitorizarea identificarii, înregistrarii si miscarii animalelor. […] Soft-ul contine aplicatii pentru identificarea si înregistrarea exploatatiilor si a animalelor, pentru înregistrarea miscarii animalelor, pentru înregistrarea animalelor sacrificate, moarte, disparute […]. Totul, fireste, din grija de a face pe plac Uniunii Europene!

Nici nu va puteti închipui pîna unde merge “grija Europei” pentru sanatatea noastra. Sa citim cîteva din „alertele primite din partea Comisiei Europene la care a participat ANSVSA în anul 2005:
– Notificare alerta 2005.CCO – prezenta de viermi (corpuri straine) si insecte în nuci provenite din România
– Notificare alerta 2005.135 – migrarea plumbului din farfurii de ceramica provenite din România via Franta (18.03.2005)
– Notificarea alerta 2005.408 – migrarea de amine primare aromatice din linguri de plastic (nylon) din Cehia via Italia (07.07.2005).
Alerta privind lingurile de plastic a fost discutata si în cadrul Comisiei Interministeriale pentru Securitatea produselor.” Cineva ar putea zice ca nu e treaba nimanui unde si cînd migreaza plumbul din farfurii, libertatea de miscare fiind un drept cîstigat. În ce priveste lingurile de plastic, s-ar zice ca lucrurile se pot aranja usor: sa nu se mai faca si sa fie înlocuite cu unele de lemn, tot de unica folosinta. Dar e mai bine, pentru sanatatea noastra mintala, sa nu mai zicem nimic.

„Autoritatea pune în aplicare la nivel national un sistem de identificare si înregistrare a animalelor, care sa faca posibila trasabilitatea animalelor si a materialului germinativ de origine animala, în corelatie directa cu sistemul de etichetare si marcare [prin codul de bare] utilizat pentru produsele si subprodusele obtinute de la acestea [s. n.].” Cum? Cu etichete „de identificare auriculara/crotali”, cu microcipuri electronice si – pentru bovine si cai – prin „pasapoarte” [asa se cheama!] înregistrate la primarie! „Aceasta individualizare – zice legea – va permite urmarirea circulatiei bovinelor de la nastere si pîna la sacrificare, cînd pasaportul va fi predat directiilor sanitare veterinare.” „De asemenea, pentru fiecare bovina va fi emis un certificat sanitar veterinar care sa ateste starea de sanatate. Vor exista certificate de culoare verde, pentru animalele sanatoase, care vor permite circulatia acestora fara restrictii; certificate de culoare galbena, pentru animalele a caror stare de sanatate nu se cunoaste cu certitudine, pentru acestea existînd restrictii în circulatie; si certificate rosii, pentru animalele trimise la sacrificare. ” Pentru ce atîta osteneala si cheltuiala (ca sa nu mai vorbim de faptul ca toate acestea tin de patologie)? Mai e vorba?! „Din grija fata de om, pentru prevenirea bolilor transmise de bovine, ecvine [cai, catîri, magari] bubaline etc.” – ni se raspunde.

Iar aceasta înseamna ca gospodarul român trebuie sa-si schimbe cu totul gîndirea în ceea ce priveste cresterea animalelor. Întîi si întîi, trebuie sa-si batjocoreasca vitele, punîndu-le „cercei” (asa numesc taranii acei „crotali”) si microcipuri. Apoi, e silit sa îndeplineasca nenumarate formalitati pentru a cumpara o vaca, un porc, o oaie; pentru a le muta dintr-un loc în altul sau a le vinde. Tot din „grija fata de om”, el nu mai are voie sa-si taie vitele cînd si cum vrea, ci la abator si dupa unele ritualuri tehnologice si birocratice cu totul neobisnuite pentru niste oameni care înca vad lucrurile simplu, precum ele si sînt. De pilda, „bovinele identificate si înregistrate se sacrifica numai în unitati de sacrificare autorizate sanitar veterinar, unitati care au obligatia de a preda lunar, pe baza de tabel, directiei sanitare veterinare judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti marcile auriculare si pasapoartele individuale ale bovinelor sacrificate.” Altminteri, gospodarul nostru (care oricum abia îsi duce zilele), va trebui sa plateasca zeci de milioane de lei vechi (sau mii de lei noi), de pilda:

„Cu amenda de la 1.000 lei la 2.000 lei (RON): […] nedeclararea de catre detinatorii de animale a obtinerii – prin fatare, cumparare, donatie sau în alte moduri – a animalelor, precum si înstrainarea acestora fara documentele prevazute de legislatia sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor.” „Cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei (RON):
1. neanuntarea în termen legal a medicului veterinar oficial despre îmbarcarea/debarcarea animalelor vii ori a produselor de origine animala si/sau tranzitul acestora;
2. vînzarea sau înstrainarea în orice mod a animalelor, cumpararea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fara documentele prevazute de legislatia sanitara veterinara în vigoare.”

„Cu amenda de la 600 lei la 1.200 lei (RON): […] nerespectarea itinerarului de deplasare stabilit pentru transportul turmelor de animale care se deplaseaza pe jos.”

„Cu amenda [de nu stiu cîti RON-i]: refuzul identificarii si înregistrarii animalelor de catre detinatori; neînregistrarea animalelor în Registrul Agricol al primariilor; detinerea sau transportul de animale neidentificate si neînregistrate, fara documente sanitare veterinare sau fara a se respecta conditiile de bunastare pe timpul transportului; nerespectarea regulilor de igiena […] în stînele si gospodariile populatiei privind igiena corporala a animalelor, mulsul, prelucrarea, transportul si valorificarea laptelui si produselor lactate”.

„Cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei (RON): […] introducerea fara documente sanitare veterinare a altor animale în […] gospodarii ale populatiei ori în turmele constituite pe pasuni, precum si neanuntarea consiliilor locale în termen legal în vederea înscrierii în registrele agricole a oricaror schimbari în efectivele de animale si a produsilor obtinuti de la acestea.”

Apoi, „sacrificarea bovinelor identificate si înregistrate în alte locuri decît în unitatile de sacrificare autorizate sanitar veterinar, [se pedepseste] cu amenda de la 60.000.000 lei la 70.000.000 lei.” Si lucrurile nu se opresc nici dupa ce animalul „trece în nefiinta”, caci „nepredarea marcilor de identificare auriculara/crotaliilor si/sau a pasapoartelor în cazul bovinelor, de la animalele sacrificate sau moarte” se pedepseste cu alta amenda. Apoi, un alt rînd de legi priveste „protectia si bunastarea animalelor”, lege a carei calcare se pedepseste cam asa:

„Cu amenda de la 300 lei la 600 lei (RON):
1. lovirea, chinuirea, parasirea sau cresterea animalelor în conditii improprii, prin încalcarea normelor de crestere si sanitare veterinare;
2. folosirea la tractiune a cabalinelor si a bovinelor sub vîrsta de 2 ani sau în ultima luna de gestatie si în prima luna de lactatie;
3. nerespectarea repaosului de boala sau a prescriptiilor medicale stabilite de personalul sanitar veterinar prin actul sanitar veterinar de punere sub observatie, pentru recuperarea starii de sanatate si a capacitatii de reproductie si productie a animalelor;
4. neaplicarea si nerespectarea normelor sanitare veterinare referitoare la protectia si bunastarea animalelor în ceea ce priveste adapostirea, hranirea, îngrijirea, starea de sanatate, transportul, taierea, uciderea sau eutanasierea celor cu afectiuni incurabile ori a cîinilor agresivi din rasele interzise pe teritoriul României.”

Mai departe, cu nu stiu ce amenda se pedepseste „nerespectarea conditiilor sanitare veterinare privind protectia si bunastarea animalelor în timpul taierii si/sau uciderii (sic), folosirea altor metode de ucidere decît cele autorizate de autoritatea sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor competenta sau neasigurarea functionarii echipamentelor de asomare la parametrii prevazuti de legislatia în vigoare pentru respectarea conditiilor sanitare veterinare privind protectia si bunastarea animalelor.”
(Taierea nu este ucidere, precum se vede, dar poate sa fie însotita si de ucidere!). De pilda, porcul nu mai poate fi înjunghiat, ci trebuie electrocutat sau gazat, ca sa nu sufere „traume psihice”. In realitate, electrocutarea si gazarea sînt metode de ucidere cu mult mai crude decît înjunghierea (ceea ce s-a dovedit în statele americane care le folosesc pentru executarea pedepselor capitale). Ceea ce se doreste de fapt e ca taranii sa nu-si poata sacrifica animalele cand vor ei!

Pe ce se sprijina toata aceasta legislatie aberanta? Pe socoteala ca taranul Român – maimuta „salbatica”, „primitiva”, „neevoluata” – trebuie învatat sa creasca vite, porci, cai si alte dobitoace folositoare omului, pentru ca acestea sa nu ajunga o primejdie pentru „sanatatea publica”. Dar, tocmai pentru ca este „primitiv” si pentru ca are o experienta de niste mii de ani în meserie, taranul nostru nu are nevoie sa învete nimic din aceste lucruri. Pentru ca, întîmplator, românii sînt un neam de pastori (si mai putin de agricultori, asa cum a ajuns abia în urma cu un veac si ceva). Înainte de a-l învata pe ciobanul român sa mulga vaca electric, Europa ar trebui sa-si aduca aminte ca înainte de întîiul razboi a toata lumea mocanii din Fagaras îsi pasteau turmele la marginea Vienei, trecînd granitele fara sa li se ceara pasaport lor însile, darami-te oilor, berbecilor, magarului, cîinilor si tapului.

Tot asa, în privinta „asigurarii protectiei si bunastarii animalelor” taranul român (cel ce mai e taran), care se purta cu animalele asa cum marturisesc Miorita si toate cîntecele batrînesti, nu are nimic de învatat de la nimeni. Asta pe de o parte. Pe de alta, omul nu are de dat socoteala în fata nimanui pentru ce face cu dobitoacele, decît în fata constiintei sale. Iar daca se poarta cu ele rau, va fi pedepsit chiar de acelea: calul nu va mai vrea sa traga, sau îl va lovi cu copita în piept la înhamat, sau îl va musca pe neasteptate, sau va farîma caruta; vaca se va stîrpi si nu va mai da lapte, boul îl va împunge si asa mai departe. Dar despre „drepturile animalelor” si ce trebuie înteles din ele vom vorbi pe larg ceva mai încolo.

Dar sa ne întoarcem la „înregistrarea, supravegherea si controlul” prin „crotali”, „pasapoarte” si microcipuri electronice. Oare ce rost sa aiba acest control? – vis pe care comunistii l-au nalucit, dar nu au putut sa-l puna în fapta, fiindca nu aveau tehnologia, iar fratii lor socialist-liberali Europeni îl fac sa fie aievea. Rosturile ar fi doua, urmînd sa se întîlneasca întru acelasi scop.

Întîi, îngradirea libertatii “Europeanului Român” de a se hrani autonom (caci am fost si ramînem un popor care înca traieste firesc – adica la „tara”, adica pe terra, pe tarîna – cultivîndu-si tarinile si pascîndu-si vitele si oile). Pentru ca sateanul nostru nu va putea sa îndeplineasca niciodata „normele de crestere si sanitare veterinare privitoare la cresterea animalelor”, si atunci nu le va mai creste deloc, aceasta fiind si tinta acestor legi! Ca urmare, hrana cea de toate zilele va trebui cumparata numai de la „autoritatea nationala-internationala”. Iar aceasta la ce duce? Economic vorbind, e limpede: ruina noastra e motorul „progresului” stapînitorilor „Europeni”, adica al trusturilor mai mari sau mai mici, care – toate! – vor fi conduse si finantate din afara, oricît de „nationale” vor vrea ele sa para. La fel de vadit e telul politic: caci – daca din producator (aici, de hrana) te schimbi ajungînd sa fii doar consumator – înseamna ca vei fi stapînit de cel care produce (aici, hrana), care poate oricînd sa nu te mai hraneasca, daca vrea asta! (Sa ne mai gîndim si ca producatorul te hraneste cu ce crede el de cuviinta, de pilda, cu E-uri si cu alti înlocuitori de hrana, care duc la slabirea biologica a neamului stapînit, adica a ta, European Român si încrezator în tot ceea ce e strain.) Apoi, legea calului, a vacii, a oi si toate celelalte urmaresc îngradirea libertatii îndeobste, prin faptul ca omul nu mai e stapîn în ograda lui nici macar asupra porcului din cotet.

Iar împreunarea acestor doua lucruri: trebuinta de a cumpara hrana si controlul electronic la fiecare pas – caci noua, oamenilor, ne urmaresc „trasabilitatea” microcipurile din urechea calului, vitei putin îi pasa! – deci împreunarea acestor doua lucruri la ce va duce?
La atingerea celui mai însemnat dintre scopurile „integrarii”, scop ce nu mai este omenesc, macar ca prin oameni se savîrseste: controlul deplin al cetatenilor de catre stat.
Ceea ce nu avem înca, dar vom avea numaidecît ce ne „integram” european desavîrsit, este „card-ul” integrat, cuprinzînd virtual carnetul de cecuri, carnetul de identitate, legitimatia de angajat, carnetul de asigurari sociale si fisa medicala. Si, de vreme ce toate platile se fac si se factureaza prin aceasta cartela, înseamna ca stapînul stie tot ce face „cetateanul liber”: ce, si cît manînca si de unde; cu ce se îmbraca si de unde; ce amenzi plateste pentru ca a trecut strada pe rosu, ce strada a trecut pe rosu si la ce ora; ce boli are, deci de ce medicamente are nevoie, si de unde si cînd le cumpara; de cîta caldura, lumina si apa are nevoie pe zi; cît vorbese la telefon, cu cine si din ce loc; ce citeste; ce site-uri urmareste pe internet etc. etc.

Cetateanul „liber” este asadar „supra-vegheat” (adica „vegheat de sus”) si „controlat” în tot ceea ce face, dar nu desavîrsit, caci „card-ul” integrat este un lucru oarecare, ce poate fi pîna la urma lasat de-o parte, aruncat, nimicit într-un fel sau altul. Din pacate, cardul integrat este doar un pas. Urmatorul pas va desavarsi procesul de control al cetatenilor, redusi la statutul de sclavi: chip-ul implantat in oameni. Modelul deja exista, chip-urile implantate animalelor. (Pretexte se pot gasi usor; de exemplu, prevenirea bolilor. Deja exista cercetari in acest sens, vezi articolul.)

Cum se poate aduce la foamete o ţară ce poate hrăni toată Europa cu grîul ei (precum s-a şi întîmplat o vreme) şi în care s-au păşunat dintotdeauna oi şi vite nenumărate? În nici un alt chip decît desfiinţînd ţărănia. Asta au facut mai intai comunistii adusi de tancurile sovietice, care au luat ţăranilor români ţarina şi vitele la colhoz; cei care se impotriveau era bagati in puscarii si lagare. Iar apoi, după ce proiectul comunist şi-a dat roadele, tinerii ţărani romani sunt trimisi acum la cules căpşuni în Spania, iar cei rămaşi acasă a ajuns sa urască ziua cînd şi-au primit înapoi o parte din pămînturi, fîneţe şi vii şi s-au apucat să dea jos din pod plugurile, hamurile şi jugurile, de vreme ce libertatea europeană face ţărănia cu neputinţă, la fel ca şi tirania comunistă, tot „europeană” la obîrşie. Intr-un final, taranii sunt nevoiti sa vanda pe nimic pamantul sau unor trusturi agricole straine.

Lucrurile nu sînt însă atît de simple. Înfometarea nu este de ajuns pentru a face ca un neam de oameni încă simpli sa accepte chip-ul de identificare. Pentru asta, trebuie să-l aduci pe român la a se învăţa cu aceste „metode de înregistrare şi control” începînd de la jivinele din preajma lui. La ţară, de la vaci şi cai, cum am văzut. Iar la oraş, de la „animalele de companie”. Iată de pildă ce se întîmplă cu pisicile şi cîinii de casă, lighioane atît de îndrăgite de citadinii noştri. (Asta ca să nu mai vorbim de marcarea electronică a animalelor sălbatice (spre “binele nostru şi al lor”, fireşte), cum citim despre: „Sturioni cu microcip. Autorităţile vor introduce cipuri în 100.000 de pui de sturioni, pe care îi vor arunca în Dunăre. «Sturioni de zece centimetri, cărora le va fi introdus intramuscular un dispozitiv microcipat, vor putea fi urmăriţi timp de doi ani, pînă la vîrsta reproducţiei. Îi identificăm cu cipuri pentru a le putea urmări evoluţia în habitatul natural» – a explicat Flutur, ministrul Agriculturii.”)

„Baza unică de date, după tehnologia Electronic Identification System asigură identificarea animalului dvs. de companie prin tehnologie microcip în conformitate cu standardele europene ISO 11784 şi ISO 11785, precum şi eliberarea de paşapoarte şi efectuarea testărilor serologice impuse [s. n.] de noile reglementări privind circulaţia animalelor de companie în ţările UE.” Şi cetăţenii noştri europenizaţi cum primesc toate acestea? Să-i vedem ce zic, urmărind forumul iubitorilor de animale, păstrînd grafia originară, care şi ea e „europeană”:

„Titlul subiectului: «microcip»
– Stie careva cat costa implantarea unui microcip la caine? Si unde se face acest lucru in Bucuresti?
– Stiam de situl asta, dar nu dau nici un pret. Ma gandeam ca este cineva care a pus la caine si stie cam cat costa. Am sa le dau totusi un mail sa vad daca imi spun un pret. Vreau sa-i pun la cea mica in loc sa o tatuez.
– Microcipuri aveau si la Asociatia Chinologica. Mai nou au si la unele cabinete veterinare. Inainte de a-i pune microcip cainelui tau verifica sa fie microcip compatibil ISO 11784, cu codul de Romania (cod 642 conform ISO 3166) si sa aiba si etichetele autoadezive cu codul de bare. Pretul unui microcip variaza f mult – incepe de pe la 4 E = 160000 lei si poate trece de 1 milion.
– Eu din cate am auzit in Bucuresti se pune doar la Ilioara. Dar de asta v-am intrebat pe voi, pt ca nu stiu sigur. Si din ce am inteles cei cu www.pasaportanimale.ro nu au sediu in Bucureşti. Oricum, ma gandeam ca au preturi mult mai mari la cipuri, ca si la celelalte servicii.
– Cei cu www.pasaportanimale.ro au sediul in Bucuresti.
– Dupa cite stiu eu unul dintre patroni e dr Voicu – presedintele Asociatiei Felina Romana.
– Cei cu www.pasaportanimale.ro practica niste pretzuri de cazi pe spate!!! Testul serologic costa 6.480.000 lei iar pasaportul cainelui 820.000. Practic 200 euro!!!!! Se ia sange pentru testare doar o data pe luna si rezultatul, daca e bun, il aflii dupa 3 luni. Daca rezultatul testului e nashpa, nu primesti nici un ban inapoi. Va fi Jale!!!!
– Atentie!! Pe site-ul AChR. aveti regulamentul COR. In el veti citii ca in Romania identificarea cainilor de rasa se face doar prin tatuaj. Acest lucru implica faptul ca marcarea cu micro-cip este ceva suplimentar si ramane la latitudinea proprietarului. Pana cand acest regulament se va schimba….. este musai ca puii dintr-un cuib sa fie tatuati. Nu picati in gresala de dragul noului. Schimbati regulamentul C.O.R.
– Nu-i suficient sa faci tot ce-i mai bun. Intai trebuie sa stii ce sa faci, APOI sa faci ce-i mai bun.”

E limpede că aceşti „iubitori de animale” vor fi primii care să întrebe unde trebuie să meargă pentru a-şi injecta lor înşile microcipul. Dar toate acestea nu sînt încă de ajuns. Pentru ca oamenii de rand să primească a fi socotiţi în rîndul dobitoacelor, trebuie să se înveţe că fac parte dintre ele. De aici, grija pentru „respectarea drepturilor animalelor”, cum am văzut cîte ceva mai sus. În această privinţă avem însă o lege de sine stătătoare, care zice cam aşa:

„CAPITOLUL I – dispoziţii generale
Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale animalelor cu sau fară deţinător. […]
Art. 4. – Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea.[…]
(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice [animalelor] tratamente rele […].

Art. 6. – (1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, maltratarea şi supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi neasigurarea condiţiilor minime necesare vieţii şi bunăstării acestora.” Legea în sine e – precum vedem – destul de obositoare, mult mai interesantă se arată „expunerea de motive a legii-cadru pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora”, în care se spune:

„Legea-cadru pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora aduce în legislaţia României principii etice şi norme ştiinţific fundamentate privind protecţia animalelor, corespunzătoare în aspectele lor de bază standardelor internaţionale actuale […].

Ea răspunde unei necesităţi deosebite, semnalată în ultimii ani cu insistenţă, într-un sector semnificativ al vieţii sociale şi al conştiinţei umane. Printre principiile de bază recunoscute de stat prin această Lege-cadru, se înscriu respectul faţă de viaţă şi făpturi, odată cu necesitatea implementării progresive a normelor internaţionale şi naţionale moderne, cu caracter ştiinţific şi etic, în întreaga sferă a protecţiei animalelor.

Considerînd că etica faţă de viaţă şi fiinţe constituie o latură definitorie a demnităţii şi spiritualităţii omului, iar pe de altă parte avînd în vedere relaţia existentă între agresivitatea faţă de animale şi apariţia unor comportări violente ale unui individ în mediul social, statul încurajează prin lege şi acţiunile educative adresate copiilor, tinerilor, populaţiei adulte […]. Legea-cadru defineşte cruzimea faţă de animale într-o concepţie aprofundată, care ţine seama atît de drepturile etice ale animalelor (Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor), proclamate solemn în 1978 la Organizaţia Mondială pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O.), cît şi de cerinţele sociale, tinzînd să realizeze o interfaţă reală între aceste două categorii de aspecte. […]

Întîi, de ce era nevoie să se aducă în legislaţia României „principii etice şi norme ştiinţific fundamentate privind protecţia animalelor corespunzătoare în aspectele lor de bază standardelor internaţionale actuale”? Oare pentru că sîntem un popor crud şi sălbatic, „neevoluat”? Se pare că da, altminteri legea aceasta nu ar mai trebui să răspundă „unei necesităţi deosebite, semnalată în ultimii ani cu insistenţă, într-un sector semnificativ al vieţii sociale şi al conştiinţei umane”. E limpede, românii se poartă bestial cu dobitoacele lor şi trebuie educaţi, „umanizaţi”, pentru a le apăra atît pe bietele animale, dar mai ales pe omul european, adică pe OM! Căci e ştiut: cine îşi bate calul (nărăvaş de altfel) îşi va bate şi femeia (mai nărăvaşă, de altfel) şi copiii (care trebuie să ajungă şi ei nărăvaşi, adică „liberi” de orice ascultare). Asta ca să nu mai vorbim de lucruri mai grele. Căci ce zice „legea-cadru”? Zice destul de desluşit, aşa: „Considerînd că etica faţă de viaţă şi fiinţe constituie o latură definitorie a demnităţii şi spiritualităţii omului, iar pe de altă parte avînd în vedere relaţia existentă între agresivitatea faţă de animale şi apariţia unor comportări violente ale unui individ în mediul social, statul încurajează prin lege acţiunile educative adresate copiilor, tinerilor, populaţiei adulte. […] [Căci] o societate care nu acordă valoare unei asemenea doctrine [a drepturilor etice ale animalelor] dovedeşte o erodare a sensibilităţii etice, care lasă loc cu uşurinţă şi violării drepturilor umane.” Ajunşi aici, să lăsăm puţin textul românesc şi să mergem la izvorul lui, adică la „Declaraţia Universală a Drepturilor Animalului”, căci aceasta ne va descoperi adevărata adîncime a absurditatii care l-ar face pe Samuel Butler sa se rasuceasca in mormant. Deci, iată cîte ceva din ce scrie în „Declaraţie…”:

„PREAMBUL:
CONSIDERÎND că orice animal posedă drepturi,
CONSIDERÎND că ne-recunoaşterea şi dispreţuirea acestor drepturi au condus şi continuă să conducă omul la comiterea unor crime faţă de natură şi faţă de animale, CONSIDERÎND că recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existenţă a altor specii animale constituie baza coexistenţei speciilor în lume, […]
CONSIDERÎND că respectarea animalelor de catre om este legată de respectul oamenilor între ei înşişi,
CONSIDERÎND că educaţia trebuie să înveţe omul, încă din copilărie, să observe, să înţeleagă şi să respecte animalele,

SE PROCLAMĂ [18] cele ce urmează:
[…] Articolul 2
1. orice animal are dreptul la respect.
2. omul, ca specie animală, nu poate să extermine celelalte animale sau să le exploateze, încălcînd acest drept; el are datoria de a pune cunoştinţele sale în serviciul animalelor. […]
Articolul 13
1. animalul mort trebuie să fie tratat cu respect. […]
Articolul 14
1. organismele de protecţie şi apărare a animalelor trebuie să fie reprezentate la nivel guvernamental.
2. drepturile animalelor trebuie să fie apărate prin lege la fel ca şi drepturile omului.
Proclamată solemn la Casa UNESCO din Paris, la 15 octombrie 1978.”

Ca urmare, „organismele de protecţie şi apărare a animalelor trebuie să fie reprezentate la nivel guvernamental, […] drepturile animalelor trebuie să fie apărate prin lege la fel ca şi drepturile omului.” Adică omul să fie pedepsit (amendă, puşcărie) pentru că “greşeşte” în faţa dobitoacelor. De pildă aici, dacă omul e animal între animale, atunci el este cumva chiar mai prejos decît animalele, căci, avînd totuşi raţiune, el trebuie să le slujească. Să ne mirăm că în „lumea civilizată” („europeană” deci) sunt organizaţii care se luptă pentru legalizarea zoofiliei, ca sa citez doar un exemplu grotesc? Cateodata am senzatia ca sunt mai multe organizatii de “protectie a animalelor” decat a oamenilor! Dar pana la urma, scopul conducatorilor este sa reduca oamenii de rand la statutul unor vite necuvantatoare, la o sclavie deplina; fiindca cea mai grava forma de sclavie este cea pe care nici nu percepi, fiind prea imbecilizat si prostit. Sa nu uitam cuvintele poetului: “Cei ce rabda jugul, si-or trai mai vor, merita sa-l poarte, spre rusinea lor!”

One Comment

  1. krl says:

    interesant ”articolul” . . . si totusi animalele sunt animale nu dobitoace pentru ca si omul este un animal prin urmare dobotoc . .

Leave a Comment