Arhiva pentru June 2010
www.gandul.info
Parlamentul European a votat o propunere de schimbare a standardelor de etichetare a alimentelor. Astfel, produsele vor fi vândute de la anul numai în funcţie de greutate, nu la bucată. Ceea ce include şi ouăle! Preţul produselor alimentare în Uniunea Europeană se va stabili numai în funcţie de greutate, nu la bucată, cum se procedează acum în cazul ouălor sau a pâinii (în cele mai multe cazuri). Propunerea a fost votată deja în Parlamentul European şi ar urma să fie valabilă de anul viitor, ţările UE având 5 ani la dispoziţie pentru a o implementa.
Legea a stârnit însă reacţii negative din partea producătorilor care spun că a cântări fiecare produs individual (exemplu este dat oul) ar costa milioane de euro. Asta însă îi interesează prea puţin pe birocraţii de la Bruxelles. Secretarul de stat pentru Mediu şi Alimentaţie al Marii Britanii, Caroline Spelman, spune că măsura Parlamentului European sfidează tradiţii vechi. “Este o măsură aberantă, împotriva bunului simţ. Ştim deja ce vor consumatorii. Dacă ei vor să cumpere un cofraj de 12 ouă, ar trebui să fie lăsaţi să o facă. Vom transmite acest mesaj şi partenerilor noştri europeni“.
Conform legii propuse de Parlamentul European, cantitatea netă a fiecărui produs trebuie exprimată în litri, centilitri, mililitri, kilograme sau grame, după caz. Acest lucru nu înseamnă neapărat că vor dispărea cofrajele conţinând un număr fix de ouă (sau alte produse vândute într-un anumit număr). Producătorul va trebui însă să inscripţioneze pe produs şi greutatea în sistem metric, stabilind preţul în funcţie de asta. Deşi se ştia de proiectul Parlamentului European, criticile au apărut abia după adoptarea acestuia, deoarece prevederea de a se interzice vânzarea la bucată a fost adăugată ca amendament, reuşind astfel să treacă neobservată. Proiectul de lege avea 75 de pagini, amendamentele însumând alte 174.
Problema este că va fi mult mai complicat să se renunţe la amendament decât a fost ca el să treacă. Asta dovedeşte cât de departe de lumea reală sunt legislatorii Uniunii Europene. E o nebunie, iar producătorii de ouă vor fi cei mai afectaţi de această decizie. Producătorii de ouă vor avea parte de cel mai mare şoc. Fiecare ou în parte va trebui să fie cântărit. Un alt secretar de stat al Guvernului britanic, Syed Kamall, a declarat că nu doar producătorii vor fi afectaţi, dar şi consumatorii, care vor suporta costuri mai mari.
“Acum, când toţi producătorii sunt presaţi să ţină preţurile la un nivel minim, această directivă pune presiune suplimentară pe băcăniile mici, brutari şi supermarketuri. Costurile cântăririi vor trece la consumatori şi ar putea duce la creşterea preţului la ouă şi produsele din pâine. Milioane vor fi cheltuite pentru a se schimba modul de ambalare pentru a se respecta o directivă pe care nimeni nu a cerut-o“, a spus acesta.
28/6/2010
Preşedintele PE, Jerzy Buzek, a anunţat în plenul PE că Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE. Locul revenea de drept Ungariei, insa aceasta tara l-a cedat in mod “bizar” Romaniei, propunandu-l insa pe Tokes pentru aceasta pozitie! Potrivit datelor oferite de reprezentanţi ai Biroului de presă al PE, Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE cu 334 de voturi “pentru”, 168 “împotrivă” şi 287 de abţineri.
Votul în ceea ce îl priveşte pe acesta a fost însoţit de probleme tehnice care au stârnit nemulţumirea europarlamentarilor, deoarece numărul de voturi exprimate a fost mai mare decât numarul tuturor europarlamentarilor! Un europarlamentar german s-a ridicat şi a spus că votul este NUL, avînd în vedere că, la 736 de membri ai Parlamentului European, din care erau prezenţi puţin peste 600 – reieşea un total de 789 de membri care ar fi votat! Cu toate aceste nereguli flagrante, votul a fost validat de presedintele PE, membru din acelasi grup europarlamentar cu Laszlo Tokes, PPE.
Spre rusinea lor, europarlamentarii PD-L, membrii si ei in PPE, au votat in favoarea lui Laszlo Tokes, desi acesta e bine cunoscut pentru discursul sau iredentist, sovin si antiromanesc. Singurul europarlamentar roman care a avut o atitudine raspicata, a fost C.V. Tudor, care a declarat ca “Este prima zi cînd mi-e ruşine că sînt europarlamentar“, argumentînd că Tökeş nu recunoaşte Tratatul de la Trianon. In spiritul “democratiei europene”, i s-a taiat microfonul!
Nu cu mult timp in urma, Laszlo Tokes a trimis o scrisoare membrilor Parlamentului European in care a afirmat ca maghiarii ar fi “persecutati pe motive etnice in Romania“. O alta actiune ostila statului roman a fost aceea de a-l invita de liderul tibetan Dalai Lama in Romania, ceea ce constituie un afront fata de China. In scrisoarea de invitatie, Laszlo Tokes a afirmat ca ‘ “Ţinutul Secuiesc” este “Tibetul Romaniei”, care luptă pentru autonomia teritorială, exact ca şi ţara preasfinţiei tale.’! Un astfel de om reprezinta cica Romania in PE! Dealtfel, Laszlo Tokes, are un comportament reprobabil si in viata privata.
21/6/2010
Noua coaliţie de centru-dreapta de la Bratislava a anunţat că refuză să contribuie cu partea cuvenită Slovaciei la Mecanismul de Stabilizare a Euro (EFSF – în valoare de 750 miliarde euro). De asemenea, se va menţine refuzul anunţat de fostul premier Robert Fico, de a contribui la cele 110 miliarde euro cu care a fost împrumutată Grecia. Iveta Radicova, viitorul premier, consideră EFSF ca fiind “o soluţie proastă, periculoasă şi posibil cea mai proastă”.
(Gandul.info)
18/6/2010
Miniştrii de Finanţe ai UE au stabilit ultimele detalii ale acestei noi cedări de suveranitate, convenită prin Mecanismul de Stabilizare a Euro şi aplicabilă tuturor celor 27 de state membre. Comisia Europeană (CE) va aproba in prealabil proiectele bugetare ale guvernelor din statele membre UE, înainte ca acestea să le înainteze parlamentelor naţionale, au convenit, luni, miniştrii de Finanţe din Uniune. Propunerea a fost prezentată de CE la 9 mai, odată cu discuţiile privind Mecanismul de Stabilizare a Euro, dar a întâlnit iniţial reticenţa oficialilor de la Berlin, Londra şi Stockholm.
Potrivit documentului semnat de miniştrii de Finanţe, guvernele trebuie să trimită la Bruxelles estimări privind creşterea economică, inflaţia, veniturile şi cheltuielile în fiecare primăvară. Astfel, CE va putea vedea proiectul de buget cu circa şase luni înaintea parlamentelor naţionale. Dacă un Executiv anticipează un deficit bugetar în anul următor, acesta trebuie “justificat în faţa celorlalte membre UE”, arată EUObserver. com. CE şi celelalte guverne vor avea grijă să pună “presiune” ca fiecare stat membru să respecte limitele prevăzute de Pactul de Stabilitate – datorii cumulate de cel mult 60% din PIB şi un deficit anual mai mic de 3% din PIB. Teoretic, Pactul (datând din 1997) prevede amenzi de 0,5% din PIB pentru ţările care nu se încadrează în limite, dar ele nu au fost niciodată prelevate.
8/6/2010
Doua recente initiative adoptate de Consiliul Europei [vezi pentru lamuriri nota de final 1] asupra orientarii sexuale si identitatii de gen sunt vazute de cercuri conservatoare si pro-familia ca primi pasi inspre inserarea principiilor unui document radical, “Principiile Yogyakarta”, in cadrul de lucru al institutiilor internationale.
“Principiile Yogyakarta” (PY) [http://www.yogyakartaprinciples.org/principles_en.htm] sunt un document adoptat in 2007 de un grup de “experti” ai lobby-ului homosexual, grup care include si cativa raportori speciali si membri ai organismelor de monitorizare ale ONU. PY re-interpreteaza drepturi ale omului care exista deja in legislatia internationala in asa fel incat sa includa si pretinse “drepturi homosexuale”.
Cel mai elocvent exemplu este re-definirea familiei si casatoriei ca incluzand “dreptul la casatorie intre persoane de acelasi sex” si “dreptul la adoptie de catre cupluri de acelasi sex”. PY mai cauta si sa statueze ca exercitarea libertatii de expresie si a celei religioase nu poate sa violeze “drepturile si libertatile persoanelor de diverse orientari sexuale si identitati de gen”. Pentru cei neobisnuiti cu limbajul de lemn al activistilor homosexuali, sa spunem ca prin “identitate de gen” acestia inteleg posibilitatea separatiei intre genul (sexul) fizic si cel asumat, dupa bunul plac, de membrii asa-ziselor “minoritati sexuale”.
Problema PY este ca ele nu au nici o valoare in afara cercului care le-a adoptat si a comunitatii la care se refera, asadar nu pot fi folosite pentru a impune, deocamdata, nimic, iar creatorii lor sunt nemultumiti ca ele sunt respinse de legislativele nationale care le vad, pe buna dreptate, drept o incercare de invalidare a celor mai profunde temelii ale societatii.
Deocamdata, in ce priveste statele UE [pentru lamurirea distinctiei intre Uniunea Europeana si Consiliul Europei vezi de asemenea nota de final 1], conform principiului subsidiaritatii, reglementarea casatoriei si a familiei (la fel ca si avortul/dreptul la viata al copilului nenascut) este de competenta exclusiva a legislativelor nationale. [2]
Motiv pentru propaganda homosexuala sa incerce, incetul cu incetul, pe cat posibil introducerea unor prevederi radicale precum Principiile Yogyakarta in decizii ale unor institutii internationale cu cat mai mare greutate, precum Consiliul Europei, agentiile ONU sau chiar Parlamentul European si ale caror acte pot crea obligatii statelor membre. [3]
Documentele incriminate
Recomandarea Consiliului de Ministri al CE nr. CM/Rec(2010)5, datata martie 2010, privind masurile de combatere a discriminarii pe criteriu de orientare sexuala sau identitate de gen [https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1606669&Site=CM&BackColorInternet=C3C3C3&BackColorIntranet=EDB021&BackColorLogged=F5D383] afirma ca “nici valorile culturale, traditionale, religioase, nici regulile culturii dominante nu pot fi invocate pentru a justifica discursul urii sau orice alta forma de discriminare, inclusiv pe criterii de orientare sexuala sau orientare de gen”. Fiecare paragraf din apendicele documentului se refera direct la aspecte din PY, inclusiv dreptul la securitate si protectia in fata violentei, la viata intima, la respectul pentru asa-zisa “casatorie intre persoane de acelasi sex” si la adoptia de copii de catre cupluri de acelasi sex.
Rezolutia 1728 [http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta10/ERES1728.htm] a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), adoptata in aprilie 2010 in baza raportului realizat de socialistul elvetian Andreas Gross, repeta cuvant cu cuvant definitia identitatii de gen din documentul Yogyakarta, adica “refers to each person’s deeply felt internal and individual experience of gender.” Cu alte cuvinte, identitatea de gen separa sexul/genul fizic, dat prin insasi constitutia umana, de experienta si dorinta personala ale individului. Evident, aceasta poate varia, deci cineva care este azi barbat, maine poate “fi” femeie, pentru ca poimaine sa “se simta” cine stie ce va inventa pana atunci propaganda homosexuala.
Urmarile pentru relatiile sociale ale oficializarii unei astfel de idei? Incalculabile! Sa ne gandim doar la confuzia ce va domni in mintea copiilor cu privire la rolul parintilor in viata lor si a familiei.
In ce priveste ultima Rezolutie citata, grupul de delegati ai Partidului Popular European, condus de noul lider, italianul Luca Volonte (recent oaspete al unei conferinte gazduite de Alianta Familiilor din Romania la Timisoara) a reusit sa introduca in text cateva amendamente care au ajutat la netralizarea celor mai radicale formulari propuse de raportorul Gross. Astfel au fost protejate suplimentar “institutiile si organizatiile religioase” in timp ce s-au eliminat referiri la “casatoria” intre persoane de acelasi sex sau la adoptia de copii de catre cupluri de homosexuali.
Cu toate acestea, textul final al Rezolutiei 1728 contine multe dintre prevederile documentului Yogyakarta, inclusiv o referire la “incitarea la ura” (hate speech), definita ca “discurs care poate legitima sau alimenta discriminarea sau ura bazata pe intoleranta”. Conform lui Gregor Puppinck, Director al Centrului European pentru Lege si Justitie, citat de publicatia Friday Fax, definitia este “prea larga si vaga” si ridica serioase riscuri spre exemplu predicatorilor sau clericilor care citeaza pasaje biblice despre pacatul comportamentului homosexual (vezi cazul de acum cativa ani al pastorului Ake Green din “paradisul social” al Suediei, condamnat la inchisoare pentru citare din Vechiul Testament).
De altfel, printre cei invitati sa vorbeasca in timpul recentelor dezbateri din APCE pe marginea raportului Gross a fost si Michael O’Flaherty, membru al Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU, profesor la Universitatea Nottingham si unul dintre “parintii” Principiilor Yogyakarta. [4]
Delegatia Romaniei la Consiliul Europei: sublima, dar cu desavarsire absenta
Acum, poate ati dori sa stiti cum au votat reprezentantii tarii noastre la Strasbourg aceste rapoarte problematice!
Desi Romania are una din cele mai mari delegatii din Adunarea Parlamentara Consiliului Europei, alcatuita din 20 de membri [5], cel putin din luna ianuarie 2010, de cand am inceput monitorizarea, la nici unul din voturile importante nu a fost prezent nici macar un singur membru din Romania. Asta in ciuda apelurilor repetate, facute in toate modurile posibile, de reprezentantii unor organizatii pro-familie sau de colegi parlamentari.
In urma cu doua saptamani, Alianta Familiilor din Romania si Asociatia Pro-vita Bucuresti au solicitat Camerei Deputatilor sa comunice pentru care motiv delegatii tarii noastre chiulesc repetat si ce anume se va intreprinde pentru corectarea situatiei. In mediile parlamentare romanesti este cunoscut faptul ca dintre toate “comitetele si comitiile” in care deputatii si senatorii se pot inscrie, Delegatia Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei este una din cele mai “vanate”, pentru ca… da bine la CV.
Si cu fraierii de romani care asteapta o participare activa a alesilor lor, cum ramane?
Deocamdata petitia nu a primit nici un raspuns, dar vom reveni atunci cand acesta va exista.
(material realizat de Bogdan Stanciu pentru Asociatia Pro-vita Bucuresti – www.provitabucuresti.ro si Asociatia Alianta Familiilor din Romania www.alianta-familiilor.ro )
———-
Note:
[1]. Cateva lamuriri pentru cititorii mai putin initiati: Consiliul Europei (CE), fondat in 1949, este prima institutie europeana dedicata apararii drepturilor omului. Din CE fac parte 47 de tari, ai caror delegati participa in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE). Desi documentele emise de APCE nu au putere de obligativitate, ci doar caracter de recomandare, totusi ele au o importanta influenta in modul in care se iau hotararile la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) care este organismul judiciar al CE si ale carei decizii sunt obligatorii pentru statele membre. Romania este membra APCE din 1993.
A nu se confunda Consiliul Europei si APCE cu institutiile unionale (ale Uniunii Europene). La fel cum trebuie distinse Consiliul de Ministri al CE de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene, ultimele doua institutii apartinand UE… Lucru nu prea usor, avand in vedere apetenta giganticului aparat birocratic “european” pentru denumiri si scheme de lucru cat mai confuzante posibil pentru cetateanul de rand si, evident, cat mai bugetofage.
[2]. Trebuie sa reamintim ca, spre cinstea lor, membrii Comisiei parlamentare care a lucrat, anul trecut, la noul Cod Civil le-au aratat usa activistilor Accept si ai Fundatiei Soros care, uzand de aceste documente, venisera sa solicite introducerea “dreptului la casatorie” pentru homosexuali intr-un act normativ de importanta covarsitoare, care reglementeaza practic relatiile sociale in Romania.
[3]. A se intelege ca agenda lobby-ului homosexual este una pe termen lung si ca cei care o indeplinesc au rabdare suficienta. Strategia este diabolica: schimbarile sunt marunte, ca sa se evite protestele masive, si distantate temporal suficient ca sa dea timp “bizonilor” din popor sa se obisnuiasca cu ideea.
[4]. Referinte: Sase probleme cu principiile Yogyakarta http://www.c-fam.org/docLib/20080610_Yogyakarta_Principles.pdf
[5]. Delegatia Romaniei la APCE se compune din membri ai Parlamentului Romaniei, deputati si senatori. Lista lor se afla aici: http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.dp?idg=19&leg=2008
3/6/2010
Vaclav Klaus, presedintele Cehiei
Dupa caderea comunismului in 1989, Republica Ceha a dorit sa devina o tara europeana normala cat mai rapid cu putinta, asta dupa ce a fost exclusa din procesul de integrare timp de 41 de ani, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Singurul mod pentru a atinge acest obiectiv a fost acela de a deveni o tara membra a UE. Nu am avut alta sansa, dar pe de alta parte, experienta comunista era prea “proaspata”. Am vrut sa fim liberi si n-am vrut sa ne pierdem libertatea si suveranitatea castigate atat de greu. Prin urmare, multi dintre noi am dorit o integrare europeana mai slaba, si ne-am opus ideei de uniune politica europeana. Oameni ca mine au inteles de la bun inceput ca ideea unei monede unice europene e periculoasa si va duce la o centralizare nedemocratica a Europei. Pozitia mea a fost clara: in ciuda rezervelor, trebuia sa obtinem statutul de tara membra a UE, dar in acelasi timp sa ne opunem adoptarii monedei euro.
Ca un critic constant al ideei unei monede unice europene, nu m-am bucurat de problemele actuale din zona euro, deoarece consecintele lor sunt la fel de serioase pentru toate tarile UE, indiferent daca sunt sau nu in zona euro. Chiar si propagandistii entuziasti ai monedei euro vorbesc acum despre posibilul colaps al intregului proiect. Termenul “colaps” are cel putin doua intelesuri. Primul e acela ca proiectul zonei euro nu a reusit sa aduca beneficiile pe care se presupunea ca le-ar aduce. Propaganda a prezentat moneda euro ca o binefacere, ce va duce la accelerarea cresterii economice, va reduce inflatia si va proteja tarile membre de orice fel de socuri financiare externe.
Asta nu s-a intamplat. Dupa stabilirea zonei euro, cresterea economica a statelor membre a scazut, astfel ca s-a largit distanta fata ratele cresterii economice ale unor tari ca SUA si China. Dealtfel, cresterea economica in Europa a fost scazuta inca din anii 1960, ca urmare a implementatii “statului paternalist”, bazat pe ajutoare sociale, taxe ridicate si scaderea motivarii muncii. Conform datelor oficiale ale Bancii Centrale Europene, rata anuala medie de crestere in zona euro a fost 3,4% in anii 1970, 2,4% in anii 1980, 2,2% in anii 1990 si doar 1,1% in perioada 2001-2009, de cand a fost adoptata moneda euro.
Nici macar convergenta ratelor de inflatie nu a avut loc. S-au format doua grupuri de state in zona euro: cele cu o inflatie scazuta (incluzand cele mai multe din vestul si nordul Europei) si cele cu inflatie ridicata (incluzand Grecia, Spania si Portugalia). De asemenea, balanta de plati externe a crescut. Sunt tari in zona euro in care exporturile sunt mai mari decat importurile, dar si cele in care situatia e contrara. Evident, acestea din urma sunt cele cu o inflatie ridicata. Asta nu are nimic de-a face cu criza economica globala. Aceasta criza nu a facut decat sa expuna si sa exacerbeze aceste probleme economice ascunse.
In primii zece ani de functionare, zona euro nu a dus la nici un fel de omogenizare a economiilor tarilor membre. Zona euro, care cuprinde 16 tari din UE, nu reprezinta o “zona optima pentru o moneda unica”, asa cum e definita in manualele de economie. In realitate, decizia de a impune moneda euro a reprezentat o decizie pur politica, dupa cum a recunoscut chiar si un fost inalt oficial al Bancii Centrale Europene, Otmar Issing. In asemenea conditii, in mod inevitabil, costurile stabilirii si mentinerii monedei euro sunt mai mari decat beneficiile. De fapt, costurile mentinerii monedei euro sunt mult mai mari decat au fost costurile introducerii acesteia. Acest fapt este usor de explicat.
Ratele de schimb din tarile membre reflecta situatia initiala din 2001 cand a fost adoptata moneda euro. Intre timp insa, din cauza performantelor diferite ale tarilor din zona euro, efectele unei monede unice au devenit tot mai vizibile. Pe “vreme buna”, nu au aparut probleme vizibile. Insa odata cu criza, lipsa de omogenitate s-a manifestat foarte clar. Sa ne gandim la cazurile Greciei, Spaniei si Portugaliei. In concluzie, eu indraznesc sa spun ca, in calitate de proiect care sa aduca beneficii economice considerabile tarilor membre, zona euro a esuat!
Al doilea inteles al termenului de colaps este acela de posibila distrugere a zonei euro ca institutie! Eu cred insa ca acest lucru nu se va intampla. Prea mult capital politic a fost investit in creearea monedei euro si in rolul sau de “ciment” pentru crearea unui suprastat european, pentru ca euro sa fie abandonat atat de usor. Moneda euro va continua sa existe, dar cu un pret economic tot mai ridicat. Va aduce pierderi mari si tarilor UE care nu fac parte din zona euro, cum ar fi Cehia.
Cantitatea imensa de bani pe care o va primi Grecia, de exemplu, poate fi impartita intre locuitorii din zona euro; fiecare persoana isi poate calcula “contributia” la salvarea economiei elene. Totusi, consturile reale (mai ales cele indirecte) sunt mult mai mari decat un non-economist isi poate imagina. Nu ma indoiesc ca, din motive politice, acest pret va fi platit de cetatenii din zona euro, dar acestia nu vor afla niciodata cat de mult ii costa de fapt moneda euro.
Mecanismul care va salva uniunea economica monetara il reprezinta transferul tot mai mare de bani de la tarile mai bogate catre cele cu probleme economice si financiare. Totusi, asemenea transferuri masive sunt posibile doar in interiorul unui stat national, ceea ce UE, sau zona euro, nu este. Doar intr-un stat national exista un sentiment de solidaritate suficient de puternic intre cetateni care sa-i determine sa accepte sacrificiile pe care le impun asemenea masuri. Germania reunita reprezinta un exemplu excelent – in primii ani de dupa reunificare, transferurile financiare inter-germane anuale erau echivalente cu suma necesara actualmente pentru salvarea Greciei. In urma cu 20 de ani, eu eram ministru de finante al Cehoslovaciei, care atunci era pe punctul de a se desparti. Motivul esential pentru aceasta despartire l-a constituit lipsa unei solidaritati mutuale intre Cehia si Slovacia.
UE trebuie sa decida daca va creste centralizarea politica. Cei mai multi cetateni europeni nu vor acest lucru, deoarece stiu ca asta va duce la diminuarea libertatilor lor si la scaderea nivelului de trai. Totusi, politicienii se pare ca vor face acest lucru indiferent de dorinta celor care i-au votat. Recentele negocieri de la Bruxelles – in spatele usilor inchise – privind ajutorul acordat Greciei, arata ca acolo nu exista democratie reala. Tandemul Germania-Franta si-a impus practic decizia celorlalte tari din zona euro.
Este evident ca masurile recente propuse pentru “salvarea” monedei euro (cum ar fi creearea unui fond de “solidaritate” in valoare de 750 de miliarde de euro) nu reprezinta o salvarea pe termen lung a economiei UE. O asemenea salvare s-ar putea realiza doar printr-o restructurare radicala a sistemului social-economic european. Cehia a trecut printr-un astfel de proces dureros in urma cu 20 de ani, ca urmare a “revolutiei de catifea”. Cu 15 ani in urma, glumeam, spunand ca ar trebui sa incepem o “revolutie de catifea” si in UE. Acum asta nu mai pare o gluma. Din pacate.
Cehia nu a gresit prin faptul ca a evitat sa intre in zona euro. Ma bucur ca nu suntem singurii care au adoptat aceasta viziune. Fostul guvernator al bancii centrale a Poloniei, Slawomir Skrzypek, a declarat cu putin timp inainte de a muri in accidentul aviatic de la Smolensk, ca “Polonia a putut sa profite din flexibilitatea ratei de schimb a monedei nationale (zlot) ceea ce i-a permis sa-si accelereze cresterea economica si sa-si diminueze deficitul de cont curent fara a creea inflatie“. El a mai adaugat de asemenea ca “in deceniul de existenta al monedei euro, tarile membre si-au pierdut drastic competitivitatea
economica“. Nu mai e nimic de adaugat la asta.
2/6/2010
