Arhiva pentru May 2009
Sursa: Ziua
Ţara noastră riscă sancţiuni de 200 de mii de euro pe zi din partea Uniunii Europene pentru că nu a reuşit să ecologizeze gropile de gunoi. După ani de păsuire, în vara aceasta expiră şi ultimul termen pe care oficialii europeni ni l-au acordat pentru a scăpa de deşeuri.
La jumatatea lunii iulie, se atinge termenul limita pana cand trebui inchise cele mai multe depozite de deseuri care nu respecta normele comunitare in domeniu. Nerespectarea acestei decizii conduce la plata unor amenzi zilnice de 200.000 de euro pe zi ce trebuie platite de catre stat (adica, de fapt, de catre noi toti).
Legislativ, Romania s-a aliniat la normele comunitare referitoare la depozitele de deseuri, care trebuie sa respecte anumite standarde pentru a putea functiona. Nu mai sunt permise simplele gropi unde se descarcau gunoaiele, noile facilitati trebuind sa produca cat mai putina poluare. De aceea, vechile gropi de gunoi trebuie inchise, Romania convenind cu UE un calendar de inchidere a depozitelor neconforme, care se intinde pana in 2017.
Ce este grav este faptul ca numai anul acesta trebuie sa se inchida 78 de astfel de gropi de gunoi. Locul acestor depozite trebuie luat de un adevarat sistem de colectare si depozitare a deseurilor, care sa acopere intreaga tara, inclusiv mediul rural. In prezent, sunt construite 25 de depozite conforme, la care se adauga alte sapte care sunt in curs de amenajare pentru deseuri municipale, din totalul de 65 prevazute in Planului National de Gestionare a Deseurilor. In Romania, doar 18 judete beneficiaza de depozite ecologice.
Autoritatile au doua alternative: ori inchid depozitele neconforme, iar masinile de gunoi vor fi directionate catre gropile permise, dar cu consecinte asupra tarifelor de depozitare platite de populatie, ori le lasa sa opereze in continuare, dar statul are toate sansele sa intre in procedura de “infringement”, care inseamna amenda platita de Romania catre UE. Amenzile ar urma sa fie platite de autoritatile locale care nu au fost in stare sa-si rezolve problemele de depozitare a gunoaielor.
12/5/2009
Sursa: frontpress.ro
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, s-a arătat mâhnit de decizia unor lideri religioşi evrei de a boicota o întrunire desfăşurată la Bruxelles şi care a adunat laolaltă oficiali ai Uniunii Europene şi reprezentanţi ai mai multor religii. Invitarea unor “grupuri musulmane antisemite” a fost motivul invocat de aceştia. “Comisia regretă faptul că unii lideri religioşi, care au fost invitaţi, au decis să nu participe la acest dialog”, a declarat Barroso în cadrul unei conferinţe de presă. Acesta a mai precizat că acum, în timpul crizei financiare globale, “este vremea unităţii, nu a izolării”.
Conferinţa Rabinilor Europeni nu şi-a trimis nici un reprezentant la întrunirea care are loc anual, gest ce a beneficiat de susţinerea Congresului Evreiesc din Europa. Este pentru prima oară când importanţi lideri evrei refuză să participe. “Considerăm că este neadecvată prezenţa la asemenea conferinţe a unor grupări precum Federaţia Organizaţiilor Islamice din Europa sau a unor indivizi care în trecut au făcut afirmaţii antisemite şi care au legături clare cu mişcările islamiste radicale”, a declarat rabinul Aba Duner, directorul executiv al Conferinţei Rabinilor Europeni.
12/5/2009
In aceste zile cand suntem intoxicati de propaganda cu asa-zisa “zi a Europei”, e bine sa ne amintim ce inseamna de fapt ziua de 9 mai pentru poporul roman!Un articol foarte bun pe aceasta tema puteti citi aici: ro.altermedia.info
9/5/2009
Senatul ceh a aprobat miercuri Tratatul de la Lisabona, după validarea sa în Camera Deputaţilor în februarie, deschizând calea pentru ratificarea finală de către preşedintele ţării, Vaclav Klaus. Tratatul, a fost aprobat cu 54 de voturi pentru din cele 79 exprimate, notează Agerpres.
Cu toate acestea, preşedintele Cehie, Vaclav Klaus, tara care detine presedentia UE, a declarat că nu va ratifica, cel puţin deocamdată, Tratatul de la Lisabona. Klaus a explicat că nu ratifică deoarece un grup de senatori cehi a depus o contestaţie la Curtea Constituţională, dar şi pentru că Tratatul a fost respins la referendumul din Irlanda. Un grup de senatori ai partidului liberal ODS intenţionează să conteste încă o dată Tratatul în faţa Curţii Constituţionale. Vaclav Klaus a anunţat deja că va aştepta decizia Curţii înainte de a semna textul legii.
„Tratatul de la Lisabona este mort deocamdată. Este mort pentru că a fost respins prin referendum într-unul din statele membre. De aceea, o decizie de ratificare a tratatului nu se află pe agendă în acest moment”, a declarat Vaclav Klaus. Pentru a intra în vigoare, Tratatul de la Lisabona trebuie ratificat de toate cele 27 de state comunitare. Procesul de ratificare mai trebuie finalizat în Germania şi Polonia, în timp ce Irlanda s-a angajat să organizeze un nou referendum până în noiembrie.
7/5/2009
Sursa: George Bara – NapocaNews.ro
România va fi nevoită să aleagă 35 de politicieni pentru a se reprezenta în Parlamentul European. Campania pentru europarlamentare a început timid, fără să dea semnale că se va dezmorţi în viitorul apropiat. Doar candidata Eba, fiica lui Traian Băsescu, mai primeşte un dram de atenţie mediatică, însă întotdeauna declaraţiile ei nu au legătură cu Parlamentul European, ci mai degrabă cu frustrările personale din cauza faptului că este … cine este.
Privind în jurul meu văd că majoritatea românilor nu sunt interesaţi de aceste alegeri. Şi pe bună dreptate. Vom vedea iar un scrutin cu o prezenţă la vot de sub 20%, cu majoritatea votanţilor din mediul rural sau din sectoarele capitalei unde pomana electorală este ca şi legalizată. Şi aceste alegeri se vor termina aşa cum au şi început: pe neobservate.
În fapt, alegerile parlamentare au, în procesul de conducere al Uniunii Europene o foarte mică însemnătate şi constituie doar o mascaradă pentru a simula “democraţia” Uniunii. Parlamentul Uniunii Europene are “doar” 732 de membri care votează pe bandă rulantă legi de extremă importanţă: interzicerea căciulilor cu şnur, fixarea datei Paştelui sau elaborarea de norme lingvistice. Aceste legi, concepute de diferite comisii formate în principal din birocraţi şi nu din europarlamentari aleşi, ajung să fie votate sau respinse cu o viteză uimitoare. Se ajunge chiar până la câteva mii de legi pe zi. Iar timpul acordat unui parlamentar pentru o intervenţie în plen este de doar 5 minute.
Cu toate acestea, un europarlamentar va câştiga minim 7000 de euro pe lună, la care se adaugă diferte sporuri, decontări şi diurne. Un membru al Comisiei Europene câştigă minim 20.000 de euro pe lună, urmând a primi 10.000 de euro pe lună timp de trei ani chiar după încetarea mandatului.
Aparatul birocratic al Uniunii Europene este unul gigantic şi avid consumator de fonduri. Birocraţia şi lipsa de democraţie din interiorul organismelor de conducere ale Uniunii au ajus la cote absurde, ducând chiar la înfiinţarea unui nou partid pan-european, Libertas, care urmăreşte relaxarea birocraţiei şi readucerea valorilor democratice în sânul Uniunii.
Uniunea Europeană nu a adus până acum beneficii economice României. Din contră, cotizaţia anuală din primul an de aderare a fost mai mare decât beneficiile: 1,17 miliarde de euro daţi faţă de 400 milioane primiţi. O dată cu aderarea, alte sectoare au fost lovite grav, cu impact direct asupra puterii de cumpărare a populaţiei: scumpirea artificială a asigurărilor RCA, a zahărului, a cărnii, a benzinei etc. În tot acest timp, micile intreprinderi româneşti au fost pur şi simplu măturate de afacerile mult mai competitive care au intrat liber pe piaţa românească. Printre singurele beneficii reale ale aderării la Uniunea Europeană putem număra doar dreptul la liberă circulaţie, un drept care ar trebui să fie garantat de simpla calitate de cetăţean al Europei şi nu de aderarea la Uniune!
Şi în tot acest haos birocratic-financiar, europarlamentarii români au reprezentat România cu stimă şi cu dăruire, trecând într-un anonimat total existenţa României pe harta Europei. Românii care ştiu cine i-a reprezentat în PE până acum pot fi număraţi pe degete. Poate doar clujeanul Rareş Niculescu a mai reuşit să se facă cunoscut după ce a provocat un scandal într-un club de manele din Cluj-Napoca.
Acum suntem puşi în faţa unor alţi candidaţi care cu siguranţă doresc această funcţie doar pentru beneficiile materiale pe care le prezintă. Birourile parlamentare ale euro-politicienilor români au fost pentru acum doar sugative de bani, prin acordarea de slujbe de funcţionari tinerilor membri de partid care trebuiau îmbogăţiţi cumva. Între timp, când România a avut cu adevărat nevoie de ajutorul Uniunii, acesta s-a lăsat aşteptat. Românii din Valea Timocului au primit chiar voturi duşmănoase din partea reprezentanţilor români. În Basarabia, unde trăiesc câteva zeci de mii cetăţeni români, alegerile au fost fraudate grosolan, cu oblăduirea observatorilor europeni. Europarlamentarii români nu au avut nicio luare de poziţie în acest sens, iar UE a preferat să întoarcă spatele Basarabiei, de frica Rusiei care controlează debitul la gaze. Uniunea Europeană nu a reuşit să aducă normalitate în viaţa României, în justiţie, economie, societate. În schimb, a adus norme şi legi stupide care sunt doar un prim pas către federalizarea bătrânului continent.
7/5/2009
Spania este poate cel mai greu greu lovit stat UE de şomajul galopant. Într-un singur an, numărul celor rămaşi fără un loc de muncă s-a dublat, cifra şomajului atingând 17% (patru milioane de spanioli), iar economiştii se aşteaptă ca ea să fie chiar de 20% anul viitor, potrivit agenţiei Bloomberg. Din cei aproximativ un milion de români ce trăiesc în Spania, circa 70.000 sunt la ora actuală şomeri; cei mai mulţi preferand să trăiască din ajutorul de şomaj, decat sa se intoarca in Romania (unde, de asemenea, le-ar fi greu sa gaseasca de lucru).
Spania a fost una dintre tarile care au profitat cel mai mult, din punct de vedere financiar, de apartenenta la UE. Totusi, prin alocarea excesiva a acestor resurse in domeniile constructiilor imobiliare si turismului, Spania a fost lovita foarte puternic de actuala criza economica. Prezenta in numar masiv a imigranţilor est-europeni şi americo-latini a marit de asemenea problema somajului. Asta desi peste 300.000 de străini care locuiau legal în Spania au revenit acasă în ultimul an, după ce şi-au pierdut locurile de muncă iar cererile de asistenţă în vederea revenirii au crescut mult în ultimele luni.
De asemenea, criza a făcut ca mulţi autohtoni care nu doreau locurile de muncă ocupate de imigraţi să fie acum dispuşi să le accepte. Într-adevăr, şi în Spania şi în Italia – statele cu cel mai mare număr de imigranţi români – localnicii au început să reclame joburile rezervate până acum imigranţilor – culegător de căpşuni, muncitor în domeniul construcţiilor, hotelier etc. Pe de alta parte, imigranţii care părăsesc Spania, muncitorii polonezi care pleacă din Marea Britanie, brazilienii rezidenţi în Portugalia care se întorc în ţara de origine vor adânci recesiunea economică prin care trec ţările care se bazau pe banii trimişi familiilor de către emigranţi.
4/5/2009
Bogdan Mateciuc, 2 mai 2009
Au trecut 20 de ani de la Revoluţia sau Lovitura de Stat din 1989. Schimbările economice, sociale şi de mentalitate prin care am trecut sunt uriaşe. Astăzi, printre serviciu, metrou, telecomandă şi canal tv, telefon mobil şi calculatorul conectat la Internet, ne este din ce în ce mai greu să ne amintim de acele vremuri. Privim fotografiile de atunci, ne uităm la chipurile şi la hainele oamenilor, la Daciile de pe stradă, şi ne încearcă un sentiment ciudat. Chiar am fost noi acolo? Copiii noştri nu ne cred şi ne întreabă “Cum aţi putut trăi aşa?”
Aceea era România comunistă. Ne-am grăbit să o uităm, ne-am grăbit să ştergem tot ce avea legătură cu acea perioadă. Am simţit că dacă facem asta, vom fi în mod automat… altfel. Mai bine? Mai buni? Superiori? Avansaţi?
După Lovitura de Stat a apărut la scurt timp obsesia naţională cu “ce spune Europa despre noi”, obsesie cultivată şi rafinată până în ziua de azi de politicieni care par să nu aibă nimic în cap decât să clădească aici Noul Bruxelles. Auto-înjositoarea expresie şi mentalitate “ca să intrăm şi noi în Europa” a marcat o generaţie şi a influenţat valorile noastre. Superficial şi idiot, am fost dispuşi să acceptăm tot ce era preluat şi dictat de noua Uniune, gândind că astfel vom scăpa de complexul pe care tot noi ni-l creasem. “Să intrăm şi noi în Europa.”
Nimeni sau prea puţini au înţeles că Uniunea nu este Europa şi că Europa nu este Uniunea. Uniunea este o impostoare şi uzurpă numele de Europa, fără însă a-şi invoca şi rădăcinile culturale şi creştine ale acesteia. Dar, pentru masele în paltoane roase de molii, Uniunea era Europa şi era Raiul pe pământ.
Aşa că ne-am apucat cu asiduitate să negăm tot, să dărâmăm tot, să mânjim tot şi să ne înjosim pe noi înşine, într-o adevărată isterie naţională montată împotriva a tot ce era al nostru, specific nouă şi în noi. O isterie bine orchestrată şi întreţinută de politicieni cu gândul la un post la Bruxelles.
Uniunea a devenit noul idol la care am fost chemaţi să ne închinăm. “Ce-o să spună Uniunea despre noi??” Între România comunistă şi România “europeană”, ne-am pierdut pe noi înşine.
Astăzi, după ce am intrat în Raiul ruginit al Uniunii, după ce am început să vedem că împăratul e cam gol, ne simţim singuri şi deşerţi. Timid, pe ici, pe colo, încercăm să ne amintim de noi, să redescoperim cine suntem ca popor, istoric şi cultural. O nevoie neînţeleasă şi subconştientă de a ne regăsi şi astfel de a ne raporta corect la Uniuni de orice fel.
Dar lucrurile nu sunt uşoare. În 20 de ani au crescut printre noi pălămidele europeniste – organizaţii care veghează ca nu cumva plecăciunea înaintea idolului să nu fie executată corect, conform cu normele şi directivele de la centru. Ligi, agenţii de monitorizare, asociaţii pentru drepturile omului, toţi desnaţionalizaţii şi străinii de neam şi cuget românesc pretind că au dreptul să ne arate calea. Nu este vorba de calea către regăsirea noastră ca neam, către fiinţa noastră interioară, ci către scopurile şi obiectivele lor pro-unionale. Plătiţi din banii Uniunii şi ale unor miliardari fără ţară, această şleahtă de politologi, analişti şi comentatori pretind că vorbesc în numele nostru, al românilor. Pretind că ne reprezintă şi, cu tupeu, se bagă în faţa noastră şi vor să traseze destinele unui popor.
Ce au în comun Pîrvulescu, Weber, Macovei şi Morar cu noi? Nimic. Dar ei pot vorbi în numele nostru pentru că noi, românii, tăcem. Ne-am pierdut capacitatea de a sta vertical, de a ne prezenta şi a spune cine suntem. Iar când încercăm să o facem, aceşti politologi ne acuză de fundamentalism, extremism şi naţionalism. Între timp, Uniunea are tupeul să ne dicteze cum să tăiem porcul de Crăciun, cum să ne jelim şi să ne îngropăm morţii şi ne cere să-i considerăm pe poponari ca fiind normali.
E treaba lor. Este treaba lor să sape la rădăcina identităţii noastre şi să ne acuze de felurite chestii. Pentru asta sunt plătiţi.
Treaba noastră este să facem un pas în faţă şi să le spunem lor şi tuturor europeniştilor STOP. Până aici. Nu înţelegem să ne integrăm în Uniune în genunchi şi castraţi. Vom fi noi înşine şi ne vom afirma identitatea. Cui nu-i place, treaba lui. Nu contează cum ne vor numi, dar contează să fim noi înşine.
2/5/2009
Mai noi
