Luni, 30 ianuarie 2012, 25 dintre cele 27 dintre tarile membre ale Uniunii Europene, printre care si Romania, au semnat un nou tratat de uniune fiscala. Tarile care nu au ratificat tratatul au fost Marea Britanie si Cehia. Printre altele, tratatul impune tarilor sa-si schimbe constitutiile si sa includa in ele obligativitatea ca deficitul bugetar sa nu fie mai mare de 3% din PIB. De asemenea, tarile membre vor fi obligate ca datoria publică să nu reprezinte mai mult de 60% din PIB. Tarile care nu vor respecta aceste cerinte, precum si altele, vor primi sanctiuni financiare. Tratatul urmeaza sa intre in vigoare pana in data de 1 ianuarie 2013. Mai multe detalii despre prevederile acestui tratat puteti gasi aici.
Desi decizia Marii Britanii de a nu participa la acest tratat era cunoscuta, a surprins oarecum decizia Cehiei. Premierul ceh Petr Necas a declarat luni seara, la Bruxelles, pentru presa cehă, că există semne de întrebare privind conţinutul tratatului, dar şi în ceea ce priveşte ratificarea pe plan intern, chestiuni care l-au împiedicat să se alăture celor 25 de state semnatare. “Nu am putut accepta acordul acum din cauza conţinutului şi, de asemenea, deoarece nu există claritate privind ratificarea şi termenele efective. Consider extrem de valoros faptul că tratatul a fost modificat astfel încât ne putem alătura şi în viitor“, a afirmat Necas.
Partidul Civic Democrat condus de Necas, fondat în anii ’90 de actualul preşedinte al Cehiei, Vaclav Klaus, cunoscut prin pozitiile sale eurosceptice, s-a împotrivit implicării organismelor UE în afacerile interne. Cehia nu a stabilit încă o ţintă de adoptare a monedei euro. Guvernul de la Praga a aprobat cu reticenţă săptămâna trecută un împrumut de 1,5 miliarde euro către Fondul Monetar Internaţional, acordat în cadrul pachetului european de consolidare a resurselor FMI pentru combaterea crizei din zona euro
Tratatele internaţionale încheiate de Cehia au nevoie de aprobarea lui presedintelui tarii, Vaclav Klaus, iar acesta a declarat că nu va semna pactul fiscal. Însă mandatul său se va încheia în luna februarie a anului viitor, probabil înainte de termenele care vor fi stabilite de UE pentru ratifciarea tratatului de către statele membre. Cehia, Polonia, Ungaria şi Slovacia au cerut, înaintea summit-ului UE de luni, ca statele membre din afara zonei euro să fie invitate la reuniunile oficialilor din zona euro. Liderii europeni au ajuns ulterior la un compromis – statele din afara zonei euro vor putea participa la unele summit-uri ale zonei euro, însă Necas nu s-a arătat mulţumit de soluţie.
Vrea să desfiinţeze zona euro. Apoi, să abolească spaţiul Schengen. Şi apoi, Fondul Monetar Internaţional. Se numeşte Marine Le Pen,iar cele mai proaspete sondaje arată că va intra în turul doi al alegerilor prezidenţiale din Franţa. Şi că ar obţine, indiferent împotriva cui ar candida, 37% din voturi.
Cu alte cuvinte, are şanse serioase de a deveni următorul preşedinte al Franţei, mai ales că şi-a pierdut „cel mai puternic adversar” – pe Dominique Strauss-Kahn. Talentul său oratoric cucereşte pe zi ce trece tot mai mulţi francezi. Are un limbaj simplu, incisiv, dar nu colorat precum al tatălui său.
E imaginea modernizată a Frontului Naţional, pe care îl consideră naţionalist, dar în niciun caz extremist.
Preşedinta Frontului Naţional, Marine Le Pen, spune că ne aflăm la capătul sistemului euro şi la capătul sistemului monetar internaţional. Ea crede că fiecare ţară Schengen trebuie să revină la propriile graniţe.
Care e soluţia pe care o aveţi în vedere pentru salvarea zonei euro?
Înainte de toate, euro e o alegere politică. Anumiţi oameni l-au creat, l-au reglementat şi astăzi spun că e un fel de fatalitate, o catastrofă naturală împotiva căreia nu se poate face nimic. Oamenii care au făcut această construcţie politică se confruntă astăzi cu eşecul ei absolut. Unii oameni din Franţa – şi ne putem mândri cu un Premiu Nobel pentru economie – au avertizat de la bun început că moneda nu era viabilă. Şi iată la ce am ajuns azi odată cu moneda euro – dăm tuturor bolnavilor din spital acelaşi medicament. Vedem limitele acestui sistem – la slăbirea căruia a contribuit extinderea UE – şi că a slăbit economia Europei şi a slăbit întregul organism care nu a mai putut să răspundă la criza financiară din 2008.
Zona euro este zona financiară cea mai slabă din lume, a intrat în criză chiar înaintea SUA şi se chinuieşte îngrozitor să iasă din ea. Azi, singura soluţie posibilă este să cerem tuturor statelor UE să contribuie la un fond european pentru a salva ţări care sunt în faliment. Şi atunci, fie mergem până la capăt cu logica pe care ne-o impune sistemul, şi deversăm miliarde pentru aceste ţări – ceea ce ne constrânge să împrumutăm bani altor ţări ca să-şi rezolve datoriile înainte de a le putea rezolva pe ale noastre (1.500 de miliarde în cazul Franţei), sau putem semna eşecul Europei şi să renunţăm în bloc la moneda euro, o ieşire pregătită. Euro e mort şi e mai inteligent să anticipezi ieşirea din zona euro, decât să te lovească. Consecinţele economice şi sociale ar fi incalculabile.
De altfel, chiar Comisia Europeană a spus zilele trecute că a salva această dogmă (euro) cu orice preţ e doar soluţia lui Sarkozy şi a unor membri ai Comisiei Europene. Dar Euro a dus la sfărâmarea popoarelor, la nebunia socială prin care trec Grecia şi Portugalia, Irlanda şi mâine probabil Spania. Se reduce considerabil sistemul de protecţie socială din aceste ţări, scad pensiile, ajutoarele de şomaj cu un rezultat eminamente negativ, care nu numai că nu permite acestor ţări să îşi revină economic, ci agravează situaţia. Nu putem merge mai departe de atât.
Chiar şi Germania ar putea decide într-o zi, pe cale democratică – pentru că mai există ţări democratice în Europa, chiar dacă Franţa nu este – să renunţe la euro, dacă vor decide că au strâns destul cureaua pentru a-i salva pe alţii. Ce mă deranjează pe mine e că în Franţa acest subiect e tabu, deşi există în majoritatea statelor UE. Dacă ridici problema euro aici, eşti acuzat imediat că eşti nebun şi eşti decredibilizat. Şi asta e singura soluţie, mai ales că euro este supraevaluat cu circa 35%. De altfel, nu suntem numai la capătul sistemului euro, ci şi la capătul sistemului monetar internaţional. Va trebui revizuit şi acesta în anii următori. Privilegiul exorbitant al dolarului e motivul de speculaţii masive în lume. Până în 2014, multe dintre statele europene îşi vor da seama că euro e lumina unei stele moarte.
Puteţi explica care e diferenţa dintre extrema naţionalistă şi extrema dreaptă?
Extrema dreaptă înseamnă refuzul sistemului electoral, adică a funcţionării democratice şi nu este cazul Frontului Naţional. De 40 de ani s-a supus procesului democratic şi nu a contestat rezultatele. Nu vrem să punem în aplicare un sistem totalitar, ci din contră. Propunem un sistem de referendumuri, adică suma democraţiei – recursul la popor atunci când e vorba de decizii privind viitorul, în domeniul economiei sau altele. Suntem pentru o republică a referendumului. Şi acestea trebuie respectate, pentru că până acum nu le-am respectat. Vă aduc aminte că la referendumul din 2005, referitor la Constituţia europeană, poporul a spus „nu”, dar tot a trecut în cele din urmă, cu ajutorul Parlamentului. Suntem şi pentru votul proporţional, adică ansamblul cetăţenilor să fie reprezentaţi în Adunarea Naţională (Camera Inferioară), adică opusul a ce doreşte extrema dreaptă. Extrema dreaptă are un discurs rasist şi nu e cazul nostru. Ansamblul programelor noastre se referă la naţionalitate, adică apartenenţa sau non-apartenenţa la naţiunea franceză. Preferinţa naţională nu se aplică în funcţie de origini, de culoarea pielii sau de religie, ci în funcţie de naţionalitate. Deci, sunteţi francez, aveţi prioritate pentru slujbă. E ce se întâmplă şi în Elveţia, şi în Maroc, şi nu comentează nimeni nimic. Dar imediat ce o propune Frontul Naţional, nu e bine.
Ce faceţi cu cei cu dublă naţionalitate?
Problema dublei naţionalităţi e extrem de dificilă, în principal din cauza imigraţiei pe care o suportă Franţa de 20 de ani. Conform unor surse algeriene, pentru că Franţa refuză să îi numere, există 4 milioane de franco-algerieni. E un privilegiu exorbitant pe care îl au aceşti oameni, de a apăsa pe două sisteme de securitate socială şi care pot participa la alegeri în două ţări. Am scris deja algerienilor, pentru că suprimarea naţionalităţii duble pentru aceşti oameni poate avea consecinţe importante în materie de politică externă. Şi dacă, de pildă, ar fi fost 4 milioane de franco-libieni, Franţa s-ar fi angajat în războiul din Libia? Nu mă opun să existe o dezbatere, cum a existat în Germania – să existe binaţionalitate cu ţările europene, dar să nu existe când e vorba de state terţe.
Ce diferenţă există între ţările europene şi restul?
Eu cred în Europa, cred că suntem europeni, cred în vitalitate şi în cultura comună a continentului european. Frontul Naţional nu este antieuropean, e un calificativ ce i-a fost lipit pentru că suntem contra Uniunii Europene, care este o construcţie politică pe care eu o consider totalitară. Greşit, suntem pentru Europa, dar o altă Europă decât cea care ne-a fost impusă.
Credeţi că în Franţa străinii nu ar trebui să aibă aceleaşi drepturi?
Prioritatea o acordăm francezilor pe piaţa muncii. Adică în condiţii de competenţe egale (n.r. – ale muncitorilor), trebuie preferat un francez. Evident, dacă nu există francez competent pentru o anumită slujbă, atunci ne putem întoarce spre un străin. Dar e vorba de a rezerva cea mai mare parte a drepturilor sociale pentru francezi. Ideea e simplă şi se aplică în multe state din lume. În Franţa există cinci milioane de şomeri, 18 milioane de francezi săraci şi un sfert dintre francezi care nu se mai îngrijesc corect pentru că nu mai au mijloacele. În situaţie de criză, solidaritatea naţională trebuie să se concentreze pe compatrioţii noştri, ceea ce nu înseamnă că interzicem străinilor să vină sau că îi urâm. E bunul-simţ de a vedea eforturile celor care muncesc.
“Preferinţa naţională nu se aplică în funcţie de origini, de culoarea pielii sau de religie, ci în funcţie de naţionalitate. Deci, sunteţi francez, aveţi prioritate pentru slujbă.”
“Frontul Naţional nu e antieuropean. E un calificativ ce i-a fost lipit pentru că suntem contra Uniunii Europene, care e o construcţie politică pe care eu o consider totalitară.”
„Sunt efectiv împotriva Schengen”
Deci nu vă opuneţi imigraţiei legale?
Ba da, mă opun, de vreme ce avem cinci milioane de şomeri. Eu contest faptul că nu mai putem decide cine intră la noi în ţară. Nu mai putem primi imigranţi: prin definiţie nu vor găsi de muncă, pentru că există aici 5 milioane de şomeri. E şi infect pe planul moral să mergem (n.r. companiile) în ţări sărace pentru a găsi mână de lucru ieftină, scăzând astfel nivelul salariilor din Franţa. E ceea ce s-a întâmplat cu imigranţii africani din Franţa. UE încurajează imigraţia sperând că va scădea nivelul general al salariilor şi că Europa va fi competitivă cu China. Dar nu vom putea concura niciodată China, decât dacă vom trăi precum chinezii. Decât dacă vom trăi în fabrici şi vom munci 15 ore pe zi, dacă ne vom pune copiii să muncească de la cinci ani şi vom trăi cu 50 de euro pe lună.
Dacă deveniţi preşedinte, veţi scoate Franţa din zona euro?
Voi încerca să conving restul statelor europene să accepte o ieşire concertată. Cred că întrebarea corectă e dacă va rezista construcţia europeană după prăbuşirea euro. Şi cred că nu, pentru că totul s-a făcut în jurul monedei unice. Deci Europa va trebui re-muncită.
Cunoaşteţi politica preşedintelui Sarkozy faţă de România şi Bulgaria apropo de Schengen. O veţi menţine, o veţi schimba?
Sunt efectiv împotriva Schengen. Cred că fiecare ţară trebuie să-şi poată controla graniţele, indiferent că e vorba de oameni, de capital sau de bunuri. E adevărat atât pentru România şi Bulgaria cât şi pentru restul statelor UE. Am văzut însă şi cacealmaua lui Sarkozy în povestea cu rromii. Câţiva oameni au avut curajul să denunţe această operaţiune care a constat în aducerea de camere, microfoane, pentru a expulza câţiva rromi. Am denunţat-o şi eu. Şi am spus că legea trebuie aplicată tuturor, nu doar rromilor. Şi atunci ce se întâmpă cu afganii care sunt în taberele din Pas de Calais şi se înmulţesc pe zi ce trece? Şi ei sunt în situaţie ilegală. Apoi, suntem şi într-o situaţie absurdă: dăm bani unor oameni ca să plece în ţara lor, ştiind bine că peste o zi, o lună sau un an se vor întoarce. Apoi, instaurarea Schengen a avut efecte nefaste şi asupra luptei împotriva terorismului şi drogurilor. Deci sunt pentru întoarcerea fiecărei ţări la propriile graniţe.
Ce ar rămâne din această Europă unde nu mai există Schengen, euro..?
Ar exista multe lucruri care ar lega naţiunile. Acum 20 de ani nu era Evul Mediu, existau schimburi comerciale între ţări. Din contră, de la introducerea euro lucrurile s-au schimbat în rău. Franţa avea excedent atunci. Acum are deficit. UE e singurul spaţiu care a refuzat să se protejeze, alte zone au făcut asta. Franţa a pierdut milioane de locuri de muncă din cauza ţărilor care au un nivel foarte scăzut al costului de producţie. Dacă voi câştiga alegerile, voi reintroduce „frontierele” ţinând seama de un plan de reindustrializare a Franţei. Pentru că dacă vreau să interzic importul anumitor produse din China, trebuie să fiu sigură că acestea se fabrică deja în Franţa. Azi au căzut Portugalia şi Grecia, mâine poate cădea Italia sau Spania. Până unde să se sacrifice unele state pentru a salva altele?
În această lume „nouă”, ce rol ar avea FMI?
FMI nu mai e ce era la crearea sa – un organism care să salveze un stat aflat în dificultate economică, dar care lăsa acel stat să-şi păstreze suveranitatea economică. Azi a devenit un organism care acţionează în interesul pieţelor financiare (internaţionale). E un „portărel” care îţi intră în casă şi spune: o să-ţi vinzi canapeaua, frigiderul, pentru că nu mă interesează decât să-mi recuperez banii. De asta spun că FMI trebuie să dispară. Statul trebuie să-şi redobândească rolul.
Ce ar trebui să se întâmple cu fondurile de coeziune date statelor UE din est?
Am ajuns în situaţia în care-l dezbrăcăm pe Paul ca să-l îmbrăcăm pe Paul. E întotdeauna bine pentru statele care primesc aceşti bani. Dar UE are în vedere din nou extinderea spre est, iar creşterea derizorie a zonei euro nu mai permite asta.
“Nu mai putem primi imigranţi: prin definiţie, nu vor găsi de muncă, pentru că există aici 5 milioane de şomeri.”
„Trebuie renegociate tratatele europene”
Dar pentru asta vor trebui schimbate principiile Uniunii Europene.
Pentru tot ce vreau să fac vor trebui schimbate principiile Uniunii Europene. Trebuie rengociate tratatele – Schengen şi alte reguli. Am fost acuzaţi de rasism, fascism, islamofobie. Suntem opozanţi ai sistemului şi sistemul încearcă să ne decredibilizeze. Nu e nimic nou în diabolizarea adversarului. Rolul meu e să arăt francezilor şi lumii că Frontul Naţional nu e un partid extremist. Respectăm regulile democratice.
Nu credeţi că această diabolizare e şi din vina fostului preşedinte al partidului (Jean Marie Le Pen)?
Recunosc că în cei 15 ani de parcurs politic au existat şi stângăcii. Dar au existat stângăcii multe şi în alte părţi ale spectrului politic. A existat o voinţă de a denatura, de a construi o imagine deformată a FN. Atunci când Jacques Chirac a spus că imigranţii au o duhoare insuportabilă şi că fac un zgomot infernal, nimeni nu a vorbit de asta. Iar FN nu a fost implicat nici în scandaluri financiare, nici de altă natură şi nu a fost lăudat pentru asta. Acum a sosit vremea ca FN să nu mai fie apreciat în funcţie de prejudecăţi, ci de programul său.
Care este poziţia faţă de muncitorii legali care vin în Franţa din estul Europei, acum, că acordurile au fost modificate?
După ce vom pune în aplicare principiul de preferinţă naţională, muncitorii legali nu au de ce se teme de Frontul Naţional. Dacă nu sunt în şomaj. Le vom acorda o perioadă de graţie. Dacă vii într-o ţară ca străin să munceşti şi rămâi şomer, după 6 sau 8 luni îţi vom explica că de vreme ce ai venit să munceşti şi nu ai găsit o slujbă, nu îţi putem asigura subzistenţa. Va trebui să te întorci în ţara de origine.
Noua Europă pe care o doriţi se întinde mai mult spre est?
Ce vrem noi e o Europă a naţiunilor suverane, care să nu fie obligate să aplice, ca acum, tot felul de directive europene şi mai ales fără a consulta voinţa poporului. Trebuie să avem suveranitate monetară şi bugetară, nu să ne fie impus bugetul de Uniunii Europene. Apoi, suveranitate teritorială, pentru că fiecare ţară trebuie să decidă pentru ea cine intră şi cine rămâne pe teritoriul său. În fine, suveranitate legislativă – unele directive sunt contrare legilor franceze şi chiar Constituţiei. Remarc de altfel că atunci când un tratat e contrar Constituţiei germane, schimbăm tratatul dar că atunci când tratatul e contrar Constituţiei franceze, schimbăm Constituţia franceză. În acest sens, Europa poate merge încă mult spre est. De Eliza Frâncu – Adevarul
Dupa caderea comunismului in 1989, Republica Ceha a dorit sa devina o tara europeana normala cat mai rapid cu putinta, asta dupa ce a fost exclusa din procesul de integrare timp de 41 de ani, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Singurul mod pentru a atinge acest obiectiv a fost acela de a deveni o tara membra a UE. Nu am avut alta sansa, dar pe de alta parte, experienta comunista era prea “proaspata”. Am vrut sa fim liberi si n-am vrut sa ne pierdem libertatea si suveranitatea castigate atat de greu. Prin urmare, multi dintre noi am dorit o integrare europeana mai slaba, si ne-am opus ideei de uniune politica europeana. Oameni ca mine au inteles de la bun inceput ca ideea unei monede unice europene e periculoasa si va duce la o centralizare nedemocratica a Europei. Pozitia mea a fost clara: in ciuda rezervelor, trebuia sa obtinem statutul de tara membra a UE, dar in acelasi timp sa ne opunem adoptarii monedei euro.
Ca un critic constant al ideei unei monede unice europene, nu m-am bucurat de problemele actuale din zona euro, deoarece consecintele lor sunt la fel de serioase pentru toate tarile UE, indiferent daca sunt sau nu in zona euro. Chiar si propagandistii entuziasti ai monedei euro vorbesc acum despre posibilul colaps al intregului proiect. Termenul “colaps” are cel putin doua intelesuri. Primul e acela ca proiectul zonei euro nu a reusit sa aduca beneficiile pe care se presupunea ca le-ar aduce. Propaganda a prezentat moneda euro ca o binefacere, ce va duce la accelerarea cresterii economice, va reduce inflatia si va proteja tarile membre de orice fel de socuri financiare externe.
Asta nu s-a intamplat. Dupa stabilirea zonei euro, cresterea economica a statelor membre a scazut, astfel ca s-a largit distanta fata ratele cresterii economice ale unor tari ca SUA si China. Dealtfel, cresterea economica in Europa a fost scazuta inca din anii 1960, ca urmare a implementatii “statului paternalist”, bazat pe ajutoare sociale, taxe ridicate si scaderea motivarii muncii. Conform datelor oficiale ale Bancii Centrale Europene, rata anuala medie de crestere in zona euro a fost 3,4% in anii 1970, 2,4% in anii 1980, 2,2% in anii 1990 si doar 1,1% in perioada 2001-2009, de cand a fost adoptata moneda euro.
Nici macar convergenta ratelor de inflatie nu a avut loc. S-au format doua grupuri de state in zona euro: cele cu o inflatie scazuta (incluzand cele mai multe din vestul si nordul Europei) si cele cu inflatie ridicata (incluzand Grecia, Spania si Portugalia). De asemenea, balanta de plati externe a crescut. Sunt tari in zona euro in care exporturile sunt mai mari decat importurile, dar si cele in care situatia e contrara. Evident, acestea din urma sunt cele cu o inflatie ridicata. Asta nu are nimic de-a face cu criza economica globala. Aceasta criza nu a facut decat sa expuna si sa exacerbeze aceste probleme economice ascunse.
In primii zece ani de functionare, zona euro nu a dus la nici un fel de omogenizare a economiilor tarilor membre. Zona euro, care cuprinde 16 tari din UE, nu reprezinta o “zona optima pentru o moneda unica”, asa cum e definita in manualele de economie. In realitate, decizia de a impune moneda euro a reprezentat o decizie pur politica, dupa cum a recunoscut chiar si un fost inalt oficial al Bancii Centrale Europene, Otmar Issing. In asemenea conditii, in mod inevitabil, costurile stabilirii si mentinerii monedei euro sunt mai mari decat beneficiile. De fapt, costurile mentinerii monedei euro sunt mult mai mari decat au fost costurile introducerii acesteia. Acest fapt este usor de explicat.
Ratele de schimb din tarile membre reflecta situatia initiala din 2001 cand a fost adoptata moneda euro. Intre timp insa, din cauza performantelor diferite ale tarilor din zona euro, efectele unei monede unice au devenit tot mai vizibile. Pe “vreme buna”, nu au aparut probleme vizibile. Insa odata cu criza, lipsa de omogenitate s-a manifestat foarte clar. Sa ne gandim la cazurile Greciei, Spaniei si Portugaliei. In concluzie, eu indraznesc sa spun ca, in calitate de proiect care sa aduca beneficii economice considerabile tarilor membre, zona euro a esuat!
Al doilea inteles al termenului de colaps este acela de posibila distrugere a zonei euro ca institutie! Eu cred insa ca acest lucru nu se va intampla. Prea mult capital politic a fost investit in creearea monedei euro si in rolul sau de “ciment” pentru crearea unui suprastat european, pentru ca euro sa fie abandonat atat de usor. Moneda euro va continua sa existe, dar cu un pret economic tot mai ridicat. Va aduce pierderi mari si tarilor UE care nu fac parte din zona euro, cum ar fi Cehia.
Cantitatea imensa de bani pe care o va primi Grecia, de exemplu, poate fi impartita intre locuitorii din zona euro; fiecare persoana isi poate calcula “contributia” la salvarea economiei elene. Totusi, consturile reale (mai ales cele indirecte) sunt mult mai mari decat un non-economist isi poate imagina. Nu ma indoiesc ca, din motive politice, acest pret va fi platit de cetatenii din zona euro, dar acestia nu vor afla niciodata cat de mult ii costa de fapt moneda euro.
Mecanismul care va salva uniunea economica monetara il reprezinta transferul tot mai mare de bani de la tarile mai bogate catre cele cu probleme economice si financiare. Totusi, asemenea transferuri masive sunt posibile doar in interiorul unui stat national, ceea ce UE, sau zona euro, nu este. Doar intr-un stat national exista un sentiment de solidaritate suficient de puternic intre cetateni care sa-i determine sa accepte sacrificiile pe care le impun asemenea masuri. Germania reunita reprezinta un exemplu excelent – in primii ani de dupa reunificare, transferurile financiare inter-germane anuale erau echivalente cu suma necesara actualmente pentru salvarea Greciei. In urma cu 20 de ani, eu eram ministru de finante al Cehoslovaciei, care atunci era pe punctul de a se desparti. Motivul esential pentru aceasta despartire l-a constituit lipsa unei solidaritati mutuale intre Cehia si Slovacia.
UE trebuie sa decida daca va creste centralizarea politica. Cei mai multi cetateni europeni nu vor acest lucru, deoarece stiu ca asta va duce la diminuarea libertatilor lor si la scaderea nivelului de trai. Totusi, politicienii se pare ca vor face acest lucru indiferent de dorinta celor care i-au votat. Recentele negocieri de la Bruxelles – in spatele usilor inchise – privind ajutorul acordat Greciei, arata ca acolo nu exista democratie reala. Tandemul Germania-Franta si-a impus practic decizia celorlalte tari din zona euro.
Este evident ca masurile recente propuse pentru “salvarea” monedei euro (cum ar fi creearea unui fond de “solidaritate” in valoare de 750 de miliarde de euro) nu reprezinta o salvarea pe termen lung a economiei UE. O asemenea salvare s-ar putea realiza doar printr-o restructurare radicala a sistemului social-economic european. Cehia a trecut printr-un astfel de proces dureros in urma cu 20 de ani, ca urmare a “revolutiei de catifea”. Cu 15 ani in urma, glumeam, spunand ca ar trebui sa incepem o “revolutie de catifea” si in UE. Acum asta nu mai pare o gluma. Din pacate.
Cehia nu a gresit prin faptul ca a evitat sa intre in zona euro. Ma bucur ca nu suntem singurii care au adoptat aceasta viziune. Fostul guvernator al bancii centrale a Poloniei, Slawomir Skrzypek, a declarat cu putin timp inainte de a muri in accidentul aviatic de la Smolensk, ca “Polonia a putut sa profite din flexibilitatea ratei de schimb a monedei nationale (zlot) ceea ce i-a permis sa-si accelereze cresterea economica si sa-si diminueze deficitul de cont curent fara a creea inflatie“. El a mai adaugat de asemenea ca “in deceniul de existenta al monedei euro, tarile membre si-au pierdut drastic competitivitatea
economica“. Nu mai e nimic de adaugat la asta.
Enoch Powell (1912-1998), a fost un politician britanic conservator, ministru al sanatatii in perioada 1960-1963. Enoch Powell a devenit faimos prin discursul sau din 1968 intitulat “rauri de sange” in care a criticat politica imigrationista a guvernului britanic. Previziunile facute atunci si-au dovedit, din pacate, justetea la 40 de ani.
Enoch Powell a fost si un opozant al aderarii Marii Britanii la Piata Comuna, devenita acum UE. Intr-un discurs din 1976, el a prezentat cu acuratete tenditele Pietii Comune de a deveni un superstat european. Mai multe date despre aceast politician britanic remarcabil, si totusi putin cunoscut, puteti gasi aici.
Presedintele BNP (British National Party), Nick Griffin, membru al Parlamentului European, a declarat recent ca UE ar trebui sa ia masuri mai drastice impotriva imigratiei ilegale, mergand pana la a scufunda cateva vase folosite de imigranti! “Mai devreme sau mai tarziu, singura măsură care va opri imigraţia – şi va impiedica numeroase persoane originare din Africa subsahariană să moară pe calea spre Europa – este să fii dur cu cei care vin”, a spus el. “Sincer, ar trebui să scufunde cateva ambarcaţiuni”, a subliniat Griffin, referindu-se la funcţionarii UE implicaţi in combaterea imigraţiei ilegale. Griffin a negat totuşi că ar vrea ca cineva să moară. “Ar putea lansa o plută de salvare, iar imigranţii ilegali s-ar putea intoarce in Libia”, a spus el.
Presedintele BNP a mai declarat că va susţine orice responsabil ce va propune măsuri de acest gen şi că se opune politicilor care duc la acceptarea imigranţilor ilegali in UE. “Mai devreme sau mai tarziu, Europa va trebui să-şi inchidă frontierele, altfel va fi copleşită de Lumea a treia”, a subliniat el. In 2008, mai mult de 67.000 de persoane au trecut Mediterana pentru a incerca să intre in Europa, dintre care jumătate au ajuns prin Italia şi Malta.
Nick Griffin s-a referit si la problema tiganilor romani din Marea Britanie, declarand ca Regatul Unit “are o problemă cu infracţiunile ţiganilor români”. Ne amintim cu totii de stirile alarmiste privind asa-zisele “atacuri rasiste” indreptate impotriva “romanilor” din Irlanda de Nord. In realitate, “romanii” respectivi erau de fapt tigani certati cu legea care ii exasperasera in prealabil pe localnici, care n-au avut alta sansa decat sa riposteze.
Liderul BNP a precizat într-un interviu pentru postul de televiziune Channel 4, că există “două feluri de ţigani în Marea Britanie”, unii care s-au adaptat complet şi care s-au stabilit aici de generaţii, “dar, pe de altă parte, există nomazi, în principal din Irlanda de Nord, şi ţiganii cerşetori şi hoţi de buzunare din Londra. Şi deşi elita liberală ar putea spune că este politic incorect să spui acest lucru, eu am să spun că în rândul acestora există un nivel ridicat al infracţionalităţii”, a spus Griffin.
Griffin a declarat, de asemenea, că în opinia sa “nu există loc în Europa pentru islam”, deoarece “valorile occidentale, libertatea de exprimare, democraţia şi drepturile pentru femei sunt incompatibile cu islamul, care este un cancer ce devorează libertăţile, democraţia şi drepturile noastre acordate femeilor, şi trebuie făcut ceva în acest sens”. El a precizat că opinia sa este împărtăşită de unul dintre reprezentanţii partidului de nationalist flamand, Vlaams Belang, care ar fi declarat că este “nevoie de o chimioterapie globală împotriva islamului pentru a salva civilizaţia“.
* Stiati ca peste 80.000 de legi si reglementari aplicabile in Uniunea Europeana sunt decise exclusiv de catre fuctionarii Comisiei Europene, ne-alesi si care nu dau socoteala in fata nimanui, cu atat mai putin a alegatorilor? Spre exemplu, acesti birocrati decid pana si marimea capsunilor care se pot vinde in Romania!
* L-ati ales cumva pe comisarul european din partea Romaniei? Nu? Si vi se pare firesc acest lucru? Stiti macar cine este si cu ce se ocupa?
* Stiati ca democratia parlamentara este respectata la nivelul UE doar pentru adoptarea a cel mult 10% din directivele europene – varful aisbergului? Spre exemplu, in 2008, au fost emise in total 1799 de directive europene. Dintre acestea, 1263 au fost adoptate de functionarii Comisiei Europene in spatele usilor inchise. Alte 404 au fost decise doar de Consiliul de Ministri al UE si doar 132 au fost adoptate de Consiliul de Ministri si Parlamentul European, impreuna. Doar o singura lege a avut nevoie de sprijinul unui vot majoritar in Parlamentul European (in procedura asa zisa “a treia citire”) pentru a fi adoptata.
* In 2008, cele mai multe guverne din tarile membre au acceptat fiecare lege care li s-a servit de la Bruxelles. Sapte tari (Austria, Belgia, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania) au votat impotriva la cate o lege fiecare.
Atunci, la ce mai sunt bune Parlamentul European si parlamentele nationale?
Exemple precum cele de mai sus ar putea fi date cu zecile, daca nu cu sutele, iar cititorii constanti ai saitului www.eurosceptic.ro au avut ocazia sa afle si sa se minuneze cum democratia este doar o vorba goala pentru structurile de conducere si reprezentare ale Uniunii Europene!
Desigur ca nu suntem singurii care au remarcat aceste neajunsuri. In sprijinul celor nemultumiti si dornici de o schimbare vine si Anthony Coughlan, Presedintele Fundatiei pentru democratie in UE, care ne-a trimis urmatoarea invitatie:
Dragi prieteni ai democratiei,
Este timpul sa punem intrebari fundamentale privind lipsa de democratie din Uniunea Europeana si sa facem propuneri prin care sa remediem acest neajuns. Va punem la dispozitie documentatie pe cinci teme de interes major: democratia, responsabilitatea in fata alegatorilor, transparenta, principiul subsidiaritatii si problema salariilor oficialilor UE. Pe toate le puteti gasi pe site-ul nostru, http://euABC.eu.
Puteti utiliza fara restrictii toate informatiile de pe euABC. Veti gasi acolo explicatii pentru peste 1200 termeni legati de UE, multe stiri si mii de legaturi utile. Mai mult chiar, avem si o tombola pentru o excursie la Bruxelles sau Strasbourg.
Site-ul este redactat, printre altii, si de Jens-Peter Bonde, fost membru al Parlamentrului European intre 1979 si 2008 si fost presedinte al EUD (Alianta pentru o Europa a Democratiilor).
Anthony Coughlan
Presedinte
Fundatia pentru Democratie in UE
Cetatenii batranului continent s-au saturat din ce in ce mai mult de elita neocomunista de la Bruxelles si de societatea multicultural dezvoltata pe care aceasta vrea sa le-o impuna cu de-a sila. Acest lucru se vede si din intentia tot mai multor cetateni de a vota partide eurosceptice si nationaliste la alegerile europarlamentare de duminica viitoare.
Majoritatea britanicilor care vor vota la europarlamentare (circa 19%) vor opta pentru Partidul Independenţei (UKIP), care militează pentru ieşirea Marii Britanii din UE şi pentru o abordare mai dură a problemei imigraţiei. Partidul Naţional Britanic, ce a promis „locuri de muncă britanice pentru britanici” şi a avertizat asupra pericolului ca „80 de milioane de turci prost plătiţi să invadeze Marea Britanie”, va obţine şi el cel puţin un loc pentru PE. Campania împotriva aderării Turciei la UE („Nu Turciei în Europa”) va aduce şi nationaliştilor bulgari din Ataka cel puţin patru locuri de europarlamentar.
Partidul Libertăţii din Olanda (condus de charismaticul om politic Geert Wilders) va câştiga două sau chiar trei mandate, în timp ce partidul cu nume omonim din Austria (al cărui slogan de campanie a fost „Vestul în mâinile creştinilor”) va atrage până la 19% din intenţiile de vot, ceea ce înseamnă două sau trei locuri în viitorul PE. Şanse la măcar un mandat are însă şi un alt partid de nationalist austriac – Alianţa pentru Viitorul Austriei. In Romania, PRM ar putea trimite cel putin 2 sau 3 europarlamentari la Bruxelles.
In urma popularitatii tot mai mari a mesajelor eurosceptice si nationaliste, si unele partide “de sistem” au adoptat o retorica asemanatoare (ramane de vazut daca nu e altceva decat o propaganda electorala). Astfe, Partidul Conservator din Marea Britanie al lui David Cameron a înfiinţat un nou grup antifederalist în cadrul PE, împreună cu conservatorii polonezi (Partidul Dreptate şi Justiţie – PiS) şi dreapta liberală cehă (ODS). „Vrem să ne detaşăm de o Uniune Europeană birocratică, cheltuitoare şi concentrată asupra ei înseşi. Astăzi, popoarele europene aspiră la o Uniune Europeană a statelor naţionale, şi nu la Statele Unite ale Europei”, a explicat Cameron.
Fara legatura cu cele discutate mai sus, o figura aparte o aduce un asa-zis Partidul al Piraţilor din Suedia care va atrage votul tinerilor prin promisiunea de a milita pentru eliminarea copyright-ului online şi preţuri mai mici pentru CD-uri. In aceeasi nota comica, candidata independenta Elena Basescu a promis ca va sustine legalizarea marijuanei. Cine stie, cunoaste!
La invitatia organizatorilor, Asociatia Altermedia va participa la Prima Conventie a “Libertas”, un nou partid politic ce-si propune sa devina “o miscare paneuropeana, dedicata crearii unei Europe noi, democratice, responsabile si deschise”. Conventia va avea loc la Roma, vineri 1 mai.
Libertas va fi un partid al cetatenilor in primul rand, opus birocratiei sufocante si tendintelor autoritare si antidemocratice ale institutiilor europene, citim in prezentarea disponibila la www.libertas.eu. Libertas crede ca Uniunea Europeana trebuie construita “incepand de la cetateni; nu de la elite in jos.”
“Noi credem ca Uniunea Europeana are un potential nelimitat. Este unul din cele mai de succes proiecte din istoria lumii. Dar si-a pierdut scopul initial. Fondatorii ei au dorit [...] o Europa pentru oamenii ei si formata din oamenii ei. Guvernarea de altadata a Uniunii, onesta si inclusiva, a devenit iresponsabila, intunecoasa, antidemocratica. Tratatele propuse recent ar mari si mai mult golul dintre elitele dominante [...] si cetatenii Europei. Si inca mai lamentabil, cand acele Tratate au fost respinse de catre cetatenii Frantei, Olandei si Irlandei, vointa democratica a oamenilor nu a fost respectata.
Acest lucru trebuie sa se schimbe. Uniunea Europeana trebuie sa se reintoarca la oamenii sai.”
Libertas solicita printre altele si organizarea de referendumuri in toate tarile UE, pentru aprobarea tratatului constitutional unional sau a echivalentelor acestuia.
Partidul este finantat exclusiv din donatii ale cetatenilor Uniunii si va prezenta candidati la alegerile europarlamentare din iunie 2009, in cateva tari ale UE.
Fondatorul si presedintele noului partid politic este irlandezul Declan Ganley, cunoscut pentru proeminenta implicare in campania de respingere a tratatului de la Lisabona in tara sa, singura de altfel care a organizat un referendum pe aceasta tema.
Altermedia si Eurosceptic.ro va vor oferi o corespondenta de la acest eveniment si o evaluare dintr-o perspectiva eurosceptica a obiectivelor si sanselor Libertas. Ramaneti cu noi!
Video: Lansarea Libertas in Olanda – 15 aprilie 2009
Potrivit unui raport al organizatiei Open Europe, Comisia Europeana aloca 2,4 miliarde de euro anual diverselor tipuri de propaganda, precum lobby, publicitate, burse sau materiale promotionale. O importanta parte din aceste fonduri sunt cheltuite pentru propaganda pe Internet.
Eu Tube, canalul sponsorizat de UE de pe site-ul YouTube, a esuat lamentabil, dupa ce, in pofida unui buget spectaculos, nu a reusit sa atraga decat un numar foarte redus de vizitatori. La un an si jumatate de la aparitia EU Tube, majoritatea vidoclipurilor postate pe website au fost vizionate doar de cateva zeci de persoane, iar numarul abonatilor a ajuns la 7.463, si respectiv putin peste 1,8 milioane de accesari, in conditiile in care in Uniunea Europeana traiesc circa o jumatate de miliard de persoane.
Creatii precum videoclipul ‘euro-rap‘ care foloseste un limbaj suburban pentru a-i convinge pe tinerii vizitatori ca trebuie sa faca parte din UE au fost caracterizate drept “penibile” sau “propaganda nazista pe muzica agresiva”. Un internaut a descris astfel filmuleţul: „E ca un film de propagandă al Tineretului Hitlerist cu muzică agresivă. Să fim parte la ce? La distrugerea naţiunilor noastre, a patriilor şi a securităţii, pentru ca bogaţii să ne poată poseda şi controla? Mai-mari ai UE, să vă ia dracu’!”.
De asemenea, celebrul filmulet “Film lovers will love this eutube” poate fi caracterizat cu blandete drept erotic, prezentand mai multe cupluri “in actiune”, inclusiv unele cupluri homosexuale, fireste, pentru a promova “diversitatea” si “toleranta”! Altă producţie video similara, cu un mult mai mic succes, a fost un filmuleţ cu o piesă de şah şi un prezervativ, pentru a promova „sexul protejat”.
În condiţiile în care UE are circa 500 milioane de cetăţeni, dintre care destui au acces la internet, numărul de accesări avut de unele filmuleţe, de ordinul câtorva zeci, este ridicol. Sub 80 de accesări aveau filmuleţele „Controlul folosirii substanţelor chimice în Europa” (Controlling the Use of Chemicals in Europe), respectiv „Drepturi mai bune pentru lucrătorii temporari” (Better Rights for Temporary Workers), au remarcat analiştii Open Europe.
În suma estimată de 2,4 miliarde de euro, analiştii Open Europe au inclus toate cheltuilelile instituţiilor europene în materie de comunicare – pentru purtători de cuvânt, campanii de lobby şi campanii publicitare. În această sumă sunt cuprinşi si banii destinaţi burselor europene, etichetate de OE drept o formă de propagandă, dar şi cei cheltuiţi cu cele circa un milion de broşuri tipărite anual, şi nenumărate baloane, pixuri şi alte materiale promoţionale.
Respingerea Constituţiei europene de către cetăţenii din Franţa şi Olanda (în 2005) şi a Tratatului de la Lisabona, de către Irlanda (în 2008) a sporit cheltuielile publicitare ale UE, consideră Open Europe. Organizaţia britanică critică modul „unilateral” în care se prezintă informaţiile din materialele promoţionale, care prezintă UE drept „o poveste de succes remarcabilă”, care ar oferi „tuturor o viaţă mai bună”, în timp ce piaţa unică ar fi „o formulă câştigătoare”.
Pe lângă soarta Tratatului de le Lisabona – respins, la referendum, de irlandezi, şi încă neratificat de Parlamentul Cehiei – oficialii UE sunt “îngrijoraţi” de lipsa de informare a cetăţenilor privind scrutinul europarlamentar de anul viitor, care se va desfăşura simultan în 27 de state. Un ultim eurobarometru dinainte de Crăciun arăta că cetăţenii UE ştiu prea puţine despre Euroalegeri. De pildă, numai 2% dintre britanici ştiu că, la începutul verii viitoare, trebuie să-şi desemneze reprezentanţii pentru Parlamentul European! Oare cati dintre romani stiu sau ii intereseaza “alegerile ieuropene”, odata ce la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 s-au prezentat putin peste o treime din alegatori! (Faptul ca la alegerile europarlamentare din 2007 au participat 25% dintre alegatori se explica doar prin faptul ca, simultan cu respectivele alegeri, a avut loc un referendum.)
„Contribuabilii nu ar trebui să suporte nota de plată pentru zadarnice exerciţii de propaganda care să ne facă să iubim UE. Uniunea Europeană are nevoie de o reformă urgentă şi radicală şi nu de campanii scumpe destinate îmbunătăţirii imaginii” – Lorraine Mullally, director al Open Europe, ONG eurosceptic din Marea Britanie.
Ideea de reinfiintare a unei aliante nationaliste in cadrul Parlamentului European a prins din nou contur saptamana trecuta atunci cand presedintele Partidul National Britanic (BNP), Nick Griffin, a efectuat o vizita in Ungaria si Cehia. Domnul Griffin a fost invitat in aceste doua tari de catre liderii unor partide radicale de dreapta, care la randul lor au efectuat vizite in Marea Britanie la inceputul acestui an.
Fragilul grup parlamentar s-a prabusit dupa ce cinci membri romani, membri PRM, s-au retras din cauza unor neintelegeri cu reprezentantii Italiei. Astfel alianta s-a destramat, nemaifiind intrunit numarul minim de parlamentari pentru realizarea unui grup identitar de sine statator. Insa mai nou Nick Griffin incearca sa aduca iar impreuna diferite grupari nationaliste din tari precum Ungaria, Cehia, Belgia, Austria si Italia.
Winston Pickett, directorul noului creat Institut European de Studii ale Antisemitismului Contemporan, a declarat ca turul european facut de Griffin a avut un mare succes in Ungaria, in special datorita Paridului Jobbik (Pentru o Ungarie mai buna), care doreste sa realizeze aliante si cu alte grupari de dreapta din Europa, pentru a forma un front comun inaintea alegerilor din vara anului viitor. Sursa: frontpress.ro
