Arhiva pentru May 2006
PE FONDUL unei accentuari a atitudinilor critice fata de UE, a unui declin economic, a cresterii somajului si a cresterilor temerilor privind extinderea UE (Romania, Bulgaria si in perspectiva Turcia), oficialii de la Bruxelles au gasit “cea mai buna” solutie pentru imbunatatirea imaginii UE. Cu ocazia a 50 de ani de la nasterea predecesoarei UE, Comunitatea Economica Europeana, vor avea loc festivitati, carnavaluri, concursuri etc. organizate si finantate de Comisia Europeana, de-a lungul intregii Europe “comunitare”. Aceasta “strategie” a fost lansata anul trecut, dupa ce francezii si olandezii au respins prin referendum constitutia europeana, act ce a demonstrat distanta tot mai mare intre oficialii UE si cetatenii de rand.
Tot acest circ care se pregateste ne aduce aminte noua, romanilor, de glorioasa “epoca de aur” cu a sa “Cantare a Romaniei”. Numai ca acum acest ’spectacol’ se va extinde la (aproape) dimensiunile unui continent. Campania, scrie agentia Reuters, va incepe cu lansarea unei competitii pentru gasirea logoului si a sloganului pentru cea de-a 50-a aniversare a UE. Alegerea va fi facuta, foarte democratic, in functie de votul cetatenilor europeni. Va exista si un concurs de dansuri si cantece, care vrea sa dovedeasca ca “UE poate dansa”. (asa cum si romanii puteau “dansa” la festivitatile comuniste) O alta idee cel putin dubioasa este si declararea unei zile a “comisarilor europeni”, zi care aminteste de celebrarea conducatorului “iubit”. Sa nu mai vorbim de costurile fabuloase ale acestor manifestari “cultural-politice”. Va invit sa ascultati aceasta melodie, din ciclul de cantece patriotice, “Europa te iubim, ca ca tine nu gasim!”.
Aderarea la Uniunea Europeana, din ianuarie 2007, infierbanta tot felul de minti cu reflexe neschimbate de pe vremea comunismului. A inceput astfel o adevarata “intrecere socialista” in ridicat osanale, statui si alte “opere de arta” in cinstea “Europei”. La 9 mai, sub “inaltul patronaj al presedintelui Romaniei” si sub mai coordonarea primarului Capitalei, Adriean Videanu, poporul a fost invitat in parcul Herastrau la inaugurarea unor capatani europene. Era vorba despre figurile celor 12 prim-ministri si ministri de Externe ai celor 6 state care au semnat in 1951 Tratatul de la Paris, prin care s-au pus bazele Comunitatii Europene. Ele trebuia sa se iveasca in locul numit “Insula Trandafirilor”. Capatanile aurii, date cu bronz de soba (mai cunoscut sub numele comercial de “aurolac”), trebuiau sa fie un “monument unic in Europa, introdus in circuitul turistic european”. Unic chiar este intr-adevar, prin hidosenie.
Au rezultat niste figurine mari din ghips (au 1,20 m inaltime), de genul celor care erau expuse prin balciuri sa sperie copiii neascultatori. Ca sa le faca “mai frumoase” au fost unse cu aurolac si apoi plantate pe niste socluri. La 9 mai, “inaltul patron” Traian Basescu a lipsit, fiindca tocmai se operase de hernie. Pe Adriean Videanu (care se lauda ca a donat oarece granit – probabil din cel de la bordurile scoase acum vreo 2 ani – la realizarea “monumentului”), au fost adusi nepotii unui fondator european din Olanda, cativa ambasadori, parlamentari, consilieri municipali si alti oameni de bine. Dupa discuri festiviste si chefuiala, toata lumea a plecat multumita. Numai ca in Bucuresti mai ploua. Iar aurolacul nu e impermeabil…
25/5/2006
ÎN EUROPA unită este loc doar pentru marile firme, de preferinţă multinaţionale, iar Statul Român îşi îndeplineşte conştiincios datoria de „curăţire” a terenului pentru acestea, prin norme legale care să distrugă micii producători. În cazul creşterii porcilor, măsurile pentru distrugerea concurenţei firmelor agreate de UE sînt în grafic şi acelaşi lucru e pe cale să se întâmple şi cu crescătorii de păsări. Păi cum aşa, să îngăduim ţăranilor români să facă cu neruşinare concurenţă firmelor din UE?
Birocraţi de la mai multe instituţii – Ministerul Agriculturii, Autoritatea Sanitar-Veterinară, Comandamentul Central Antiepizootic – şi-au unit forţele pentru rezolvarea problemei. Este aproape gata un proiect de act normativ prin care „populaţia va fi obligată să crească păsările în spaţii închise”. Pretextul folosit e „a preveni răspîndirea virusului gripei aviare” – boală care există de cel puţin un milion de ani, va exista probabil şi în viitorul milion de ani, şi a cărei pericol de transmitere la oameni este exagerat într-un mod de-a dreptul grotesc. „Actul normativ va specifica mai clar sancţiunile care vor fi aplicate în cazul nerespectării normelor de creştere, circulaţie şi exploatare a păsărilor”. Deci, un loc de muncă asigurat pentru birocraţii care vor verifica respectarea normelor şi aplicarea amenzilor. Mai mult, fiecare crescătorie de păsări va fi obligată să aibă un medic veterinar angajat – o condiţie imposibil de îndeplinit de către micii producători. Gripa aviară este aşadar cel mai bun pretext pentru a elimina creşterea păsărilor în gospodăriile ţărăneşti…
Marile firme cresc păsările în hale supraaglomerate, în care puii n-au loc să se mişte decît cît trebuie să ajungă la vălăul cu mîncare, căci orice mişcare a păsărilor înseamnă consum de energie şi micşorează randamentul transformării nutreţului în carne. Aceasta este adevărata cruzime faţă de animale, nu sacrificarea lor cu cuţitul, de care e învinuit ţăranul român! Mai mult, acest mod de creştere forţată a păsărilor este cel care de fapt a dus la răspândirea virusului gripei aviare – prin diminuarea imunităţii păsărilor faţă de acest virus.
Sînt interese mari la mijloc, bani mulţi de cîştigat. Cînd aflăm că şeful Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală a aranjat cumpărarea substanţelor contra gripei aviare de la firma lui fiu-su apare legitimă întrebarea dacă nu cumva isteria gripei aviare este doar un pretext şi mijloc de manipulare a oamenilor, nu o preocupare sinceră a celor care crează această isterie. Se ştie că gripa aviară a făcut, în întreaga lume, doar cîteva zeci de morţi (niciunul în România). Sînt alte boli care au pricinuit mult mai multe victime (chiar şi gripa obişnuită, umană). Petre Calistru, directorul Spitalului de boli infecţioase « Victor Babeş » remarca: “Există o teorie că ar putea să se întîlnească un virus de tip uman cu H5N1 şi să apară un virus cu potenţial pandemic. Această teorie ştiinţifică este atît de puţin probabilă, la fel cum s-a anunţat că în 2010 o cometă va lovi planeta Pămînt”.
20/5/2006
Deşi PRM este un partid care se declară pentru aderarea României la UE, prin vocea preşedintelui său, domnul Corneliu Vadim Tudor, răzbat accente cel puţin eurosceptice. Vă prezint în continuare un fragment din conferinţa de presă din data de 19.mai.2006 a PRM:
“Într-un interviu din iulie 2002 cunoscutul reporter Ian Fischer, de la ,,New York Times”, afirma că ,,România a devenit un Irak al coruptiei”. Au trecut 4 ani de atunci si situatia nu numai că nu s-a ameliorat, dar s-a agravat. Între timp, tara a pierdut PETROM-ul, Banca Comercială Română, DISTRIGAZ si alte active si valori. Ca un amănunt nu lipsit de interes vom spune că austriecii de la OMV au realizat, în trimestrul I al anului 2006, un profit net de un sfert de miliard de euro! Asa că nu-i de mirare că vom intra în Uniunea Europeană, din moment ce economia românească a încăput, aproape în totalitate, pe mîna străinilor. Jocul pe care îl fac unii oficiali europeni e foarte perfid: ei ne tin în sah nu numai pentru restantele si proasta noastră gospodărire, ci si fiindcă a mai rămas ceva de acaparat, cum ar fi CEC, Loteria Română, Imprimeria Natională, Muntii de aur si argint de la Rosia Montană etc. În pofida propagandei sufocante si a psihozei create de o ,,echipă de zgomote” bine plătită, care nu spune adevărul, românii au cam început să priceapă că, cel putin în primii ani după aderare, nu-i asteaptă lucruri prea bune. Astfel, un sondaj efectuat recent si tinut în mare secret arată că 52,7% dintre cetătenii României se pronuntă împotriva aderării la Uniunea Europeană, iar numai 47,3% sînt pentru. Mai mult ca sigur că diferenta asta va creste. Asa cum vor creste si preturile…
În general, puterea de cumpărare a românilor s-a redus semnificativ în cele 500 de zile ale Regimului Băsescu-Tăriceanu. Pensionarii suferă cel mai mult de pe urma experimentelor aberante ale asa-zisilor specialisti care conduc tara. Pentru prima dată, după multi ani, valoarea punctului de pensie a ajuns la cel mai scăzut nivel, de-a dreptul sub-uman, de 30% din salariul mediu brut. Astăzi, un pensionar primeste doar o treime din valoarea salariului mediu pe economie. Această scădere este dramatică azi, iar mîine va deveni tragică, în conditiile în care România va trebui să-si alinieze preturile si tarifele la valorile practicate în statele Uniunii Europene.”
20/5/2006
IPS Bartolomeu Anania
AM MEDITAT mai adânc gândindu-mă la vremurile noastre, dacă nu cumva procesul de admitere a României în Europa se prelungeste, dacă nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat si am scăpat de povara comunismului, prin jertfele din Decembrie ’89, intrând într-o altă era. Iată însă că avem o altă perspectivă: dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolsevic, de data aceasta ne îndreptăm cu fata către Occidentul european – care se autodefineste drept “Europa” însăsi si care ne invită să intrăm în ea, ca si cum noi n-am fi fost niciodată europeni.
În privinta aceasta – dacă trebuie să fac o paranteză si vreau să o fac – doresc să afirm că noi am fost întotdeauna europeni si că nu poate fi vorba de o “intrare” a noastră în Europa, ci de regăsirea noastră în Europa, sau mai precis de regăsirea Europei în noi.
Ne e greu să fim tratati ca niste primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitându-se că dacă suntem astăzi săraci si înapoiati datorită comunismului, este si prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt stiute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, asa cum a încercat si încearcă; fără să fac politică, trebuie să subliniez atitudinea tot mai demnă a tării noastre în acest context european.
Nu asteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are. Uneori suntem tratati ca niste “balcanici”, uitându-se că suntem la nordul Dunării si că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, si dacă am face? Alexandru Paleologul spune că, la urma urmei, chiar dacă am fi balcanici, ce este rusinos în asta? Platon, Aristotel si Sofocle au fost balcanici. Iar eu as adăuga: toata doctrina teologică a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizatie, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii si principesele Bizantului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scărpinau de păduchi si râie.
Asadar, dacă este vorba de o Europă, si anume de adevărata Europă, noi am avut întotdeauna viziunea si trăirea ei. Europa este sinteza gândirii elene, a spiritualitatii crestine si a civilizatiei romane. Este singura Europă pe care o recunoastem, dar si singura Europă care ni se refuză. Ni se propune în schimb, o Europă construită eminamente pe economie si politică; nici cea mai mica adiere de cultură, că de religie nu mai vorbim. Dacă aceasta este Europa care ni se îmbie, nu avem nevoie de ea!
Mai degrabă o invităm să se îndrepte ea către noi, ca să se redescopere pe ea însăsi; noi nu avem de cersit, ci de oferit.
Ce ni se propune în schimb? Economicul (pâinea). Prin pâine ni se cere libertatea. De aici, pretentiile aberante care ni se pun în fată, pentru a fi acceptati în această Europă: homosexualitatea, viciu, avortul, desfrâul, sexualitatea, pornografia, adică tot ceea ce poate fi mai rău în viata unei societati, niste rele pe care noi, ca popor în frunte cu Biserica si din fericire în frunte cu tineretul nostru crestin ortodox, le respingem cu toată fermitatea, pentru că nu vrem ca, cu pretul “intrării” noastre în Europa, să ne pierdem propria identitate natională. Asadar: economie (mai avansată), pâine, robire.
În al doilea rând ni se oferă: “miracolul”. Nici pomeneală de vreun miracol în numele lui Dumnezeu, asa cum încerca cel putin, marele inchizitor. Nu, ci “miracolul” zborului cosmic, al electronicii, al calculatorului, al ingineriei genetice: un miracol perpetuu, pe care, fascinati, va trebui să-l acceptăm în locul minunilor lui Dumnezeu.
Si, în al treilea rând, tot prin economic, ni se ia puterea si, prin putere, autoritatea. Nu mai este ce a comunismului, ci cea a asa-ziselor “Mari Puteri”, cele îndrituite să hotărască pentru popoarele mici.
“Toleranta” mea trebuie să înceteze atunci când ceilalti abuzează de ea.
Verbul “a corupe”, în acceptiunea termenului grecesc, înseamnă a altera nu numai prin descompunere, ci si prin amestec. Toate aceste forme de sincretism religios care ni se propun, începând cu New Age si terminând cu tot felul de combinatii între diferite secte neo-protestante care alcătuiesc federatii “evanghelice” si “evanghelizatoare” si care caută să ne ameteasca prin aceste oferte foarte comode, seducătoare, deseori toate acestea sunt forme si manifestări ale coruptiei spirituale.
E bine să stiti că, pe măsură ce aceste invazii devin tot mai radicale, dar ne propun concomitent, în mod repetat si stăruitor, “toleranta”, e bine să stiti că toleranta trebuie să functioneze până în clipa când începe abuzul ! Din momentul în care celalalt abuzează de toleranta mea, aceasta încetează si trebuie să înceteze.
De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist. La urma urmei, dacă e vorba de “fundamentalism”, primul fundamentalist a fost însusi Iisus Hristos: “Inapoia Mea, satano!”
17/5/2006
Motto: „De n-ar zidi Domnul casa,
în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc;
de n-ar păzi Domnul cetatea,
în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte”
(Psalmi 126. 1)
O TEMĂ de maximă actualitate, cu implicaţii majore asupra viitorului ţării este integrarea europeană a României. Dintru început trebuie să vedem ce ascunde această sintagmă, integrare europeană, mai ales că din punct de vedere geografic sau istoric nici nu se poate pune în discuţie apartenenţa României la Europa.
Dacă ne uităm în DEX constatăm că a integra înseamnă: a include, a îngloba, a încorpora, a (se) armoniza într-un tot. Astfel, pornind de la această definiţie şi coroborând-o cu informaţiile mai vechi sau mai noi din presa românească, ajungem la concluzia că după 2007 România va fi înghiţită şi încorporată într-o uriaşă structură suprastatală, o suprastructură politico-economică, care şi-a definit obiectivele şi mijloacele de ajunge la ele. Această suprastructură există şi a înghiţit deja mai multe state până în momentul de faţă.
Dintr-un interviu acordat de baroana Emma Nicholson (Ziua, 21 ian. 2006) aflăm că procesul de înghiţire va continua, “monstrul” fiind în continuare foarte flămând. Există însă şi voci care susţin că după înghiţirea României şi Bulgariei, eventual şi a Croaţiei, Uniunea va lua “o pauză de reflecţie” (Olli Rehn), pentru că aceasta „nu poate să se extindă la nesfârşit” (Dominique de Villepin). Deci după înglobarea-înghiţire urmează un proces de armonizare, adică creaţia(tura) are nevoie şi de un timp pentru digestie.
Toate acestea conduc la ideea că în viitorul apropiat România va deveni parte dintr-un tot din care identitatea naţională va dispărea. Această tendinţă este susţinută şi de o serie de puncte de vedere apărute în articolul Rodicăi Culcer “Ce nu ştim despre Europa” (EvZ, 10 feb. 2006), din care aflăm că: „Europa spre care ne îndreptăm încurajează comunităţile şi delegarea de competenţe, atât ‘în sus’, către un for de decizie paneuropean, cât şi ‘în jos’, către comunităţile locale şi regionale. Europa regiunilor înseamnă, de fapt, o Europă a comunităţilor şi nu a statelor naţionale (subl. n). Parlamentul European nu este nici el structurat pe state naţionale ci pe familii ideologice” şi că: “În Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, delegaţii nu reprezintă un stat naţional ci o familie ideologică”. Altfel spus: “Cei ce au gândit Comunitatea Europeană au avut în vedere o structură federală, în care frontierele se vor spiritualiza şi comunităţile – inclusiv cele etnice – se vor putea regrupa, evitând conflictele sângeroase”, iar “Europa (…) înseamnă o altă viziune asupra politicii, societăţii, drepturilor civice şi culturale şi chiar asupra statului naţional – care nu dispare dar îşi modifică funcţiunile” (idem).
Odata vălul ridicat, aflăm lucruri surprinzătoare despre noua structură europeană, în care vom intra cu voia sau fără voia noastră, sau mai bine zis fără să ne întrebe nimeni, jocurile fiind făcute, se pare, în cu totul alte medii de decizie decât am putea bănui. Supărător este faptul că aceste aspecte le aflăm, câţi vor fi citit şi înţeles materialele respective, nu de la aleşii noştri, politicienii pe care i-am mandatat prin vot să ne reprezinte, pe care îi plătim din buzunarele noastre şi cărora le tolerăm capriciile, imoralitate, jocul dublu şi hoţia, ci din materiale de presă.
Privind această provocare din altă perspectivă, constatăm că este greu de cuantificat ce va rezulta din impactul dintre o organizaţie cu caracter declarat ateu, dacă nu chiar antihristic – vezi Constituţia Europeană din care Hristos a fost alungat, la fel cum a fost alungat din Betleem acum 2000 de ani, în momentul naşterii Sale, legile prin care se interzic afişarea simbolurilor religioase în instituţiile publice şi chiar purtarea lor la vedere (din nefericire şi la noi s-a înregistrat o plângere în instanţă, înaintată de profesorul buzoian Emil Moise, care a cerut în instanţă interzicerea simbolurilor religioase în şcoala unde acesta îşi desfăşoară activitatea), eurolegea homofobiei, adoptată cu 468 de voturi pentru şi 149 contra prin care “aversiunea faţă de homosexuali, lesbiene, bisexuali, transsexuali (…) este similară cu rasismul, xenofobia, antisemitismul şi sexismul” şi poate fi sancţionată penal sau prin a-i declara nebuni pe cei care îi incriminează pe cei mai sus citaţi, aducând ca argumente morala biblică sau morala publică. Prin aceeaşi eurolege căsătoria între homosexuali înregistrată într-una din ţările UE trebuie recunoscută şi în ţara de domiciliu ş.a – şi o ţară majoritar ortodoxă, pentru că scris este că nu se poate alătura lumina cu întunericul şi nici Hristos cu Veliar (II Cor. 6. 14,15).
Este însă posibil de observat efectul de secularizare, pe care îl are această înglobare, privind Grecia ortodoxă, modul cum a evoluat aceasta în cei circa 25 de ani de când este membră a uniunii:
„În Grecia sunt lucruri care, dacă nu se petrece o minune dumnezeiască, vor fi si la noi: la seminar se intră fără concurs, din lipsă de candidaţi; multe seminarii s-au închis din acest motiv; unii elevi seminarişti sunt tunşi punk si fumează; mulţi seminarişti, când aud de rugăciune, pleacă! De aceea, participarea lor la rugăciune nu este obligatorie; mitropoliţii insista în predici ca oamenii să-şi mărite fetele cu teologi; sunt mulţi preoţi de mir celibatari! Există aproape 2000 de parohii vacante şi 200 de mănăstiri fără vieţuitori! Se spovedesc doar păcatele de moarte; mai mult, se practică spovedania în scris (ce poate fi trimisa prin poştă), care este valabilă 1-2 luni, timp în care credinciosul se poate împărtăşi; astfel, printr-o împărtăşire mai deasa (dar de multe ori cu nevrednicie – spre osândă) se încearcă o sfinţire forţată a credincioşilor; aceasta practică tinde să pătrundă şi în Sfântul Munte Athos; la mănăstirea Sfânta Teodora, unde se afla Sf. Moaşte (din sec. al XII-lea) ale Sf. Teodora şi Sf. David se face Sfânta Liturghie doar in prima zi de Paşti, din lipsa credincioşilor. Şi acest lucru se întâmplă în… Tesalonic!
Toate acestea au loc într-o ţară creştină ortodoxă, cu Biserică Ortodoxă Naţională bine organizată şi cu o conducere bisericească care şi-a păstrat verticalitatea, cu numeroşi sfinţi, sfinte moaşte şi icoane făcătoare de minuni. Toate acestea au loc într-o ţară cu 98% din populaţie ortodoxă, unde politicienii şi şeful statului sunt creştini practicanţi, unde instituţiile de stat fuzionează cu Biserica (primăriile, ministerele, parlamentul, spitalele, etc., au toate câte o capelă). Influenţa democraţiei impuse de UE a fost deci mult mai puternica decât influenţa credinţei propovăduite de Biserică de 2000 de ani!” (www.rugulaprins.ro).
Dacă studiem modul în care Constituţia Uniunii a fost votată, se pot trage concluzii interesante asupra relaţiilor dintre cetăţeni şi clasa politică mandatată se le reprezinte interesele. Astfel, în Franţa şi Olanda, ţări în care a fost consultată populaţia constituţia a picat cu succes – evident motivele pentru care legea fundamentală a UE a fost respinsă nu au fost de natură religioasă. Riscând să aibă un efect de domino adoptarea, sau nu, a constituţiei prin consultarea populaţiei a fost oprită, până ce oamenii vor fi aduşi “în centrul evenimentelor” (Emma Nicholson) şi va fi “informată la nivelul multora din ţările membre UE” (Ziua, 21 ian. 2006). Adică, altfel spus, trebuie depus un efort susţinut în ceea ce priveşte îndoctrinarea, ideologizarea şi manipularea opiniei publice, alocând importante resurse financiare, “cheltuind bani, pentru a menţine opinia publică informată 100%, astfel încât să-şi poată exercita efectiv voinţa prin intermediul nostru, al parlamentarilor“ (idem – subl. ns.)
În alte ţări Europene – în special cele din fostul lagăr socialist – adoptarea Constituţiei Europene s-a făcut s-a făcut fără consultarea cetăţenilor, în parlamentele ţărilor respective. Ţinând cont că între interesele clasei politice şi cele ale populaţiei există diferenţe de opinie majore, ar fi fost interesant de văzut cum ar fi reacţionat electoratul şi scorul votului, în cazul unor referendumuri.
Dacă ne referim la România şi privim modul total opac cum s-au făcut negocierile şi cum s-au închis capitolele din Tratatul de Aderare şi faptul că populaţia nu a fost informată asupra conţinutului acelor capitole, precum şi neîncrederea crescândă a populaţiei – se pare că nu vor sosi câini comunitari europeni cu covrigi în coadă, iar fondurile, câte vor fi, vor fi devalizate rapid prin procedee care au fost deja experimentate şi verificate – în acest demers politic, putem trage concluzia că aleşii sunt din nou duplicitari şi doresc să pună cetăţenii în faţa unui fapt împlinit. (Silviu Aronet)
6/5/2006
Tabara eurosceptica din Finlanda, animata de non-conformistul politician Timo Soini, cistiga teren in sondaje. La inceputul acestui an, Soini a candidat la alegerile prezidentiale din Finlanda promovind un mesaj eurosceptic si, spre surpriza observatorilor, s-a clasat al cincilea din opt candidati, cucerind aproape 3,4% din voturi.
Potrivit analistilor, popularitatea lui Soini reflecta un recul tot mai puternic al simpatiei finlandezilor fata de UE. De la aderarea sa in 1995, aceasta tara a fost una dintre cele mai atasate de UE si este singura dintre tarile nordice care a adoptat moneda unica euro. “Au trecut zilele in care finlandezii credeau ca UE nu poate gresi”, spune Alexander Stubb, parlamentar european si unul dintre cei mai eurofili politicieni finlandezi, citat de International Herald Tribune.
Un sondaj recent efectuat de agentia de cercetare Eva a relevat ca procentul de finlandezi care sint in favoarea UE a scazut in ianuarie 2005 la 33%, cu 11 procente mai putin decit in aceeasi luna a anului precedent. Doua treimi dintre respondenti considera costurile UE mai mari decit avantajele. Un alt sondaj, realizat de Eurobarometru, arata ca 51% dintre finlandezi au sentimente negative fata de UE, una dintre cele mai frecvente probleme citate fiind dificultatea de a intelege cu ce se ocupa blocul european in realitate.
Acest scepticism vine intr-un moment cel putin nepotrivit, Finlanda fiind programata sa preia presedintia rotativa a Uniunii Europene in luna iulie a acestui an. Presedintia finlandeza va avea sarcina de a revigora Uniunea intr-o perioada dominata de indoieli asupra extinderii si de cresterea nationalismului economic pe continent. Acest lucru s-ar putea dovedi dificil, dat fiind scepticismul in crestere in aceasta tara.
Indoielile finlandeze privind viitorul Uniunii se inscriu intr-un curent vizibil in toate tarile continentului: de la respingerea constitutiei UE de catre electoratele din Franta si Olanda, europenii au devenit tot mai ingrijorati de perspectiva unei Europe liberalizate, devenita o tinta facila pentru toate angoasele, de la somaj la imigratie.
Observatorii apreciaza ca atitudinea tot mai distanta a finlandezilor fata de UE este relevanta, dat fiind ca micul stat nordic, izolat din punct de vedere geografic, nu face parte din Tratatul Nord-Atlantic si percepe in mod traditional Uniunea drept o legatura vitala cu vestul si un garant al securitatii sale.
Soini, care este liderul unui mic partid populist numit “Adevaratii Finlandezi” (Perussuomalaiset), considera ca euroscepticismul in crestere se datoreaza recentei extinderi a Uniunii intr-un bloc de 460 de milioane de locuitori, in care tarile mici precum Finlanda risca sa fie inghitite cu totul. Totusi, el vede si partea pozitiva a extinderii, in aceea ca extinderile succesive fac blocul atit de greu de condus incit acesta se va auto-distruge.
1/5/2006
