“Adevărul dur este acela că nici un guvern din Europa care a pus in aplicare Tratatul de la Lisabona nu poate să continue să pretinda ca e legitim. ”
De: Martin Helme
Sursa: http://www.brusselsjournal.com
A fost întotdeauna clar că elitele de la putere nu vor să accepte votul irlandez. De aceasta data, eurocratii nu mint atunci cand spun ca nu au nici un plan B. După primul şoc si dupa o scrasnire din dinti, ei vor continua pur şi simplu realizarea planului A. În consecinţă, a inceput deja sa cada cortina: eurocratii ignora atat vointa poporului irlandez cat si propriile reglementari, precum si principiile fundamentale ale unei societati libere. Una dintre cele mai dezgustatoare si scandaloase luari de pozitii ale eurocratilor si prietenilor lor din mass media este aceea ca 862,415 de alegatori irlandezi nu ar avea dreptul sa blocheze “dorinta” a 450 milioane de europeni. O asemenea deformare grosolana a realitatii trebuie demascata!
Mai întâi de toate, cei câteva milioane de irlandezi au fost de fapt singurii cetateni din Europa care au fost intrebati ce parere au despre Tratatul de la Lisabona. Restul de 446 de milioane de cetateni europeni nu au fost consultati. Cum poate un politician sa pretinda ca alegatorii europeni au dorit ratificarea Constitutiei UE (fiindca asta e de fapt Tratatul de la Lisabona) cand intreaga clasa politica a insistat pentru ratificarea pe cale parlamentara?! De fapt, in multe tari ale UE, politicienii au recunoscut deschis ca alegatorii lor ar fi votat la fel cum au facut irlandezii, adica impotriva Constitutiei UE!
Deci, in realitate, cei cateva milioane de alegatori irlandezi nu au blocat vointa a sute de milioane de europeni, ci doar dorinta a catorva mii de politicieni si birocrati care constituie “elita” puterii in Europa. Asta ofera o perspectiva diferita, nu? In al doilea rand, de ce nu se spune nimic despre zecile de milioane de alegatori francezi si olandezi care au votat impotriva Constitutiei UE in 2005? Votul lor nu e luat in calcul? ( Daca Tratatul de la Lisabona ar fi fost supus aprobarii locuitorilor Frantei in cadrul unui referendum, documentul ar fi aruncat la cos de catre 53% din populatie, potrivit unui sondaj publicat ieri de catre cotidianul regional “Sud-Ouest”.)
Desigur, cand eurocratii vorbesc de cei 450 de milioane de europeni ale caror vise ar fi fost “destramate” de numarul mic de alegatori irlandezi “egoisti”, ei uita intentionat sa scada cei 64 de milioane de francezi, 16 milioane de olandezi si 4 milioane de irlandezi. Acestea sunt popoarele care au votat impotriva Constitutiei UE. Pe de alta parte, singurele tari care au aprobat prin referendum Constitutia UE sunt Spania si Luxemburgul.
Deci nu e adevarat ca irlandezii au fost impotriva “Europei”! De fapt, 60% dintre ţările care au avut referendumul asupra Constituţiei UE au respins-o. In cazurile Spaniei si Luxemburgului, nici un eurocrat nu a spus ca aceste popoare nu ar fi inteles Constitutia UE sau ca ar fi votat in favoarea guvernului. Nu am auzit nici ca spaniolii ar fi votat DA pentru ca ar vrea ca Turcia sa fie membra UE. Doar atunci cand electoratul nu voteaza pe placul elitelor, eurocratii spun ca alegatorii sunt idioti, nu stiu ce voteaza si nu stiu ce vor.
Adevărul dur este acela că nici un guvern din Europa care a pus in aplicare Tratatul de la Lisabona nu poate să continue să pretinda ca e legitim. Guvernele au mers cu buna stiinta impotriva vointei popoarelor lor; si-au calcat in picioare propriile Constitutii; au distrus “domnia legii” si “statul de drept”! Aceasta este calea spre tiranie – si este un drum cu sens unic! Pe masura ce guvernele devin tot mai impopulare, acestea vor lua masuri represive din ce in ce mai puternice impotriva populatiei. Aceasta este calea care duce la revoluţie!
Dupa cum a spus Thomas Jefferson, “arborele libertatii trebuie să fie udat din când în când, cu sângele patriotilor si al tiranilor.“. Am sentimentul că tot mai multi oamenii din Europa sunt pregatiti pentru acest moment. Dar politicienii, oare?
25/6/2008
ROMANIA are in acest an una dintre cele mai bune productii de cartofi din ultima perioada, dar ce folos, devreme ce suntem un stat membru in Uniunea Europeana! Producatorii autohtoni de cartofi sunt in pragul falimentului. Din cauza preturilor foarte mici oferite de angrosisti, taranii nu reusesc nici macar sa-si acopere cheltuielile facute. Cauza principala pentru aceasta situatie o reprezinta importurile de cartofi din Uniunea Europeana, in special din Polonia si Grecia.
Piata cartofilor timpurii este la cel mai scazut nivel din ultimii ani, pretul mediu de vanzare fiind de aproximativ 3000-4000 lei (vechi)/kg, ajungand si la 2500 lei/kg. Costurile de productie se ridica la aproximativ 85 milioane de lei/ha, la o productie medie de 25 de tone/ha. Pe langa lucrarile agricole necesare, costuri foarte mari sunt determinate de samanta de cartofi, pesticide, forta de munca si motorina. “Samanta de cartofi romaneasca se cumpara cu 14000-15000 lei/kg, iar cea olandeza ajunge si pana la 25000 lei/kg. In plus, producatorii platesc motorina la pret intreg, chiar daca este folosita la irigatii. In aceste conditii, preturile de achizitie oferite de angrosisti nu acopera nici macar costurile de productie. Ar trebui un pret de achizitie de 7000-8000 lei/kg pentru ca producatorii sa ramana cu un cat de mic profit“.
Taranii cer interventia statului pentru ca Romania a fost invadata de importuri de cartofi, iar productia autohtona ar putea fi grav afectata in lipsa unor masuri. Ei au atras atentia ca intrarea in UE a deschis granitele si a permis intrarea in tara a cartofilor “refuzati” in alte state. Producatorii au precizat ca “in afara” sunt buni de comercializat numai cartofii cu diametrul de 5-7 cm. Restul ce ramane dupa aceasta selectie – cartofi mai mari sau mai mici – ajunge pe piata romaneasca. Ei considera ca preturile de achizitie in tarile exportatoare, precum Grecia, sunt extrem de mici, “aproape gratis” pentru ca este vorba de produse care nu au valoare acolo. Din acest motiv, preturile de comercializare din Romania falimenteaza productia autohtona. “La Arad, cartofii refuzati la export din Ungaria ajung la un pret de 0,6 lei/kg adusi acasa“, precizeaza un fermier. “Suntem lasati la mana angrosistilor si a producatorilor de samanta de cartofi. Guvernul ar trebui sa intervina pentru a scadea accizele la motorina, pentru ca platim taxa de drum pentru combustibilii folositi chiar si la irigatii, iar Ministerul Agriculturii ar trebui sa intervina ca sa nu mai fim acoperiti de importurile de resturi de cartofi“, sustin producatorii de cartofi.
Situatia lor este dramatica. Aproape 100.000 de tone de cartofi isi asteapta cumparatorii, fiind prima data cand se confrunta cu un asemenea fenomen. Ceea ce solicita ei cel mai mult este asigurarea desfacerii. “Noi stim sa producem”, au conchis ei, precizand ca se gandesc serios la miscari de protest, mergand pana la blocarea drumurilor, daca Ministerul Agriculturii nu-i ajuta. Dar, oricum, ministerul agriculturii nu poate face prea multe, atunci cand zarurile sunt masluite din start! Subventiile acordate Romaniei de catre UE prin programul P.A.C. (politica agricola comuna) sunt de cinci ori mai mici pe unitatea de suprafata decat cele primite de fermierii din occident – desi contributia la bugetul UE este proportionala cu populatia!
Abia in 2015 se preconizeaza ca aceste subventii sa atinga nivelul din Occident. Dar, si asa, banii putini pe care ni-i ofera UE nu prea ajung de fapt la tarani. Chiar dacă agricultorii români primesc doar 60 de euro la hectar, de cinci ori mai puţin decât cei germani sau francezi, autorităţile au întâmpinat deja dificultăţi în gestionarea acestor fonduri. Pe de o parte, autorităţile au întârziat cu plata subvenţiilor aferente anului trecut dând vina pe problemele avute cu stabilirea exactă a suprafeţelor subvenţionate. Deşi agricultorii au depus cererile încă din mai 2007, au început să primească banii doar un an mai târziu.
De forma, Guvernul Romaniei a cerut Comisiei Europene marirea acestor subventii – desi aceste sume fusesera “negociate” de partea romana in cadrul procesului de aderare! Bineinteles, cererea a fost respinsa. Politica agricolă comuna înghite peste 40% din bugetul Uniunii Europene, ceea ce înseamnă circa 121 miliarde euro pentru acest an, iar o revizuire a valorii subvenţiilor nu poate fi luată în calcul până în 2013, data până la care bugetul este deja prevăzut. Intre timp, continua procesul de falimentare a micilor producatori si instalarea marilor corporatii agroindustriale in Romania – ceea ce dealtfel s-a dorit de la bun inceput!
25/6/2008
