Arhiva pentru February 2008
UE isi face propaganda pe calea undelor.
Comisia europeană a prezentat un proiect de program radio zilnic, consacrat preamaririi Uniunii Europene şi care va fi difuzat simultan, începând din luna aprilie, de 16 posturi de radio din 13 state membre, relatează AFP.Proiectul a beneficiat de o finanţare pentru un contract de prestări servicii în valoare de 5,8 milioane de euro, licitaţia fiind câştigată de un consorţiu condus de posturile Deutsche Welle şi Radio France International.
Comisia Europeană va continua să ofere acest sprijin financiar consorţiului respectiv timp de cinci ani din momentul lansării. Programul, cu o durată între 30 şi 60 de minute, va conţine jurnale informative, interviuri, dezbateri şi evenimente în direct. Pentru început, emisiunile vor fi difuzate în nouă limbi (germană, engleză, bulgară, franceză, spaniolă, greacă, ungară, poloneză, portugheză). Reţeaua este deschisă oricărui tip de radio: naţional, regional, local, public sau privat.
UE ne obliga sa mancam “sanatos”.
Agenţia Europeană de Securitate Alimentară (AESA) va dezvolta o bază de date ce va ajuta la identificarea printr-o etichetă a alimentelor considerate „sănătoase”, informează Rompres. Comisia Europeană şi-a propus să stabilească până în ianuarie 2009 profilul şi caracteristicile pe care trebuie să le aibă alimentele sau anumite categorii de produse pentru a putea adăuga mesaje privind avantajele lor pentru sănătate. „Profilul nutriţional” se va fixa avându-se în vedere cantităţile de substanţe nutritive, grăsimi, acizi graşi saturaţi, sare sau sodiu. Hm, parca am auzi din nou, reclama obsedanta: “pentru sanatatea dumneavoastra, evitati excesul de sare, zahar si grasimi”!
Bineinteles, prin aceasta noua masura de ordin birocratic, se are in vedere scoaterea de pe piata a micilor producatori alimentari, care nu dispun de mijloacele materiale de a se conforma cerintelor UE. De asemenea, in cel mai pur stil totalitar, statul intervine tot mai mult in viata privata a oamenilor, considerati prea retardati pentru a-si putea purta singuri de grija! Despre ipocrita grija a UE fata de sanatatea noastra, cititi aici.
29/2/2008
SUB PRETEXTELE descoperirii infractiunilor si combaterii terorismului, furnizorii de telefonie fixă, mobilă sau internet pot fi obligaţi să reţină anumite date despre convorbirile telefonice sau e-mail-urile clienţilor, pentru a le pune la dispoziţia autorităţilor. Conform proiectului de lege aprobat ieri, de Guvern, datele care pot fi reţinute sunt numărul de telefon al apelantului, ora la care s-a efectuat apelul şi durata acestuia, numele şi adresa abonatului, destinatarul mesajului utilizatorului înregistrat (inclusiv mesajele online trimise pe messenger) , respectiv IP-ul. Masura era pregatita mai de mult timp, si oarecum ne-a fost impusa de UE. Mai precis, guvernul a initiat acest act normativ pentru a transpune in legislatia romaneasca directiva privind retinerea datelor, adoptata de Comisia Europeana in anul 2006.Datele vor fi reţinute timp de 12 luni de la momentul efectuării apelului sau trimiterii mesajului. Autorităţile competente să gestioneze aceste informaţii sunt Ministerul Internelor, Ministerul Public, SRI şi SIE. Citirea e-mail-urilor sau ascultarea convorbirilor este interzisă (oare?!). Dispoziţiile referitoare la reţinerea datelor de trafic şi localizare corespunzătoare comunicaţiilor de tip e-mail şi internet se vor aplica începând cu data de 15 martie 2009.
Sunt prea intristat ca sa mai pot comenta ceva. Nici nu mai am ce – faptele sunt graitoare! Mai avem doar un an in care ne mai putem bucura de prevederile ARTICOLULUI 28 – Constitutia Romaniei: “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.”. Am facut un nou pas inspre o societate de tip BigBrother!
22/2/2008
Sursa: http://www.romare.ro
KOSOVO este leagãnul Statului sîrb – le place sîrbilor sã spunã. Si este adevãrat. În secolul XIV, Kosovo fãcea parte din Serbia. Mai mult, aici s-a dat lupta decisivã pentru salvarea acestui stat, în fata principalului pericol pentru lumea crestinã balcanicã: invazia otomanã. La 15 iunie 1389, la Kosovopolje (Cîmpia Mierlei), cneazul Lazãr a fost înfrînt de turci si ucis. Tîrziu, abia în secolul XIX, dupã 600 de ani, reapare o Serbie independentã; Kosovo i se raliazã în 1913. În timp, balanta etnicã a fost înclinatã în favoarea albanezilor trecuti la islamism. Pentru a slãbi Serbia – posibil pion al Rusiei în Peninsula Balcanicã dupã destrãmarea cu impuls occidental a Iugoslaviei –, Occidentul i-a incitat pe albanezii din Kosovo împotriva Serbiei; în aceeasi directie a actionat si Albania, dornicã sã devinã „Mare“. Si, astfel, a început valul de atentate împotriva sîrbilor, care au fost constrînsi sã rãspundã. Abil manevratã, mass-media occidentalã a prezentat doar actiunea fortelor de ordine sîrbesti, în acest fel creîndu-se în rîndul opiniei publice apusene imaginea unei Serbii agresive care actiona feroce împotriva unor albanezi blînzi si dornici de democratie. Condamnarea Belgradului a ajuns pînã la acceptarea bombardãrii lui de cãtre SUA. În Kosovo emisari occidentali i-au îndemnat pe albanezi sã emigreze în massã; si pentru a-i convinge sã plece mai repede, aviatia americanã a bombardat intens regiunea, sub pretextul luptei contra sîrbilor. Au fost peste 1.500.000 de refugiati, majoritatea plecati de teama avioanelor trimise de Washington si nu de teama soldatilor trimisi de Belgrad. Practic, din 1999, Kosovo s-a rupt total de Serbia, administratia fiind internationalã.
Duminica, conducerea de la Pristina a anuntat independenta formalã a provinciei. Desigur, faptul nu a constituit o surpriza, fiind pregatit de mult timp. Raman insa cateva intrebari retorice: A fost actiunea antialbanezã a Belgradului asa cum au prezentat-o occidentalii? A fost rãzboiul NATO contra Belgradului just? Este îndreptãtitã si conformã dreptului international ruperea unei pãrti din Serbia? La toate aceste întrebãri rãspunsurile sînt negative. Încã o datã – ca de atîtea ori în Istorie – o tarã micã suportã opresiunea Marilor Puteri. Mai de mult se trecea la fapte de acest fel fãrã nici o motivatie. Si în secolul XX, însã, se cautã justificãri ale agresiunilor. Cum mai peste tot în Europa populatiile sînt amestecate, Hitler a gãsit pretextul ideal: apãrarea drepturilor minoritãtilor. Occidentalii de azi au preluat pretextul.
Declararea independentei Kosovo este contributia guvernului mondial invizibil format în jurul finantei si ocultei internationale – care include FMI, Banca Mondialã, ONU, NATO, UE, Grupul Bilderberg, Council of Foreign Relations (CFR) etc. – la desãvîrsirea Noii Ordini Mondiale (NWO). Referindu-se la acest guvern mondial, care începea sã-si facã simtitã prezenta încã din vremea sa, presedintele SUA Theodore Roosevelt aprecia cã „în spatele guvernului la vedere troneazã un guvern invizibil, care nu este credincios poporului si nici rãspunzãtor fatã de popor”. Istoria recentã a evenimentelor petrecute în spatiul fostei Iugoslavii confirmã cã dezmembrarea acesteia s-a fãcut din ordinul si sub supravegherea acestui guvern.
Toatã lumea îsi pune întrebarea de ce conducerea Serbiei nu are replicã la fãrîmitarea tãrii. Rãspunsul este legat de cei ce au fost „alesi” (a se citi impusi) sã conducã destinele sarbilor, si care au cedat facil la constrîngerile externe, acceptînd, în fapt, independenta Kosovo, în pofida declaratiilor lor oficiale. Este evident cã asupra Serbiei s-au fãcut presiuni constante, atît de naturã economicã din partea UE, cît si de naturã militarã din partea NATO, trupele stationate în Bosnia reprezentînd o amenintare permanentã cu interventia la cel mai mic semnal.
De altfel, cu prilejul unei conferinte desfãsurate la Londra în 1999, Henry Kissinger, fost secretar de Stat al SUA, unul dintre membrii marcanti ai Grupului Bilderberg si ai guvernului mondial, afirma, referindu-se la zona Balcanilor, cã „NATO este pe punctul de a înlocui fortele imperiilor Otoman si Habsburgic, creînd protectorate permanente”. Pentru a nu fi acuzat de neo-colonialism de cãtre Rusia, China si India, dupã declararea independentei Kosovo, NATO se va retrage, lãsînd celãlalt brat al Noii Ordini Mondiale, Uniunea Europeanã, sã se implice în aceastã zonã a bãtrînului continent.
Si în cazul Serbiei, stabilirea locului sãu într-o “Europã unitã” urmãreste planul mai larg de distrugere a statelor nationale suverane si formarea unui guvern mondial. Acesta este substratul întîlnirii rapide dintre Boris Tadici si reprezentantii UE – Frank Walter Steinmeier, seful diplomatiei germane, a cãrui tarã detine presedintia UE, Javier Solana, Înaltul Reprezentant al UE pentru politicã externã (fost secretar general NATO), si Ollie Rehn, comisarul european pentru extindere al UE – survenitã imediat dupã cîstigarea turului II din 3 februarie, la numai cîteva procente de nationalistul Tomislav Nicolici. Si acesta, la rîndul lui, si-a recunoscut înfrîngerea cu o grabã ce ridicã multe semne de întrebare, date fiind pozitia partidului pe care l-a reprezentat si consecintele cunoscute si inevitabile ale pierderii bãtãliei politice interne asupra viitorului provinciei Kosovo.
Fireste, rolul predominant in Kosovo il au SUA. Liderul provinciei, Hashim Thaci (fost comandant al armatei UCK; in care, in treacat fie spus, au activat numerosi militanti islamisti arabi), nu întreprinde nimic fãrã permisiunea americanilor si urmeazã strict instructiunile Washingtonului, care a fixat luna februarie 2008 pentru declaratia de independentã a Kosovo. Principalii sustinãtori ai independentei Kosovo, desi cunoscut ca focar al terorismului international, al crimei organizate, al traficului de droguri si de persoane în statele Uniunii Europene, sînt americanii, care au clamat în permanentã cã pozitia lor are în vedere strict realizarea stabilitãtii în Balcani, care ar depinde acum de rezolvarea crizei din mica provincie a fostei Iugoslavii, posibilã exclusiv prin acceptarea statalitãtii acesteia. Pozitia oficialã care sustine cã are în vedere realizarea stabilitãtii în Europa de Sud-Est ascunde si interese financiare obscure legate tocmai de cîstigurile rezultate din operatiunile ilegale – droguri, prostitutie, armament – ale marii finante dirijate de peste Ocean. A se vedea conflictul din Afganistan, cel mai mare producãtor de opiu din lume, unde oculta mondialã duce un rãzboi de uzurã de mai multi ani, în care, pentru acoperire, au implicat si cîtiva outsideri (8 state, între care si România), cu avantaje enorme de pe urma comertului cu droguri.
În fapt, stabilitatea internationalã nu poate fi asiguratã prin dezintegrarea statelor multietnice, iar promotorii NWO nu numai cã sînt constienti de aceastã realitate, ci intentioneazã sã se foloseascã pentru dobîndirea suprematiei absolute de probabilele consecinte ale ceea ce este deja numit pe o scarã tot mai largã „Precedentul Kosovo”, respectiv atomizarea statelor actuale. „Precedentul Kosovo” va crea în Europa si în spatiul fostelor republici sovietice un adevãrat domino, care ar putea schimba multe frontiere externe, instaurînd, în schimb, o serie de frontiere interne, justificate etnic sau religios. În spatiul ex-iugoslav, prima vizatã va fi Bosnia, „un stat, trei natiuni”, formulã impusã prin acordurile de la Dayton (1995) si care nu a functionat nici un moment, unde bosniacii sîrbi, croati si musulmani abia asteaptã proclamarea independentei Kosovo, ca sã-si declarare si ei separarea. Rusia a anuntat cã, dacã se trece peste veto-ul sãu si al Chinei din Consiliul de Securitate, drept represalii va recunoaste imediat independenta Abhaziei si Osetiei de Sud, pe care Georgia le revendicã si unde majoritatea zdrobitoare a populatiei a optat prin referendum pentru independentã. Azerbaidjanul si Armenia vor relua rãzboiul pentru Nagorno-Karabah, dar Azerbaidjanul are douã atuuri importante care vor fi hotãrîtoare în înclinarea balantei: giganticul oleoduct american Baku-Tbilisi-Ceyhan, prin care se transportã petrolul azer si care va avea, în final, o prelungire pînã la Eilat, în Israel, si gazoductul Baku-Erzurum, cãruia i se va adãuga noul gazoduct care trece prin Turcia si Grecia, spre Europa. Cum pentru SUA si UE interesul fatã de resursele energetice ale Azerbaidjanului este cu mult mai mare si mai important decît Nagorno-Karabah, este limpede în ce directie va evolua situatia.
Si în Europa de Vest sînt situatii critice. Spania se confruntã de cîteva decenii cu miscãrile separatiste din Catalonia (capitala Barcelona), care ocupã cam o pãtrime din teritoriu, si din Tara Bascilor (ETA). Desi regiunea Catalonia se bucurã de o „autonomie extinsã”, este foarte probabil ca în urma „Precedentului Kosovo” sã-si proclame independenta, iar miscarea ETA ar putea solicita independenta Tãrii Bascilor. În Scotia, guvernul regional va organiza un referendum în 2010 pe tema independentei. Franta cunoaste, la rîndul ei, o serie de miscãri separatiste, dintre care cea mai virulentã este cea pentru independenta Corsicii. Flamanzii din Belgia solicitã, de asemenea, independentã si separarea de valoni. Nici Elvetia nu stã mai bine, fiind un conglomerat de francezi, italieni si germani. Ciprul, cu o minoritate turcã, si Slovacia, cu una maghiarã, ar putea dispãrea de pe hartã. Este bine cunoscut separatismul maghiar din România (judetele Covasna, Harghita, Mures) sau Serbia (Banatul sîrbesc, revendicat pe bazã etnicã de Ungaria). Ca si situatia din Bulgaria, prin partidul nationalist „Ataka”, acesta revendicînd Dobrogea.
Analistii estimeazã cã „Precedentul Kosovo” va da la ivealã si alte miscãri separatiste, inspirate de „succesul” recent. Un asemenea precedent este echivalat cu o veritabilã „bombã etnicã” pentru multe state europene sau din spatiul ex-sovietic, care ar arunca în aer frontierele fixate dupã al II-lea rãzboi mondial. De altfel, Carl Bildt,fost prim-ministru al Suediei si mediator în problema Kosovo, declara, cu mai multi ani în urmã: „Kosovo este cea mai sensibilã regiune pentru Europa, prin consecinte, si orice miscare abruptã aici poate fi fatalã Europei”. Sursele citate apreciazã cã sustinerea independentei provinciei Kosovo de cãtre americani, în fapt de cãtre oculta mondialã, ar putea reprezenta preludiul unui al III-lea rãzboi mondial, pentru cã state precum Rusia si China nu pot rãmîne impasibile la scenariul care se pregãteste, iar Serviciile Secrete din ambele tãri cunosc foarte bine planurile pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale, ale cãrei instrumente de actiune (între care NATO) s-au apropiat tot mai amenintãtor de granitele lor.
În România, în zona Harghita-Covasna, situatia seamãnã cu cea din Kosovo: pe un spatiu de etnogenezã românesc, o populatie, venitã cu sabia si permanent agresivã, a devenit majoritarã, dupã deznationalizarea sau alungarea românilor. La granita României, Ungaria urmãreste si ea sã redevinã „Mare“, prin anexarea unor teritorii de la vecini. În Occident, mass-media a început de mult sã creeze, pentru uzul opiniei publice, imaginea unei minoritãti maghiare permanent asupritã. Deocamdatã nu au fost trimise avioanele americane pentru a-i salva pe blînzii minoritari din România. Si nici nu vor fi trimise. Pentru cã, spre deosebire de Serbia, conducãtorii Statului Român nici nu ar fi dispusi sã lupte pentru apãrarea unitãtii acestuia; ca sã se mentinã la Putere, ar fi în stare sã cedeze pãrti ale teritoriului national – la fel ca regele nevolnic si las Carol al II-lea, cu care atît de izbitor seamãnã Traian Bãsescu.
19/2/2008
Sursa: http://www.obiectivdesuceava.ro
LA SFARSITUL săptămânii trecute, la Sinaia, a avut loc o întâlnire la care reprezentanţi ai Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD, organizatie bancara afiliata Uniunii Europene), au explicat celor din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Romsilva, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Asociaţiilor proprietarilor de păduri, ONG-uri, că în vederea creditării societăţilor străine din domeniul valorificării lemnului care deja şi-au deschis afaceri pe teritoriul României, gen Schweighoffer şi Egger, care şi-au construit fabrici la Dorneşti, lângă Rădăuţi, precum şi a altor două sau trei care vor urma să apară, va trebui asigurată garanţia că masa lemnoasă necesară proceselor de producţie din aceste structuri industriale va trebui într-un fel sau altul, asigurată.
Fiind vorba de milioane de metri cubi anual, va trebui constituit un cadru pentru ca aceste societăţi să poată achiziţiona lemn de provenienţă legală. În acest sens, un institut din Austria a lucrat intens la un proiect care a avut ca temă de fundamentare mărirea posibilităţilor de exploatare a masei lemnoase în România cu circa 8 – 10 milioane de metru cubi în plus faţă de cantitatea de aproximativ 20 de milioane de metri cubi ce se exploatează în fiecare an, pe teritoriul României. Studiul institutului austriac vizează reducerea vârstelor de tăiere, accesibilizarea fondului forestier în sensul construirii de drumuri pentru a scoate lemnul din zonele greu accesibile, mărirea intensităţii de intervenţie la rărituri în mediul forestier.
La consfătuirea de la Sinaia s-au discutat problemele ridicate şi concluziile studiului comandat de BERD iar rezultatele au fost, se pare, cele aşteptate de Banca europeană, deşi au existat împotriviri din partea unor silvicultori, mai ales. Urmează ca în perioada următoare să se stabilească de către forurile de specialitate din România – cele care ţin de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice să efectueze o reinventariere a fondului forestier în baza căreia să se reanalizeze posibilitaţile pe care le oferă pădurile României plecând de la date concrete.
Faptul că normele tehnice după care se face în acest moment administrarea pădurilor din ţara noastră trebuie revizuite, este o opinie unanim acceptată de către silvicultori, în sensul implementării principiilor economiei de piaţă, ca lemnul să fie exploatat atunci când are valoare economică iar nu atunci când se află în regres fiziologic. Dacă se va ajunge la aceste modificări propuse de BERD, de ele ar putea beneficnia numai o anumită categorie de firme, cu spate bun în comunitatea europeană iar nu şi cele autohtone.
Ce as mai putea adauga? Desigur, nu-i asa, UE este un “lider mondial recunoscut” in politici de mediu. “Grija fata de mediul inconjurator si dezvoltarea durabila” sunt prioritare pentru Uniunea Europeana. Mai sunt oameni atat de naivi, ca sa nu zic prosti, care sa creada asta?!
14/2/2008
Sursa: http://ro.altermedia.info
MINISTRUL olandez de finante Wouter Bos e hotarit sa voteze impotriva aprobarii bugetului Uniunii Europene pe anul 2006 la intilnirea de astazi a ministrilor de finante din tarile UE, potrivit publicatiei EU Observer.
Curtea Europeana de Audit a gasit greseli de raportare in circa 61% din cheltuielile din fonduri europene destinate proiectelor nationale, fapt ce a produs un adevarat scandal in camera inferioara a Parlamentului olandez, potrivit cotidianului NRC Handelsblad. “E socant, vorbim aici de peste 61 de miliarde de euro”, a declarat deputatul crestin-democrat Frans de Nerée tot Babberich pentru cotidianul olandez. Bugetul UE pe anul 2006* a fost de 102 miliarde de euro.
Cu toate acestea, e putin probabil ca demersul ministrului olandez, care cere ca statele europene sa justifice cheltuielile din fondurile UE, sa fie urmat si de alti colegi de-ai sai la intilnirea de astazi.
Comisarul anti-frauda Siim Kallas a reusit anul trecut sa convinga guvernele statelor membre sa furnizeze documente doveditoare privind modul in care au fost cheltuiti banii. Intr-adevar, statele membre vor pune la dispozitie anual rezumate ale rapoartelor de audit existente, potrivit unui raport preliminar care va fi luat in discutie la intilnirea Ecofin de astazi, dar unele state membre considera ca acordul se refera doar la justificarea proiectelor lansate anul trecut, nu si la cele anterioare.
Conform unui raport al Curtii de Audit, chiar Olanda este unul dintre statele vizate, din cauza propriei incapacitati de a implementa proiectele finantate prin subventii europene, existind posibilitatea ca regatul Tarilor de Jos sa returneze Uniunii Europene milioane de euro.
Pentru aprobarea bugetului este nevoie de o majoritate calificata a reprezentantilor statelor membre, ceea ce face pozitia olandeza una simbolica. Ea nu va avea nici un efect practic fara sustinerea altor state membre.
*Mai exact e vorba despre incheierea executiei bugetului pe anul respectiv. Comisia Europeana si Curtea Europeana de Audit prezinta rapoarte privind modul in care s-au efectuat cheltuielile din fonduri europene in 2006, iar Parlamentul european aproba (sau nu) aceste rapoarte pina la sfirsitul lui aprilie 2008.
12/2/2008
FARA PREA multa atentie din partea mass media, Parlamentul Romaniei a ratificat luni “Tratatul de la Lisabona”, numele codificat al Constitutiei UE, cu un vot care ne aminteste de Marea Adunare Nationala: 387 pentru, 1 abtinere si 1 impotriva. (Deputatul PIN Lavinia Şandru a votat împotriva ratificării Tratatului, în timp ce deputatul PC Dragoş Dimitriu s-a abţinut; indiferent de motivele celor doi parlamentari, gestul lor va ramane in istorie!) Evenimentul a coincis cu vizita in Romania presedintelui francez, Nicolas Sarkozy. Preşedintele Traian Băsescu a semnat azi, decretul privind promulgarea Legii pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona. Desi au fost doar formalitati, totusi ar fi meritat mult mai multa atentie.
“Am votat impotriva Tratatului pentru ca Romania nu a avut nici o contributie la acest document. In momentul de fata aratam ca la nivelul UE noi nu contam. Am acceptat tot ceea ce ne-au propus europenii”, si-a motivat doamna Sandru votul. De asemenea, domnul Dragoş Dimitriu a declarat dupa vot: “M-am abţinut să votez pentru că eu sînt eurosceptic declarat! Eu consider că avem de a face cu două Europe: una culturală şi istorică, pe care o agreăm, pentru că şi noi am creat-o, şi alta rapace, în domeniul economic şi social. Ajutoarele financiare ale Europei sînt suficient de perfide ca să nu poată fi folosite decît într-o proporţie infimă, şi asta pentru a cumpăra numai produse din Europa de Vest. Luni, în plenul Camerelor reunite, am avut senzaţia că mă aflu la Marea Adunare Naţională, şi nu în Parlamentul României. Atunci se vota la unison ce voia Ceauşescu, acum s-a votat la unison ce a vrut preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy…”
Din pacate, romanii sunt prea putin constienti – mai pe sleau, habar n-au – de ceea ce reprezinta aceasta Uniune Europeana! Nu imi fac deloc iluzii cu privire la “democratia” din tara noastra. Iesiti de nici 20 de ani de sub regimul totalitar comunist, facem pasi tot mai mari spre un nou regim totalitar (ceva mai “soft”). Modul in care politicienii si mass media manipuleaza oamenii, e de-a dreptul infiorator: sunt discutate si rasdiscutate tot felul de scandaluri penibile (dintre cele mai recente: “cazul Orban”, “CNSAS”, “caltabosii lui Remes” etc.), in timp ce problemele cu adevarat importante (cum sunt cele legate de anexarea noastra la UE) sunt puse voit intr-un con de umbra.
Bineinteles, dreptul romanilor de a se exprima prin referendum fata de intrarea in UE, iar acum fata de adoptarea Constitutie UE, care le va schimba viata pentru urmatoarele generatii, le-a fost negat complet de catre politicieni. UE le-a fost “vanduta” romanilor prin promisiuni desantate (dupa integrare vor curge miliarde de euro si vom trai cu totii in belsug), prin invocarea destinului escatologic (integrarea e inevitabila ca a doua venire a lui Iisus pe Pamant) dar mai ales prin ceea ce americanul numeste “cover-up” (operatiune de acoperire): adica, la urma urmei, stati linistiti frati romani, UE nu conteaza prea mult! Din pacate, conteaza! Si multi se vor zgaria pe ochi! Dar nu degeaba avem zicala: Da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma!
5/2/2008
EUROPARLAMENTARUL britanic Daniel Hannan a comparat modul de acţiona al preşedintelui Parlamentului European, germanul Hans-Gert Poettering, cu cel al naziştilor în anul 1930, informează „Euractiv.com” şi „BBC News”. Afirmaţiile popularului european au venit drept replică la faptul că Poettering (care face parte, de altfel, din acelaşi grup politic) a refuzat să întârzie lucrările Parlamentului pentru ca Hannan să facă campanie în favoarea organizării unui referendum în Marea Britanie privind ratificarea Tratatului de la Lisabona.
În mod normal, conservatorul britanic, conform procedurii interne a PE, are dreptul să recurgă la aceste gesturi (i.e. desfasurarea unei campanii pentru referendum), dar seful Parlamentului European a respins însă acţiunea sa. Drept urmare, Hannan i-a spus lui Poettering că „doar afecţiunea personală ce i-o poartă îl împiedică să compare modul de a acţiona al preşedintelui PE cu Actul de Împuternicire din 1933, ce i-a conferit lui Adolf Hitler puteri speciale”. Aceasta afirmatie, prea adevarata din pacate, a starnit totusi reactii vehemente (vociferari, huiduieli) impotriva lui Daniel Hannan, care nu e la prima “abatere” de acest fel.
As vrea doar un scurt comentariu sa fac. Daniel Hannan are dreptate. Parlamentul European nu se deosebeste cu nimic de Reichstagul lui Adolf Hitler, de sovietul suprem al URSS-ului sau de Marea Adunare Nationala a Romaniei. Ca si in aceste cazuri istorice, este vorba doar de o institutie de fatada care sa dea iluzia unei vieti democratice. Insa limitele “democratiei” se vad foarte clar atunci cand un europarlamentar incearca sa aiba o atitudine impotriva “main-streamului”. Fara nici o ezitare, i se inchide gura!
4/2/2008
