După ce Uniunea Europeană a interzis comercializarea ouălor de categoria 3, provenite de la „găinile stresate”, rafturile multor magazine au rămas fătă ouă. Mulţi dintre producători nu s-au putut adapta la timp la noile reglementări, care prevăd ca găinile să fie crescute la sol, astfel că au rămas fără ouă. Asta a dus la, în ultimele zile, la o creştere spectaculoasă a preţurilor la aceste produse, practic la dublarea acestora.
Şi nu e vorba aici doar de specula comercianţilor, ci, în primul rând, de cheltuielile mari pe care le-au avut de făcut fermele de păsări pentru a se încadra în noile condiţii impuse de birocraţii de la Bruxelles. Nu ştiu daca un ou produs de o gâină “nestresată” este mai sănătos, cert e însă faptul că un ou a ajuns să coste de la 0,4-0,5ron la 0,8-1ron, poate chiar mai mult. Ca să dau doar un exemplu. Până să intre în vigoare noile norme UE, Agricola Bacău avea 300.000 de găini care produceau 250.000 de ouă. Pentru a se adapta noilor cerinţe, ferma a investit peste 3 milioane de euro. Ca rezultat, acum are 220.000 de găini care produc sub 200.000 de ouă, la un cost de producţie, evident, mai ridicat. Cu alte cuvinte, s-au “investit” 3 milioane de euro pentru scăderea producţiei şi creşterea costurilor. Cine plăteşte? Evident, consumatorul!
Desigur, acest fenomen nu s-a întâmplat doar în România, ci în multe ţări membre UE. În Bulgaria, preţul ouălor a crescut cu 60% în ultimul an. O creştere de 28% s-a produs într-o singură săptămână. Francezii trec de asemenea printr-o criză a ouălor. În fiecare săptămână, francezii ar avea nevoie de încă 21 de milioane de ouă pentru a acoperi întreaga cerere internă. Preţul ouălor a crescut cu 75% între octombrie 2011 şi februarie 2012.
În data de 2 februarie 2012, Parlamentul European a dat o rezoluţie intitulată “Dimensiunea europeană a sportului”. Textul integral al rezoluţiei respective îl puteţi găsi aici. Textul destul de stufos reprezintă mai mult o declaraţie de intenţie şi conţine numeroase recomandări, care urmează să fie transformate ulterior în directive de către Comisia Europeană şi, mai apoi, să fie transpuse în legislaţiile statelor membre. Nu voi face o analiză pe text, fiindcă, după cum v-am spus, e un text lung şi, momentan, nu sunt lucruri prea concrete. Voi puncta în schimb câteva articole care mi se par importante.
Voi începe cu sfârşitul. Astfel, în articolul 100, se spune aşa: “[Prezenta rezoluţie] sugerează ca drapelul european să fie arborat cu ocazia marilor manifestări sportive organizate pe teritoriul UE și sugerează ca federațiile sportive europene să ia în considerare ideea ca acesta să figureze pe tricoul atleților din statele membre, alături de drapelele naționale.“. Cu alte cuvinte, se “sugerează” ca sportivii din ţările membre ale UE să poarte, în competiţiile internaţionale, pe lângă însemnele naţionale şi pe cele ale UE. Mi-aş permite să fac o comparaţie cu Marea Britanie, unde, nu am văzut ca la competiţiile sportive în care Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord participă separat, sportivii să poarte, pe lângă însemnele naţionale şi pe cele britanice.
În articolul 98 se spune dealtfel explicit că prin această rezoluţie, Comisia Europeană e “invitată să extindă programele existente care promovează sportul ca instrument al politicii sale de dezvoltare și să lanseze noi inițiative în acest domeniu“, altfel spus, să folosească mai mult sportul ca propagandă în favoarea UE. În articolul 99 sunt oferite şi câteva “sugestii”, cum ar fi organizarea anuală a unei “zile europene a sportului” şi desemnarea anuală a unei “capitale europene a sportului” (după modelul “capitalei europene culturale”). Ca să închei analiza cu începutul, în articolul 1 se propune mărirea bugetului Comisiei Europene alocat “sportului” (adică propagandei pro-UE). Bineînţeles, toate aceste acţiuni propagandistice vor fi plătite de către cetăţeni. Cu toată “criza economică”, se vede treaba că banii pentru propagandă nu lipsesc, ci, dimpotrivă, se alocă sume tot mai mari.
Desigur, textul rezoluţiei conţine multe alte articole demne de interes şi de studiu, şi le recomand cititorilor să se uite cu atenţie pe textul integral al rezoţuţiei.
De la 1 martie, ambii părinți vor fi obligați, oficial, să-și ia concediu pentru creșterea copilului. Concret, din concediul de un an, pe care mama sau tatăl și-l pot lua pentru creșterea nou-născutului, cel puțin o lună îi va reveni celuilalt partener. România pune în aplicarea o directivă europeană care spune că și tatăl, mai mult absent din viața celui mic, trebuie să-i schimbe scutecele și să învețe să-l hrănească.
Ceea ce însă birocraţii “deştepţi” de la UE – şi tucălarii lor din România – se pare că au uitat, e faptul că, prin natura lucrurilor, doar mamele îşi pot alăpta copii la sân. Ori, este bine ştiut, că laptele materne reprezintă cea mai bună hrană pentru copii în primele 6 luni de viaţă, cel puţin. Dar ce mai contează biologia şi logica elementară, atunci când eurocraţii vor să impună ideologia egalitaristă de tip neomarxist?!
Cel puțin o lună din concediul de un an al mamelor le va reveni obligatoriu, taților. În tot acest timp, mama va merge la muncă și nu va mai primi indemnizația de creștere a copilului, drept de care va beneficia însă partenerul ei. Suma se va calcula după aceeași regulă: 75% din media veniturilor nete, realizate în cele 12 luni dinaintea nașterii copilului. Indemnizația nu poate fi mai mică de 600 de lei și nu poate depăși 3.400 de lei. Directiva se aplică pentru copiii născuți după 1 martie 2012.
Fireşte, vor apărea o serie de complicaţii absolut inutile, atât de ordin birocratic dar şi pentru viitorii părinţi, devreme ce ambii vor fi obligaţi să-şi ia concediu de “maternitate” (sic). Asta îi va face pe mulţi să se gândească de trei ori (că de două ori o fac deja) dacă are sens să mai dea naştere unui copil în această ţară (exceptând, desigur, mulţi reprezentanţi ai unei anumite minorităţi etnice). Dar cui îi pasă de aşa ceva? Şi aşa, statul român se străduieşte prin toate mijloacele să descurajeze natalitatea şi să încurajeze pe de altă parte emigrarea românilor, mai ales a specialiştilor cu înaltă pregătire.
Printre “metode” utilizate în acest scop, enumăr: scăderea programată a nivelului de trai, salarii indecente pentru profesori, medici etc., conciedieri masive din rândul bugetarilor şi a celor care lucrează la regii de stat, fără programe de încurajare a creării unor noi locuri de muncă, nesiguranţa tot mai ridicată a locului de muncă – prin noul “cod al muncii”, reducerea ajutoarelor sociale si de şomaj, lipsa unor perspective mai bune pentru viitor ş.a.m.d.
A fost odată un ţăran sărac şi cinstit, român. El putea fi deopotrivă bulgar, bosniac, albanez, slovac, sau ucrainean, importante fiind, nu atât etnia, cât sărăcia. În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă munţi şi nouă ţări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia. Drept care, într-o bună zi, şi-a luat toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola şi gumă de mestecat. Ţăranul a gustat cu măsură din bucate şi, nerăbdător, şi-a spus păsul: “Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă pământ bun, ape limpezi, am şi păduri bătrâne. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut, aproape şapte-opt luni pe an. Ca să lucrez bine, aş avea nevoie de o pereche de încălţări. Sunt desculţ şi mi-e frig. Doar atât îţi cer”.
Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestora, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit: “Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg. Dar tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de firmă vestită. Ştiu eu?… Armani, Versace… Ţine de frig, de ploaie…”.
Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă spunându-şi: “Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic”. A trecut iarna şi, din gerurile ei cumplite, omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget – cel mic de la piciorul stâng – degerat. Apoi, vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi: “Sunt desculţ. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine”. Doamna l-a privit cu înţelegere şi căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nouă-nouţă, Steilmann. “Dacă-i pe degeaba, merită s-o iau”, îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac şi cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai şi, în afara altui deget de la picior – numai unul –, degerat şi amputat, omul n-a avut de suferit.
A urmat primăvara, vara şi, pe când frunzele s-au îngălbenit, ţăranul şi-a amintit de doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai şi cerut unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o bască. Totuşi nu s-a dat bătut. An după an a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat, sau cangrenat şi doctorul a trebuit să i le amputeze, spre a-i salva viaţa.
Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, şi-a dat seama de trebuinţe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou şi strălucitor, având douăzeci şi una de viteze şi baterii solare. Omul a mulţumit şi, întorcându-se în satul său, a stârnit cu maşinăria cea arătoasă mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceştia nu găsiseră mare lucru, dar plecaseră acasă cu saci întregi de băşti. Oameni cu frica de Dumnezeu, îi lăsaseră, totuşi, căruciorul.
În prag de iarnă, ţăranul s-a pomenit astfel fără bască. Aşezat comod în căruciorul său silenţios, a pornit iar cale de nouă munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uniuni şi i-a spus: “Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi, acum la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi”. Doamna l-a măsurat din cap până la brâu – că de acolo începea căruţul – şi, gânditoare, i-a spus: “Bade dragă, eu te înţeleg… Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări… Á propos… Aşa cum te văd de schilod, cred că nu poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască”.
La începutul lunii februarie, mai multe instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar din Bucureşti au demarat acţiuni “de familiarizare a tinerilor cu istoria minorităţilor sexuale”, arată un comunicat al organizaţiei ACCEPT, vârful de lance al propagandei homosexuale în România. “Sperăm ca acest eveniment să trezească interesul unui număr cât mai mare de oameni. În primul rând, pentru că este un eveniment cultural în care oamenii prezenţi, indiferent de orientarea lor sexuală, se bucură de lucrări de calitate şi de o atmosferă prietenoasă”, au punctat organizatorii de la ACCEPT pentru România Liberă.
Pe întreaga durată a lunii februarie, organizaţia non-guvernamentală ACCEPT sărbătoreşte luna istoriei LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali), prin care îşi propune “să schimbe mentalitatea oamenilor vizavi de minorităţile sexuale”. Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti şi Colegiul Naţional Bilingv “George Coşbuc” din capitală vor găzdui expoziţii care “prezintă istoria minorităţilor sub un aspect evolutiv, de la perioada comunistă, la anii 1990, marcaţi de lupta pentru abrogarea articolului 200 şi până în anii 2000, când minorităţile organizează evenimente precum Gay Fest şi Gay Pride”.
Evenimentul este finanţat de Comisia Europeană prin programul “Fundamental Rights and Citizenship”. Sursa: FrontPress.ro
Iranul a încetat să mai vândă petrol companiilor franceze şi britanice, a declarat duminică purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian al Petrolului, Alireza Nikzad, citat de site-ul oficial al instituţiei. Această măsură drastică a fost luată de republica islamică după ce Uniunea Europeană a decis impunerea de sancţiuni economice Iranului, la presiunea SUA şi Israelului. Iranul i-a convocat miercuri pe ambasadorii Franţei, Italiei, Spaniei, Greciei, Portugaliei şi Olandei pentru a le transmite intenţia sa de “revizuire” în scădere a exporturilor de petrol, transmite Mediafax.
Tot miercuri, Teheranul a avertizat că ar putea întrerupe exporturile de petrol către întreaga Uniune Europeană, dând asigurări că nu va face acest lucru deocamdată din raţiuni umanitare, din cauza condiţiilor meteo din Europa. Iranul extrage 3,5 milioane de barili de petrol pe zi şi exportă 2,5 milioane. Puţin peste 20 la sută din export se face către ţările Uniunii Europene, în principal către Italia, Spania şi Grecia. În ultima perioadă Iranul şi-a îndreptat exporturile de petrol, o componentă majoră a economiei naţionale, către ţări din Asia, pentru a evita consecinţele sancţiunilor economice occidentale. Astfel peste 60 la sută din exporturile petrolifere ale Teheranului au ca destinaţie China, Japonia, India şi Corea de Sud.
Pe de altă parte, guvernele Uniunii Europene au ajuns la un acord de principiu in ceea ce priveste interzicerea importurilor de petrol din Iran, insa nu au decis cand va fi pus in aplicare “embargoul”. Oficial, importurile de petrol iranian ar trebui să înceteze până la data de 1 iulie. În orice caz, nu e greu de prevăzut că acest lucru va duce la o explozie a preţului ţiţeiului, care se situeaza deja acum la 120 de dolari, un maxim al ultimelor 6 luni, conform publicaţiei Forbes. Nu e uşor de văzut de unde vor reuşi să găsească surse alternative de import, ţările europene care vor renunţa la importul de petrol iranian.
Chiar dacă România nu importă la ora actuală petrol din Iran, şi ţara noastră va fi direct afectată de aceste măsuri luate de UE. Fie şi numai prin faptul că preţul petrolului va creşte. Dacă ţinem însă cont de perspectiva sumbră şi tot mai probabilă a unui război declanşat de Israel şi SUA împotriva Iranului, lucrurile devin mult mai serioase. Mai ales că, în România există baze aviatice americane de unde ar putea fi lansate atacuri împotriva Iranului, ceea ce ne-ar pune în stare de război cu această ţară.
Unii comentatori susţin că numirea şefului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, ca premier, a fost făcută tocmai în perspectiva unui atac împotriva Iranului. Mihai Răzvan Ungureanu este etnic evreu, a fost membru CC al UTC in 1989, a fost bursier Soros, a studiat o perioada la Universitatea din Ierusalim, este membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, a întreţinut relaţii strânse cu ambasadoarea Israelului şi, ca ministru de externe, s-a “remarcat” prin cedarea moştenirii fundaţiei Emanuil Gojdu.
Rezumatul interventiei lui Nigel Farage (europarlamentar britanic cunoscut pentru euroscepticismul si opozitia fata de politicile oficiale antidemocratice al Bruxelles-ului) in cadrul sedintei Parlamentului European (15 februarie 2012):
- Premierul Papademos ca minte atunci cand afirma ca demonstratiile violente ar atenta la democratia greceasca este absurda, intrucat nici acum Grecia nu este condusa democratic, ci de un premier numit de eurocrati si de o troica, adica de trei oficiali care dicteaza grecilor ce sa faca si ce sa nu faca;
- „Daca as fi fost grec, as fi fost si eu pe strada, la proteste, incercand sa dau jos aceasta monstruozitate impusa oamenilor!”;
- „Papademos pretinde ca fara noul pachet de austeritate, nivelul de trai ar scadea dramatic. Daca s-ar fi uitat pe geam, ar fi vazut ca 50% din tineri sunt deja someri si ca economia se afla in recesiune accelerata de cinci ani continuu”;
- „Grecia este pusa la pamant si, daca e vorba de haos, n-ati vazut nimic inca. Aceste politici duc Grecia catre revolutie! Daca nu revin la drahma atunci (voi) veti fi responsabili de ceva cu adevarat oribil!”.
Analistul economic Ilie Şerbănescu, cunoscut pentru opiniile sale critice la adresa Uniunii Europene, este de părere că Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare este este injust şi nerealist şi doar statele care nu vor respecta interdicţiile pe care le conţine se vor mai putea dezvolta. “Tratatul este ademenitor, dacă nu chiar apetisant, ca soluţie pentru criza datoriilor şi chiar şi pentru problema euro, iar pentru România eu nu văd decât un singur motiv serios pentru acest pact fiscal, dincolo de teorii: dacă va fi mai mic deficitul va fi mai puţin de furat”, a afirmat miercuri Ilie Şerbănescu la dezbaterea organizată de PSD pe tema acestui document.
În opinia lui Şerbănescu, acest pact este “complet injust” pentru că Germania, de exemplu, s-a dezvoltat folosind instrumentul deficitului bugetar şi acum ea le interzice altor state acest lucru, scrie Agerpres. “Asta se numeşte colonialism. Apărarea economiei naţionale nu se mai poate. Ei (statele dezvoltate ale UE) au făcut-o 50 de ani, apoi s-a interzis. Vreau să atrag atenţia că singurele ţări care se mai dezvoltă sunt cele care nu respectă aceste interdicţii într-un fel sau altul, mai deştept sau mai puţin deştept”, a susţinut, în cadrul dezbaterii, Ilie Şerbănescu. Analistul a afirmat, de asemenea, că pactul este “complet nerealist”. “Ne speriem de el, dar nu va fi aplicat. În doi – trei ani va crea o asemenea austeritate şi cădere a economiei că va face foarte probabilă ruperea UE”, a opinat analistul economic.
În urmă cu trei luni, Ilie Şerbănescu a afirmat că “României îi este îndeajuns criza ei. Recesiunea de la nivel european nu va modifica cu nimic economia ţării, nu va aduce prea multe în plus. Suntem o anexă bananieră a Uniunii Europene. Ca de fiecare dată, se va transfera răul, nu binele’. Acesta a mai subliniat faptul că în România criza nu este o problemă politică, ci una economică, ţara noastră devenind practic o piaţă de desfacere, fără producţie şi capital autohton. ‘Criza nu este o problemă politică, ci una economică. Avem consum, dar nu avem producţie, avem importuri, dar nu avem exporturi. Din primele 100 de companii exportatoare, trei sunt româneşti. România nu are la ce să revină, pentru că nu există o economie‘, a precizat analistul.
Cu altă ocazie, economistul Ilie Şerbănescu a criticat şi politica băncilor cu capital străindin România, care îşi impun propriile interese în dauna statului român. “Nu poti sa obtii nimic cu banci straine. Esti la mana lor.”, a concluzionat Ilie Şerbănescu. De asemenea, într-un interviu prezentat pe acest site,
Ilie Şerbănescu a denunţat transformarea României într-o colonie a UE şi a FMI.
Principalul sindicat al poliţiei elene ameninţă că va solicita emiterea unor mandate de arestare pe numele membrilor delegaţiilor UE şi FMI, sub acuzaţia că aceştia propun măsuri de austeritate profund nepopulare, scrie ziarul The Guardian, în ediţia online, citat de Mediafax. Conform Reuters, Federaţia Poliţiei Elene îi acuză pe reprezentanţii Comisiei Europene (CE), Băncii centrale europene (BCE) şi ai Fondului Monetar International (FMI) de “şantaj, anularea în secret sau erodarea democraţiei şi suveranităţii naţionale” a Greciei. Sindicatul ameninţă că ar putea cere un mandat de arestare pe numele şefului delegaţiei FMI, Poul Thomsen.
Desigur, ameninţarea este pur simbolică, însă arată faptul că poliţiştii se solidarizează cu cetăteţii greci împotriva conditiilor drastice economice impuse din exterior de către FMI, BCE şi CE pentru acordarea unui nou împrumut care, în realitate, nu va face decât să îi înrobească şi mai mult pe greci. “Dat fiind că menţineţi această politică destructivă, vă avertizăm că nu puteţi să ne faceţi să luptăm împotriva fraţilor noştri. Refuzăm să stăm împotriva părinţilor noştri, fraţilor, copiilor şi altor cetăţeni care protestează cerând schimbarea acestor politici”, avertizează sindicatul poliţiştilor eleni. Scrisoarea îi este adresată şefului Misiunii BCE în Grecia, Klaus Masuch, şi fostului şef al al Misiunii CE Servaas Deroose.
Noi, românii, ar trebui să învăţăm din ceea ce se petrece în Grecia, fiindcă, deşi nu suntem în zona euro, ne îndreptăm exact în aceeaşi direcţie. Guvernantii au vândut în ultimii 22 de ani (pe nimic, dar contra unor “comisoane”) cam toată economia naţională – şi în perioada următoare vor vinde şi ce a mai rămas nevândut. Deja am intrat într-o spirală a datoriilor externe (statul se împrumută pentru a plăti dobânzile împrumuturilor anterioare) din care va fi practic imposibil să ieşim. Iar “planurile de salvare” pe care ni le vor propune liderii UE şi ai FMI vor reprezenta o distrugere a brumei de suveranităţi naţionale pe care o mai avem şi o scădere şi mai mare a nivelului de trai al populaţiei.
