UE este o “republică aristocratică” ce ar trebui “puţin democratizată“, a spus preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, într-un interviu pentru presa din Cehia, citat de Mediafax. Kaczynski a acuzat Franţa, Germania şi Marea Britanie că iau deciziile singure, apreciind că “procesul real de luare a hotărârilor ar trebui să mai evolueze“. “Trebuie să ne luptăm ca Tratatul de la Lisabona să nu fie considerat o constituţie, deoarece constituţia este a unui stat, iar UE nu este un stat“, a subliniat preşedintele polonez. (Gandul.info)
22/1/2010
Articol de Gheorghe Fedorovici
Într-un articol postat astăzi, John Griffing le atrage atenţia americanilor asupra (auto)distrugerii Europei, proces accelerat prin ratificarea Tratatului de la Lisabona. Moartea naţiunilor europene este un fapt, iar această moarte, spune Griffing, o anticipează pe cea a Statelor Unite. Pentru românii care se află (încă) în primul din cele cinci stadii ale întristării enumerate de Elisabeth Kübler-Ross, [1] am tradus mai jos cîteva fragmente lămuritoare din acest articol.
Spre deosebire de incubii şi sucubii care ne bîntuie în acest somn al raţiunii creştine din care nu mai putem (pentru că nu mai vrem) să ne trezim, otrăvindu-ne viziunea creştină, acest text ne arată în plus că Uniunea Europeană nu a fost niciodată un proiect creştin, ci unul hotărît anticreştin şi antieuropean. [2]
După aproape două decenii în care românii au fost injectaţi cu vaccinul dilematic împotriva unor noţiuni precum libertate, Românie, Europă, ei au renunţat la puterea de a rămîne liberi, români, europeni. S-au eliberat, sînt cool şi, ca dovadă, nu mai vor să ştie ce este aceea România profundă, cum sau dacă se poate preface istoria, etc. În mod previzibil, creştinismul s-a bucurat de un tratament aparte, de vreme ce el este sursa libertăţii şi identităţii oricărui om; astfel, creştinismul a fost transformat într-o afacere privată, separată de dogmă, de istorie şi de Biserica însăşi. [3]
Această redefinire constantă şi agresivă era necesară pentru a susţine ideea unei întemeieri creştine a Uniunii Europene, mai precis, pentru a legitima o dublă deturnare: a destinului european (prin încadrarea U.E. într-o istorie pretins creştină) şi a adevărului creştin (prin menţinerea lui într-o falsă istorie europeană). (Gheorghe Fedorovici)
Nimicirea naţiunilor
de John Griffing [4]
Americanii ar trebui să ia în serios Tratatul de la Lisabona şi evenimentele corespunzătoare din Europa. Ne aflăm pe acelaşi drum, şi ne apropiem cu repeziciune de punctul de unde întoarcerea nu mai este cu putinţă. Europa – Europa alcătuită din naţiuni libere şi independente – nu mai există. Suveranitatea a pierit aici cu totul, iar un monstru colectivist, sugestiv descris de Mihail Gorbaciov ca „Sovieta europeană”, călăreşte acum continentul, inaugurînd noua tiranie pentru secolul 21. Prin unanima (dar foarte nedemocratica) ratificare a mîrşavului Tratat de la Lisabona din 3 noiembrie 2009, Uniunea Europeană a realizat un transfer de autoritate la care nu au putut ajunge nici măcar cele mai agresive cuceriri militare. Nici măcar Anschluss-ul nemţilor nu se poate compara cu această renunţare unanimă la libertate exprimată de lunaticii europeni.
[…] Comisia Europeană, nealeasă de nimeni, poate revizui, edita sau chiar reface legile aprobate iniţial de reprezentanţii aleşi ai poporului. „Primatul legii U.E.”, comparat cu clauza de supremaţie americană, a fost întrebuinţat pentru a anula libertăţile istorice a douăzeci şi cinci de naţiuni din U.E. În realitate, puncte esenţiale din Magna Carta au fost recent suprimate prin votul unei majorităţi simple din Parlamentul european, iar liderii britanici au fost constrînşi să se supună. În prezent, exerciţiul suveranităţii britanice nu este decît o chestiune de formă, de vreme ce toate legile şi regulamentele U.E. sînt „obligatorii în integralitatea lor”, lăsînd autorităţilor naţionale doar „alegerea formelor şi metodelor” de aplicare a acestor legi şi regulamente.
[…] Cum s-a ajuns aici? Cum s-a putut ca naţiuni independente, cu identităţi distincte şi culturi divergente, să accepte să fie înlănţuite de cîrdul de gîşte al birocraţilor europeni din Bruxelles? Răspunsul este că atacul asupra principiului naţionalităţii, propriu statelor europene, a fost introdus cărămidă cu cărămidă, bucată cu bucată, picătură cu picătură. Europa şi-a pierdut suveranitatea cu cincizeci de ani în urmă, o dată cu instituţionalizarea unui plan de dezvoltare prin care europenilor avea să li se administreze un elefant cu linguriţa. După cum a spus cîndva părintele proiectului european, Jean Monnet,
Naţiunile Europei trebuie să fie călăuzite spre super-statul lor fără ca popoarele să înţeleagă ce se petrece. Acest lucru poate fi realizat prin paşi succesivi, fiecare din aceştia fiind deghizat într-o acţiune cu scop economic, dar care în realitate să conducă pînă la urmă la federaţie.
[…] Sfîrşitul naţiunii în Europa oferă un avertisment fără echivoc pentru Statele Unite, pentru că mulţi dintre aceiaşi indivizi implicaţi în crearea „Europei” sînt activi în S.U.A.
[…] Suveranitatea este o stradă cu sens unic. Ea poate fi redobîndită doar printr-o mare vărsare de sînge. La un moment dat, pierderea suveranităţii noastre naţionale va oferi autorităţilor străine nealese de noi puterea răuvoitoare [unholy] de a hotărî soarta libertăţii americane. Guvernului nostru ar trebui să nu i se permită să renunţe la această putere [care ne garantează libertatea]. Este timpul să intervenim, dacă vrem să nu urmăm Europa pe drumul nimicirii de sine.
(traducere de Gheorghe Fedorovici)
——-
NOTE:
[1] Acestea sînt, în ordine: negare, mînie, tîrguire, deprimare, acceptare.
[2] Vezi o perspectivă teologică mai elaborată asupra acestui aspect aici.
[3] „Dar, cum creştinismul nu poate fi redus la informaţiile referitoare la el (de nici un fel: nici istorice, nici filosofice, nici sociologice, nici chiar teologice – argumentul este în Evanghelia după Ioan 21, 25), rezultă că numai credinţa poate cunoaşte şi ilustra conţinuturile creştinismului”. H.-R. Patapievici, „Europa – darul creştinismului”. Altfel spus, creştinismul ţine în mod exclusiv de ordinea subiectivă a sufletului. Personal, recunosc că mi-e greu să înţeleg cum a putut produce o religie atît de descărnată precum cea descrisă de dl. Patapievici o civilizaţie atît de întrupată precum cea europeană. În orice caz, ar fi util de văzut în ce măsură această tendinţă de scoatere a creştinismului din istorie ar putea fi explicată în contextul actual al creştinismului românesc nu atît ca o formă de secularizare iluministă, ci mai degrabă ca o predispoziţie favorizată de anistorismul quasi-oficial practicat de teologia ortodoxă de la Căderea Bizanţului încoace.
[4] Articolul integral poate fi citit aici.
20/1/2010
Comisia Europeană (CE) va contesta în faţa Curţii Europene de Justiţie decizia Consiliului (care reuneşte guvernele “celor 27″) de a mări numai cu 1,85% salariile funcţionarilor europeni. “Eurobirocraţii” ar fi avut dreptul la o mărire de 3,7%, dar Consiliul a decis că ea nu poate fi aplicată, câtă vreme angajaţiilor publici din statele UE le-au fost îngheţate sau reduse salariile. Curtea se pronunţă, în medie, în 16 luni. Astfel, până în 2012, “eurobirocraţii” rămân doar cu mărirea de 1,85%. Săracii de ei… să le plangi de milă, nu alta! (Gandul.info)
7/1/2010
In grija ei fata de mai instaritii cetateni europeni, autoritatile de la Bruxelles au hotarat sa fie eliminate toate accizele la produsele de lux. Conformandu-se directivei 2008/118/CE care reglementeaza regimul general al accizelor, Romania a eliminat din 2010, accizele la urmatoarele produse, considerate de lux:
- confectii din blanuri naturale (cu exceptia celor de iepure, oaie, capra) pentru care se platea o o acciza de 45%;
- articole din cristal pentru care se platea o acciza de 15%;
- bijuterii din aur si/sau din platina, cu exceptia verighetelor, pentru care se platea o acciza este de 10%;
- parfumuri pentru care se platea o acciza de 35%, cu exceptia apelor de parfum pentru care se platea o acciza de 25%;
- ape de toaleta pentru care se platea o acciza de 15%;
- ape de colonie pentru care se platea o acciza de 10%;
- arme si arme de vanatoare, altele decat cele de uz militar, pentru care se platea o acciza de 100%.
Cei mai “fericiti” de aceste reduceri vor fi, desigur, somerii, angajatii cu venituri mici (de exemplu profesorii), pensionarii etc. care se vor grabi sa-si cumpere haine din blana de vulpe, bijuterii de aur, parfumuri straine si arme de vanatoare! Pe de alta parte, accizele la tutun si alcool se maresc, tot la cerinta UE, ceea ce va duce la scumpiri de peste 20%. De asemenea, valoarea accizelor la benzină şi derivatele ei urmează să fie majorate de la 1 ianuarie 2010 cu 50%, potrivit proiectul Legii bugetului de stat! Asta va duce in mod evident la scumpiri in lant la toate produsele de larg consum, cum ar fi cele alimentare!
Noua nu ne ramane decat sa-i multumim din inima guvernului Romaniei pentru grija deosebita pe care ne-o poarta! Si daca tot se vor ieftini armele de vanatoare, parca mi-as cumpara una sa-i “vanez” pe … politicienii romani!
4/1/2010
