Arhiva pentru May 2011
Dan Popa, Ziarul Tricolorul
În ciuda planurilor de salvare din partea Uniunii Europene şi a FMI, ratele dobînzilor pentru împrumuturile ţărilor cele mai afectate de criza datoriilor (Portugalia, Irlanda şi Grecia) au crescut în ultimele săptămîni. Şi ratele dobînzilor Spaniei sînt, de asemenea, în creştere. Grecia este, de fapt, insolvabilă, scriu Nouriel Roubini şi Stephen Mihm în cotidianul francez „Les Echos“. Chiar şi cu un ajutor de pînă la 10% din PIB, însoţit de un plan de austeritate drastic, datoria sa publică este de 1,6 ori, cît PIB-ul său. Portugalia se îndreaptă, încetul cu încetul, şi ea, spre faliment. În Irlanda şi Spania, pierderile uriaşe din sectorul bancar se adaugă unei datorii publice în creştere.
Politica oficială Planul A. Să presupunem că PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania) au nu o problemă de solvabilitate, ci una de lichiditate şi că împrumuturile acordate le-ar deschide noi pieţe. Această strategie este sortită eşecului – cele mai multe dintre măsurile la care statele au recurs în trecut nu sînt aplicabile. Aflate în imposibilitatea de a recurge la tiparniţa de bani, deoarece sînt prizonierii cămăşii de forţă a reglementării din zona euro, ele nu se pot baza pe o creştere rapidă a PIB-ului pentru a se salva. Ca să revină la creştere economică, aceste ţări trebuie să recîştige competitivitatea, prin devalorizarea monedei lor, în scopul de a transforma deficitul comercial într-un surplus. Iar pentru soluţia de reducere a costurilor forţei de muncă prin menţinerea creşterilor salariale sub creşterea productivităţii, a fost nevoie de mai mult de 10 ani în Germania… Ultima cale – cea privind deflaţia salariilor şi a preţurilor, pentru a reduce costurile, ar arunca ţara în recesiune. Reducerea cheltuielilor publice şi private, pentru a spori economiile private şi a pune în aplicare măsuri de austeritate fiscală, nu este, nici ea, adecvată. Prin urmare, ar trebui să se treacă la Planul B: o restructurare şi o reducere ordonată a datoriei publice şi private. Acest lucru poate fi realizat în diferite moduri, de exemplu, prin reeşalonarea graficului de rambursare şi reducerea ratelor dobînzilor. Această soluţie ar limita riscul de contagiune şi de pierdere a instituţiilor financiare. Europa nu îşi poate permite să arunce banii pe fereastră, rugîndu-se să revină creşterea economică. Nici un Deus ex machina nu va veni în ajutorul FMI sau al Uniunii Europene.
26/5/2011
Considerată până nu de mult un exemplu de succes al integrării europene, Spania a ajuns in pragul colapsului economic şi a exploziei sociale. Unii comentatori chiar au comparat situaţia din Spania cu cea din ţările nord africane, ca Tunisia si Egipt. Rata şomajului în Spania a ajuns la 21,29%, în primul trimestru al anului fiind înregistrate 4,9 milioane de persoane fără loc de muncă.
În acelaşi timp, au loc manifestaţii zilnice împotriva guvernului “socialist” condus de Jose Luis Rodriguez Zapatero. Piaţa Puerta del Sol din Madrid a devenit un fel de “Piaţă a Universităţii din Bucureşti”, unde mai mulţi protestatari şi-au instalat corturi. Protestele din Madrid, dar şi din alte oraşe ca Barcelona, Valencia sau Sevilla durează de peste o săptămână şi tind să se extindă în zilele care urmează.
24/5/2011
România se află într-o criză gravă. Se taie într-o veselie bani de la salarii, de la pensii, de la ajutoare sociale, de la învăţământ, de la sănătate; se închid şcoli şi spitale. Nu-i nimic, când e vorba să ne aliniem la cerinţele UE, guvernul găseşte întotdeauna fonduri! Ultima măsură pe care o au guvernanţii în cap este aceasta: desfiinţarea tuturor toboganelor de gunoi din blocuri. Motivul invocat? România este codaşă în UE la “colectarea selectivă” a gunoaielor menajere.
Guvernanţii par foarte deranjaţi de faptul că în perioada socialistă s-au construit aşa de multe blocuri de locuinţe în România (peste 60.000) în care locuiesc circa 5,5 milioane de oameni. Majoritatea acestor blocuri sunt dotate cu tobogane de gunoi, care la vremea respectiva era considerate un mijloc modern şi comod de a colecta deşeurile menajere. A venit însă Uniunea Europeană să ne înveţe că e mult mai “civilizat” ca fiecare cetăţean să îşi care pungile cu gunoi (selectate în prealabil) la containere speciale. Chiar dacă e vorba de persoane în vârstă care se deplasează cu greutate, de exemplu.
Conform estimărilor oficiale, suma necesară pentru desfiinţarea toboganelor de gunoi se ridică la aproape 2 miliarde de euro (ceea ce e, desigur, o estimare iniţială care, ca de obicei, va fi probabil cu mult depăşită în realitate). Asta ca să nu mai vorbim de spaţiile verzi care vor fi desfiinţate pentru a construi platforme betonate pe care vor fi amplasate containere pentru colectarea separată a deşeurilor şi de mizeria inevitabilă şi mirosurile care vor apărea în jurul acestora. Şi toate acestea, cu ce rezultate? E greu de crezut că românii vor deveni brusc mai interesaţi să-şi selecteze gunoiul, dacă trebuie să-l care mai mult până să-l arunce. În schimb, fireşte, se vor îmbogăţi diverse firme de profil care au legături cu administraţiile locale.
O opinie interesantă şi demnă de remarcat are domnul Radu Opaina, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din România: “Deja există containere pentru colectarea selectivă a deşeurilor. Problema nu este la cei care aruncă gunoiul, este la gunoieri, care au luat respectivele containere şi au amestecat conţinutul lor când l-au vărsat în maşina de gunoi. Ghenele de gunoi sunt o formă superioară de dezvoltare în ceea ce priveşte administrarea deşeurilor”. Într-adevăr, există în multe oraşe containere pentru “colectarea selectivă a gunoiului”, dar firmele de salubritate, atunci când le descarcă, le amestecă la un loc!
Un exemplu de lege care s-a dovedit a fi un coşmar în practică este cel al Legii 132/2010 privind colectarea selectivă a gunoaielor în instituţiile publice. Lege adoptată, fireşte, pentru a respecta cerinţele UE. Cheltuielile pentru înfiinţarea şi funcţionarea acestor sisteme sunt suportate de instituţiile în cauză. Şi e vorba de sume considerabile! Dar chiar dacă acestea se dotează cu coşurile de gunoaie speciale, vopsite în culorile recomandate, foarte puţine firme de gunoieri se implică, fiindcă e vorba de sume foarte mari. Situaţia în mediul rural e şi mai dificilă, din cauza distanţelor foarte mari de parcurs. Şi mai important, nu există o industrie de reciclare bine pusă la punct care să folosească materialele reciclabile. Aşa că degeaba s-ar strădui oamenii şi firmele de salubritate să colecteze selectiv deşeurile, dacă acestea ajung până la urmă tot la groapa de gunoi.
Desigur, nimeni nu spune că reciclarea n-ar fi un lucru bun. Dar există şi alte metode de a o realiza. Unele care funcţionau pe vremea lui Ceauşescu, dar, din motive bizare, au dispărut după 1989. Existau de exemplu centre de colectare a sticlelor, a hârtiei etc. unde primeai o sumă de bani. De ce nu ar exista şi acum? Ar fi cea mai bună metodă de a-i cointeresa pe români în reciclare. Nu mai zic de ţiganii care veneau prin oraşe cu căruţele să adune sticle, fiare vechi etc. Acum ei nu mai au voie să desfăşoare asemenea activităţi, utile dealtfel societăţii. Şi poate sună cam urât ce spun: dar s-ar găsi destui amărâţi fără serviciu care să lucreze la selectarea gunoaielor, pentru o sumă de bani. Fireşte, trebuie dezvoltată industria care să prelucreze gunoaiele reciclate. Din păcate, în România, lucrurile se “rezolvă” în conformitate cu teoria formelor fără fond.
13/5/2011
Nu as putea spune ca regret “epoca de aur”, dar cand vad astfel de videoclipuri propagandistice realizate cu sprijinul Uniunii Europeane, zau ca imi vine sa ascult, Partidul, Ceausescu Romania!
Daca sunteti interesati pe ce sunt cheltuiti banii dumneavoastra (fiindca noi toti contribuim, vrand nevrand, la bugetul UE), intrati pe linkul: http://ro-ro.help-eu.com/pages/index-22.html
PS: O astfel de campanie “antifumat” s-a desfasurat de curand si in Romania.
1/5/2011
