Arhiva pentru February 2009
Sursa: http://www.brusselsjournal.com/node/3788
Curtea de Apel din Olanda a declansat un proces impotriva unui Membru al Parlamentului din Olanda, Geert Wilders, sub acuzatia de a fi criticat religia islamica. Principala piesa de acuzare este un scurt documentar realizat de Geert Wilders, intitulat Fitna, care prezinta intr-o maniera critica religia si lumea musulmana. Curtea de Apel din Olanda a declarat ca “prin atacarea simbolurilor religie islamice, sunt insultati in acelasi timp si musulmanii”.
Acest proces multumeste grupurile imigrantilor musulmani din Olanda (circa 10% din populatie e de religie musulmana; marea majoritate fiind imigranti arabi, pakistanezi etc.), care au cerut de mai mult timp judecarea lui Wilders pentru exprimarea opiniilor sale. Insa, multi altii spun ca acest proces reprezinta un atac alarmant impotriva libertatii de expresie, atac coordonat de activistii corectitudinii politice care vor sa-i reduca la tacere pe cei care indraznesc sa critice puterea tot mai mare a Islamului in Europa.
Wilders, care a vorbit in mod frecvent despre islamizarea Olandei, a declarat ca “acest proces reprezinta un atac impotriva libertatii de expresie…”. “Participarea la dezbaterile publice a devenit o activitate periculoasa. Daca nu renunti la opinia ta, risti sa fii persecutat.. Cine va mai apara cultura noastra, daca eu sunt redus la tacere?”, a mai continuat Wilders.
Desigur, Wilders nu este singurul cetatean olandez care a avut de-a face cu politia gandirii din Olanda post-crestina. Alti olandezi au patit-o si mai rau, platind cu viata pentru curajul de a critica islamul. In 2002, politicianul Pim Fortuyn a fost asasinat din cauza opiniilor sale in privinta islamului si a imigratiei musulmane. In 2004, regizorul Theo van Gogh a fost ucis de fanatici islamisti pentru ca a produs un film in care critica islamul. In 2006, o fosta membra a parlamentului, Ayaan Hirsi Ali, de origine somaleza, a fost fortata sa paraseasca tara din cauza amenintarilor primite ca urmare a criticarii tratamentului la care sunt supuse femeile in unele tari musulmane.
Sigur, Olanda nu este singura tara europeana in care se duce un razboi impotriva libertatii de expresie. In Austria, o parlamentara, Susanne Winter, a fost condamnata pentru ca a declarat ca in societatea noastra, Profetul Mahomed ar fi fost condamnat pentru pedofilie, fiindca, l-a batranete, s-a casatorit cu o fata minora, Aisha (unii spun ca ar fi avut 9 ani!). De asemenea, Susanne Winter a fost condamnata pentru “incitare la ura”, fiindca a avertizat Austria ca are de-a face cu un adevarat “tsunami al imigratiei islamice”!
In Italia, ziarista si scriitoarea Oriana Fallaci a fost data in judecata pentru ca a scris ca “Islamul aduce ura in locul iubirii si sclavia in locul libertatii”. A murit in septembrie 2006, la doar doua luni dupa inceperea procesului, care, dealtfel, i-a grabit sfarsitul. In Franta, scriitorul Michel Houellebecq a fost adus in fata justitiei fiindca a spus ca “islamul e o religie stupida”. (Ce s-ar fi intamplat daca ar fi spus ca “crestinismul e o religie stupida”? probabil ca ar fi fost laudat pentru ‘curaj’!). Actrita Brigitte Bardot a fost de asemenea condamnata in iunie 2008 de catre un tribunal din Paris, pe motiv de “ura rasiala”, fiindca a cerut, in numele protejarii animalelor, ca musulmanii sa anestezieze animalele inainte de a le ucide. (Fireste, in Romania, taranii nu au voie sa-si sacrifice singuri animalele, fiindca asa le cere UE!)
In Marea Britanie, o lege din 2006 care condamna “ura rasiala si religioasa”, a condus la situatii de-a dreptul absurde. In Nottingham, o scoala primara a anulat un spectacol de Craciun pentru ca ar fi interferat cu o sarbatoare musulmana, Eid Al-Adha. In Scarborough, un colegiu a inlaturat cuvintele “Craciun” si “Paste” din calendarul sau pentru a nu-i “jigni” pe musulmani. Intr-un oras din Scotia, Politia si-a prezentat scuze pentru ca a difuzat niste pliante, in care aparea un catel, care faceau reclama la un telefon de urgenta. Pliantele au fost considerate “jignitoare” pentru musulmani, fiindca, in religia islamica, cainii sunt considerati “impuri”.
In Glasgow, un redactor de la un radio crestin a fost concediat dupa o dezbatere dintre un crestin si un musulman. In Cheshire, doi elevi de liceu au fost pedepsiti pentru ca au refuzat sa se inchine la Allah, ca parte a orei de educatie religioasa. Desi elevii respectivi erau crestini! Intr-un orasel de langa Londra, toti membrii consiliului local au fost avertizati sa nu manance in timpul lunii ramadanului. De asemenea, s-au instituit pauze speciale, pentru ca membrii musulmani din consiliu sa se poata ruga. In acelasi timp, petrecerea de Craciun a fost redenumita “masa festiva”.
Nu as vrea sa ma intelegeti gresit. Libertatea de expresie este restrictionata de catre UE nu doar in privinta discursului privind religia musulmana. In Marea Britanie, de exemplu, activistii homosexuali vor sa inlature un amendament la legea impotriva “homofobiei”, prin care se spune ca nu e o crima sa critici practicile homosexuale. Dar guvernul vrea sa elimine aceasta protectie a dreptului la libera exprimare! Crima de a incita la “ura homofobica” include orice fraza sau comportament considerat “amenintator” sau care instiga la ura. Se poate pedepsi cu pana la 7 ani de inchisoare.
La nivelul Uniunii Europene, ministrii din cele 27 de state membre dezbat o directiva a Comisiei prin care se doreste incriminarea “hartuirii si discriminarii” in domeniul serviciilor si producatorilor de bunuri de consum. Conform noii legislatii, de exemplu, se va considera “discriminare”, daca o agentie de adoptie va refuza sa ofere spre adoptie copii cuplurilor homosexuale. Pe de alta parte, termenul “hartuire” e atat de vag, incat orice comportament sau exprimarea unei opinii pot fi considerate crime.
Razboiul UE impotriva libertatii de exprimare poate fi privit si ca rezultatul unei profunde crize de identitate, generata de abandonarea traditiilor crestine si de imigratia musulmana masiva. Dar, in zelul lor de a criminaliza libara exprimarea, gardienii orwellieni ai corectitudinii politice, distrug in mod sistematic democratia europeana. De fapt, aceste legi sunt folosite ca un pretext pentru a reduce la tacere oamenii ale caror opinii nu coincid cu dogmele oficiale. Asta nu se intampla doar in Europa, fireste. In Europa, UE a impartit cetatenii in doua categorii: majoritatea si minoritatile, acestea din urma (musulmani, socialisti, homosexuali etc.) fiind favorizate. Divide et impera!
In Europa, spre deosebire de SUA, din pacate, lipseste cultura “primului Amendament“. Dar si in SUA primul amendament e pe cale de a fi inlaturat. Noul presedinte american, Barack Hussein Obama, a declarat ca intentioneaza sa intareasca legislatia federala in privinta “legilor urii” si sa readuca “doctrina corectitudinii” prin care se vor putea cenzura efectiv opiniile a zeci de milioane de americani. Cu peste 200 de ani in urma, Thomas Jefferson a avertizat asupra alunecarii lente de la libertate spre tiranie, observand ca “exista drepturi pe care nu ar trebui sa le cedam guvernului, dar pe care guvernul deja le-a invadat. Acestea sunt drepturile de a gandi si a exprima gandurile, verbal sau in scris“.
11/2/2009
Revolte declanşate de propunerile de impunere a identificării electronice a fiecărui animal THE GUARDIAN (Marea Britanie), 8 februarie 2009 – Crescătorii britanici de oi sînt în pragul revoltei, ca urmare a propunerilor Comisiei Europene prin care li se impune să-şi eticheteze electronic şi să identifice fiecare animal din şeptelul naţional de 30 de milioane de capete. Ei susţin că demersul va devasta industria şi i-ar putea constrînge pe fermieri să iasă în stradă în semn de protest, dacă Bruxelles-ul insistă asupra impunerii reglementării despre care ei spun că este „nebunească” şi „inutilă”.
Reglementările, care urmează să fie aplicate din ianuarie anul viitor, impun aplicarea unei etichete electronice pe urechea fiecărei oi. Măsura este menită a ţine evidenţa fiecărui animal, după epidemia de febră aftoasă din 2001. Dar Marea Britanie are cele mai multe oi dintre ţările europene şi fermierii, deja confruntaţi cu presiuni din cauza preţurilor în scădere şi a marjelor mici de profit, spun că nu este realizabilă şi nici măcar necesară. „Sîntem pregătiţi să combatem această măsură pînă la capăt”, spune fermierul John Hore, din Pilning, din apropiere de Bristol. „Sentimentele sînt atît de puternice, încît este foarte posibil să-i vedem pe fermieri ieşind în stradă. Pur şi simplu nu sîntem ascultaţi. şi este nevoi e ca guvernul să ne sprijine ferm. Avem 30 de milioane de ovine în această ţară – probabil mai mult decît restul Europei la un loc. Ei vor ca fiecare dintre aceste oi să fie identificată individual. Şi fermierii spun „Nu, pur şi simplu nu este posibil”. Aceasta ar putea fi pentru industria ovinelor ceea ce este tuberculoza pentru industria bovinelor”. John Mercer, consilier la Sindicatul Naţional al Fermierilor, spune: „Este o regulă nebunească. Nu este dorită. Nu este necesară. şi ar putea devasta industria ovinelor. Realmente avem nevoie de presiuni politice acum.”
Fermierii argumentează că ovinele britanice sînt deja identificate prin numere şi mişcările turmelor sînt înregistrate. Aceasta, pe lîngă restricţiile aplicate deplasării animalelor în timpul epidemiilor, sînt măsuri suficiente pentru combaterea unor noi contaminări, spun ei. Costurile uriaşe asociate introducerii programului – aproximativ 5.000-6.000 de lire sterline pentru aparatul de scanare a etichetelor, care ar putea costa la rîndul lor între 50 p şi 1,50 lire sterline bucata – ar fi suficiente pentru a doborî unele ferme, susţin ei.(…)
11/2/2009
Cartea profesorului John Gillingham, curajoasa, doldora de informatii, percutanta analitic si memorabila in finetea tusei portretistice (de la Tony Blair, la Silvio Berlusconi, Romano Prodi sau Gerhard Schroeder, nimeni nu scapa), ar merita tradusa si folosita ca baza de discutie asupra integrarii europene a Romaniei.
de Mircea PLATON
Din ianuarie 2007, de cind Romania a devenit membra a Uniunii Europene, coruptiei bastinase i s-a adaugat coruptia europeana. Retelele mafiote care conduc Romania fura acum dintr-un buzunar mai mare. Pe linga bugetul statului, pot accesa acum “fondurile comunitare”. “Elita” politico-intelectuala de “dreapta” a tarii (partidele si oamenii presedintelui), desi pretinde ca e de “dreapta”, a devenit, cu rare si secventiale exceptii, gardianul ideologic al noii ordini. Discursul eurosceptic e considerat ilegitim, periculos, fantezist sau demagogic. Chestiuni de amanunt se pot discuta, ni se sugereaza, dar in nici un caz nu se poate pune in discutie proiectul UE. Nu avem o opozitie fata de abuzurile megastatului UEuropean, ci doar “disidenti”: oameni care nu contesta UE, ci vor doar un EUrosocialism cu fata umana, asa cum au vrut, ei sau parintii lor, un comunism cu fata umana.
Trebuie sa ne intrebam daca, prin aderarea la UE, mafia politico-ideologica din Romania nu a primit, in loc de lovitura de gratie, un balon de oxigen. Trebuie sa ne intrebam daca, dincolo de cifrele vehiculate pe hirtie, pretul platit de Romania nu e mai mare (nu doar financiar, ci si cultural, simbolic) decit beneficiile. Sigur, unele manastiri ardelene au “accesat cu succes fondurile SAPARD”. Dar doar coruptia generalizata a clasei politico-ideologice din Romania ne-a facut dependenti de “fondurile SAPARD”. Nu putem socoti “accesarea fondurilor SAPARD”, oricit de utila in context, coloana verticala a politicii si identitatii nationale romanesti. Prioritatea ar trebuie sa fie nu “accesarea fondurilor SAPARD”, demna de laudat, ci construirea unui climat cultural/teologic/politic care sa ne permita selectarea unei clase politice responsabile, care sa-i poata ajuta pe romani sa duca o viata libera, demna si ferita de ispita de a-si vinde sufletul pentru a avea ce pune copiilor pe masa, sau de a-si abandona copiii pentru a le putea trimite, din UE, bani de rechizite scolare.
E deci necesar sa discutam la ce anume am aderat atunci cind am aderat la UE. Unii analisti politici, adica oameni care scriu cu dosul la interesele nationale, argumenteaza ca “90% din vulgus” au vrut sa adere la UE in 2007. Acestora li s-ar putea obiecta ca 88% din romani l-au votat pe Ion Iliescu in 1990. Si ca, intr-adevar, ambele campanii electorale au avut acelasi grad de transparenta. Romanii au fost la fel de informati in privinta UE pe cit au fost de informati in privinta lui Ion Iliescu. In ambele cazuri, opozitiei nu i s-a dat “timp de antena”. Edificatoare in acest sens e si putinatatea cartilor sau materialelor critice la adresa UE aparute la editurile mari sau in ziarele de mare tiraj.
Din rindul cartilor netraduse la noi face parte si lucrarea lui John Gillingham, Design for a New Europe, Cambridge, Cambridge University Press, 2006. John Gillingham e profesor de istorie la University of Missouri at St. Louis si autorul a numeroase lucrari despre istoria Uniunii Europene. In Design for a New Europe, Gillingham arata ca UE e de fapt captiva unei birocratii corupte, iresponsabila politic sau fiscal, inchisa si razbunatoare cu cei care indraznesc sa atraga atentia asupra neajunsurilor ei. Rupti de tarile din care au venit, dind socoteala doar sefilor directi, care isi conduc departamentele ca pe niste domenii feudale (baroni nu locali, ci comunitari), izolati unii de altii si mediocri, functionarii comunitari constituie o casta care are privilegiile unei elite, fara a avea si talentele sau obligatiile ei:
“Acesti oficiali cistiga pina la 300.000 de dolari pe an, platesc taxe de pina la 16% din salariul de baza si cistiga de trei ori mai mult – si in cazul tarilor mai sarace, cu mult mai mult – decit omologii lor nationali. Pina si beneficiile sint mai bune. Ele includ sporuri in bani gheata (16%) pentru ca traiesc in strainatate, ajutoare pentru chirie si cresterea copiilor (200 de dolari pe luna plus 2% din salariul de baza), scoala particulara gratuita pentru copii (pina la 8.000 de dolari pina la virsta de 25 de ani), bonusuri pentru a deveni parinte (pina la 5.000 de dolari de copil, pe an), plata cheltuielilor de mutare si de instalare. Asigurarea medicala e generoasa si pensiile sint de pina la 70% din salariul cu care ies la pensie. E un venit pe care un director de corporatie multinationala l-ar putea invidia si pe care aproape nimeni nu ar vrea sa il piarda. Acest fapt explica poate ceea ce se numeste la Comisia Europeana “conspiratia politetii: corb la corb nu-si scoate ochii”.
Rezultatul acestei culturi e persecutarea oricaror functionari onesti, care au incercat sa-si faca datoria. Gillingham discuta nenumarate cazuri de revizori contabili sau de investigatori OLAF care au fost concediati sumar, ba chiar acuzati de “fascism”, de “Gestapovism”, pentru indrazneala de a incerca sa dea de urma banilor disparuti din conturile europene sau de a aplica o disciplina fiscala. Descriind coruptia din sinul birocratiei europene, europarlamentarul Jens-Peter Bonde spunea ca: “Nu e vorba de un escroc, de doi, sau de cinci, ci de un intreg sistem paralel de finantare”.
Din nefericire, coruptia financiara e reflectata si dublata de coruptia politica, si aici Gillingham aduce numeroase dovezi care arata natura dictatoriala a proiectelor UE. Uniunea Europeana, arata Gillingham, e un “empire by stealth”, un imperiu pe furis. Politica facuta in numele Europei, arata Gillingham, “e sustinuta de forta, dar nu e acompaniata de responsabilitate”. De aceea, vorbind despre o posibila forta militara a UE, Gillingham se intreaba: “Cum pot europenii – care nu pot sa controleze nici macar actiunile eurocratilor civili – sa controleze un viitor establishment militar protejat de legi referitoare la secretul operatiunilor si sustinut de o industrie militara multinationala lipsita de competitie si de deschidere fata de public?”. In acest sens, deci, vocile care cer o forta militara UEuropeana, in conditiile in care nu exista o natiune europeana si niste reguli clare referitoare la cine controloeaza si fata de cine e responsabila aceasta forta armata, sunt voci periculoase pentru libertatea cetatenilor europeni.
Spre deosebire de guvernele nationale, UE e o “entitate sui generis care nu e responsabila in fata nimanui”. De aceea, dupa cum spunea profesorul de la Oxford Vernon Bogdanor, “Europa da nastere celui mai periculos dintre divorturi – cel dintre clasa politica si popor”. In conditiile in care noi, in Romania, avem deja un astfel de divort, e legitim poate sa ne intrebam cum anume ne va putea ajuta integrarea in Europa, in urma careia ne vom alege cu un nou sirag de birocrati imbuibati si dispretuitori la gitul Romaniei. Cum ne va ajuta, deci, sa responsabilizam clasa politica romaneasca? Cum va ajuta integrarea intr-un organism parazitat de coruptie, mafie si iresponsabilitate fiscala si politica sa vindecam clasa noastra politica de aceste defecte?
Intrebarea devine cu atit mai acuta cu cit, daca luam in considerare solutiile propuse de liderii UE pentru rezolvarea problemelor politice si economice, ne dam seama ca ne paste despotismul luminat. Astfel, Gillingham ia in discutie proiectul socialistului Dominique Strauss-Kahn, fost ministru de finante al Frantei. Sub titlul de “Raport asupra Mesei Rotunde despre un Proiect Viabil pentru Europa de Miine”, Strauss-Kahn propunea in 2003 urmatoarele:
“Constient ca un demos european nu exista inca, Strauss-Kahn nu se asteapta ca proiectul sau sa fie popular. Pentru a modifica opinia publica, el sustine intensa aplicare a «metodei comunitare». Aceasta presupune dublarea bugetului european, infiintarea de avanposturi locale si regionale care sa monitorizeze si sa dirijeze un vast program de educatie politica, sa organizeze mass-media «pan-europeana», sa introduca cursuri obligatorii de indoctrinare UEuropeana in programa invatamintului secundar, sa finanteze partidele politice europene si sa le rezerve locuri in Parlamentul European. Procesul de fabricare a unui demos, care se asteapta sa dureze 20 de ani, ar trebui sa inceapa, sustine Strauss-Kahn, cu adoptarea noii Constitutii Europene”.
Respinsa prin referendumuri, Constitutia Europeana va fi introdusa pe usa din spate, pe furis, de agregatul franco-german care domina UE. Dupa cum noteaza Gillingham, proiectul lui Strauss-Kahn e “manipulator, autoritar; si consecintele lui ar fi distopice”.
Citind aceste rinduri, nu pot sa nu ma intreb daca indirjirea “elitei” noastre de a sustine Constitutia Europeana, chiar cu pretul manipularii, precum si actualul zel pro-EUropean al elitelor noastre si al cicisbeilor ei nu face parte din activitatea unor “avanposturi” eurocrate de genul celor prevazute de Strauss-Kahn. Da, oare, “elita” romaneasca o mina de ajutor la fabricarea, in 20 de ani (termen drag si lui Silviu Brucan), unui demos european? Se simte oare “elita”, platita din banii contribuabilului roman, dezlegata de obligatii fata de statul si fata de poporul roman pentru ca si-a asumat obligatii fata de un imperiu nevazut si fata de un demos care nu exista? Se inchina, oare, elita romaneasca, la naluci?
Conform lui Gillingham, singura sansa de succes a Europei nu e in directia elitismului dirijist si corupt, ci in directia unei mai mari implicari a cetatenilor in viata politica nationala si continentala, inspre democratie, inspre respectarea vointei cetatenilor. Dirijismul elitist a functionat atit timp cit UE a fost un club economic al tarilor bogate. Dar modelul autoritar nu poate functiona in conditiile in care UE vrea sa devina un superstat implicat in alterarea identitatii cetatenilor lui. Directia Europei trebuie sa fie inspre libertate, nu inspre eurosocialism dirijist. Si libertatea merge mina in mina cu responsabilitatea. Un sistem politic iresponsabil produce sclavi: si la virf, si la baza, manipulati de oamenii-butoane din avanposturi.
Cartea profesorului John Gillingham, curajoasa, doldora de informatii, percutanta analitic si memorabila in finetea tusei portretistice (de la Tony Blair, la Silvio Berlusconi, Romano Prodi sau Gerhard Schroeder, nimeni nu scapa), ar merita tradusa si folosita ca baza de discutie asupra integrarii europene a Romaniei. Nu de alta, dar, abia iesiti din “Imperiul raului”, nu vrem sa petrecem urmatorii 45 de ani in desertul “Imperiului nevazut”, asteptindu-i pe “tatari”.
Articol aparut in original in Ziarul de Iasi
8/2/2009
Printr-o rezoluţie adoptată joi, Parlamentul European a cerut tuturor statelor membre ale UE să recunoască independenţa Kosovo. Printre cele care nu au dorit să recunoască acest stat se numără România, dar şi Grecia, Cipru, Slovacia şi Spania. De asemenea, PE a cerut sprijin total din partea statelor membre pentru misiunea din Kosovo – EULEX, potrivit AFP. Rezoluţia a trecut cu 424 de voturi pentru, 133 împotrivă şi 24 de abţineri. În document se precizează că Uniunea s-a angajat deja să îşi asume un rol important în stabilitatea Balcanilor. De asemenea, Uniunea Europeana ar fi pregătită să ajute „la dezvoltarea economică şi politică în Kosovo şi să ofere ţării perspective clare de aderare la UE” şi că din acest motiv statele UE ar trebui să aibă o poziţie unitară!
Conform unei publicatii sarbe Politika, citata de ziarul Gandul, dupa bombardamentele NATO din 1999, “legitime si justificate” conform fostului presedinte Emil Constantinescu, numarul de cazuri de cancer au crescut de trei ori in provincia Kosovo. Cresterea numarului de cazuri de cancer s-a inregistrat si in alte regiuni din Serbia. Cresterea dramatica a numarului de cazuri de cancer este direct legata de folosirea larga de catre NATO a munitiilor cu “uraniu saracit”, radioactiv. Zona cea mai afectată de uraniul sărăcit al bombelor utilizate se află în vestul provinciei Kosovo, insa acest lucru a fost trecut sub tăcere atat de catre autorităţile sârbe cat şi de catre Organizaţia Mondială a Sănătăţii, comentează Politika. Totusi, experţii sârbi au reuşit să decontamineze partial zonele unde au depistat uraniu sărăcit, mai putin in Kosovo, unde n-au avut acces.
Ce va urma? Probabil ca Romania va accepta, sub presiunile UE, independenta Kosovo, asa cum in 1999, a sustinut agresiunea NATO impotriva Serbiei, atat la nivel politic, cat si permitand avioanelor NATO sa survoleze spatiul aerian romanesc. Din pacate, politica noastra externa este dominata de slugarnicie fata de mai marii zilei. Cata diferenta fata de anul 1941, cand Antonescu, invitat de Hitler sa participe la agresiunea acestuia impotriva Yugoslaviei, a refuzat, desi Hitler i-a promis Banatul sarbesc (valea Timocului), zona populata, inca, de o importanta minoritate romaneasca. Insa, Antonescu, nu a vrut sa ocupe teritorii straine; si a luptat impreuna cu Germania impotriva URSS-ului numai pentru recuperarea Basarabiei si nordului Bucovinei. Stiu, aceste lucruri sunt cunoscute – dar e bine sa le repetam cu tarie, mai ales intr-o vreme in care politicienii care ne conduc ar dori ca noi sa ne uitam trecutul.
6/2/2009
De cativa ani, sub motivul adaptarii la cerintele Uniunii Europene, taranii sunt fortati sa-si implanteze animalele domestice cu microcipuri, fie ca e vorba de vaci, porci, cai, oi. Pasarile de curte au scapat de acest ‘tratament’, insa au fost masacrate in numar mare cu ocazia asa-zisei “gripe aviare”. Ce s-a urmarit prin implantarea animalelor cu microcip? Mai multe lucruri. In primul rand, s-a dorit instituirea unui control total. De asemenea, pentru unii, implantarea a reprezentat o afacere foarte profitabila. Nu in ultimul rand, se doreste “obisnuirea” oamenilor cu acest procedeu, fiindca, intr-un viitor nu prea indepartat, si oamenii vor fi implantati!
De microcipuri implantate n-au scapat nici pisicile si cainii de casa. Mai mult. Recent, in Bucuresti, primaria a decis ca toti cainii si toate pisicile sa fie castrati, asta pe langa vaccinare si implantare cu microcip. Pretextul gasit? Rezolvarea problemei cainilor vagabonzi! Atunci de ce nu sterilizeaza cainii vagabonzi?! Intrebare retorica desigur. Sterilizarea costa – si evident ca in cazul cainilor si pisicilor cu stapani, acestia din urma sunt obligati sa plateasca operatia. Cainii vagabonzi, atunci cand sunt prinsi, sunt “sterilizati” definitiv cu o ranga in cap. Asta chiar daca, in mod oficial, se dau sume importante de la buget pentru ocrotirea lor. Bani care ajung unde ajung; nu-i nevoie sa intru in detalii, stim cu totii cum merg treburile in tara asta.
Sa revenim insa la problema de la care am plecat. Se vad acum o parte din “roadele” acestei masuri. Taranilor le-a fost interzis practic sa-si vanda produsele lactate si ouale in pietele agroalimentare, prin niste conditii imposibil de indeplinit. Motivul invocat? “Grija fata de sanatatea publica”! O minciuna sfruntata, fireste. In realitate, ambalarea şi etichetarea obligatorie, impusă în numele alinierii la standardele Uniunii Europene, are ca adevărat scop eliminarea de pe piaţă a micilor producători, în favoarea marilor trusturi susţinute de birocraţia de la Bruxeles. Care e legatura intre aceste masuri si ciparea animalelor? Una destul de stravezie – controlul! Taranii care vor sa-si mai vanda laptele si branza pe furis, vor putea fi usor identificati prin faptul ca nu si-au varsat “cotele de lapte” la marile firme de procesare, care le dau un pret in batjocura.
O foarte buna observatie face domnul Marius Mioc: Nu a existat în România o problemă reală cu un număr mare de toxiinfecţii alimentare datorate consumului de produse “neigienice” din pieţele ţărăneşti, iar dacă cumva asemenea problemă există, Ministerul Sănătăţii ar trebui s-o semnaleze, nu Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară (care are specialişti în medicină veterinară, nu în medicină umană)! In orice caz, drepturile noastre de consumator (pe care guvernantii pretind ca ni le “apara”) ne sunt calcate in picioare. Nu mai avem dreptul sa cumparam lapte de la tarani, chiar daca e de doua ori mai ieftin decat cel din magazine, si de calitate superioara in acelasi timp!
Va spun sincer, ma doare inima cand vad cum sunt persecutati taranii! Munca lor este poate cea mai nobila dintre toate muncile, fiindca ei ne dau painea de zi cu zi! Ii respect pe tarani si ma mandresc cu faptul ca sunt urmas de tarani! Taranii au fost persecutati tot timpul in istorie. E suficient sa ne uitam doar la secolul trecut. In 1907, au platit cu sange setea de pamant. Dupa primul razboi mondial, a venit o scurta perioada ceva mai buna, in urma reformei agrare din 1923. Insa, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a venit persecutia comunista!
Dupa revolutie, taranilor li s-a retrocedat o parte din pamantul luat de comunisti, insa nu si mijloacele necesare pentru a-l lucra. Totusi, de bine de rau, oamenii au inceput sa se descurce pe ici pe colo. A venit insa Uniunea Europeana cu normele ei birocratice, iar persecutia taranilor a inceput si mai abitir! Foarte multi tarani au fost obligati practic sa-si vanda pamantul, la preturi de nimic, diversilor “intreprinzatori”; de multe ori straini. Fiindca asta se doreste: distrugerea acestei clase sociale si reducerea taranilor la statutul de muncitori agricoli!
6/2/2009
Sursa: http://preugen.wordpress.com/2009/01/29/microcipul-si-spatiul-schengen/
La 14 iunie 1985, Germania, Franta, Luxemburg, Olanda şi Belgia au semnat, in mare secret, în orasul Schengen din Luxemburg acordul cu acelasi nume. Până în 1996 la acest acord au aderat incă 8 tări: Italia(1990), Spania şi Portugalia(1991), Grecia şi Austria(1992), Danemarca,Suedia şi Finlanda(1996). Obiectivele acestui acord sunt cuprinse in cele 142 de articole ale Convenţiei Schengen prin care se doreşte instaurarea unui spaţiu comun extrem de securizat. Atingerea acestui obiectiv insă presupune crearea unei infrastructuri informatice capabile sa stocheze un volum uriaş de informatii foarte detaliate despre fiecare cetăţean al tărilor semnatare. Mai mult trebuie creată posibilitatea urmăririi şi actualizării in timp real afiecărui om astfelt incât să fie absolut imposibilă organizarea vreunui atentat la securitatea uniunii. Aceste lucruri presupun insă urmărirea permanentă a fiecărui cetăţean aceasta ducând la suprimarea dreptului la intimitate şi a principiului prezumţiei de nevinovăţie, fiecare cetăţean fiind considerat un posibil terorist. Inseamnă îngrădirea absolută a libertăţii umane şi transformarea UE intr-un lagăr continental. Iată motivul pentru care acest acord a fost construit in secret si abia ulterior si fractionar a fost făcut public.
Convenţia prevede detaliat modul in care această urmărire poate fi făcută, astfel în art. 99, § 2, scrie: ”O asemenea înregistrare se poate realiza (…) şi cu scopul prevenirii amenintărilor la adresa sigurantei nationale: a) In cazurile în care există indicii reale care creează bănuieli că o anumită persoană are intentia să comită, sau comite, mai multe fapte şi deosebit de grave pedepsite de lege; b) în cazurile în care aprecierea generală a unui anumit individ, şi în special pe baza faptelor pe care deja le-a comis până la un anumit moment, permite să se presupună că persoana avută în vedere va comite şi în viitor fapte deosebit de grave pedepsite de lege.”
In acelasi art. § 6: ”Dacă nu este permis controlul special în conformitate cu legislatia unei tări participante, atunci controlul special se transformă automat în aceasta tara-membru în urmărire discretă”. In art. 96, § 2: ”Hotărârile se pot baza pe amenintarea ordinii publice sau a sigurantei statului, amenintare pe care e posibil să o constituie prezenta unui străin pe teritoriul national. Acesta poate fi în mod special cazul: (…) 2) Unui străin împotriva căruia există bănuieli întemeiate că a comis fapte grave pedepsite de lege (…) sau împotriva căruia există indicii reale că are intentia să execute asemenea fapte care încalcă legea pe teritoriul unui stat membru”.
Reacţia popoarelor, aşa cum se aştepta, a fost de revoltă împotriva acestui sistem şi de aceea s-a trecut la implementarea lui prin politica paşilor mărunţi. In 1997 când a început implementarea lui în Grecia, a generat reacţii dure ale cetăţenilor acestei ţări, care având in frunte Biserica Ortodoxă, au organizat manifestaţii împotriva legilor ce urmăreau aderarea la Convenţia Schengen, dar conducătorii acestei ţări nu au ţinut cont de ele, continuând, într-un ritm mai incet, dar sustinut implementarea recomandărilor europene.
Acum, în Romania, când sunt atât de aprinse disputele privind actele de identitate biometrice, ministrul Administratiei si Internelor, Liviu Dragnea declară clar şi fără echivoc: Aderarea României la spaţiul Schenghen este obiectiv naţional. Altfel spus, poporul întreg doreşte cu ardoare intrarea in sistemul concentrationar european! Din pacate, cei mai multi romani, habar n-au in ce c… am intrat la 1.01.2007.
6/2/2009
Sursa: Stiri.Ronatvan
Un centru pentru imigranţii care caută locuri de muncă în Europa a fost deschis pe ascuns în statul vest-african Capul Verde. Proiectul este a doua fază a unui plan finanţat de Bruxelles din banii contribuabililor de a invita mai mult de 50 de milioane de muncitori africani în Marea Britanie şi celelalte state ale UE.
Centrul de consiliere aflat în capitala foarte afectată de sărăcie a ţării, Praia, urmeză după un altul similar deschis în octombrie în statul Mali şi face parte din planul controversat al UE de a-i ajuta pe africani să muncească legal în Europa. El va oferi detalii cu privire la oportunităţile de muncă în toate statele UE şi va acorda calificare şi susţinere pentru potenţialii imigranţi.
Este văzut drept un “plan pilot” de oficialii Uniunii Europene pentru alte astfel de centre peste tot în Africa şi în Europa de Est. Însă scopul proiectului de a invita un nou val de imigranţi în Europa e contestat pe fundalul crizei economice şi temei a zeci de mii de oameni că-şi vor pierde locurile de muncă, atât în Marea Britanie cât şi în restul UE. Preşedintele UKIP (UK Independence Party) Nigel Farage pune următoarea întrebare: “De ce naiba deschidem centre de angajare în Africa când avem perspectiva pierderii a 400.000 de locuri de muncă în Marea Britanie pe următoarele 6 luni?”
Legat de acelasi subiect, ziarul Gandul ne anunta ca mii de muncitori britanici au intrat in greve spontane, sub sloganul „Locuri de muncă britanice pentru britanici”. Muncitorii au au cerut guvernului britanic să nu mai recurgă la angajări de imigranţi în locul britanicilor.
Matthew Elliot de la Alianţa Plătitorilor de Taxe spune: “Pe măsură ce oamenii din Marea Britanie şi din tot restul Europei se confruntă cu probleme financiare şi şomaj din cauza recesiunii, este ridicol faptul că UE iroseşte banii contribuabililor pe asemenea scheme nepotrivite.”Proiectul face parte din marea viziune a comisarului UE Louis Michel privind “mobilitatea” muncitorilor între statele africane şi Europa.
2/2/2009
Un cititor, caruia tin sa-i multumesc, ne-a atras atentia asupra unui fenomen, desigur evident, dar cat se poate de semnificativ in legatura cu “integrarea Romaniei in UE”: hibridizarea limbii romane prin importuri masive de englezisme.
De aproape 20 de ani, limba romana a fost invadata progresiv de tot mai multe cuvinte englezesti. Sigur, acest fenomen nu e specific doar limbii romane, ci si altor limbi straine, si tine de globalizare. Cuvintele traditionale si pur romanesti sunt inlocuite “modern” cu altele din engleza. Uneori, cuvinte mai vechi isi schimba sensul, fiind “suprascrise” cu un termen englez (de exemplu, “locatie” insemna chirie si acum inseamna loc).
Nu se mai spune doica, bona, dadaca, ci “babysitter”; a tinti, a avea ca tel = a “targhetui”; a descarca = a “downloada”; porecla, zicala = “nickname”; conducator, sef, capetenie = “leader”; pravalie, magazin, bacanie = “supermarket”; crasma, carciuma, bar = “pub”; portar(la fotbal) = “goalkeeper”; sfarsit de saptamana = “weekend”; biciclist = “biker”; handicapat = persoana cu “dizabilitati”, a se concentra = a se “focusa”, a adopa o marca sau un simbol = a se “brandui”(uneori se zice chiar a se “rebrandui”!). In acest ritm, in 30 de ani, limba romana va disparea cu totul. Oare nu este si aceast un subiect de discutie legat de noua Europa?
Fara indoiala ca da. Limba nationala este definitorie pentru spiritul si cultura unui popor. Distrugand limba unui popor, distrugi in mare parte si poporul respectiv. Sigur, nu spun ca acest proces de poluare lingvistica a fost declansat de UE. In cea mai mare parte e vorba de tendinta oamenilor de a imita si de veneratia oarba pe care o au multi, din pacate, fata de tot ceea ce vine din Occident. Totusi, cand un om ca George Pruteanu a vrut sa propuna o lege de protejare a limbii romane, imediat a fost taxat drept “nationalist”, “xenofob” etc. iar o astfel de lege nu a fost votata.
1/2/2009
Mai noi
Curtea de Apel din Olanda a declansat un proces impotriva unui Membru al Parlamentului din Olanda, Geert Wilders, sub acuzatia de a fi criticat religia islamica. Principala piesa de acuzare este un scurt documentar realizat de Geert Wilders, intitulat Fitna, care prezinta intr-o maniera critica religia si lumea musulmana. Curtea de Apel din Olanda a declarat ca “prin atacarea simbolurilor religie islamice, sunt insultati in acelasi timp si musulmanii”.