Riscuri ale integrarii

Emil Dinga

Procesul de integrare care va urma momentului aderarii Romaniei la Uniunea Europeana comporta cel putin doua categorii-perechi de consecinte: 1) perechea costuri-beneficii implicate de integrare sau de non-integrare; 2) perechea riscuri generate – riscuri acoperite implicate de integrare sau de non-integrare. Costurile integrarii (sau non-integrarii) nu se suprapun peste riscurile integrarii (sau non-integrarii), cel putin din urmatoarea perspectiva metodologica: in timp ce costurile/beneficiile sunt asumate intr-un mod programatic si strategic, riscurile reprezinta eventualitati care nu sunt cuantificate si „asteptate”, in acelasi mod ca si costurile sau beneficiile integrarii (sau non-integrarii).

Vom intelege, asadar, prin riscurile integrarii (sau ale non-integrarii) acele eventualitati (care pot fi atat de natura costurilor, cat si de natura beneficiilor) care ar putea sa se produca, pe baza mecanismelor economice cunoscute sau acceptate si care, in consecinta, ar putea greva (ca abateri de la ´asteptari”) procesul de integrare (sau de non-integrare).

In cele ce urmeaza, voi incerca sa tratez, pe scurt, doar riscurile integrarii Romaniei in UE.

Principalele riscuri ale integrarii Romaniei in UE
Riscurile integrarii Romaniei in UE sunt diferite dupa cum orizontul de timp pe care se face analiza este scurt sau lung. Aici vor fi considerate doar riscurile care ar putea aparea pe termen scurt, adica in perioada imediat urmatoare (1-2 ani) dupa momentul aderarii. De asemenea, mai facem o reductie de sfera de cuprindere si anume vom trata doar riscurile care sunt generate, pe termen scurt, de aderare, din perspectiva Romaniei (riscuri pe termen scurt, dupa momentul aderarii, pot aparea, desigur, si din perspectiva UE).

Desi pot fi imaginate tipologii savante (si, probabil, scolastice) pentru riscurile mentionate, aici vom folosi un criteriu care ni se pare, de departe, cel mai relevant din perspectiva efectului asupra economiei (institutiilor, societatii) romanesti: criteriul comportamentului economic vizat. In acest sens, dorim sa identificam si sa comentam succint, urmatoarele categorii de riscuri:

Riscul de capilarizare a fluxurilor economice, la nivelul noului sistem integrativ: in principiu, riscul de capilarizare a fluxurilor economice nu inseamna altceva decat implicatiile generate de orientarea spontana (partial, poate fi si institutionalizata) a oricarei resurse economice (forta de munca, capital fizic, bani) spre costul minim de oportunitate al fructificarii sale (sau, ceea ce este acelasi lucru) spre beneficiul maxim al fructificarii sale. In acest sens, pot aparea urmatoarele reorientari ale acestor fluxuri, cu implicatiile corespondente:

– iesiri masive de capital banesc (iesiri valutare nete) din economia nationala (inclusiv din sistemul bancar) spre celelalte state membre, luand in considerare nu numai gradul superior de fructificare a capitalului banesc, dar si securitatea acelui capital sau randamentul superior de utilizare a lui ca si capital productiv; acest risc se va produce, desigur, cu o probabilitate mai mare in conditiile deschiderii contului de capital neinsotita de anumite masuri de control care sa minimizeze efectul destabilizator al iesirilor nete de capital asupra echilibrului extern;

– iesiri masive de forta de munca spre pietele de munca ale statelor membre. Desi un asemenea flux are si implicatii pozitive (de exemplu, asupra contului curent, asupra cheltuielilor cu indemnizatiile de somaj sau asupra cresterii calificarii fortei de munca), in general, efectul negativ va fi predominant (scaderea potentialului economic curent al tarii, prin reducerea produsului intern brut potential);

– reducerea capacitatii bancii centrale nationale (chiar in interiorul principiului subsidiaritatii concedat de banca centrala europeana) de a controla politica monetara, prin faptul ca bancile comerciale rezidente pot apela la credite bancare de ultima instanta, la rescontari sau la vanzari de valuta (pana la adoptarea efectiva a monedei euro) la oricare banca centrala din statele membre;

– intrari masive, pe „nise libere”, ale infractionalitatii internationale, indeosebi trafic de droguri, arme sau carne vie;

Riscul de capturare a pietei: acest risc se refera la faptul ca, dat fiind gradul mediu de competitivitate al bunurilor si serviciilor din actualele state membre mai mare decat cel al bunurilor si serviciilor autohtone, piata de bunuri si servicii interna va deveni captiva ofertei externe (in conditiile acceptate ale liberei circulatii a bunurilor economice). Desi la unele bunuri (cum ar fi cele din agricultura) sau servicii (cum ar fi cele de turism rural sau montan) Romania poate dezvolta o competitivitate in afara considerentelor de pret sau calitate (mizand pe aspecte de ecologie sau de specificitate naturala), balanta rezultanta a acestor „competitii” va fi cu siguranta negativa;

Riscul de efecte asimetrice ale socurilor institutionale comunitare: politicile guvernamentale comunitare vor avea in vedere „media” structurilor, standardelor, situatiilor etc. la nivelul sistemului integrat. Ca urmare, o anumita masura de politica guvernamentala (de exemplu, de politica monetara, fiscala, sociala comerciala etc.) va putea produce efecte asimetrice (chiar adverse, la limita) intr-o economie care se „abate” de la standardul luat in considerare la proiectarea masurii respective. Desi realizarea unui grad mare de convergenta a economiei romanesti cu economia comunitara va putea reduce mult din aceasta asimetrie de efecte ale socurilor institutionale comunitare, cel putin pe termen scurt, imediat, dupa aderare, riscul unor asemenea efecte ramane actual si important; sa nu uitam ca politica fiscala nu ramane in intregime nationala, anumite elemente de armonizare fiind deja instituite prin intermediul criteriilor reale de convergenta (rata deficitului bugetului general in PIB sau rata datoriei publice in PIB);

Riscul de import de uzura morala: economiile emergente care adera la UE se pot confrunta cu un risc specific si anume acela ca, in complexul economic national, sa se transfere ramuri, subramuri sau activitati ori subactivitati economice care, la nivelul statelor membre actuale, sunt considerate indezirabile din motive diverse (poluante pentru mediul inconjurator, cu randamente economice inacceptabil de scazute, dezonorante pentru persoanele implicate etc.)

Managementul riscului – arta guvernarii
Desi pare ca unele riscuri (sau toate) pot fi tratate in termeni de costuri, este bine ca, metodologic, riscurile sa fie considerate „specie” distincta. Riscurile integrarii sunt riscuri asumabile, in perspectiva termenului lung, dar, pe termen scurt, este bine ca ele sa fie identificate, in scopul proiectarii de sisteme de „aparare” sau de reconversie a lor. Riscurile care nu pot fi evitate trebuie tratate in termeni de crearea a unui cadru de miscare a lor care sa asigure nu numai acoperirea lor cat mai mare, dar si identificarea eventualelor efecte pozitive care ele pot insoti. In fond, toata arta manageriala (inclusiv a managementului guvernamental) este aceea de a gestiona riscurile.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=18018&data=2004-06-26

Leave a Comment