Fragmente din discutiile purtate in Parlamentul European (Strasbourg) 16-18 iunie 2008, ca reactii la votul negativ al irlandezilor asupra Tratatului de la Lisabona.
“Daca procesul de ratificarea va continua, inseamna ca liderii UE n-au invatat nimic, iar politicienii inca mai cred ca stiu ce este mai bine si ca oamenii/popoarele se inseala. Definitia mea este ca popoarele au intotdeauna dreptate.” (Philip Bushill-Matthews, Marea Britanie, grupul EPP-ED)
In ordinea aparitiei:
- Hans-Gert Pöttering MEP, EPP-ED, President of the European Parliament (16.06.2008)
- José Manuel Barroso, EU Commission President (13.06.2008; 18.06.2008; 10.07.2007)
- Nigel Farage MEP, Co-President, Independence/Democracy Group (IND/DEM) (17-18.06.2008)
- Martin Schulz MEP, President, PES Group (18.06.2008)
- Margot Wallström, Commission Vice-President (18.06.2008)
- Daniel Hannan MEP, non-attached (formerly EPP-ED) (18.06.2008)
- Hanne Dahl MEP, IND/DEM Group (18.06.2008)
- Kathy Sinnott MEP, Co-President, IND/DEM Group (18.06.2008)
- Philip Bushill-Matthews MEP, EPP-ED (18.06.2008)
- Poul Nyrup Rasmussen MEP, President of the Party of European Socialists (PES)(18.06.2008)
- Tobias Pflüger MEP, European Left – GUE/NGL (18.06.2008)
Parlamentarii purtand tricourile cu “Respectati votul irlandez” provin din diferite tari si grupuri parlamentare.
Într-o frumoasă zi de octombrie a anului trecut, liderii unionali se întâlneau la Lisabona, capitala Portugaliei, în încercarea de a elimina diferentele dintre ei referitoare la Tratatul de Reformă a Uniunii. Afară demonstrau 200.000 de oameni. Demonstrau pentru că cetătenilor UE li se refuza dreptul de a se pronunta asupra procesului de revizuire a mult-discutatei Constitutii unionale, deghizată acum sub titulatura de Tratat de Reformă a Uniunii.
O dată în plus, Uniunea îsi arăta hotărârea de a-si impune vointa si de a călca în picioare vointa populară.
Desi demonstratiile de la Lisabona au fost cele mai mari din capitala portugheză din ultimii 20 de ani, ele au fost ignorate complet de presă, care nu a scos o vorbă despre ele.
Evenimentul a constituit o demonstratie a puterii pe care această Uniune deja o exercită asupra presei si astfel asupra opiniei publice. Asa cum arăta Thomas Rupp, coordonator al Campaniei pentru Referendumul European, liderii unionali adunati la Lisabona “s-au lăudat că au reusit să depăsească criza institutională, dar de fapt nu au făcut decât să amplifice criza democratiei, prin evitarea completă a cetătenilor. Si, evident, nu putem conta prea mult că mass-media va face ceva în această privintă” (EU Observer, 23 octombrie 2007).
Noul colos economic si politic are deja o istorie în ceea ce priveste felul în care îsi făureste tratatele si normele prin propriile institutii – institutii menite a impune vointa Uniunii deasupra drepturilor si suveranitătii statelor membre. Liste normelor obligatorii astăzi pentru cele 27 de state membre, în multe cazuri în dauna suveranitătii acestora, ajunge la 90.000 de pagini!
Nu demult, Irlanda, Franta si Olanda au respins, prin referendum, Constitutia unională. Guvernul Marii Britanii s-a speriat atât de tare de sondajele de opinie care arătau că 70 la sută dintre britanici nu agreează această Constitutie, încât a aranjat ca nici măcar să nu se ajungă la un vot popular în această privintă. Aceeasi atitudine precaută si perversă în acelasi timp au avut-o si celelalte state membre, inclusiv România.
Se pare că termenul “democratie” înseamnă pentru birocratii de la Bruxelles cam tot atât cât înseamnă si pentru liderii de la Beijing. Cetătenii Uniunii sunt chemati la vot numai atunci când liderii sunt siguri că acestia votează cum trebuie.
Desi politicienii francezi, olandezi si germani si-au luat măsuri de precautie si au trecut Tratatul prin parlamentele nationale, obtinând repede ratificarea acestuia, iată că guvernul irlandez a avut din nou curajul – si obrăznicia – de a supune la vot Constitutia unională, rebotezată “Tratat de Reformă”. Cu toate eforturile făcute de politicienii lor pro-unionali, irlandezii au votat masiv pentru NU.
Liderii unionali sunt în derută. Din declaratiile lor, preluate de o presă servil pro-unională, întelegem că irlandezii sunt un fel de Gică Contra. Din cauza lor, Raiul nu poate coborî pe pământ.
Cu toate acestea, din ultimele lor declaratii, întelegem că procesul de ratificare va merge mai departe (la zi, nouăsprezece state l-au ratificat deja, desigur, nu prin referendum). Problema creată de votul negativ al Irlandei a fost amânată pentru octombrie.
Prea ocupată cu demonizarea irlandezilor, presa nu suflă o vorbă despre motivele pentru care acestia au respins Tratatul.
Anthony Coughlan, profesor emerit de Politici Sociale la Trinity College Dublin, discută, într-un articol intitulat “These Boots Are Gonna Walk All Over You” (“Veti fi călcati în picioare”), cele mai importante zece aspecte pe care le reglementează Tratatul cu pricina.
1. Tratatul de la Lisabona creează o nouă Uniune din punct de vedere juridic. Noua Uniune devine practic un stat supranational:
Tratatul îi conferă acestei noi Uniuni o constituie statală, care produce aceleasi efecte juridice cu Constitutia respinsă de alegătorii francezi si olandezi în 2005.
Afirmatia din Tratat – Uniunea va înlocui si urma Comunitătii Europene (Art. 1.3) – arată că Uniunea post-Lisabona va fi o nouă entitate, iar Comunitatea Europeană din care facem parte acum va înceta să existe.
2. Tratatul permite noii Uniuni să actioneze ca un stat în relatia cu alte state si cu proprii cetăteni:
Ceea ce numim astăzi “Uniunea Europeană” nu este un stat. Nu este nici măcar o entittate juridică sau corporativă. Nu are personalitate juridică. Numele “Uniunea Europeană” este un termen descriptiv pentru natura relatiilor dintre cele 27 de state membre.
Tratatul de la Lisabona schimbă această situatie si creează o Uniune constitutională, sub acelasi nume. spre deosebire de actuala Uniune, noua Uniune va fi separată si superioară statelor ei membre. Ea va putea încheia tratate cu alte state în toate domeniile ei de competentă, ca stat al comunitătii internationale.
De asemenea, Tratatul creează functia de presedinte al Uniunii, precum si cel de ministru de externe, de corp diplomatic si de procuror general. Noua Uniune va fi semnatară a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, asa cum sunt si statele membre, inclusiv unele tări din afara Uniunii.
Tratatul stabileste principiul întâietătii legilor unionale în fata celor nationale ale statelor membre (Declaratia 27). Noua Uniune creează majoritatea legilor pentru statele membre si, potrivit Tratatului, noua Uniune, care va înlocui Comunitatea Europeană, obtine puteri legislative si mai mari, putând lua decizii cu majoritate de voturi în 68 de domenii sau chestiuni politice asupra cărora statele membre au azi drept de veto.
3. Pentru prima oară, Tratatul ne transformă în cetăteni adevărati ai Uniunii – o modificare fată de actualul statut national sau onorific de “cetătean al UE”:
În prezent, cetătenia unională este “complementară” cetăteniei nationale, această din urmă având în mod clar întâietate, cel putin pentru simplul fapt că actuala Uniune nu e un stat.
Tratatul de la Lisabona modifică însă întelesul “cetăteniei unionale”. Articolul 17b.1 înlocuieste termenul “complementar” din propozitia “Cetătenia Uniunii va fi complementară cetăteniei nationale”, astfel încât noua formulare spune: “Cetătenia Uniunii va fi suplumentară cetăteniei nationale”. Aceasta le conferă celor 500 de milioane de locuitori ai actualelor state membre o nouă cetătenie, separată de cea natională. Drepturile si obligatiile atasate cetăteniei unionale vor fi superioare celor atasate cetăteniilor nationale, în caz de conflict între cele două, datorită superioritătii legislatiei unionale fată de cea natională.
În felul acesta, orice aberatii legislative votate de liderii de la Bruxelles vor avea prevalentă fată de legile nationale, iar noi va trebui să ne conformăm pentru că “asa vrea Uniunea”.
Statele membre îsi vor păstra constitutiile nationale, dar acestea vor deveni subordonate noii Constitutii unionale. Cam ca în fosta URSS.
4. Pentru a ascunde amploarea schimbărilor, se va păstra acelasi nume – Uniunea Europeană – dar Tratatul de la Lisabona modifică fundamental natura juridică si constitutională a Uniunii. În felul acesta, cetătenilor le este ascunsă importanta modificărilor efectuate:
Modificarea naturii constitutionale a Uniunii si a statelor membre se va face între trei etape, mentionate în Tratat:
a) Se creează o Uniune cu personalitate juridică si existentă independentă în toate privintele, astfel încât aceasta va putea functiona ca un adevărat stat în relatia cu alte state si cu proprii cetăteni (Art. 32);
b) Noua Uniune înlocuieste actuala Comunitate Europeană si îi preia toate atributiile si institutiile. De asemenea, preia atributele “interguvernamentale” în domeniile politicii externe si penal, justitiei si afacerilor interne – domenii care nu sunt incluse azi în legislatia unională – lăsând afară doar politicile de securitate în afara atributiilor noului supra-stat (Art. 11.1).
c) Noi devenim efectiv cetăteni ai unei Uniuni federale creată prin acest Tratat. Statutul actual de cetătean national este redus, peste acesta suprapunându-se statutul de cetătean al Uniunii.
5. Se creează un Parlament unional pentru cetătenii noii Uniuni:
Tratatul de la Lisabona/Constitutia unională creează membri ai Parlamentului unional, transformându-i pe actualii “reprezentanti ai popoarelor statelor membre” în “reprezentanti ai cetătenilor Uniunii” (Art. 9a). Acest lucru ilustrează mutarea constituională pe care o realizează Tratatul, de la prezenta Uniune de state nationale la o nouă Uniune federală, cu cetăteni unionali – o Uniunea în care actualele state membre sunt reduse la statului de provincii sau regiuni.
6. Se creează un cabinet de ministri pentru noua Uniune:
Tratatul transformă Consiliul Europei, “summitul” trimestrial al sefilor de state membre, într-o institutie a noii Uniuni, astfel încât actele sale juridice vor fi, asemenea actelor celorlalte institutii unionale, supuse avizului juridic al Curtii unionale de Justitie.
Din punct de vedere juridic, aceste summituri ale Consiliului European nu vor fi fi întruniri “interguvernamentale” ale primi-ministrilor sau presedintilor. Ca parte a noului cadru institutional, acestia vor trebui, prin Constitutie, “să promoveze valorile Uniunii, să sprijine obiectivele ei si să servească intereselor ei” si “să asigure uniformitatea, eficienta si continuitatea politicilor si actiunilor ei” (Art. 9). De asemenea, ei vor “defini directia politică generală si prioritătile acesteia” (Art. 9b).
Consiliul European devine astfel un adevărat cabinet de ministri ai noii Uniuni, iar membrii săi vor fi obligati să reprezintă Uniunea în raport cu statele membre, iar nu statele membre în raport cu Uniunea.
7. Se creează functia de presedinte al Uniunii:
Caracterul federal al “summiturilor” Consiliului European, în noua structură unională, este întărit si prin prevederea care conferă acestui Consiliu un presedinte permanent, cu mandat de până la 5 ani (2,5 ani, cu posibilitatea unei prelungiri) (Art. 9b).
Nu există nici o întrunire de sefi de stat sau guvern, în nici un context international, care să mentină acelasi presedinte timp ce mai mult ani, în timp ce prim-ministrii nationali vin si pleacă.
8. Se creează un cod de drepturi civile pentru cetătenii noii Uniuni:
Toate statele dispun de coduri privind drepturile cetătenilor lor. Pentru Uniune, va fi Carta Drepturilor Fundamentale. Ea va deveni obligatoriu prin noul Tratat, si va fi parte esentială din structura constitutională a noii Uniuni (Art. 6).
Se afirmă că aceasta va fi obligatorie pentru institutiile proprii Uniunii si pentru statele membre, în implementarea legislatiei unionale. Totusi, această limitare la legislatia si institutiile unionale este nerealistă, din următoarele motive:
a) Principiile prevalentei si al uniformitătii dreptului unional fac ca statele membre să fie obligate prin Carta Drepturilor Fundamentale nu doar la implementarea legislatiei unionale, ci si la “interpretarea si aplicarea legislatiilor nationale în conformitate cu legislatia unională”;
b) Carta stabileste drepturi fundamentale în domenii în care Uniunea nu are acum competente, cum ar fi eliminarea pedepsei cu moartea, afirmarea drepturilor cetăteanului în procedurile penale si altele.
Aceasta conferă Curtii unionale de Justitie o nouă si lărgită jurisdictie privind drepturile omului si drepturile civile, transformând această institutie în autoritatea finală care va decide care sunt drepturile omului pe întregul teritoriu acoperit de legislatia unională, inclusiv împotriva curtilor supreme nationale si a Curtii pentru Drepturile Omului de la Strasbourg – aceasta deservind toate tările europene, nu doar pe cele unionale.
Astfel, dacă Uniunea va adopta o rezolutie privind legalizarea “căsătoriilor” homosexuale pe tot cuprinsul ei (există deja o propunere în acest sens), aceasta va deveni obligatorie pentru toate statele membre.
9. Parlamentele nationale devin subordonate noii Uniuni:
Tratatul subliniază rolul de subordonare al parlamentelor nationale în noua structură constitutională a Uniunii, afirmând că “parlamentele nationale vor contribui activ la buna functionare a Uniunii”, prin varii mijloace specificate la Articolul 8c. Imperativul “vor contribui” indică obligatia parlamentelor nationale de a servi intereselor noii Uniuni.
Oricum, parlamentele nationale deja si-au pierdut mare parte din puterea legislativă, legislatia fiind “recomandată” de către Uniune. Cetătenii care aleg aceste parlamente si-au pierdut si ei dreptul de a decide asupra acestor legi.
Prevederea din Tratat, potrivit căreia, dacă o treime dintre parlamentele nationale formulează o obiectie la o propunere a Comisiei, Comisia trebuie să o reanalizeze, dar nu neapărat să o abandoneze, constituie o prea măruntă compensatie pentru restrângerea democratiei efectuată prin pierderea a 68 de veto din partea parlamentelor nationale, ca urmare a altor modificări propuse prin Tratatul de la Lisabona.
10. Noua Uniune are dreptul să-si acorde noi puteri:
Acest lucru este ilustrat prin:
a) scopul lărgit al Clauzei de Flexibilitate (Art. 308), prin care, dacă Tratatul nu conferă puterile necesare noii Uniuni pentru ca această să-si atingă obiectivele foarte largi, atunci Consiliul poate lua măsurile necesare prin unanimitate. Tratatul de la Lisabona extinde această prevedere de la domeniul de actiune al pietei comune la toate politicile noii Uniuni, menite a servi atingerea obiectivelor ei mult mai largi. Clauza de Flexibilitate a fost deseori folosită în ultimii ani pentru a spori atributele legislative ale Uniunii;
b) Propunerea de “Procedură simplificată pentru revizuirea Tratatului”, care permite primilor ministrii si presedintilor Consiliului European să facă trecerea de la adoptarea deciziilor unionale cu unanimitate la votul cu majoritate calificată privind “Tratatul de functionare a Uniunii” (Art. 33.6), în care numărul populatiei unor state membre poate avea un caracter decisiv;
c) anumite “pasarele” vor permite Consiliului European să treacă de la votul prin unanimitate la cel cu majoritate în anumite domenii, cum ar fi cooperarea judiciară pe chestiuni civile (Art. 69d), penale (Art. 69f.2), în relatia cu procurorul general unional (69i.4) si într-o serie de alte domenii.
Profesorul Coughlan îsi încheie astfel analiza:
Odată ratificat Tratatul de la Lisabona, nu văd nici o functie statală majoră pe care să nu o aibă si noua Uniune. Aceasta va putea să oblige statele membre să participe la războaie împotriva vointei lor. Tratatul nu prevede că Uniunea ar putea merge la război, în timp ce statele membre s-ar putea abtine.
Obligatia Uniunii de “a se dota cu mijloacele necesare pentru atingerea scopurilor si îndeplinirea politicilor sale” (Art. 269a), ceea ce înseamnă obtinerea de “fonduri proprii” pentru finantarea acestora, poate fi privită ca o posibilitate pentru Uniune de a avea atribute fiscale si de colectare de fonduri, desi aceasta va necesita unanimitate de voturi.
Totusi, noua Uniune va avea propriul guvern, cu ramuri legislative, executive si juridice, propriul presedinte, proprii cetăteni si cetătenie, propriul cod al drepturilor omului, propria monedă, politici economice si fiscale, posibilitatea de a încheia tratate internationale, propriul ministru de externe, corp diplomatic si reprezentant la ONU, propriul cod penal si un procuror general. Deja are simbolurile unui stat national, cum ar fi drapelul, imnul, motto-ul si sărbătoarea anuală oficială.
În ceea ce priveste autoritatea statală a noii Uniuni, aceasta este întruchipată de propriile institutii executive, legislative si juridice: Consiliul European, Consiliul de Ministrii, Comisia, Parlamentul si Curtea de Justitie. De asemenea, aceasta este implementată la nivelul statelor membre si al autoritătilor acestora, care vor implementa si aplica legile unionale si vor interpreta si aplica legile nationale în conformitate cu cele unionale. Conform Tratatului de la Lisabina, statele membre vor fi obligate prin Constitutie să facă aceasta. În acest fel, “autoritătile de stat” ale Uniunii nu vor avea nevoie să fie reprezentate de soldati si politisti care să circule pe străzile noastre în uniforme unionale.
Toate statele federale clasice, care s-au format prin transferul puterii de la state constituente mici către o autoritate federală superioară, s-au dezvoltat într-o manieră treptată, asa cum se întâmplă astăzi si cu “Uniunea Europeană”. Germania, Statele Unite, Canada si Australia secolului 19 sunt exemple clasice. Uniunea Europeană o dobândit puteri mult mai repede decât oricare dintre aceste state federale – într-un interval de timp de aproximativ 60 de ani.
Principala diferentă dintre aceste federatii clasice si noua Uniune este faptul că acele state popoarele vorbeau aceeasi limbă si împărtăseau aceeasi istorie, cultură si solidaritate natională care le-au oferit o bază democratică si au conferit legitimitate autoritătilor superioare. Toate statele stabile sunt întemeiate pe comunităti în care oamenii vorbesc aceeasi limbă si se identifică unul cul altul drept un singur popor – “noi”. Pe de altă parte, în Uniunea Europeană nu există nici un popor “european”, decât statistic. Tratatul de la Lisabona reprezintă o încercare de a construi în mod artificial o federatie europeană foarte centralizată, pornind de sus în jos, pe baza popoarelor Europei, fără informarea si consimtământul liber exprimat al acestora.
Dacă am fi avut o federatie europeană democratică si acceptabilă, cerinta constitutională minimă pentru ea ar fi fost ca legile ei să fie initiate si aprobate de către reprezentantii direct alesi ai poporului, fie în Parlamentul unional, fie în cele nationale. Din nefericire, nici Tratatul de la Lisabona si nici Constitutia unională nu prevăd asa ceva.
Conferind mai degrabă indirect o constitutie noii Uniuni pe care acesta o creează, Tratatul de la Lisabona reprezintă ceea ce premierul belgian Guy Verhofstadt numea “cheia de boltă a unui stat federal european”. Pentru elitele politice euro-federaliste care au instrumentat vreme de decenii acest proces, aceasta reprezintă o împlinire a ceea ce Declaratia Schuman din 1950, care întemeia Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Otelului, declara a fi “primul pas în federatia Europei”.
“Corectitudinea politica” este ideologia oficiala a Uniunii Europene, asa cum dogmele marxist-leniniste reprezentau fundamentul ideologic al statelor comuniste. Corectitudinea politica este o ideologie de factura totalitara – in care individul este subordonat in mod absolut Statului! Desi se pretinde a fi o morala egalitarista, corectitudinea politica se remarca prin impartirea arbitrara a oamenilor in grupuri; si prin tratamentul diferentiat aplicat acestora. In general, grupurile considerate “minoritare” sunt avantajate in dauna majoritatii. Unul dintre organismele responsabile de implementarea acestei ideologii in Romania este asa-zisul Consiliu National de Combatere a Discriminarii. Rolul CNCD-ului este acela de a decide cand o persoana sau un grup de persoane incalca ideologia oficiala, dand diverse sanctiuni de ordin pecuniar (amenzi).
Se pare ca acest CNCD si-a facut bine treaba, devreme ce Agentia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, intr-un raport anual eliberat recent, a felicitat Romania pentru “progresele” in “lupta impotriva discriminarii” (adica in implementarea corectitudinii politice). “Numarul sanctiunilor aplicate prin sistemul de combatere a discriminarii reprezinta o dovada despre eficienta acestuia.“, se arata in respectivul raport. Desigur, Marea Britanie este de departe liderul european in materie de “corectitidune politica“. In aceasta tara, expresii de genul “mama si tata” au fost interzise (pentru a nu “leza” copii care au parinti homosexuali), de asemenea expunerea bradului de Craciun in locuri publice e interzisa (pentru a nu-i “supara” pe musulmani; desi, culmea, poti vedea brazi de Craciun in tari preponderent musulmane!)! In Romania, nu am ajuns inca atat de departe, dar la cat de obedienti si lipsiti de sira spinarii sunt politicienii nostri, nu m-ar mira sa ii intrecem pe englezi!
Ce interesant de observat cum s-a pervertit sensul cuvintelor. La origine, “discriminare” insemna a discerne, a face distinctie, a separa, a distinge. In momentul de fata, ideologii corectitudinii politice i-au dat un cu totul alt sens: si anume, a discrimina inseamna a iti exprima opinii nefavorabile (de fapt, incorecte politic, in contradictie cu dogmele oficiale) despre un grup arbitrar de oameni sau despre o anumita atitudine, un anumit comportament etc. De exemplu, daca spui ca homosexualitatea e un pacat, comiti un act de “discriminare”, deoarece din punctul de vedere al moralei CP, homosexualitatea e un lucru bun. Insa, daca spui ca fumatul trebuie interzis, ca angajatii care fumeaza trebuie concendiati sau fortati sa se lase de fumat, ca alcoolul dauneaza grav sanatatii si cei care beau sunt niste porci, nu comiti un act de discriminare, deoarece tutunul si alcoolul sunt incorecte politic!
Nici cu bulgarii insa nu ne e rusine! Primarul unui cartier din Sofia a fost amendat cu 1000 leva (~ 500 euro) si obligat sa-si puna cenusa in cap in public pentru niste o afirmatie “discriminatorie” legata de tigani, facuta in 2006! Afirmatia incriminata a fost urmatoarea: “o tabără de tigani nomazi în apropierea unui cartier rezidenţial este de zece ori mai periculoasă decât o groapă de gunoi”. Asa, si – poate spune cineva ca afirmatia ar fi falsa?! Tot legat de tigani, Comisia Europeana apreciaza Romania pentru favorizarea acestora, mai precis pentru faptul ca
li s-au acordat locuri speciale la licee si in facultati (pe care le pot ocupa fara concurs; dar, in fapt, aceste locuri nu se prea ocupa!).
Este laudata si “faimoasa” lege a fotbalului a lui Mitica Dragomir, care a transformat stadioanele in adevarate lagare de concentrare, dand frau liber abuzurilor politienesti. Dar, fireste, pentru UE important e sa fie sanctionat cu asprime “oricare jucator, oficial sau spectator care < 'discrimineaza' in public orice alta persoana pe criterii de rasa, culoare, limba, religie sau origine etnica“. Ce se intelege prin “discriminare“, evident, nu ni se spune! Dar, practic, abuzurile devin de neoprit! Sa ne amintim doar de justificarea jandarmilor care au interzis bannere si tricouri cu lozinca “Basarabia Pamant Romanesc“, sub pretextul ca ar “incita la ura nationala si rasiala”! Recent, exact cu acelasi argument, cativa tineri din Basarabia au fost trimiti in judecata, pentru niste mesaje postate pe forumuri pe internet!
As vrea sa insist exact asupra acestui punct, fiindca multe din articolele si comentariile exprimate pe acest site ar putea fi considerate, de catre politia gandirii, drept “discriminatorii”! Putin conteaza de fapt daca exista o “discriminare” reala sau nu – aceasta asa-zisa “lupta impotriva discriminarii” nu reprezinta decat un pretext pentru a le inchide gura si a-i pune la stalpul infamiei pe cei care indraznesc sa exprime opinii proprii, neconforme cu dogma oficiala! Corectitudinea politica este ideologia prin care UE vrea sa distruga libertatea de exprimare si libertatea constiintei in Europa!
A fost întotdeauna clar că elitele de la putere nu vor să accepte votul irlandez. De aceasta data, eurocratii nu mint atunci cand spun ca nu au nici un plan B. După primul şoc si dupa o scrasnire din dinti, ei vor continua pur şi simplu realizarea planului A. În consecinţă, a inceput deja sa cada cortina: eurocratii ignora atat vointa poporului irlandez cat si propriile reglementari, precum si principiile fundamentale ale unei societati libere. Una dintre cele mai dezgustatoare si scandaloase luari de pozitii ale eurocratilor si prietenilor lor din mass media este aceea ca 862,415 de alegatori irlandezi nu ar avea dreptul sa blocheze “dorinta” a 450 milioane de europeni. O asemenea deformare grosolana a realitatii trebuie demascata!
Mai întâi de toate, cei câteva milioane de irlandezi au fost de fapt singurii cetateni din Europa care au fost intrebati ce parere au despre Tratatul de la Lisabona. Restul de 446 de milioane de cetateni europeni nu au fost consultati. Cum poate un politician sa pretinda ca alegatorii europeni au dorit ratificarea Constitutiei UE (fiindca asta e de fapt Tratatul de la Lisabona) cand intreaga clasa politica a insistat pentru ratificarea pe cale parlamentara?! De fapt, in multe tari ale UE, politicienii au recunoscut deschis ca alegatorii lor ar fi votat la fel cum au facut irlandezii, adica impotriva Constitutiei UE!
Deci, in realitate, cei cateva milioane de alegatori irlandezi nu au blocat vointa a sute de milioane de europeni, ci doar dorinta a catorva mii de politicieni si birocrati care constituie “elita” puterii in Europa. Asta ofera o perspectiva diferita, nu? In al doilea rand, de ce nu se spune nimic despre zecile de milioane de alegatori francezi si olandezi care au votat impotriva Constitutiei UE in 2005? Votul lor nu e luat in calcul? ( Daca Tratatul de la Lisabona ar fi fost supus aprobarii locuitorilor Frantei in cadrul unui referendum, documentul ar fi aruncat la cos de catre 53% din populatie, potrivit unui sondaj publicat ieri de catre cotidianul regional “Sud-Ouest”.)
Desigur, cand eurocratii vorbesc de cei 450 de milioane de europeni ale caror vise ar fi fost “destramate” de numarul mic de alegatori irlandezi “egoisti”, ei uita intentionat sa scada cei 64 de milioane de francezi, 16 milioane de olandezi si 4 milioane de irlandezi. Acestea sunt popoarele care au votat impotriva Constitutiei UE. Pe de alta parte, singurele tari care au aprobat prin referendum Constitutia UE sunt Spania si Luxemburgul.
Deci nu e adevarat ca irlandezii au fost impotriva “Europei”! De fapt, 60% dintre ţările care au avut referendumul asupra Constituţiei UE au respins-o. In cazurile Spaniei si Luxemburgului, nici un eurocrat nu a spus ca aceste popoare nu ar fi inteles Constitutia UE sau ca ar fi votat in favoarea guvernului. Nu am auzit nici ca spaniolii ar fi votat DA pentru ca ar vrea ca Turcia sa fie membra UE. Doar atunci cand electoratul nu voteaza pe placul elitelor, eurocratii spun ca alegatorii sunt idioti, nu stiu ce voteaza si nu stiu ce vor.
Adevărul dur este acela că nici un guvern din Europa care a pus in aplicare Tratatul de la Lisabona nu poate să continue să pretinda ca e legitim. Guvernele au mers cu buna stiinta impotriva vointei popoarelor lor; si-au calcat in picioare propriile Constitutii; au distrus “domnia legii” si “statul de drept”! Aceasta este calea spre tiranie – si este un drum cu sens unic! Pe masura ce guvernele devin tot mai impopulare, acestea vor lua masuri represive din ce in ce mai puternice impotriva populatiei. Aceasta este calea care duce la revoluţie!
Dupa cum a spus Thomas Jefferson, “arborele libertatii trebuie să fie udat din când în când, cu sângele patriotilor si al tiranilor.“. Am sentimentul că tot mai multi oamenii din Europa sunt pregatiti pentru acest moment. Dar politicienii, oare?
ROMANIA are in acest an una dintre cele mai bune productii de cartofi din ultima perioada, dar ce folos, devreme ce suntem un stat membru in Uniunea Europeana! Producatorii autohtoni de cartofi sunt in pragul falimentului. Din cauza preturilor foarte mici oferite de angrosisti, taranii nu reusesc nici macar sa-si acopere cheltuielile facute. Cauza principala pentru aceasta situatie o reprezinta importurile de cartofi din Uniunea Europeana, in special din Polonia si Grecia.
Piata cartofilor timpurii este la cel mai scazut nivel din ultimii ani, pretul mediu de vanzare fiind de aproximativ 3000-4000 lei (vechi)/kg, ajungand si la 2500 lei/kg. Costurile de productie se ridica la aproximativ 85 milioane de lei/ha, la o productie medie de 25 de tone/ha. Pe langa lucrarile agricole necesare, costuri foarte mari sunt determinate de samanta de cartofi, pesticide, forta de munca si motorina. “Samanta de cartofi romaneasca se cumpara cu 14000-15000 lei/kg, iar cea olandeza ajunge si pana la 25000 lei/kg. In plus, producatorii platesc motorina la pret intreg, chiar daca este folosita la irigatii. In aceste conditii, preturile de achizitie oferite de angrosisti nu acopera nici macar costurile de productie. Ar trebui un pret de achizitie de 7000-8000 lei/kg pentru ca producatorii sa ramana cu un cat de mic profit“.
Taranii cer interventia statului pentru ca Romania a fost invadata de importuri de cartofi, iar productia autohtona ar putea fi grav afectata in lipsa unor masuri. Ei au atras atentia ca intrarea in UE a deschis granitele si a permis intrarea in tara a cartofilor “refuzati” in alte state. Producatorii au precizat ca “in afara” sunt buni de comercializat numai cartofii cu diametrul de 5-7 cm. Restul ce ramane dupa aceasta selectie – cartofi mai mari sau mai mici – ajunge pe piata romaneasca. Ei considera ca preturile de achizitie in tarile exportatoare, precum Grecia, sunt extrem de mici, “aproape gratis” pentru ca este vorba de produse care nu au valoare acolo. Din acest motiv, preturile de comercializare din Romania falimenteaza productia autohtona. “La Arad, cartofii refuzati la export din Ungaria ajung la un pret de 0,6 lei/kg adusi acasa“, precizeaza un fermier. “Suntem lasati la mana angrosistilor si a producatorilor de samanta de cartofi. Guvernul ar trebui sa intervina pentru a scadea accizele la motorina, pentru ca platim taxa de drum pentru combustibilii folositi chiar si la irigatii, iar Ministerul Agriculturii ar trebui sa intervina ca sa nu mai fim acoperiti de importurile de resturi de cartofi“, sustin producatorii de cartofi.
Situatia lor este dramatica. Aproape 100.000 de tone de cartofi isi asteapta cumparatorii, fiind prima data cand se confrunta cu un asemenea fenomen. Ceea ce solicita ei cel mai mult este asigurarea desfacerii. “Noi stim sa producem”, au conchis ei, precizand ca se gandesc serios la miscari de protest, mergand pana la blocarea drumurilor, daca Ministerul Agriculturii nu-i ajuta. Dar, oricum, ministerul agriculturii nu poate face prea multe, atunci cand zarurile sunt masluite din start! Subventiile acordate Romaniei de catre UE prin programul P.A.C. (politica agricola comuna) sunt de cinci ori mai mici pe unitatea de suprafata decat cele primite de fermierii din occident – desi contributia la bugetul UE este proportionala cu populatia!
Abia in 2015 se preconizeaza ca aceste subventii sa atinga nivelul din Occident. Dar, si asa, banii putini pe care ni-i ofera UE nu prea ajung de fapt la tarani. Chiar dacă agricultorii români primesc doar 60 de euro la hectar, de cinci ori mai puţin decât cei germani sau francezi, autorităţile au întâmpinat deja dificultăţi în gestionarea acestor fonduri. Pe de o parte, autorităţile au întârziat cu plata subvenţiilor aferente anului trecut dând vina pe problemele avute cu stabilirea exactă a suprafeţelor subvenţionate. Deşi agricultorii au depus cererile încă din mai 2007, au început să primească banii doar un an mai târziu.
De forma, Guvernul Romaniei a cerut Comisiei Europene marirea acestor subventii – desi aceste sume fusesera “negociate” de partea romana in cadrul procesului de aderare! Bineinteles, cererea a fost respinsa. Politica agricolă comuna înghite peste 40% din bugetul Uniunii Europene, ceea ce înseamnă circa 121 miliarde euro pentru acest an, iar o revizuire a valorii subvenţiilor nu poate fi luată în calcul până în 2013, data până la care bugetul este deja prevăzut. Intre timp, continua procesul de falimentare a micilor producatori si instalarea marilor corporatii agroindustriale in Romania – ceea ce dealtfel s-a dorit de la bun inceput!
PRETUL GAZULUI pe care ruşii îl vând în România va creşte cu peste 40% până la finele anului, de la circa 420 dolari/1.000 metri cubi la 600 dolari/1.000 metri cubi, consideră oficialii distribuitorului de gaze naturale E.ON Gaz România, companie in care actionar principal este firma germana E.ON EnergieAG. În condiţiile în care gazul rusesc reprezintă circa 40% din consumul intern, compania de distribuţie, care controlează jumătatea de nord a ţării, solicită Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) majorarea de la 1 iulie a preţului la gazele naturale furnizate populaţiei cu 24% pentru a-şi putea acoperi costurile de achiziţie. Celălalt mare distribuitor intern, Distrigaz Sud, controlat de Gaz de France, cere şi el majorarea tarifului cu 22%.
Ce consecinte vor avea aceste cresteri de preturi, nu e greu de imaginat. Preturile la toate produsele de baza vor exploda: in special cele la produse alimentare. Aceasta este consecinta directa a faptului ca statul roman a pierdut orice control asupra resurselor energetice (petrol, gaze naturale) si a distributiei acestora. Petrom-ul a fost vandut pe un pret de nimic statului austriac, adica OMV-ului. Retelele de distributie de gaze naturale, de asemenea. Acesta a fost unul din preturile pe care a trebuit sa le platim pentru “fericirea de a deveni tara membra a UE in 2007“! Dealtfel, UE ne-a cerut in mod explicit sa aliniem preturile la gaze cu cele din UE.
Imi amintesc si acum cata ipocrizie a fost inaintea integrarii: vai, cum veneau comisarii UE sa dea rapoarte; cum ne bateau pe umeri cu “progresele facute”; cum ni se flutura “primejdia de a ramane in afara UE”. Cate minciuni! Cand de fapt anexarea Romaniei fusese hotarata cu mult timp inainte! In Tratatul de la Nisa din 2001 se vorbeste clar despre integrarea Romaniei (desi, fireste, totul fusese hotarat cu ani buni inainte)! Romanii nu trebuie sa uite nici de Referendumul pentru modificarea Constitutiei din 18-19 octombrie 2003! Cuvantul frauda este mult prea bland pentru a descrie ce s-a intamplat atunci! Democratia din Romania si-a dat obstescul sfarsit atunci! Unul dintre motivele pentru care s-a schimbat constitutia, a fost acela de a baga Romania in UE si in NATO fara referendumuri ulterioare. De asemenea, s-a inlesnit instrainarea bogatiilor nationale (de exmplu, in vechea Constitutie, strainii nu puteau detine proprietati in Romania si nu puteau avea functii publice – acum da).
CONSTATAM cu bucurie ca mai exista oameni de curaj in Romania care critica Uniunea Europeana. Un astfel de om este ziaristul Victor Roncea. Ne face placere sa reproducem un editorial al domniei sale, publicat in ziarul Ziua.
Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile, spunea Stalin, conducatorul URSS. Seful UE, Jose Manuel Durao Barroso, care si eI a cochetat in tinerete cu ideologia comunista, pare sa fie astazi gelos pe puterile lui Iosif Visaroniovici Djugajvili Stalin, cand e vorba de votul Irlandei. “NU inseamna NU!”, spun irlandezii, cetateni europeni egali in drepturi cu orice alti cetateni ai UE. Cu toate acestea, “ingaduitoare” cu ei, Comisia Europeana le spune sa se mai (ras)gandesca.
Cunoscutul scriitor anticomunist Vladimir Bukovski, un vizionar in multe privinte – de exemplu, el a previzionat ca migratiile tiganilor vor distruge principiile UE mai repede decat se crede – a prezentat deja proiectia statului supranational european care incearca sa preia rolul fostei URSS, intr-un eseu remarcabil. “Scopul modestei mele lucrari – scrie Bukovski, neimpacatul luptator cu sistemele comuniste mascate sub diverse forme – este de a arata cum sub actiunea acestor forte, o Piata comuna de state libere si suverane s-a transformat incetul cu incetul in schita unei noi URSS, una diferita de cea veche, mai soft si in perfecta adecvare cu ideile dominante ale epocii noastre, pe care le deturneaza in vederea construirii unui sistem final, la fel de patogen si liberticid, precum si modelul ei“.
Socialistii UE, “cu fata umana“, se folosesc astazi, spre deosebire de marxisti, de forme mai sofisticate de dominare. Daca teroristii marxist-leninisti “trageau cu mitraliera in obrazul lui Hristos”, in numele proletariatului revolutionar si al egalitatii maselor, in prezent, afirma Bukovski, notiunile acestea au fost inlocuite cu egalitatea in drepturi si conceptul “minoritatilor oprimate”, mai ales a celor sexuale, folosite ca instrumente de tortura asupra statelor conservatoare. Din acest punct de vedere, Irlanda, unul dintre cele mai religioase state europene, are toate motivele sa spuna “NU!”. Desi aproape eludat in restul Europei, subiectul identitatii nationale si religioase a fost unul dintre cele mai aprins dezbatute in Irlanda. Se pare ca irlandezii nu au putut uita ca si primul proiect de reforma a actualei structuri politico-economice europene – Constitutia UE – a cazut dupa ce liderii crestini din Uniune, Papa Ioan Paul al II-lea, Patriarhul Teoctist si Arhiepiscopul Christodoulos au cerut, in van, stipularea in document a radacinilor crestine ale Europei.
La momentul votului pentru Constitutia UE, Danielle Mitterrand, sotia fostului presedinte francez, spunea: “Constitutia europeana institutionalizeaza un sistem care face din om un subiect economic, un sistem care genereaza si mai multa saracie, somaj, poluare… Acest tratat instituie o alta dictatura pe care noi nu o vrem“. Si a cazut; chiar in Franta.
Pentru a preintampina insa astfel de momente penibile si in ce priveste noul proiect, rebotezat Tratatul de la Lisabona, Guvernul UE a solicitat schimbarea consultarii populare, deci a bazei democratiei, cu votul in Parlamente. Asa a trecut si la noi: ca prin branza. Daca luam la scarmanat onor parlamentarii sau biata natiune desconsiderata ma indoiesc ca macar 1% are cunostinta despre esenta acestui Tratat. Este normal? NU!, dupa cum au spus irlandezii evocand in dezbaterea pentru Referendum si acest argument. Pe langa aceasta a contat, desigur, pierderea aproape completa a suveranitatii nationale prin infiintarea posturilor de “presedinte” si ministru de Externe al UE, ca si micsorarea numarului de ministri/comisari de la 27 la 18, in defavoarea statelor mai mici. Cu alte cuvinte, unii vor fi mai egali decat altii.
Bukovski mai releva ca, analizand documente sustrase din Arhivele secrete moscovite, reiese ca ideea “Casei comune europene”, in care Europa de Est sa-si dea mana democratic cu Europa Occidentala in folosul Noii Rusii apartine de fapt ultimului presedinte al URSS, Mihail Gorbaciov. Ea a fost prezentata intai in martie 1987 si relansata apoi, intr-un discurs sustinut chiar in plenul Adunarii Generale a Consiliului Europei, in 1989. Dupa care imperiul sovietic s-a rematerializat si s-a nascut noua UE, o a doua URSS, spune Bukovski. Un avertisment de care ar trebui sa tinem seama.
“Democratia” din UE a mai facut un pas inainte! Marea Britanie a ratificat, in camera superioara a Parlamentului, Tratatul de la Lisabona, la cateva zile dupa ce electoratul irlandez a spus “Nu” Tratatului, in singurul referendum din UE pe aceasta tema. Membrii Camerei Lorzilor au respins, cu 277 de voturi contra 184, o motiune a Partidului Conservator, de opozitie, care cerea amanarea ratificarii Tratatului pana in octombrie. Ieri, Tratatul a fost semnat de Regina Elisabeta a II-a, inainte de plecarea primului ministru, Gordon Brown, spre Bruxelles, pentru un summit de criza al UE.
Liderul factiunii conservatoare din Camera Lorzilor, Lord Strathclyde, i-a acuzat pe laburisti si liberal-democrati de “impingerea ratificarii Tratatului prin Camera Lorzilor”, in timp ce presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a cerut celor sapte tari care nu au ratificat inca Tratatul sa continue procesul de ratificare. Presedintele ceh, Vaclav Klaus, aflat in spital dupa o operatie la sold, a criticat votul din Marea Britanie. “Credeam ca pacientul trebuie mai intai resuscitat”, a spus Klaus, declarand in gluma reporterilor ca ar fi gata sa scrie chiar el o noua versiune a Tratatului respins de irlandezi. Cehia este una dintre tarile care nu au ratificat Tratatul UE.
Alegătorii irlandezi pe 12 iunie au spus “Nu” la ambiţiile politice ale elitelor europene, care doresc ca toate cele 27 de state-membre ale Uniunii Europene sa ratifice cele 269 pagini (aproximativ 3000 de pagini cu anexe) ale Tratatului de la Lisabona, care ar transforma UE într-un suprastat super-birocratic.
Irlanda a fost singura ţară in care acest asa-zis “Tratat de reformă” a fost supus unui vot popular; toate celelalte state membre ale UE, intenţionează să ratifice documentul prin procedurile parlamentare. Desi, prin legea europeana, votul irlandezilor (53,4 la sută au spus “Nu”, şi 46,6 la sută au spus “Da”) ar trebui sa ingroape definitiv Tratatul de la Lisabona (fiindca e nevoie de ratificare unanima pentru a putea fi pus in aplicare), aproape sigur, politicienii din tarile UE vor găsi o cale să-l menţina în viaţă.
Unul dintre principalele obiective ale acestui tratat ilizibil este de a transforma UE intr-un “actor geopolitic global”, care ar putea contrabalansa Statele Unite pe plan mondial. Pentru a realiza acest lucru, elitele europene spun că UE trebuie să vorbească cu “o singură voce” în afacerile internaţionale. În acest context, noul tratat este proiectat pentru a crea funcţia de presedinte al UE (neales de cetateni), precum şi cea de ministru de externe european. De asemenea, se va stabili un corp diplomatic european cu ambasade şi o armată europeană.
Asa cum mulţi observatori de politică europeană cunosc, democraţia nu se poate instala usor pe un continent unde elitele europene se considera niste aristocrati indrepatiti sa conduca masele ignorante. Într-adevăr, întreaga prosperitate europeana s-a cladit pe un quid pro quo: “circ si paine” pentru populatie, in schimbul loiaitatii acesteia fata de clasele politica si intelectuala. Astfel, nu e o mare surpzica faptul că cuvântul (sic!) “Nu”, nu există în lexiconul politicii europene.
După ce alegătorii din Franţa şi din Ţările de Jos au respins Constituţia europeană (fata de care Tratatul de la Lisabona este o replica aproape exacta), în 2005, elitele europene au sfatuit sa se repete voturile pana cand oamenii vor da “răspunsul corect”. Cum se vor desfasura lucrurile acum? Vor accepta politicienii europeni, care pretind ca vor sa aduca “Europa” mai aproape de oameni, vointa cetatenilor irlandezi?
Ce urmează este o scurtă sinteză a comentariilor făcute de către liderii europeni, atât înainte cât şi după referendumul din Irlanda. Ele nu oferă doar o explicaţie de ce alegătorii irlandezi au votat impotriva Tratatului de la Lisabona, dar de asemenea, arunca o lumina asupra stării democraţiei în Europa contemporană.
Înainte de referendum:
Primul-ministru irlandez Brian Cowen a declarat că “nu contează dacă oamenii nu au citit Tratatul de la Lisabona (nici el nu l-a citit, dupa cum a recunoscut) si nu l-au înţeles, deoarece ar trebui sa aiba incredere in liderii lor alesi.”
Ministrul de externe francez Bernard Kouchner a ameninţat alegătorii irlandezi ca în cazul în care nu vor aproba tratatul: “Prima victima va fi Irlanda”. “Ei au beneficiat mai mult decât alţii “, a avertizat el.
Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a spus: “Nu va fi nici un tratat, dacă vom avea un referendum în Franţa.”. Sarkozy a mai continuat: “Când oamenii spun ‘Nu’, nu putem spune că oamenii au greşit. Noi trebuie sa ne intrebam de ce au spus ‘Nu’”.
Cancelarul german Angela Merkel a declarat: “Fireşte [Tratatul de la Lisabona] este încă departe de claritatea Consitutie noastre si de modul in care puterile in stat sunt delimitate.”.
Fostul preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, a declarat: “Diferenta dintre Constituţia originala şi prezentul Tratat de la Lisabona este una de abordare, mai degrabă decât de conţinut … propunerile din tratatul constitutional original sunt practic neschimbate. Ele pur si simplu au fost dispersate prin tratatele vechi, sub formă de amendamente. De ce această schimbare subtila? Mai presus de toate, s-a dorit evitarea oricarui referendum popular, prin inlocuirea unui vocabular constitutional. Dar daca ridicam capacul si ne uitam inauntru: toate uneltele efective si inovative sunt acolo, asa cum au fost introduse de Conventia Europeana.”.
D’Estaing, a mai declarat: “Opinia publică va fi convinsa să adopte, fără să ştie, propunerile pe care noi nu indraznim sa le prezinte direct … Toate propunerile anterioare vor aparea in noul text, dar vor fi ascunze si deghizate intr-un fel sau altul. Abordarea este de a pastra o parte din elementele de noutate a Tratatului Constituţional şi de a le împărţi în mai multe texte în scopul de a le face cat mai puţin vizibile. Cele mai inovatoare dispozitii vor fi introduse ca simple amendamente la tratatele de la Nisa si de la Maastricht. Imbunatatirile tehnice vor fi adunate intr-un tratat aparent inofensiv care va fi adoptat intr-un pachet unitar de catre parlamentele nationale. Opinia publica va adopta, fara sa stie, si acele dispozitii pe care nu le-ar fi adoptat in nici un caz daca le-ar fi fost prezentate in mod direct.”
Ministrul irlandez de externe Dermot Ahern a spus: “substanţa a ceea ce a fost convenit în 2004 a fost reţinut. Serios, ceea ce lipseste este doar termenul de ‘constituţie’. ”
Prim-ministrul luxemburghez Jean-Claude Juncker a declarat: “Desigur, vor exista transferuri de suveranitate. Dar ar fi inteligent să se atragă atenţia opiniei publice asupra acestui fapt?”. Juncker a continuat: “Cele mai multe temeri legate de Tratat vin din faptul ca foloseste un limbaj de neînţeles pentru oamenii obişnuiţi.”
Ministrul de Externe belgian, Karel DE GUCHT a declarat: “Scopul tratatului constitutional a fost acela de a fi cat mai citibil; scopul Tratatului de la Lisabona, dimpotriva, e acela de a fi cat mai putin citibil… Este un succes!”.
Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso a declarat: “Uneori îmi place să compar organizarea UE cu creearea imperiilor. Avem dimensiunea unui Imperiu, dar există o mare diferenţă. Imperiile au fost realizate prin forta, cu un centru unic care isi impune dictatul. Acum avem primul imperiu ‘neimperial’”.
Barroso a afirmat: “Dacă ar fi avut loc referendumuri la crearea Comunităţii Europene sau pentru introducerea monedei euro, credeti ca ar fi trecut? Referendumurile fac procesul de aprobare a tratatelor europene mult mai complicat si mai putin previzibil… fiecare stat membru ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a permite organizarea unui referendum.”
Prim-ministrul spaniol José Luis Rodríguez Zapatero a spus: “Noi nu am lasat nici un punct substanţial din tratatul constitutional sa se piarda…”
Preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano a declarat: “Cei care sunt anti-UE sunt terorişti! Este un terorism psihologic sa agiti spectrul unui suprastat european.” (nota mea: si eu sunt un “terorist”, in opinia presedintelui Italiei; cam nasol, pentru ca teroristii nu sunt doar in afara legii, dar nu au nici un drept! Teroristii sunt echivalentul dizidentilor politici din perioada comunista – pe-atunci, ei se numeau “dusmani ai poporului”. Ups, dar si Barroso a zis ca UE este un imperiu! El nu-i “terorist”?!)
Un memorandum din februarie al Ambasadei Marii Britanii din Dublin, care sintetizează o informare despre opinia guvernului irlandez fata de referendum, a raportat că diplomaţii irlandezi il descriu pe Sarkozy drept “complet imprevizibil”. Memoriul sublinia faptul ca atentia nu va fi pusa pe detaliile tratatului, acesta fiind “în mare parte de neînţeles pentru un cititor.” Guvernul irlandez a vrut să ţină referendumului în octombrie 2008, dar a decis, la o dată anterioară, din cauza “riscului unor evolutii nedorite in timpul preşedinţiei franceze a UE [care începe la 1 iulie] – în special in problemele legate de apărare – ar fi fost prea mare “şi ar fi puteut să influenteze alegătorii irlandezi.
Irish officials said they wanted “a helpful, low-profile” role from European officials in Brussels before the referendum on anything which might damage support for a ‘Yes’ vote.
Oficialii irlandezii au declarat că au dorit “un ajutor discret” de la oficialii europeni de la Bruxelles, înainte de referendum, fiindca un sprijin prea fatis ar fi putut dauna pentru “Da” la vot. Vicepresedintele Comisiei Europene Margot Wallström a spus ca e “dispus să scada tonul sau sa intarzie mesajele care ar putea fi daunatoare”.
Dupa referendum:
Barroso said he had spoken to Cowen and agreed with him that the ‘No’ vote was not a vote against the EU.
Barroso a declarat ca el a vorbit cu Cowen şi au fost de acord cu el că “Nu”-ul de la referendum nu a fost un vot împotriva UE. “Irlanda isi pastreaza angajamentul catre o Europă puternică”, a spus el. “Tratat este în viaţă. Raticarea [in celelalte state membre ale UE] trebuie sa continue conform planului.”
Slovenian Prime Minister Janez Janša , whose country currently holds the EU’s rotating presidency, said: “I will invite the Irish prime minister to explain the reasons for the rejection of the treaty by the Irish people.”
Prim-ministru slove Janez Janša, a cărui ţară deţine în prezent presedintia rotativa a UE, a declarat: “Voi invita pe prim ministrul irlandez sa explica motivele pentru care poporul irlandez a respins Tratatul”.
Polish Prime Minister Donald Tusk said : “We shall effectively look for ways to ensure it comes into force.
Prim-ministrul polonez Donald Tusk a spus: “Noi trebuie să gasim modul efectiv prin care tratatul va intra in vigoare. Indiferent de rezultatele referendumului din Irlanda… Europa va găsi o modalitate de punere în aplicare a acestui tratat. ”
Juncker said : “This vote doesn’t resolve any of the European problems; it almost makes every European problem bigger.
Juncker a declarat: “Acest vot nu rezolva nici una din problemele europene; el face aproape fiecare problemă europeana mai mare. A fost o proasta alegere pentru Europa. ”
Sarkozy şi Merkel au emis o declaraţie comună în care se afirma: “sper ca celelalte state membre vor continua procesul de ratificare.”
Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a declarat: “procesul de ratificare trebuie să continue. Sunt convins de faptul că încă mai avem nevoie de acest tratat. ”
Ministrul francez pentru Afaceri Europene Jean-Pierre Jouyet a vorbit de a găsi o “reglementare juridica”, care ar permite ca Irlanda să ratifice tratatul oricum.
British Foreign Secretary David Miliband said the United Kingdom would press on with ratification, saying: “It’s right that we continue with our own process.”
Secretarul britanic de Externe David Miliband a declarat că Regatul Unit al Marii Britanii va sprijini continuarea ratificarii tratatului.
At a June 13 press conference in Brussels , supposedly impartial (but frustrated and angry) reporters and other members of the European press corps accused European Commission Spokesman Johannes Laitenberger of not doing enough to refute the “myths and false rumors” that doomed the treaty in Ireland.
La o conferinta de presa 13 iunie, la Bruxelles, reporterii si alti membri ai corpului european de presa l-au acuzat pe purtatorul de cuvant al Comisiei Europene, Johannes Laitenberger pentru ca nu a facut nimic pentru a respinge “miturile si zvonurile false” privind ingroparea tratatului de la Lisabona de catre votul din Irlanda.
