Andrei Comănescu *
TRATATUL DE ADERARE a României la UE a fost semnat până în prezent de 18 ţări membre UE, respectiv: Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Polonia, Austria, Suedia, Estonia, Letonia, Lituania, Grecia, Malta, Cipru, Spania, Italia, Marea Britanie, Irlanda şi Portugalia.
Ca să o spunem direct, tratatul de la Roma şi amendamentele sale ulterioare decretează că odată ce Bruxelles-ul a câştigat o poziţie de putere asupra statelor semnatare, acea putere nu mai poate fi niciodată pierdută, chiar dacă nu vă place. Este exact ceea ce se numeşte în mod oficial “acquis-ul comunitar”.
Corupţie şi putreziciune până la vârf
Este deja cunoscut că cel puţin 10 % din bugetul anual (de 90 miliarde Euro) al Uniunii Europene se pierde prin fraude şi management defectuos. Paul van Buiten a fost auditorul UE care a demonstrat în 1999 că guvernul european condus de Jacques Santer s-a făcut vinovat de fraudă, declanşând cel mai mare scandal financiar din istoria Europei. Van Buiten a reuşit să arate că miliarde de euro au fost “deturnaţi” de către membrii elitei UE, printre care şi comisarul european Edith Cresson care a avut grijă să “binecuvanteze financiar” chiar şi pe dentistul personal.
În privinţa UE, avem de-a face cu o junglă de interese financiare întreţesute sub masca birocraţiei. Acesta este un adevăr pe care numai orbii nu-l observă. Corupţia europeană este privită ca un act “normal”, intrinsec unei supra-structuri bazată pe interese economice şi politice.
UE a câştigat susţinerea sinceră şi deschisă a politicienilor de pretutindeni tocmai pentru că le garantează supravieţuirea şi îi susţine financiar prin deturnare de fonduri chiar şi dacă ei cad de la putere în ţările lor de origine. Tony Blair se consideră un viitor preşedinte al Europei, odată ce va pierde puterea în Marea Britanie.
Philip Day face o analiză dureroasă dar exactă a situaţiei Marii Britanii, care se dovedeşte uluitor de similară cu cea a României. În cele ce urmează am extras câteva din opiniile sale. “Există un grup de persoane din această ţară (Marea Britanie, n. a.) care este foarte hotărât să desfiinţeze statul Britanic prin orice mijloace posibile. Ei caută să introducă comunismul în toată Europa, de fapt acest Mare Guvern european, în care conducătorii ignoră cu bună ştiinţă nevoile şi dorinţele popoarelor componente.
Multe dintre aceste “specimene” pot fi gasite în mass-media, guvern, serviciile civile, justiţie, cultură şi în multe alte domenii, şi sunt bine “ancorate” în instituţiile respective. Singurul scop al acestor oameni este instaurarea comunismului european, oficial numit Uniunea Europeană. Dacă stai să te gândeşti şi să analizezi modul de funcţionare al instituţiilor UE, vei ajunge la aceleaşi concluzii ca şi mine.
UE este întruparea ideală a dorinţelor acestor oameni cu “inimi străine” care depun toate eforturile pentru a submina din temelii statul. Aceştia au fost foarte eficienţi în a-şi croi drum până în cele mai înalte poziţii de putere decizională sau de influenţă. “Producţiile” pe care ei le-au pregătit pentru noi, le citim în ziarele noastre în fiecare zi, le urmărim în fiecare seară la televizor.
Folosindu-şi din plin “talentele”, au reuşit să ne facă să ne cerem scuze şi să ne fie ruşine cu trecutul nostru ca popor. Au distorsionat şi mutilat dreptul nostru la liberă exprimare, şi au reusit să cucerească şi să corupă instituţiile noastre. Aşa cum demonstrez în noua mea carte, în care dau şi nume, aceşti oameni merită o soartă de trădător, şi cu siguranţă o vor avea.
Nu te lăsa păcălit de ceea ce ţi se spune despre UE. Aceasta construcţie geopolitică este în mod potential o profundă ameninţare pentru stabilitatea şi ordinea de pe continent şi din întreaga lume, fără exagerare. Poate părea draguţ şi roz la început, dar se aruncă un fin praf în ochii noştri pentru a ascunde caracterul totalitar al acestei Noi Ordini.
În articolul 12, capitolul 5 din Protocolul despre Privilegii şi Imunităţi ale UE, se specifică faptul că întregul personal guvernamental european are imunitate totală, pe viaţă, pentru toate actele şi angajamentele semnate sau realizate de aceştia, iar aici se includ zecile de mii de birocraţi şi personalul civil care fac parte din structurile de conducere ale Uniunii. Toţi aceştia au asigurată imunitatea totală, pe viaţă, împotriva pedepsirii lor pentru orice ar putea face.
Aceasta este valabil şi pentru poliţia europeană, Europol, şi comandanţii şi soldaţii noii armate europene. Toate clădirile, birourile, înregistrările, arhivele şi notiţele aparţinând Uniunii Europene sunt inviolabile şi nu pot fi cunoscute sau inspectate de public. Aşa încât întregul personal care serveşte UE se afla deasupra legii, şi exact asta au semnat politicienii (pe care noi, poporul, i-am împuternicit) în tratatele de aderare la UE.
Imensa majoritate a oamenilor habar n-au despre aceste aspecte. O entitate ca Uniunea Europeană, care şi-a făcut o misiune constantă din a elimina orice consultare populară în privinţa acţiunilor sale, care nu permite accesul presei la consultările interne, şi care a cadorisit cu imunitate pe viaţă întregul personal (civil şi militar) împotriva acuzaţiilor pentru orice acţiuni trecute sau viitoare ale acestora, o astfel de entitate este cel puţin suspectă. Ce poate urmări un guvern ca acesta, cu astfel de puteri? Pentru ce şi-au asigurat toate acestea?
Un astfel de monstru politic este aproape sigur că-şi va folosi puterile pe care şi le-a conferit, împotriva propriilor cetăţeni. Dacă nu credeţi, cercetaţi istoria şi observaţi că toate regimurile totalitare şi-au asigurat astfel de puteri înainte de a declara război propriilor cetăţeni. Istoria se repetă. Se întamplă din nou.”
Este absolut uimitor cum analiza cercetătorului britanic Philip Day se pliază perfect pe cazul României. Acesta a realizat un excelent documentar care se focalizează pe mecanismele de culise din interiorul UE. Filmul se numeşte “Adevarata faţă a Uniunii Europene” şi a fost produs în 2004.
Cel mai frumos vis al viitorului
UE se auto-proclamă “cel mai frumos viitor”, dacă citeşti printre rânduri. Dar, în culise, există un alt plan, o altă agendă, a cărei îndeplinire se urmăreşte pas cu pas. Comunitatea Economică Europeană (CEE) a început pentru Marea Britanie sub forma unui acord de liber-schimb comercial, în 1972. Astăzi, UE avansează periculos de mult pe drumul său de a deveni un superstat federal, având o singură monedă, un singur sistem de legi, o singură armată, forţe poliţieneşti proprii, chiar şi un steag propriu.
În acest nou documentar în care apar comentatori şi personal intern din UE, autorul Philip Day aduce în atenţie istoria şi scopurile Uniunii Europene, ca şi implicaţiile profunde pentru cetăţeanul britanic obişnuit. Indiferent dacă sunteţi pro sau contra integrării în UE, acest film pune întrebări incomode pe care mass-media oficială le trece sub tăcere.
Întrebarea finală pe care oricine şi-o poate pune este: oare poporul suveran va permite distrugerea propriului stat consimţind să fie condus de o autocraţie europeană ne-aleasă democratic şi care nu poate fi controlată? Sau acest popor îşi va impune legal punctul de vedere împotriva propriilor politicieni pentru a păstra ţara independentă, flexibilă, liberă, puternică şi prosperă?
Nimeni nu îndrăzneşte să o numească trădare
Pe 1 ianuarie 1973, conservatorul premier britanic Edward Heath a adus Marea Britanie în Piaţa Comună. El a asigurat Parlamentul şi poporul britanic prin declaraţii explicite că suveranitatea britanică nu va fi afectată şi că este doar un parteneriat comercial.
Apoi au început să apară diferite documente care arătau fără echivoc că Edward Heath cunoştea încă de atunci toate implicaţiile a ceea ce făcuse el. Într-un interviu BBC din 1998, el a admis că ştia că Marea Britanie semnase, de fapt, pentru intrarea într-o Europă Federală.
Prin amendamente succesive ale Tratatului de la Roma, Piaţa Comună originală s-a transformat gradat în Uniunea Europeană de azi. Poporul Britanic nu şi-a dat niciodată consimţământul, şi nici nu a înţeles pe deplin implicaţiile aderării la UE. Majoritatea sunt prea sătuli de politică pentru a mai avea curiozitatea de a face cercetări.
Motivul pentru care guvernele britanice succesive au fost singurii administratori naţionali care au indus în eroare şi au minţit deliberat propriul electorat este pentru că îşi dădeau seama că poporul britanic ar fi fost oripilat şi nu ar fi tolerat distrugerea şi pierderea controlului în propria ţară.
Noul Reich
În 1942, în timpul celui de-al doilea război mondial, un grup de economişti germani s-au întalnit la o conferinţă din Berlin ca să discute un nou concept de integrare politică europeană controlată de nazişti. Conferinţa s-a numit “Comunitatea Economică Europeană”. Sună bine? Mai târziu, în 1944, deşi Germania a recunoscut inevitabila înfrângere, acţiunile de integrare politică a Europei din partea naziştilor au continuat. Marea întrebare care se punea la Berlin era: “Cum poate Germania să domine pacea când ea pierde războiul?”
Tratatul de la Roma care a dat naştere UE a fost semnat în 1957. Mulţi dintre arhitecţii care au “fabricat” acest tratat erau foşti nazişti. Tratatul şi amendamentele ulterioare sunt foarte aproape de planurile naziste de federalizare a Europei, de distrugere a Angliei, şi de dominare a întregii Europe de către Germania. Pentru nimeni nu mai este un secret faptul că Germania este motorul Uniunii Europene, nu numai la nivel economic, dar şi politic.
Vă sună familiar?
Uniunea Europeană este pe cale să-şi construiască o nouă armată europeană care va fi capabilă de acţiuni autonome. Această armată va influenţa stabilitatea militară pe care NATO o asigura Europei şi va permite celor două euro-super-puteri principale (Germania şi Franta) – care deja au demonstrat în trecut că au abuzat de statutul lor de forţă pentru a-şi atinge scopurile economice, declanşând cele două războaie mondiale – să “facă legea” în Europa.
Noua poliţie federală europeană, Europol, are puterea de a opera oriunde în zona Europeană. Ofiţerii şi agenţii săi sunt apăraţi de o imunitate totală, pe viaţă, împotriva oricăror acuzaţii pentru actele lor, conform Articolului 12, Capitolul 5 al Protocolului despre Privilegiile şi imunităţile UE.
Ofiţerii Europol au puterea de a aresta preventiv şi de a extrăda, în ciuda legilor britanice curente, care interzic în mod specific astfel de acţiuni. Sub puterea tratatelor internaţionale, legea britanică este invalidată de legea europeană.
Sediul central Europol adăposteşte aproape 400 de ofiţeri şi se află în vechea clădire fortificată a Gestapo-ului din Haga. Planurile de extindere a forţelor Europol ţintesc spre o suplimentare a acestor efective cu încă câteva sute de poliţişti, cu toţii înarmaţi şi cu acces liber şi neîngrădit în orice zonă a Europei. Unul dintre şefii Europol este fostul ofiţer german de poliţie, Jorgen Storbeck.
Azi, politicienii francezi şi germani pun în pericol echilibrul şi stabilitatea Europei cu o nouă Germanie mare, ca putere dominantă. Atenţie, se întâmplă din nou…
Declaraţii oficiale
Şi, ca totul să fie foarte clar, vă oferim câteva declaraţii ale oficialilor aflaţi în poziţii de putere:
“Parlamentul şi Comisia Europeană sunt aliaţi împotriva statelor membre. Împreună trebuie să împiedicăm statele mebre de a-şi lua puterea înapoi”. Preşedintele Parlamentului European, la BBC, 4 iulie 1999.
“Când construim noua casă a Europei, viitorul va fi al Germaniei”. Helmut Kohl, vorbind în Germania, fără să ştie că lângă el erau prezenţi reporteri.
“Germania, ca cel mai mare şi mai puternic stat membru, va fi conducătorul Europei, fie că vă place, fie că nu”. Theo Waigel, fost ministru de finanţe al Germaniei, 1997.
“Prioritatea principală este de a transforma UE într-un singur stat politic”. Joshka Fischer, ministru de externe german, citat în ziarul The Times, noiembrie 1998.
“Niciodată nu va mai trebui să existe un vid de putere în Europa Centrală. Dacă întegrarea europeană nu avansează, Germania va fi nevoită să încerce să realizeze singură stabilizarea, în modul tradiţional”. Comitetul parlamentar german al CDU pentru afaceri europene, septembrie 1994.
Cu alte cuvinte, “dacă nu vreţi să vă integraţi, vom face un nou război”.
Casa de nebuni
Philip Day continuă cu o evidenţiere a preţului pe care trebuie să-l plătească fiecare cetăţean pentru a intra în UE.
“Statutul de membru în UE al Marii Britanii te-a costat pe tine, plătitor de taxe britanic, 340 miliarde de euro, pentru perioada 1972 – 1997. În prezent contribuim cu 1,8 miliarde euro la fiecare oră. Uniunea Europeană nu a reuşit să obţină certificatul de la Curtea de Auditori pentru propriile conturi financiare timp de opt (8) ani consecutiv, datorită fraudelor şi ilegalităţilor demonstrate.
UE nici măcar nu foloseşte sistemul de registru contabil dublu, cunoscut şi apreciat pentru siguranţa sa şi imposibilitatea fraudării. Uniunea Europeană foloseşte un sistem propriu, bazat pe monedă, care este extrem de deschis la abuzuri. Mulţi cetăţeni sunt suspicioşi în legătura cu UE, şi încă nu cunosc nimic din modul de funcţionare şi nici cum îi va afecta în viitor această Uniune.
Studiile arată că poporul este “hrănit” cu minciuni, în ce priveşte UE, şi evidenţiază că ţara noastră este manipulată şi invadată de către acest “guvern de ocupaţie”. Un studiu recent arată ca peste 60 % din populaţie ar vota pentru ieşirea din UE dacă Marea Britanie ar trebui să renunţe la lira sterlină pentru a rămâne în UE.
Se estimează că trecerea la moneda euro va costa fiecare britanic aproape 1000 euro (inclusiv copiii şi bătrânii) şi va determina creşterea taxelor şi a preţurilor, aşa cum s-a întâmplat pe continent în toate ţările care au adoptat deja moneda. Trecerea la euro înseamnă cedarea către Bruxelles a rezervelor de aur şi bani, a rezervelor de petrol, renunţarea la puterea de a stabili nivelul dobânzilor bancare, etc.
Ştiaţi că legislaţia europeană propune:
- să se interzică de la comercializare peste 300 de ingredienţi naturali tradiţionali;
- să se reducă nivelul maxim admis al dozelor unor nutrienţi legali până la valori care îi vor face ineficienţi;
- să interzică remediile vegetale pentru simplul motiv că nu au un istoric de folosire demonstrat ştiinţific, de minim 30 de ani;
- să interzică orice afirmaţii în legătură cu eficacitatea nutrienţilor în ce priveşte bolile;
- să permită guvernului re-denumirea ca medicamente a remediilor naturale “dovedite” eficace, la dorinţă.
Uniunea Europeană îşi arogă puteri statale, conform articolului 191 al Tratatului de la Nisa, care îi permit să interzică partidele politice nedorite sau care se opun UE.
UE a aprobat legi despre rasism şi xenofobie care sunt definite atât de ambiguu şi arbitrar încât ar putea să fie folosite împotriva oricărui cetăţean, grup sau partid politic care se opune UE.
UE poate suspenda dreptul de vot pentru a “pedepsi” orice stat membru care nu se conformează UE. Între timp, acelaşi stat este obligat să-şi plătească contribuţiile către UE ca şi cum ar fi un membru cu drept de vot. Aceasta se numeste taxare fără reprezentare, şi este chiar motivul pentru care coloniile americane s-au desprins de Imperiul Britanic şi au declanşat războiul de independenţă din 1776.
UE adoptă legi şi politici economice pentru a servi intereselor financiare ale grupurilor de influenţă. De exemplu, efectul Politicii Comune de Agricultura (PCA) a adus la moarte fermele britanice, îmbogăţind însă pe cele franceze, destinatarul predilect al acestei legi (PCA).
UE aboleşte procesele judecătoreşti prin juriu, şi prezumţia de nevinovăţie. În noul sistem de “justiţie”, un acuzat trebuie să facă faţă unui tribunal profesionist, şi va trebui să-şi dovedească nevinovăţia în faţa maşinariei monstruoase a UE.
Curtea Europeană de Justiţie a renunţat la sistemul clasic care asigura că dacă se dovedeşte că o persoana a fost acuzată pe nedrept de ceva, ea nu mai poate fi din nou acuzată de acelaşi lucru. În această nouă abordare, UE îşi rezervă dreptul de a acuza din nou persoana, folosindu-se de întreg aparatul de care dispune, pînă când reuşeşte să obţină pedepsirea acuzatului. Jack Straw a permis deja procurorilor să facă apel împotriva unui verdict de nevinovăţie.
În noua legislaţie, acţiunile desfăşurate de cei care nu sunt de acord cu UE pot fi catalogate drept subversive, trădătoare şi chiar blasfemiatoare.
Asta doreşti tu pentru tine şi pentru copiii tăi?
Vremea acţiunii
Este pur şi simplu o prostie să susţii că Marea Britanie nu poate să continue să existe ca naţiune puternică, independentă dacă părăseşte UE. Şi totuşi, zilnic, gelozia, interese meschine, şi planuri secrete sufocă ţara noastră. Fermierii noştri, pescarii şi mulţi alţii îţi vor da toate detaliile despre asta.
Aşa că decizia este a ta.
Vei continua impasibil să asişti la transformarea ţării într-o mică şi nesemnificativă parte a unui imperiu franco-german puternic, dur şi neiertător? Sau vei lua atitudine pentru a croi un nou destin pentru ţara ta?
În acest moment monstrul UE ne împinge ţara spre unul dintre cele mai întunecate opţiuni. Ţara are nevoie de tine. Acum.
John Gouriet, preşedintele organizaţiei “Defenders of The Realm” şi editor la London Miscellany, ne împărtăşeşte opiniile sale. Această organizaţie îşi propune să testeze limitele guvernului naţional în judecătorii, pentru a restabili guvernarea legii. Organizaţia crede că guvernele succesive au transferat ilegal suveranitatea ţării către UE prin depăsirea atributiilor şi abuz de putere. John Guriet spune că toate acestea au un efect devastator asupra cetăţenilor, în corp, minte şi spirit.
Pacea sufletului
“Sănătatea începe în cap. O atitudine pozitivă despre viaţă reprezintă deja o jumătate de pas făcut spre o sănătate perfectă. E foarte uşor să devii disperat, să cedezi nervos, sau să fii mereu sub presiune datorită stresului.
Stresul este unul dintre cei mai “discreţi” şi mai eficienţi criminali ai umanităţii. Grijile şi anxietatea conduc la stres, iar acesta afectează sănătatea inimii, a creierului şi armonia spiritului. Stresul prelungit distruge pacea minţii.
Ritmul vieţii moderne, obisnuinţele alimentare dezastruoase (numite adeseori “tradiţii”), drogurile tolerate oficial (alcool, tutun, cafea), presiunea creată de muncă şi călătorie, toate duc a stres. Indisciplina, declinul moral, şi abuzurile de tot felul sunt simptomele prezenţei unui stres galopant. Ele par să fie preţul plătit pentru libertatea financiară, standarde ridicate de viaţă, şi stiluri de viaţă mult mai diverse decât au avut generaţiile anterioare.
Pe de altă parte, există buzunarele săracilor care nu pot fi umplute de administraţia statului. În plus, există lungile liste de aşteptare din spitale pentru diferite tratamente sau operaţii, milioane de oameni care nu pot căuta un remediu legal pentru că nu pot avea o asigurare de sănătate. Toate aceastea ar trebui să arunce o umbră pe obrazul mereu surâzător al politicienilor noştri.
Ce să mai spunem despre fermierii noştri care sunt martori la uciderea milioanelor de oi, porci, vaci, găini, raţe şi curci în timpul “epidemiei” bolii vacii nebune de anul trecut, ştiind că 98 % din animalele lor nu sunt infectate? Ca rezultat, rata de sinucideri în randul fermierilor a crescut îngrijorător în 2001.
Micile afaceri sunt sufocate de regulamente şi legi, cu toţii plătim taxe directe şi ascunse din ce în ce mai mari, însă ne putem “bucura” că suntem urmăriţi foarte bine de autorităţi iar informaţiile despre noi sunt păstrate cu grijă într-o bază de date.
“Ferma animalelor” şi “1984″ de George Orwell poate ca s-au grabit cu 20 de ani, însă descrierile autorului se dovedesc a fi de o acurateţe alarmantă. Ne referim aici la orori de genul legii care înlocuieşte prezumţia de nevinovăţie şi judecarea de către un juriu, prin Codul Napoleonic de tip “dovedeşte-ţi nevinovăţia”. Marea Britanie este spartă în 12 “euro”-regiuni.
Am fost trădaţi sistematic de către politicienii noştri, din toate partidele, timp de mulţi ani, iar acesta este un fapt demonstrat. Ei au ignorat Constituţia, au încălcat jurămintele asumate faţă de ţara, şi au vândut suveranitatea noastră. În consecinţă, ei nu mai au autoritatea de a ne conduce. De fapt, prin investirea pe care o au, ei ar trebui să fie reprezentanţii noştri, răspunzători pentru legislaţie şi administrare. Suveranitatea este asigurată de popor şi ea nu poate fi “transferată”.
Această constantă erodare a drepturilor şi libertăţilor noastre inalienabile este din ce în ce mai accentuată. Oamenii sunt din ce în ce mai frustraţi de minciunile ascunse sub covorul frumos al noii “Uniuni Sovietice a Europei”.
Nu mai e nimic de spus. Au rămas însă foarte multe de făcut. Ce ai de gând?
–
* articol realizat si publicat in original de Active Information Media
12/4/2006
STATELE UNIUNII Europene care nu au adoptat înca moneda euro nu pot supune la vot o asemenea hotarâre, a afirmat Comisarul european pe Probleme Economice si Monetare, Joaquin Almunia, facând referire la Suedia, care a organizat o actiune de acest gen în urma cu trei ani, transmite Reuters. În afara de Marea Britanie si Danemarca, state care au primit derogarea de la reglementarile europene privind adoptarea euro, toate celelalte tari membre ale UE au convenit sa devina membre ale zonei euro, a aratat Almunia. “Problema nu poate fi supusa unui referendum. Nu poti întreba populatia daca vrea sau nu sa respecte tratatul european”, a declarat Almunia.