UE reglementeaza in mod totalitar viata oamenilor!

DREPTUL LA cautarea fericirii este unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Orice stat liber trebuie sa respecte acest drept. Dar, intr-un stat totalitar, problema se pune altfel: cetatenii sunt obligati sa fie fericiti! De asemenea, intr-un stat liber, comportamentul moral tine de alegerea fiecarui individ. Statul are grija doar sa se respecte legile de baza. Un stat totalitar insa vrea reglementeaza viata cetatenilor in cele mai marunte aspecte.

Intr-un studiu recent dat publicitatii privitor la agenda sociala a Uniunii Europene, cercetatorul polonez Maciej Golubiewski dezbate faptul ca aceasta si-a depasit mandatul, impunand un regim de “reglementare morala”, prin sustinerea unor initiative controversate de politica sociala in problema familiei si a chestiunii inceputului vietii. Institutiile europene fac acest lucru in ciuda obiectiilor frecvente ale statelor membre. Cateva dintre aceste reglementari se refera la: interzicerea fumatului in locurile publice, restrictii asupra comercializarii bauturilor alcoolice, reglementari in privinta vietii sexuale etc.

In “Agenda Sociala a Europei: De ce Uniunea Europeana reglementeaza moralitatea?,” Golubiewski foloseste termenul “reglementare morala” pentru toate politicile si initiativele privitoare la drepturile sociale si umane din Uniunea Europeana care se interpun sau s-ar putea interpune jurisdictiei democratice nationale asupra problemelor morale.

El sustine ca agenda “reglementarii morale” in UE este rezultatul confluentei tendintelor sociale, politice si legale din ultimele trei decade, incluzand, printre altele, o influenta crescanda a puternicelor organizatii non- guvernamentale (ONG) , numarul crescut al birocratilor care se ocupa de problemele sociale si morale si diversificarea modalitatilor legale si practice pentru promovarea schemelor sociale sub denumirea de “drepturile omului”.

Studiul catalogheaza politicile si programele controversate, sponsorizate de UE ca fiind: campanii comerciale si de publicitate menite sa “influenteze normele nationale care stau la baza notiunii de familie, comportament sexual adecvat si chiar a relatiei biserica-stat”; acestea promoveaza “drepturile reproductive” incluzand avortul, critica opiniilor pro-life, programe de educatie anti- religioasa destinate tinerilor si oferirea de sustinere materiala pentru ONG-urile care sustin explicit legalizarea avorturilor.

Golubiewski scoate in evidenta structura legala si institutionala a Uniunii Europene si argumenteaza faptul ca in ultimii douazeci de ani, revizuirea tratatelor a creat conditii pentru ca ONG –urile sa influenteze intr-un mod pra putin responsabil procesul formularii politicilor. Agenda “reglementarii morale”, cuplata cu erodarea influentei structurilor parlamentare la nivel national, a reusit sa preia carma, din cauza presupunerii eronate a statelor ca suveranitatea acestora este protejata de structura curenta a UE si de clauzele tratatelor in vigoare.

Golubiewski atrage atentia asupra a ceea ce el numeste “veriga slaba a principiului secundar” care ar fi trebuit sa garanteze respect pentru auto-guvernarea locala si sustine ca” suveranitatea serveste ca principiu mult mai bun al controlului democratic… pentru ca punctul central al controlului ramane mai aproape de institutiile transparente si responsabile ale statului democratic.”

Golubiewski face cateva recomandari pentru combaterea extinderii agendei “reglementarii morale” in Europa. El sfatuieste guvernele nationale sa supuna votului programele care sustin initiative controversate; sa caute o mai mare transparenta si sa aiba control asupra fondurilor ONG-urilor; sa inlature retelele mari si necontrolabile de experti consultanti si sa ceara Parlamentului European o mai mare transparenta si responsabilitate fata de statele membre.

Concluzia autorului este aceea ca: “Doar actiunile de durata si eficiente desfasurate la nivel national, pentru sustinerea propriilor drepturi, pot proteja si conserva traditiile nationale ale casatoriei, familiei si vietii – fara indoiala cele mai importante probleme ale timpurilor noastre”.

Golubiewski este de nationalitate poloneza, doctorand in relatii internationale la Johns Hopkins University si lucreaza ca analist al Institutului Catolic pentru Familie si Drepturile Omului (C-FAM) pe probleme de Afaceri Europene. Studiul este ultimul publicat in White Paper Series al International Organizations Research Group, departamentul de cercetare al C-FAM.

*Analiza a aparut in publicatia electronica Friday Fax editata de Institutul Catolic pentru Familie si Drepturile Omului

[ro.altermedia.info si Asociatia Provita Bucuresti]

Adaugă comentariu 28/5/2008

Italienii s-au saturat de tiganii din Romania!

NOUA CONDUCERE de centru dreapta a Italiei, formata in jurul lui Silvio Berlusconi, a adoptat o legislatie mai restrictiva in privinta imigrantilor ilegali. Politia italiana a arestat sute de persoane in ultimele zile in urma raidurilor asupra coloniilor si taberelor din zonele Romei si Neapole. Majoritatea din cei 383 de arestati proveneau din nordul Africii si din Romania (tigani). In urma cu cateva zile, locuitorii orasului Napoli au incendiat taberele de nomazi, motivul fiind tentativa unei tiganci de 17 ani de a rapi o fetita de 6 ani. Ca raspuns la aceste evenimente, guvernul spaniol a condamnat guvernul italian pentru “xenofobie”, “rasism” etc. Guvernul Romaniei si presedintele Basescu au pastrat tacerea. Un numar de politisti romani au fost dislocati in Italia pentru a-i ajuta pe cei italieni.

Italienii sunt un popor primitor, in general. Dar nu erau obisnuiti cu tiganii nostri! Antipatia italienilor fata de tiganii romani e mult mai veche decat de la Mailat incoace. Acel caz, si cele mai recente nu au facut decat sa puna foc pe paie. In mod sigur, discutiile profund ipocrite privind “drepturile cetatenilor europeni“, “incalcarea legislatiei europene“, “condamnarea xenofobiei” etc. nu vor ajuta cu nimic la rezolvarea problemelor reale. Italienii s-au saturat de tiganii romani, asta e realitatea! E regretabil ca s-a ajuns la violente; dar pe de alta parte, nici nu e firesc ca un popor sa fie fortat sa accepte colonizarea unei populatii nomade, cu o rata a infractionalitatii foarte ridicata.

Am fost si eu prin Italia. Sunt foarte multi romani pe-acolo; nu e strada pe care sa mergi si sa nu auzi vorbindu-se romaneste. Majoritatea sunt oameni cinstiti si lucreaza. Insa, pe de alta parte, sunt destui cetateni romani, in special de etnie tiganeasca, care ne fac de ras. Eram in Venetia, anul trecut, si vine o tigancusa la mine sa cerseasca: “Prego signore…“. I-am raspuns in romaneste ca n-am bani si mi-a zis “De ce n-ai zis ca esti roman?“.

Adaugă comentariu 28/5/2008