IN 20 DE ANI, capitala europeană va fi preponderent musulmană, conform unui studiu publicat în cotidianul La Libre Belgique. Aproape o treime din populaţia Bruxellesului este deja musulmană, precizează socilogul Olivier Servais, iar practicanţii Islamului vor deveni, graţiei ratei ridicate a natalităţii, majoritari „în 15-20 de ani”. Din 2001, Mohamed este, în fiecare an şi de departe, primul nume dat băieţilor născuţi la Bruxelles. Potrivit La Libre Belgique, dacă părinţii nu erau deloc practicanţi pentru a facilita integrarea în ţara de primire, „tinerii marchează o reîntoarcere importantă către religie“.
Circa 75% dintre musulmani se declară astăzi practicanţi. Jurnalistul flamand Hind Fraihi merge mai departe şi prezintă adevăratul pericol. „Tinerii sunt din ce în ce mai radicali. Resping valorile occidentale, chiar părinţii lor sunt îngrijoraţi din acest motiv. La Bruxelles, există insule, precum Molenbeek, unde îţi vine greu să crezi că eşti într-adevăr în Belgia”, a spus ziaristul. Bazar, muzică din Maghreb, femei acoperite cu văl şi comencianţi care vorbesc arabă, aşa arată Molenbeek, cartierul marocan din Bruxelles. „Ne simţim mai bine aici decât în Spania sau Franţa, pentru că suntem o mare comunitate. Este ca în ţara noastră”, a declarat administratorul unui magazin de haine.
Pentru moment, Islamul în Belgia nu reprezintă o ameninţare, dar într-o zi adepţii acestei religii ar putea emite pretenţii, a subliniat Olivier Servais, care nu exclude la un moment dat „explozii sociale”, mai ales dacă situaţia va fi exploatată politic. Jean-François Bastin, un belgian de 65 de ani, se numeşte astăzi Abdullah Abu Abdulaziz Bastin, după ce s-a convertit la Islam. În 2004 a fondat Partidul tinerilor musulmani. „Am putea profita de acest studii pentru a cere mai multe moschei vizibile, şcoli, azile, cimitire. Eu le spun musulmanilor: învăţaţi din spiritul coloniştilor! Ei v-au alungat din Algeria, este probabil ceea ce se întâmplă aici”, a declarat pe un ton agitat belgianul convertit, citat de Le Figaro. „Imigranţii au făcut deja prea multe pentru a se integra. E momentul ca Belgia să se adapteze”, a conchis Abdulaziz Bastin.
Putem inchide ochii oare la acest fenomen? Sustinatorii multiculturalismului si ai corectitudinii politice ar vrea acest lucru! Insa realitatea cruda e ca Europa, cultura si civilizatia ei milenara sunt pe moarte. Islamizarea Europei este un fenomen care nu poate si nu trebuie ignorat! Valorile libertatii individuale, traditiile si cultura europene, inclusiv “drepturile omului” pe care maharii UE pretind ca le respecta vor fi inlocuite de legea islamica sharia, de hijab, de prohibitia alcoolului etc. De fapt, acest fenomen nu e singular in istorie. Imperiul roman a fost distrus tot de valuri succesive de imigranti, nu atat prin atacuri directe.
SUB NUMELE eufemistic de “taxa pe emisiile de carbon“, Uniunea Europeana reinventeaza faimoasa “taxa pe fumarit” de pe vremea lui Caragea Voda! Departamentul pentru Afaceri Europene din cadrul Guvernului României, prin glasul şefului său, dl. Adrian Ciocanea, a venit cu o nouă propunere de “îmbunătăţire” a vieţii cetăţenilor: introducerea unei taxe pentru centralele de apartament. “Cum ar putea fi taxat un emiţător de CO2, cum este un cetăţean care are o centrală de apartament? El este debranşat de la un CET, care este plătitor de impozite şi taxe pentru a face faţă cerinţelor de mediu”, se intreabă domnul Adrian Ciocanea.Si tot domnia sa, a gasit raspunsul. Urmand directivele Comisie europene si sub pretextul “protejarii mediului inconjurator“, domnul Ciocanea a pregatit o lege prin care e nevoie de aprobări prealabile pentru orice aparate care emană bioxid de carbon. De asemenea, aceste aprobari trebuie innoite periodic. Nu ştiu cum se va rezolva problema celor care şi-au instalat deja centrale, ei cum vor fi taxaţi? Dar sunt convins ca guvernantii vor gasi solutii! Intotdeauna o fac cand e vorba de incasat niste bani de la cetatenii de rand.
Argumentul domnului Ciocanea e foarte simplu. CET-urile emit şi ele bioxid de carbon, iar cetăţeanul care-şi cumpără centrală este şi el plătitor de impozite şi taxe (inclusiv TVA la gazul metan în continuă scumpire), dar un impozit suplimentar nu strică niciodată. Ar trebui pusă o taxă şi pe respiraţie, căci şi prin respiraţie se emană bioxid de carbon! Cetăţenii mai graşi ar trebui să plătească mai mult, căci consumă mai mult aer!
Repetatele scumpiri ale gazului metan se înscriu şi ele în nobila misiune de educare a românilor în spirit ecologic. S-au scumpit gazele ruseşti, dar mai era o problemă: România are şi zăcăminte proprii, care acoperă 60% din necesar. Tot Uniunea Europeană, săraca, e cea care, spre binele nostru şi al mediului înconjurător, ne impune să scumpim gazele din producţia internă. Înainte de aceste scumpiri a fost nevoie de privatizarea reţelelor de gaz metan ale României, astfel încît profiturile din creşterea preţurilor să intre în buzunarul investitorilor străini, din ţări prietene, membre UE.
PRIM MINISTRUL polonez Donald Tusk a declarat astazi ca va propune un referendum referitor la Tratatul de la Lisabona daca opozitia conservatoare va continua sa afirme ca va bloca ratificarea lui in Parlament. “Daca in nebunia lor (conservatorii) vor bloca Tratatul, noi vom fi nevoiti sa facem apel la un referendum, ceea ce sper sa evitam“, a declarat Donald Tusk intr-o conferinta de presa.
S-a ajuns astfel la situatia paradoxala ca, in timp ce in tarile occidentale referendumurile populare sunt evitate de politicieni pentru a nu periclita ratificarea Tratatului UE, in Polonia, guvernul sa vrea sa organizeze un referendum popular tocmai pentru a salva respectivul tratat! Pana saptamana trecuta, Tratatul nu parea sa aibe probleme referitor la ratificarea din Parlament, fiind sustinut si de conducere si de opozitia condusa de Jaroslaw Kaczynski. Insa, acesta la rugamintile euroscepticilor nationalisti din partidul sau s-a razgandit, eliminand majoritatea de doua treimi necesara ratificarii.
Kaczynksi a fost urmat si de fratele sau geaman, presedintele tarii, care a declarat ca nu va semna Tratatul chiar daca va fi ratificat de Parlament, deoarece acesta ar afecta interesele Poloniei. Sa speram ca totul nu va fi doar un foc de paie! Ultimele sondaje arata ca polonezii sunt in mare parte de acord cu Tratatul, insa ca pentru acesta sa fie validat prin referendum este nevoie de prezenta a cel putin 50% din populatie la vot, o situatie aproape imposibila. (asta daca nu se aplica “metodele” de la referendumul din 2003 din Romania)
In paranteza fie spus, tratatul UE prevede legalizarea casatoriilor cuplurilor homosexuale, ceea ce intr-o tara de 38 de milioane de catolici practicanti nu suna prea bine. Pana acum, aceasta problema nu a fost sub atentia mass-mediei nicaieri pe continent.
ŞEFII DE STAT şi de guvern, reuniţi două zile la Bruxelles în cadrul Consiliului European de primăvară, au ajuns la un consens asupra proiectului sarkozist privind înfiinţarea Uniunii Mediteraneene. “Proiectul a obtinut o sustinere larga din partea Consiliului” sefilor de stat si de guvern din UE, a declarat la Bruxelles, dupa prima zi a summmitului, premierul sloven Janez Jansa, a carui tara asigura presedintia UE. “Acum ramane sa lucram in diferite instante”, a adaugat oficialul.
Comisia Europeana si presedintia UE au fost mandatate sa puna la punct, pana la urmatorul summit, din luna iunie, detaliile si in special structurile acestui proiect de cooperare intensificata cu tarile din bazinul mediteranean. Pentru a depasi reticentele multor tari, in special ale Germaniei, Franta a trebuit insa sa isi revizuiasca ambitiile.
In cele din urma, planul va consta in a da un nou impuls asa-numitului proces de la Barcelona privitor la parteneriatele euro-mediteraneene, lansat in 1995 si care a dat pana acum rezultate slabe. Parisul a acceptat in primul rand ca toate tarile din UE, nu numai cele care au deschidere la Marea Mediterana sa fie asociate deplin la initiativa. Procesul de la Barcelona a fost dezavantajat inca de la lansarea sa de opozitia dintre Israel si tarile arabe. Peste zece tari din sudul Mediteranei sunt implicate in el: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, teritoriile palestiniene, Siria, Tunisia si Turcia, carora in 2007 li s-a alaturat si Mauritania, Libia avand statut de observator.
Uniunea urmeaza sa fie lansata oficial in 13 iulie, la un summit la care vor participa toate tarile UE si cele din sudul bazinului mediteranean, in timpul presedintiei franceze a Uniunii Europene. Pe langa definirea exacta a proiectelor Uniunii, mai exista un aspect dificil in acest dosar: problema finantarii proiectelor. Mai multi parteneri ai Frantei nu vor sa cheltuiasca nimic in plus fata de ceea ce a fost deja prevazut pentru Mediterana.
Organizarea Uniunii Mediteraneene reprezinta doar un pas spre extinderea Uniunii Europene catre nordul Africii si Orientul Apropiat. Intr-un viitor mediu, Israelul, Turcia si statele africane cu acces la Marea Mediterana vor fi inglobate in Imperiul European.
ANGAJATUL ROMAN se poate lauda ca este printre cei mai mari cotizanti la UE. Nu de alta, dar Guvernul Tariceanu nu a fost in stare sa acceseze nici un euro din fondurile structurale. Asta desi in 2007, noi, romanii, am cotizat cu peste 1,1 miliarde de euro la bugetul Uniunii. Ba mai mult, pentru 2008 mai dam inca 1,2 miliarde euro. Asa se face ca in doi ani vom da la Uniunea Europeana 2,3 miliarde euro, adica 550 de euro pe cap de salariat. Si n-am primit in schimb nici un ban!
Desi Romania nu a atras bani de la UE, se poate lauda ca odata cu intrarea in aceasta “alianta politico-economica”, a atras toate relele de acolo. Asa se face ca, la mijlocul lunii ianuarie, euro a ajuns la maximul ultimilor trei ani fata de leu. Deprecierea leului in raport cu euro majoreaza preturile la paine, lapte, carne si ulei. Principala cauza a scumpirii alimentelor este deprecierea leului din ultima perioada, se arata intr-un comunicat al Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara (FSIA). Potrivit FSIA, importatorii profita de deprecierea monedei nationale si aplica majorari la preturile calculate in euro.
De asemenea, produsele alimentare din import au devenit mai scumpe, incepand din luna februarie. Comerciantii, mari sau mici, preiau produsele deja scumpite si aplica si ei, la randul lor, diferite adaosuri, mascate sau la vedere. Cel mai afectat domeniu de integrarea in UE pare sa fie agricultura. Atat zootehnia, cat si productia de cereale par sa fie in colaps. In plus, subventia agricola de 440 de milioane de euro, pe care Romania urma sa o primeasca de la Comisia Europeana, nu va mai veni.
Crescatorii de porci nu vor mai putea exporta nici macar un kilogram de carne sau mezeluri din porc pana pe 31 decembrie 2009, a decis Comisia Europeana. Motivul este pesta porcina, autoritatile veterinare neavand controlul asupra acestei boli nici macar la opt luni dupa aderarea la UE. Romania va pierde insa peste 400 milioane de euro in cei doi ani in care are interdictie la export. Pierderea este grea si din urma, livrarile de carne si produse din carne de porc ale firmelor romanesti în statele membre ale UE fiind interzise din 2003. De castigat, castiga numai marii exportatori din Uniune. Aceasta bariera este pusa doar pentru ca state precum Germania, Danemarca si Olanda sa poata domina piata, fara a mai avea un competitor de talia Romaniei, ne-a declarat Gheorghe Caruz, presedintele Patronatului Crescatorilor de Porci.
Fireste, ar fi gresit sa acuzam UE de toate relele din tara asta. Principalii responsabili sunt politicienii perindati la guvernare in ultimii 18 ani, care nu au facut altceva decat sa-si urmareasca propriile interese, in total dispret fata de cetatenii Romaniei. Iar rezultatele pot fi catastrofale, daca ne gandim numai la valoarea colosala a datoriei externe a Romaniei, care in luna septembrie a anului 2007 a ajuns la 53,2 miliarde de euro, in crestere cu 29,3 la suta fata de nivelul inregistrat la inceputul anului. Cum in Romania exista 4 milioane de salariati, rezulta ca fiecare are de platit suma de 13.300 de euro! Situatia ar fi fost si mai dezastruoasa fara aportul celor doua milioane de romani care muncesc in strainatate. In fiecare an, acestia trimit la familiile din Romania circa patru miliarde de euro, bani fara de care tara noastra ar fi fost in colaps economic.
Precum transmite Info-Prim Neo, liderii Partidului Democrat din Moldova (PDM), au declarat, în cadrul unei recente conferinţe de presă, că în societatea moldovenească nu s-au produs schimbări palpabile după trei ani de implementare a Planului de Acţiuni “RM–UE”. Astfel, preşedintele partidului, Dumitru Diacov, şi prim-vicepreşedintele, Oleg Serebrean, au spus în faţa jurnaliştilor că afirmaţiile “extrem de exaltate ale puterii sînt departe de a fi adevărate” şi că “predomină eşecurile”. Cu alte cuvinte, liderilor PDM-şti nu le convin ritmurile apropierii ţării noastre de “ocolul” Uniunii Europene. Dar face oare să ne grăbim în direcţia dată?
“Rebotezările” la modă nu schimbă starea de lucruri…
Se ştie, că planul de Acţiuni “R. Moldova – Uniunea Europeană” a fost semnat la 22 februarie 2005 pe o perioadă de 3 ani. Tot atunci, a fost modificată denumirea comisiei parlamentare pentru politică externă, adăugîndu-i-se sintagma „şi integrare europeană”. După alegerile din 2005, în procesul de formare a Guvernului Tarlev-2, aceeaşi modificare a suferit şi denumirea Ministerului Afacerilor Externe, căruia la fel i s-a adăugat sintagma „şi Integrării Europene”. (Probabil că nu există prin lume Ministere, care ar purta la “coada” denumirii lor … formularea sarcinii recente, pe care o au de realizat. Căci nu am întîlnit, de exemplu, “Ministerul Afacerilor Externe şi Alipirii la NATO”, sau “Ministerul Agriculturii şi Culegerii Roadei”). Urmînd logica “rebotezărilor” de la Chişinău, în caz că se produce, totuşi, dizolvarea RM în UE, decade în mod automat necesitatea sintagmei adăugate la denumirea iniţială a instituţiei d-lui Stratan. Va trebui, prin urmare, să inventăm ceva nou, de tipul “Ministerul Afacerilor Externe şi Interzicerii Înjunghierii Godacului în Ajunul Crăciunului” (o condiţie reală, impusă Romaniei de autorităţile UE).
Deşi şeful statului a lansat nu prea demult fraza “Să ne construim Europa la noi acasă”, totuşi, recent, şi-a luat chiar şi un consilier prezidenţial, care să se ocupe special de integrarea Moldovei în Uniunea Europeană. Deocamdată, însă, Diacov şi Serebrean au dreptate: conform unui studiu al Fundaţiei CASE Moldova, deşi au fost întreprinse mai multe acţiuni, RM a înregistrat succese modeste la capitolul „accesul pe piaţa UE”. Pe parcursul ultimilor ani, deficitul comercial cu UE s-a majorat, susţin experţii, iar lărgirea recentă a UE nu a contribuit la fortificarea poziţiilor Moldovei în cele zece noi state membre ale UE. Deşi tariful mediu la frontieră, după aderare, s-a micşorat în noile state membre, UE duce o politică de protecţie vamală prin limitarea importurilor de produse agricole şi prelucrate (care, de fapt, predomină în exporturile moldoveneşti). Doar 60% din exporturile Moldovei au beneficiat de preferinţele oferite, parţial, datorită complexităţii regulamentelor cu privire la origine şi, parţial, datorită marjelor preferenţiale joase. Numai o treime din bunurile moldoveneşti nu sînt impozitate la intrarea în UE, în timp ce două treimi din produsele UE beneficiază de tarife vamale la cota zero la intrarea acestora în Republica Moldova. Calitatea proastă a produselor, lipsa de competitivitate şi capacitatea de producţie redusă, susţin autorii studiului, reprezintă, de asemenea, impedimente serioase ce limitează capacitatea de export a Moldovei în UE.
Aderarea României la UE, a adus cu sine abrogarea acordului de comerţ liber dintre Moldova şi România (în vigoare din 1995), liberalizarea de mai departe a comerţului cu UE şi crearea unor bariere netarifare încă mai stricte. Astfel, pe lîngă faptul că exportul din Moldova în România se micşorase deja, a venit rîndul şi altor produse importante de export – ouă, legume, cereale (cu excepţia grîului), ulei din seminţe de floarea-soarelui – care înfruntă tarife semnificative după aderarea României şi, prin urmare, datorită elasticităţii ridicate a preţurilor, o bună parte a pieţei române a fost pierdută, constată CASE Moldova.
Face, oare, să străbatem “ ultima sută de metri”?
Ministrul de externe, dl Andrei Stratan, mentionînd că domeniile “problematice” în obţinerea progreselor ar fi independenţa justiţiei şi lupta cu corupţia, precum şi crearea unui climat investiţional favorabil, declara, totuşi, nu demult, că Moldova este “pe ultima sută de metri” în implementarea Planului de Acţiuni RM-UE şi că în prezent “restanţele rămase pentru îndeplinirea lui totală” sînt deja pe agenda de lucru a executivului moldovean, în “caietele de sarcini” ale fiecărui ministru. Pe cînd studiile “Euromonitor”, efectuate de ADEPT, EXPERT-GRUP, precum şi cele din cadrul programului “Iniţiative Europene” al Fundaţiei Soros-Moldova, atestă nereuşita guvernului Republicii Moldova în obţinerea progresului privind adaptarea la standartele europene.
Se ştie, că Planul de Acţiuni RM-UE prevedea, între altele, asigurarea respectării drepturilor omului, libertatea presei, îmbunătăţirea administrării la frontiere şi a mediului investiţional prin reforme structurale adecvate, abordarea promptă a problemelor legate de migratie, trafic cu fiinţe umane, crima organizată şi “spalarea” banilor. Dar, precum informează MOLDPRES, reprezentantul Consiliului Europei în Moldova susţine că la noi în ţară rămîn încă multe de realizat, mai ales în domeniul asigurării drepturilor omului, în combaterea corupţiei şi la reformarea sistemului judiciar.
De la nivel statal – la cel supranaţional ?
Într-un articol difuzat de agenţia “Moldova azi”, Ion MĂRĂNDICI, magistru în Studii Europene, lector FRISPA, USM şi colaborator al IPP, scrie că de o jumătate de secol procesul integrării europene avansează pas cu pas, şi tot mai multe competenţe sînt transferate de la nivel statal la nivel supranaţional. Statele europene îşi pierd treptat din suveranitate, în favoarea Uniunii, şi acest lucru se întîmplă într-un mod sistematic, prin semnarea şi ratificarea tratatelor, sau – în mod mai puţin explicit – prin adoptarea unor strategii sau programe în diferite domenii. Acestea stabilesc priorităţile UE pentru următorii ani, sau chiar pentru următorul deceniu. Doreşte oare Moldova cu adevărat să se racordeze la aceste strategii şi programe, se întreabă autorul?
Consiliul European a devenit instituţia cea mai importantă în UE, stabilind – în spatele uşilor închise – principalele direcţii de dezvoltare ale Uniunii. Integrarea europeană a avansat cel mai mult în domeniul economic, astfel că în acest domeniu statele membre UE şi-au pierdut mai toate prerogativele – fie în favoarea Consiliului de Miniştri al UE, fie în favoarea Băncii Centrale Europene, susţine autorul.
Mîncarea lui Frankenstein
După cum se ştie, agricultorii europeni trăiesc, în mare parte, din subvenţiile, ce li se atribuie din bugetul European, sau pentru că preţurile la produsele agricole sînt menţinute la un nivel înalt. Aceste subvenţii constituie o jumătate din bugetul european. Paradoxul constă în faptul, scrie expertul, că se vorbeşte despre liberalizarea diferitelor pieţe din UE, însă piaţa agricolă europeană rămîne una dintre cele mai puţin competitive, din cauza subvenţiilor.
Tot mai evidentă devine problema culturilor modificate genetic. Letonia, bunăoară, a refuzat deja să cultive “mîncarea lui Frankenstein”, impusă de UE. Ziarul letonian “Diena” comunică despre efectuarea unor modificări în legislaţia, care vizează agricultura: în această ţară a fost instituită o normă, care reglementează creşterea şi utilizarea culturilor modificate genetic.
Conform ziarului, anterior, cînd nu exista un mecanism, care reglementa această sferă, legislaţia nationala a Letoniei era supusă totalmente Uniunii Europene. În prezent – prin înaintarea unor cerinţe dure – Letonia se poate dezice de cultivarea produselor modificate genetic, care sînt permise în Europa. Noile modificări în legislaţia Letoniei prevăd, că fermierul poate creşte pe propriul lot “mîncarea lui Frankenştein” doar cu acordul vecinului. În plus, acest fermier trebuie să posede studii în domeniul agricol, iar marfa ce conţine produse modificate genetic, va trebui să fie însoţită de informaţia respectivă.
De ce UE nu a ţine cont şi de opinia Chişinăului?
Agenţia INFOTAG transmite, cu referire la site-ul UE, că, recent, Uniunea Europeană, fără enunţarea motivelor, a exclus 6 funcţionari transnistreni de pe lista persoanelor “non-grata”. Este vorba despre Evgheni Şevciuc – preşedintele aşa-zisului “Soviet Suprem” de la Tiraspol;
Eduard Kosovski – ex-preşedintele băncii centrale;
Boris Akulov – ex-ministru al telecomunicatiilor, apoi reprezentant permanent al “rmn” în Ucraina; Alexei Lipovţev – ex-vicedirector al comitetului vamal “rmn”.
Se ştie că acum cîţiva ani, la sfirşitul lunii februarie 2003, UE a impus interdicţii de deplasare unui numar de 17 lideri separatişti de la Tiraspol, interdicţii motivate prin “nedorinţa regimului de a sprijini eforturile de reglementare transnistreană ale comunităţii internaţionale”. În august 2004, lista persoanelor nedorite în UE a fost suplimentată cu încă cîţiva funcţionari transnistreni, implicaţi în acţiunile de intimidare a pedagogilor şi a elevilor şcolilor moldoveneşti cu predare în grafie latină şi dizolvarea acestor şcoli pe teritoriul din stînga Nistrului. SUA şi noii membri ai UE au susţinut interdicţia.
În replică la acţiunile UE, liderul separatist, Smirnov, a interzis, din februarie 2003, intrarea şi tranzitarea regiunii de către conducerea Republicii Moldova. În 2004, ministrul moldovean al Reintegrării, Vasile Şova, a fost somat să plece de pe stadionul din Tiraspol, unde venise să urmarească un meci de fotbal, ca simplu spectator. Însuşi preşedintele RM, V.Voronin, n-a avut acces la complexul monastic Chiţcani, şi chiar în satul de baştină, Corjova, cînd a vrut să-şi viziteze mama muribundă.
În anul 2007, Marianne Mikko, parlamentar european din Estonia, copreşedinte al Comitetului de Cooperare Parlamentară R.Moldova – UE, a îndemnat Rusia şi Ucraina să interzică şi ele accesul în propriul teritoriu a liderilor separatişti de la Tiraspol, declaraţi persoane “non grata” în ţările UE. Cu toate acestea, deşi Moscova şi Kievul oficial se declară adepţi ai integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi adversari ai separatismului, liderii de la Tiraspol continuă, toţi aceşti ani, să se deplaseze fără obstacole prin Rusia şi Ucraina. Dar ce să cerem de la aceste ţări, dacă “ministrul” de externe al “rmn”, V.Liţkai, se plimbă nestingherit prin Chişinău, fără nici o jenă se prezintă la mai multe serate „cu beaumonde” din capitală. Nu demult, bunăoară, a fost observat la hotelul LeoGrand (fostul Dedeman), la recepţia misiunii OSCE în RM, unde se distra ca acasă (adică, ca la Habarovsk). La recepţiile organizate la Chişinău de ambasada FR în RM, Liţkai şi subalternii săi sînt prezenţi mai des decît factorii de decizie ai ţării noastre. (Şi nu-i trece nimănui prin cap să procedeze, precum s-au comportat cu ministrul Şova la Tiraspol).
Amintim. că în fruntea listei figurează clanul Smirnov: Igori Nicolaevici – “preşedintele rmn”, cu feciorii Vladimir – conducatorul serviciului vamal şi deputat în “Sovietul Suprem”, şi Oleg – preşedintele consiliului de administraţie al Gazprombank-ului, lider al Partidului Patriotic. Mai jos urmează:
„cerberul” regimului de ocupaţie, şeful KGB-ului tiraspolean, V.Antiufeev-Şevţov şi adjunctul său, O.Gudîmo;
„ministrul” de externe, V.Liţkai;
cel de „interne”, S.Hageev;
cel al „apărării”, V.Atamaniuk;
fostul „ministru” al justiţiei smirnoviste, V.Balala (care a vîndut Centrala de la Kuciurgan şi a plecat la Moscova);
precum şi G.Maracuţa, A.Koroliov, V.Zaharov, V.Krasnoselskii, G.Urskaia, I.Mazur, Iu. Platonov, A. Cerbulenco, V.Kogut, V.Kostîrco.
Precum se vede cu ochiul liber, întreaga listă (cu excepţia „cozii de topor” Maracuţa) denotă persoane oploşite (sau trimise special) pe teritoriul ţării noastre. Uniunea Europeana a extins pentru aceştea, pînă la 28 februarie 2009, termenul interdicţiei intrării în ţările UE.
“Spicherul” transnistrean, acceptat de UE
Dar din ce considerente, totuşi, UE, fără consultaţii cu Chişinăul, a radiat din listă numele a 6 lideri tiraspoleni? De ce, bunăoară, pretinsul “spicher” transnistrean, Evghenii Şevciuk, de azi înainte poate să circule liber prin toate ţările Uniunii Europene? Potrivit Agentiei INFOTAG, vicepreşedintele Parlamentului, liderul Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD), Iurie Roşca, chiar a cerut Guvernului să prezinte un raport privind condiţiile în care Comisia Europeană a decis să ridice interdicţia de circulaţie în spatiul UE a liderului separatist, Evghenii Şevciuk. În adresarea către Guvern Roşca a menţionat că ar vrea să ştie, dacă instituţiile Executivului Republicii Moldova au fost consultate în acest sens şi dacă ridicarea interdicţiei de circulaţie în spaţiul UE pentru Şevciuk a fost coordonată cu autorităţile Republicii Moldova. “Vreau să amintesc că acest om conduce un aşa-zis “soviet supreme” al “republicii moldoveneşti nistrene” separatiste, care a fost constituită ilegal, prin sfidarea legislaţiei Republicii Moldova şi ca urmare a prezenţei militare ruse nelegitime pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”, a subliniat vicespicherul. El a cerut să fie informat, cu cine a discutat Comisia Europeană, atunci cînd a luat o astfel de decizie.
Liderul PPCD susţine că “în ultima perioadă, se observă că cineva încearcă să ocolească adevărata problemă a separatismului transnistrean – prezenţa trupelor militare ruse pe teritoriul naţional al Republicii Moldova” şi se insistă asupra unor negocieri fără finalitate cu liderii separatişti, pe care ar urma să-i acceptam ca parteneri egali şi reprezentativi de dialog, contrar legislaţiei Republicii Moldova”.
Vine să susţină această idée, şi cele expuse de Conflict.md în materialul “Strategia Uniunii Europene de “cucerire” a Republicii Moldova”: “Orice dispută sau scandal din Republica Moldova, fie din domeniul politic, economic, social sau cultural, are ca substrat lupta pentru influenţă asupra tînărului stat, născut în 1991. De o parte este Federaţia Rusă, cu toată forţa strategică pusă în slujba menţinerii influenţei în ceea ce este cunoscut drept Spaţiul Post-Sovietic (SPS). De cealaltă parte este Uniunea Europeană, care a inclus Republica Moldova în Politica Europeană de Vecinătate, cu scopul de a crea o zona limitrofă prosperă din punct de vedere economic, sigură din punct de vedere militar şi predictabilă din punct de vedere politic. Poziţiile sînt ireconciliabile, de aceea se poate vorbi de un „joc de sumă nulă“.
Registrul Comerţului jupoaie firmele este o concluzie la care a ajuns şi Ministerul pentru IMM-uri. “România trebuie să se alinieze la codurile CAEN europene, motiv pentru care firmele sînt obligate să schimbe aceste coduri. Registrul Comerţului taxează firmele care îşi schimbă codurile ca şi cînd companiile ar face acest lucru benevol”, se indignează ministrul Ovidiu Silaghi, care propune Guvernului o iniţiativă de a reduce nivelul taxelor de acest tip.
Este doar unul din multele exemple de birocraţie inutilă pe care aderarea la normele europene o impune României. După ce au fost obligate să-şi înregistreze la Registrul Comerţului toate tipurile de activităţi desfăşurate conform codurilor CAEN, acum firmele sînt obligate să facă noi acte, căci clasificarea CAEN s-a schimbat. Costurile impuse firmelor le suportăm în final noi, cetăţenii, căci în preţul produselor şi serviciilor pe care le cumpărăm este inclus şi costul birocraţiei.
Ovidiu Silaghi, ca orice fruntaş al Partidului Naţional Liberal, acţionează conform ideologiei Statului Maximal. Statul a creat o problemă prin impunerea codurilor CAEN şi apoi schimbarea acestora, tot Statul intervine pentru ajutorarea întreprinzătorilor prin reducerea taxei, fie numele Statului binecuvîntat! Dar taxele nu sînt decît o parte din problemă. Pregătirea corectă a actelor necesare la Registrul Comerţului, plata consilierului juridic care explică cum trebuie întocmite actele, convocarea AGA care să aprobe noile coduri CAEN, plata secretarei care întocmeşte dosarul de înregistrare şi îl depune la Registrul Comerţului şi tot ce înseamnă birocraţie internă în cadrul firmei este pentru întreprinzători o povară deloc neglijabilă (dar neglijată de guvernanţi). O parte din întreprinzători, în special cei mici care n-au bani să angajeze consilier juridic care să-i ţină la curent cu toate schimbările apărute, vor neglija să facă schimbările necesare. Bucuria birocraţilor, care vor avea motiv legal să-i sancţioneze!
Soluţia optimă este desfiinţarea completă a codurilor CAEN şi a obligaţiilor de a înregistra prealabil tipurile de activitate economică desfăşurată pe baza unei clasificări birocratice (aflate în continuă “îmbunătăţire”). Aceste coduri CAEN, prin care activităţile economice sînt împărţite în 272 grupe şi 615 clase, nu ajută cu nimic la dezvoltarea economiei româneşti, ele sînt doar un pretext pentru a da de lucru unor birocraţi. Statisticile întocmite pe baza acestei clasificări nu sînt esenţiale şi oricum nu sînt corecte, căci multe firme înregistrează activităţi pe care nu le desfăşoară efectiv, tocmai pentru a evita nevoia întocmirii altor acte dacă-şi vor diversifica activitatea. Statul ar trebui să se limiteze doar la a verifica dacă firmele îşi înregistrează în contabilitate veniturile şi plătesc corect impozitele.
1. România plăteşte o contribuţie de 100% la bugetul UE încă de la data aderării, fără nicio derogare. Nu a fost negociată o creştere graduală a contribuţiei la bugetul UE.
2. Taranii români primesc subvenţii directe mai mici decât fermierii din celelalte state UE. Fermierii români înseamnă 28.57% dintre toţi fermierii din UE (o treime !), dar cu toate acestea ei beneficiază de numai 2,5% din subvenţiile agricole ale UE. După aderare, fermierii români sunt obligaţi să aştepte 10 ani pentru a primi 100% din plăţile directe ale UE per hectar.
3. România are interdicţie de a planta soiuri de viţă-de-vie hibridă. Producătorii români de vin au pierdut astfel un element de identitate a culturii viticole. Politica din domeniul viticola impusă de UE României va duce la o uniformizare a gustului vinului şi la o mai mare răspândire a bolilor viţei-de-vie. Practic, vinurile româneşti îşi vor pierde specificul
4. Pentru România nu există subvenţii pentru protejarea obiceiurilor alimentare şi culturale. Au fost impuse restricţii excesive în cazul producţiei domestice de ţuică.
5. Agricultorilor români le-a fost impusă interdicţia de a planta anumite soiuri de cânepă. România este cea mai mare producătoare de cânepă din Europa. În 1993 au fost cultivaţi peste 40.000 acri.
6. A fost interzisă sacrificarea animalelor pentru consum din gospodării dacă nu sunt respectate o serie de norme care sunt extrem de stricte şi costisitoare pentru ţărani. Adică se interzice ca oamenii să îşi taie un curcan, de exemplu, dacă nu iau nu ştiu câte avize şi aprobări???!!!
7. Au fost interzise subvenţiile de stat pentru industria metalurgică. Altfel spus, nu mai putem să ajutăm marile combinate, de activitatea cărora depin zeci de mii de salariaţi. Şi asta în condiţiile în care restructurarea acestor combinate încă nu s-a realizat în totalitate.
8. Centrele de procesare a laptelui pot primi livrări de lapte neprelucrat doar până la 31 decembrie 2009. Dacă centrele nu vor îndeplini standardele UE la termen, acestea vor trebui închise.
9. Muncitorii români trebuie să aştepte până în 2014 (!) pentru a avea acces nerestricţionat la piaţa de muncă în majoritatea statelor membre UE. După încheierea perioadei de 7 ani de la aderare, statele membre UE pot decide în sensul obligativităţii permiselor de muncă pentru români pentru a-şi proteja piaţa internă a forţei de muncă de dereglări existente sau previzibile.
10. României i-a fost repartizat un portofoliu fără vizibilitate în cadrul Comisiei Europene. România, o ţară cu 22 milioane de locuitori, a şaptea ca mărime în UE, deţine un portofoliu de plan secund în cadrul CE.
11. Tratatul Constituţional a fost ratificat de către România fără a fi organizat un referendum naţional. Şi noul tratat (de la Lisabona) va fi ratificat în acelaşi mod, fără ca românii să fie consultaţi în legătură cu drepturile lor.
“Adoptarea Constitutiei inseamna trecerea Rubiconului, dupa aceasta nu vor mai exista state suverane in Europa cu guverne si parlamente care sa reprezinte interesele legitime ale cetatenilor lor, ci doar un singur stat va mai exista – UE. Totul va fi decis de un “guvern federal” in Bruxelles, asupra caruia, de exemplu, cetatenii cehi vor avea o influenta aproape nula… De aceea, suntem impotriva unui superstat European” – Vaclav Klaus, presedintele Cehiei
“Cateodata, compar Uniunea Europeana cu organizarea unui imperiu. Avem dimensiunea unui imperiu… Cred ca Uniunea Europeana este o construtie mareata si ar trebui sa fim mandri de ea. Cel putin, noi cei din Comisie suntem.”
- Jose Manuel Barosso, presedintele Comisiei Europene.
“Federalismul este un far calauzitor, nu un cuvant pornografic, il puteti pronunta cu voce tare ! [...] Ne-am concentrat prea mult asupra unei tari care a spus nu nu nu !”
- Jacques Delors, presedintele Comisiei Europene, discurs la Maastricht, 1991
“Europa a iesit din criza sa institutionala si este gata de confruntarea cu provocarile viitorului.”
- Jose Socrates, presedintele Consiliului UE
“E evident că stocarea datelor ridică întrebări privind viata privata şi are costuri, dar e un instrument crucial în lupta împotriva terorismului.” (se referea la inregistrarea tuturor convorbirilor telefonice, sms-urilor, e-mail-urilor si a altor schimburi de date prin Internet, in detaliu intr-un articol precedent)
- Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei UE
“Toti cei care se opun UE sunt niste teroristi [...] terorism psihologic prin faptul ca arata ca UE tinde sa devina un superstat.”
- Giorgio Napolitano, presedintele Italiei, citat la Siena, 18 iunie 2007
“Cred ca oamenii pot identifica foarte clar lucrurile care genereaza un super-stat european pe care nu-l dorim…si lucrurile necesare pentru a face Europa sa functioneze mai eficient.”
- Tony Blair, viitorul presedinte al UE
“UE este un organism artificial si un suprastat care actioneaza dezorganizat.”
- Lech Kaczynski, presedinte conservator eurosceptic polonez, citat AFP, noiembrie 2007
“Ceea ce urmarim acum este un nou gen de guvernare globala. [...] Modelul de integrare europeana, actionand cu succes pe scara continentala, este o cariera din care pot si trebuie sa fie extrase idei pentru guvernarea globala.” – Romano Prodi, citat din ziarul “The Independent”
“Sa fie clar, cele unsprezece tari care au aderat la euro au renuntat deja la o parte din suveranitatea lor. Au transferat`o catre UE. Adoptarea euroului a fost un pas spre un obiectiv cert. [...] Actuala generatie ar trebui sa puna ultima caramida la edificul Europei. Aceasta este sarcina noastra si e cazul sa ne apucam de treaba.” – Joschka Fischer, 6 iulie 2000, Strasbourg
Dreptul national al tarilor membre este inlocuit cu dreptul comunitar al Uniunii. Deja dispozitiile comunitare au putere de executie in detrimentul chiar al Constitutiilor nationale, cetatenii fiecarui stat membru fiind obligati sa se supuna. Toate acestea arata cat se poate de limpede evolutia urmatoare a atat de mult doritei uniri cu “Europa”.
Toate tind deci catre o centralizare si o conducere ce nu poate tine cont de particularitatile fiecarei natiuni. De altfel, prin eliminarea granitelor interne, aceste natiuni se vor amesteca, diferentele dintre ele se vor sterge incetul cu incetul, eliminandu`se astfel cultura, istoria si limba proprie fiecarui neam.In plus, moneda va fi unica (euro), armata va fi o armata comuna europeana iar politia se va transforma in mult discutatul Europol. Constitutiile nationale, incet`incet isi pierd valabilitatea. Imnul de stat si drapelul fiecarei tari vor ramane doar o amintire istorica. Si aceasta intr`un moment in care mUE inca nu are o Constitutie proprie!
Guvernul Romaniei cauta sa ne convinga ca anexarea de catre UE si de catre celelalte structuri globale ne va aduce nu numai siguranta atat de mult visata, dar si o prosperitate nemaiintalnita. Intr-adevar, ne va aduce siguranta pe care o are sclavul fata de stapan si prosperitatea pe care acest stapan doreste sa i-o acorde.De la începutul anilor `90 informatia a disparut in mod progresiv din media destinata marelui public. Ca si alegerile, jurnalele televizate continua sa existe, dar ele au fost golite de continut. Un jurnal televizat contine maxim 2-3 minute de informatie reala. Restul este constituit din subiecte “de revista”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici barfe şi realityshow-uri.
Concluzie: Daca tratatul dictatorial de la Lisabona va fi aprobat prin vot de catre Irlanda, vom pierde dreptul de a ne retrage din UE si vom inceta de a mai fi o natiune!
Coruptia din cadrul institutiilor Uniunii Europene reprezinta un fenomen generalizat iar cele catava dezvaluiri care apar ne pot da o idee despre amploarea sa. Eurodeputatul olandez Paul van Buitenen a realizat de curand un raport de audit intern, care dezvaluie ca o parte din europarlamentari apelează la angajaţi şi firme fictive ca să-şi rotunjească veniturile din fondurile comunitare, raport postat pe site-ul sau, conform BBC News.
Chiar dacă riscă să fie sancţionat de forul european deoarece a dat publicităţii un text „top secret”, Van Buitenen se mulţumeşte cu faptul că a făcut puţină lumină în acest scandal care riscă să afecteze credibilitatea întregului for european. Astfel, documentul relevă că s-au făcut multe plăţi compensatorii către echipele unor eurodeputaţi care… nu au mai fost aleşi. Zece dintre aceste plăţi au fost făcute către asistenţi, deşi aceştia lucrau pentru alt europarlamentar. Un alt angajat a primit bani pentru colaborarea cu 12 europarlamentari timp de trei luni! Au mai fost descoperite abuzuri şi în legătură cu decontarea cheltuielilor făcute în deplasări. În unele cazuri, cheltuielile au fost de trei ori mai mari decât salariile echipei eurodeputatului, notează BBC. Unele firme cu care europarlamentarii semnaseră diverse contracte nici măcar nu figurau în bazele de date naţionale sau erau companii cu un profil ce nu ar fi ajutat, în mod normal, munca deputaţilor, precum o firmă de comercializat lemne sau una pentru babysitting.
Acţiunea lui Van Buitenen nu i-a surprins deloc plăcut pe membrii Comisiei de Control Bugetar, singurii care aveau acces la acest document. Olandezul Jan Mulder, care iniţial era de acord cu publicarea cheltuielilor, a spus acum că el nu ar încălca regula confidenţialităţii. În schimb, un eurodeputat britanic – Eluned Morgan – i-a trimis o scrisoare preşedintelui Legislativului de la Strasbourg, Hans-Gert Poettering, în care cere publicarea integrală a raportului. La rândul său, parlamentarul britanic Chris Davis, care a oferit detalii legate de document luna trecută, este încântat că raportul a devenit public. „Înalţii oficiali ai Parlamentului European vor fi supăraţi, pentru că îi pune într-o lumină negativă”, apreciază Davis. Cu toate acestea, eurodeputatul olandez ar putea să fie avertizat destul de dur de PE. El nu este la prima „abatere” de acest fel. Van Buitenen a mai fost avertizat acum câteva luni deoarece a dat publicităţii un proces verbal al unei întâlniri cu uşile închise cu şeful OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă). Mai mult, în 1999 a fost suspendat când lucra pentru Comisia Europeană deoarece a furnizat informaţii Parlamentului European despre o serie de acuzaţii de fraudă din Executivul comunitar.
După cum se ştie, agricultorii europeni trăiesc, în mare parte, din subvenţiile, ce li se atribuie din bugetul European, sau pentru că preţurile la produsele agricole sînt menţinute la un nivel înalt. Aceste subvenţii constituie o jumătate din bugetul european. Paradoxul constă în faptul, scrie expertul, că se vorbeşte despre liberalizarea diferitelor pieţe din UE, însă piaţa agricolă europeană rămîne una dintre cele mai puţin competitive, din cauza subvenţiilor. 
