Enoch Powell (1912-1998), a fost un politician britanic conservator, ministru al sanatatii in perioada 1960-1963. Enoch Powell a devenit faimos prin discursul sau din 1968 intitulat “rauri de sange” in care a criticat politica imigrationista a guvernului britanic. Previziunile facute atunci si-au dovedit, din pacate, justetea la 40 de ani.
Enoch Powell a fost si un opozant al aderarii Marii Britanii la Piata Comuna, devenita acum UE. Intr-un discurs din 1976, el a prezentat cu acuratete tenditele Pietii Comune de a deveni un superstat european. Mai multe date despre aceast politician britanic remarcabil, si totusi putin cunoscut, puteti gasi aici.
Presedintele BNP (British National Party), Nick Griffin, membru al Parlamentului European, a declarat recent ca UE ar trebui sa ia masuri mai drastice impotriva imigratiei ilegale, mergand pana la a scufunda cateva vase folosite de imigranti! “Mai devreme sau mai tarziu, singura măsură care va opri imigraţia – şi va impiedica numeroase persoane originare din Africa subsahariană să moară pe calea spre Europa – este să fii dur cu cei care vin”, a spus el. “Sincer, ar trebui să scufunde cateva ambarcaţiuni”, a subliniat Griffin, referindu-se la funcţionarii UE implicaţi in combaterea imigraţiei ilegale. Griffin a negat totuşi că ar vrea ca cineva să moară. “Ar putea lansa o plută de salvare, iar imigranţii ilegali s-ar putea intoarce in Libia”, a spus el.
Presedintele BNP a mai declarat că va susţine orice responsabil ce va propune măsuri de acest gen şi că se opune politicilor care duc la acceptarea imigranţilor ilegali in UE. “Mai devreme sau mai tarziu, Europa va trebui să-şi inchidă frontierele, altfel va fi copleşită de Lumea a treia”, a subliniat el. In 2008, mai mult de 67.000 de persoane au trecut Mediterana pentru a incerca să intre in Europa, dintre care jumătate au ajuns prin Italia şi Malta.
Nick Griffin s-a referit si la problema tiganilor romani din Marea Britanie, declarand ca Regatul Unit “are o problemă cu infracţiunile ţiganilor români”. Ne amintim cu totii de stirile alarmiste privind asa-zisele “atacuri rasiste” indreptate impotriva “romanilor” din Irlanda de Nord. In realitate, “romanii” respectivi erau de fapt tigani certati cu legea care ii exasperasera in prealabil pe localnici, care n-au avut alta sansa decat sa riposteze.
Liderul BNP a precizat într-un interviu pentru postul de televiziune Channel 4, că există “două feluri de ţigani în Marea Britanie”, unii care s-au adaptat complet şi care s-au stabilit aici de generaţii, “dar, pe de altă parte, există nomazi, în principal din Irlanda de Nord, şi ţiganii cerşetori şi hoţi de buzunare din Londra. Şi deşi elita liberală ar putea spune că este politic incorect să spui acest lucru, eu am să spun că în rândul acestora există un nivel ridicat al infracţionalităţii”, a spus Griffin.
Griffin a declarat, de asemenea, că în opinia sa “nu există loc în Europa pentru islam”, deoarece “valorile occidentale, libertatea de exprimare, democraţia şi drepturile pentru femei sunt incompatibile cu islamul, care este un cancer ce devorează libertăţile, democraţia şi drepturile noastre acordate femeilor, şi trebuie făcut ceva în acest sens”. El a precizat că opinia sa este împărtăşită de unul dintre reprezentanţii partidului de nationalist flamand, Vlaams Belang, care ar fi declarat că este “nevoie de o chimioterapie globală împotriva islamului pentru a salva civilizaţia“.
* Stiati ca peste 80.000 de legi si reglementari aplicabile in Uniunea Europeana sunt decise exclusiv de catre fuctionarii Comisiei Europene, ne-alesi si care nu dau socoteala in fata nimanui, cu atat mai putin a alegatorilor? Spre exemplu, acesti birocrati decid pana si marimea capsunilor care se pot vinde in Romania!
* L-ati ales cumva pe comisarul european din partea Romaniei? Nu? Si vi se pare firesc acest lucru? Stiti macar cine este si cu ce se ocupa?
* Stiati ca democratia parlamentara este respectata la nivelul UE doar pentru adoptarea a cel mult 10% din directivele europene – varful aisbergului? Spre exemplu, in 2008, au fost emise in total 1799 de directive europene. Dintre acestea, 1263 au fost adoptate de functionarii Comisiei Europene in spatele usilor inchise. Alte 404 au fost decise doar de Consiliul de Ministri al UE si doar 132 au fost adoptate de Consiliul de Ministri si Parlamentul European, impreuna. Doar o singura lege a avut nevoie de sprijinul unui vot majoritar in Parlamentul European (in procedura asa zisa “a treia citire”) pentru a fi adoptata.
* In 2008, cele mai multe guverne din tarile membre au acceptat fiecare lege care li s-a servit de la Bruxelles. Sapte tari (Austria, Belgia, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania) au votat impotriva la cate o lege fiecare.
Atunci, la ce mai sunt bune Parlamentul European si parlamentele nationale?
Exemple precum cele de mai sus ar putea fi date cu zecile, daca nu cu sutele, iar cititorii constanti ai saitului www.eurosceptic.ro au avut ocazia sa afle si sa se minuneze cum democratia este doar o vorba goala pentru structurile de conducere si reprezentare ale Uniunii Europene!
Desigur ca nu suntem singurii care au remarcat aceste neajunsuri. In sprijinul celor nemultumiti si dornici de o schimbare vine si Anthony Coughlan, Presedintele Fundatiei pentru democratie in UE, care ne-a trimis urmatoarea invitatie:
Dragi prieteni ai democratiei,
Este timpul sa punem intrebari fundamentale privind lipsa de democratie din Uniunea Europeana si sa facem propuneri prin care sa remediem acest neajuns. Va punem la dispozitie documentatie pe cinci teme de interes major: democratia, responsabilitatea in fata alegatorilor, transparenta, principiul subsidiaritatii si problema salariilor oficialilor UE. Pe toate le puteti gasi pe site-ul nostru, http://euABC.eu.
Puteti utiliza fara restrictii toate informatiile de pe euABC. Veti gasi acolo explicatii pentru peste 1200 termeni legati de UE, multe stiri si mii de legaturi utile. Mai mult chiar, avem si o tombola pentru o excursie la Bruxelles sau Strasbourg.
Site-ul este redactat, printre altii, si de Jens-Peter Bonde, fost membru al Parlamentrului European intre 1979 si 2008 si fost presedinte al EUD (Alianta pentru o Europa a Democratiilor).
Anthony Coughlan
Presedinte
Fundatia pentru Democratie in UE
Cetatenii batranului continent s-au saturat din ce in ce mai mult de elita neocomunista de la Bruxelles si de societatea multicultural dezvoltata pe care aceasta vrea sa le-o impuna cu de-a sila. Acest lucru se vede si din intentia tot mai multor cetateni de a vota partide eurosceptice si nationaliste la alegerile europarlamentare de duminica viitoare.
Majoritatea britanicilor care vor vota la europarlamentare (circa 19%) vor opta pentru Partidul Independenţei (UKIP), care militează pentru ieşirea Marii Britanii din UE şi pentru o abordare mai dură a problemei imigraţiei. Partidul Naţional Britanic, ce a promis „locuri de muncă britanice pentru britanici” şi a avertizat asupra pericolului ca „80 de milioane de turci prost plătiţi să invadeze Marea Britanie”, va obţine şi el cel puţin un loc pentru PE. Campania împotriva aderării Turciei la UE („Nu Turciei în Europa”) va aduce şi nationaliştilor bulgari din Ataka cel puţin patru locuri de europarlamentar.
Partidul Libertăţii din Olanda (condus de charismaticul om politic Geert Wilders) va câştiga două sau chiar trei mandate, în timp ce partidul cu nume omonim din Austria (al cărui slogan de campanie a fost „Vestul în mâinile creştinilor”) va atrage până la 19% din intenţiile de vot, ceea ce înseamnă două sau trei locuri în viitorul PE. Şanse la măcar un mandat are însă şi un alt partid de nationalist austriac – Alianţa pentru Viitorul Austriei. In Romania, PRM ar putea trimite cel putin 2 sau 3 europarlamentari la Bruxelles.
In urma popularitatii tot mai mari a mesajelor eurosceptice si nationaliste, si unele partide “de sistem” au adoptat o retorica asemanatoare (ramane de vazut daca nu e altceva decat o propaganda electorala). Astfe, Partidul Conservator din Marea Britanie al lui David Cameron a înfiinţat un nou grup antifederalist în cadrul PE, împreună cu conservatorii polonezi (Partidul Dreptate şi Justiţie – PiS) şi dreapta liberală cehă (ODS). „Vrem să ne detaşăm de o Uniune Europeană birocratică, cheltuitoare şi concentrată asupra ei înseşi. Astăzi, popoarele europene aspiră la o Uniune Europeană a statelor naţionale, şi nu la Statele Unite ale Europei”, a explicat Cameron.
Fara legatura cu cele discutate mai sus, o figura aparte o aduce un asa-zis Partidul al Piraţilor din Suedia care va atrage votul tinerilor prin promisiunea de a milita pentru eliminarea copyright-ului online şi preţuri mai mici pentru CD-uri. In aceeasi nota comica, candidata independenta Elena Basescu a promis ca va sustine legalizarea marijuanei. Cine stie, cunoaste!
La invitatia organizatorilor, Asociatia Altermedia va participa la Prima Conventie a “Libertas”, un nou partid politic ce-si propune sa devina “o miscare paneuropeana, dedicata crearii unei Europe noi, democratice, responsabile si deschise”. Conventia va avea loc la Roma, vineri 1 mai.
Libertas va fi un partid al cetatenilor in primul rand, opus birocratiei sufocante si tendintelor autoritare si antidemocratice ale institutiilor europene, citim in prezentarea disponibila la www.libertas.eu. Libertas crede ca Uniunea Europeana trebuie construita “incepand de la cetateni; nu de la elite in jos.”
“Noi credem ca Uniunea Europeana are un potential nelimitat. Este unul din cele mai de succes proiecte din istoria lumii. Dar si-a pierdut scopul initial. Fondatorii ei au dorit [...] o Europa pentru oamenii ei si formata din oamenii ei. Guvernarea de altadata a Uniunii, onesta si inclusiva, a devenit iresponsabila, intunecoasa, antidemocratica. Tratatele propuse recent ar mari si mai mult golul dintre elitele dominante [...] si cetatenii Europei. Si inca mai lamentabil, cand acele Tratate au fost respinse de catre cetatenii Frantei, Olandei si Irlandei, vointa democratica a oamenilor nu a fost respectata.
Acest lucru trebuie sa se schimbe. Uniunea Europeana trebuie sa se reintoarca la oamenii sai.”
Libertas solicita printre altele si organizarea de referendumuri in toate tarile UE, pentru aprobarea tratatului constitutional unional sau a echivalentelor acestuia.
Partidul este finantat exclusiv din donatii ale cetatenilor Uniunii si va prezenta candidati la alegerile europarlamentare din iunie 2009, in cateva tari ale UE.
Fondatorul si presedintele noului partid politic este irlandezul Declan Ganley, cunoscut pentru proeminenta implicare in campania de respingere a tratatului de la Lisabona in tara sa, singura de altfel care a organizat un referendum pe aceasta tema.
Altermedia si Eurosceptic.ro va vor oferi o corespondenta de la acest eveniment si o evaluare dintr-o perspectiva eurosceptica a obiectivelor si sanselor Libertas. Ramaneti cu noi!
Video: Lansarea Libertas in Olanda – 15 aprilie 2009
Potrivit unui raport al organizatiei Open Europe, Comisia Europeana aloca 2,4 miliarde de euro anual diverselor tipuri de propaganda, precum lobby, publicitate, burse sau materiale promotionale. O importanta parte din aceste fonduri sunt cheltuite pentru propaganda pe Internet.
Eu Tube, canalul sponsorizat de UE de pe site-ul YouTube, a esuat lamentabil, dupa ce, in pofida unui buget spectaculos, nu a reusit sa atraga decat un numar foarte redus de vizitatori. La un an si jumatate de la aparitia EU Tube, majoritatea vidoclipurilor postate pe website au fost vizionate doar de cateva zeci de persoane, iar numarul abonatilor a ajuns la 7.463, si respectiv putin peste 1,8 milioane de accesari, in conditiile in care in Uniunea Europeana traiesc circa o jumatate de miliard de persoane.
Creatii precum videoclipul ‘euro-rap‘ care foloseste un limbaj suburban pentru a-i convinge pe tinerii vizitatori ca trebuie sa faca parte din UE au fost caracterizate drept “penibile” sau “propaganda nazista pe muzica agresiva”. Un internaut a descris astfel filmuleţul: „E ca un film de propagandă al Tineretului Hitlerist cu muzică agresivă. Să fim parte la ce? La distrugerea naţiunilor noastre, a patriilor şi a securităţii, pentru ca bogaţii să ne poată poseda şi controla? Mai-mari ai UE, să vă ia dracu’!”.
De asemenea, celebrul filmulet “Film lovers will love this eutube” poate fi caracterizat cu blandete drept erotic, prezentand mai multe cupluri “in actiune”, inclusiv unele cupluri homosexuale, fireste, pentru a promova “diversitatea” si “toleranta”! Altă producţie video similara, cu un mult mai mic succes, a fost un filmuleţ cu o piesă de şah şi un prezervativ, pentru a promova „sexul protejat”.
În condiţiile în care UE are circa 500 milioane de cetăţeni, dintre care destui au acces la internet, numărul de accesări avut de unele filmuleţe, de ordinul câtorva zeci, este ridicol. Sub 80 de accesări aveau filmuleţele „Controlul folosirii substanţelor chimice în Europa” (Controlling the Use of Chemicals in Europe), respectiv „Drepturi mai bune pentru lucrătorii temporari” (Better Rights for Temporary Workers), au remarcat analiştii Open Europe.
În suma estimată de 2,4 miliarde de euro, analiştii Open Europe au inclus toate cheltuilelile instituţiilor europene în materie de comunicare – pentru purtători de cuvânt, campanii de lobby şi campanii publicitare. În această sumă sunt cuprinşi si banii destinaţi burselor europene, etichetate de OE drept o formă de propagandă, dar şi cei cheltuiţi cu cele circa un milion de broşuri tipărite anual, şi nenumărate baloane, pixuri şi alte materiale promoţionale.
Respingerea Constituţiei europene de către cetăţenii din Franţa şi Olanda (în 2005) şi a Tratatului de la Lisabona, de către Irlanda (în 2008) a sporit cheltuielile publicitare ale UE, consideră Open Europe. Organizaţia britanică critică modul „unilateral” în care se prezintă informaţiile din materialele promoţionale, care prezintă UE drept „o poveste de succes remarcabilă”, care ar oferi „tuturor o viaţă mai bună”, în timp ce piaţa unică ar fi „o formulă câştigătoare”.
Pe lângă soarta Tratatului de le Lisabona – respins, la referendum, de irlandezi, şi încă neratificat de Parlamentul Cehiei – oficialii UE sunt “îngrijoraţi” de lipsa de informare a cetăţenilor privind scrutinul europarlamentar de anul viitor, care se va desfăşura simultan în 27 de state. Un ultim eurobarometru dinainte de Crăciun arăta că cetăţenii UE ştiu prea puţine despre Euroalegeri. De pildă, numai 2% dintre britanici ştiu că, la începutul verii viitoare, trebuie să-şi desemneze reprezentanţii pentru Parlamentul European! Oare cati dintre romani stiu sau ii intereseaza “alegerile ieuropene”, odata ce la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 s-au prezentat putin peste o treime din alegatori! (Faptul ca la alegerile europarlamentare din 2007 au participat 25% dintre alegatori se explica doar prin faptul ca, simultan cu respectivele alegeri, a avut loc un referendum.)
„Contribuabilii nu ar trebui să suporte nota de plată pentru zadarnice exerciţii de propaganda care să ne facă să iubim UE. Uniunea Europeană are nevoie de o reformă urgentă şi radicală şi nu de campanii scumpe destinate îmbunătăţirii imaginii” – Lorraine Mullally, director al Open Europe, ONG eurosceptic din Marea Britanie.
Ideea de reinfiintare a unei aliante nationaliste in cadrul Parlamentului European a prins din nou contur saptamana trecuta atunci cand presedintele Partidul National Britanic (BNP), Nick Griffin, a efectuat o vizita in Ungaria si Cehia. Domnul Griffin a fost invitat in aceste doua tari de catre liderii unor partide radicale de dreapta, care la randul lor au efectuat vizite in Marea Britanie la inceputul acestui an.
Fragilul grup parlamentar s-a prabusit dupa ce cinci membri romani, membri PRM, s-au retras din cauza unor neintelegeri cu reprezentantii Italiei. Astfel alianta s-a destramat, nemaifiind intrunit numarul minim de parlamentari pentru realizarea unui grup identitar de sine statator. Insa mai nou Nick Griffin incearca sa aduca iar impreuna diferite grupari nationaliste din tari precum Ungaria, Cehia, Belgia, Austria si Italia.
Winston Pickett, directorul noului creat Institut European de Studii ale Antisemitismului Contemporan, a declarat ca turul european facut de Griffin a avut un mare succes in Ungaria, in special datorita Paridului Jobbik (Pentru o Ungarie mai buna), care doreste sa realizeze aliante si cu alte grupari de dreapta din Europa, pentru a forma un front comun inaintea alegerilor din vara anului viitor. Sursa: frontpress.ro
Jörg Haider (1950 – 2008) Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Politicianul nationalist austriac, Jorg Haider, a murit azi intr-un accident auto. Figura “controversata”, Jorg Haider s-a remarcat prin opozitia sa categorica fata de Uniunea Europeana. Moartea lui Haider survine la doua saptamani dupa alegerile legislative anticipate din Austria, in care fortele patriotice au obtinut cel mai bun rezultat de la al doilea razboi mondial incoace. Partidul Libertatii din Austria (FPÖ), aflat sub conducerea lui Heinz-Christian Strache (foto stanga) a acumulat 17,5 % din optiuni, i-ar „Alianta pentru Viitorul Austriei”, fondata de Jörg Haider (foto dreapta), 10,7 %, ceea ce da celor doua formatiuni patriotice impreuna un scor de aproape 30% si ii plaseaza pe nationalistii austrieci drept a treia forta din parlament.
De asemenea de remarcat sunt si rezultatele obtinute de principalele partide austriece, popularii si social democratii, care au obtinut cel mai slab scor din istoria lor cu 25% si respectiv 29% din optiuni. Rezultate slabe au obtinut si ecologistii ce aveau mari sperante de la aceste alegeri dar care vor trebui sa se multumeasca cu un scor de doar 10%, in scadere fata de alegerile precedente.
Moartea lui Haider reprezinta o pierdere importanta pentru fortele nationaliste din Austria. Desi nu am vreo dovada, tin sa-mi exprim suspiciunile fata de varianta oficiala a decesului: accident rutier cauzat de viteza excesiva. Jorg Haider nu este primul lider nationalist european care a murit in mod “convenabil”. Amintesc doar de asasinarea politicienilor olandezi, Pim Fortuyn si Theo van Gogh.
Organizatia “Nei til EU” (“Nu UE!)” a fost fondata in 1988 sub forma unui grup de informare si a intrat in drepturi depline in august 1990. “Nu UE” este cea mai importanta organizatie neguvernamentala care se opune apartenentei Norvegiei la UE. Cu ocazia referendumului din 1994 in privinta aderarii la UE, “Nu UE” a contribuit masiv la campania impotriva aderarii. Scopul central, asa cum il spune numele, e acela de a tine Norvegia in afara UE. Cu toate acestea, “Nu UE” are o platforma politica referitoare la probleme privind democratia, mediul si solidaritatea internationala.
Obiectivul nostru central este acela de a evita subordonarea Norvegiei in fata Bruxelles-ului, pe care apartenenta la UE o implica. In doua ocazii, in cadrul referendumurilor din 1972 si 1994, majoritatea cetatenilor norvegieni au respins aderarea la UE. Opozitia fata de UE a fost dominata de grupuri de centru-stanga: exista putina opozitie organizata in Norvegia care sa provina din mediile de afaceri sau din partea conservatorilor, asa cum exista in Marea Britanie.
Doua teme au fost fundamentale in Norvegia pentru campania impotriva integrarii in UE. In primul rand, exista perceptia ca valorile nationale si democratice pot fi mult mai bine pastrate in afara UE. In al doilea rand, exista un scepticism in legatura cu politicile de piata ultraliberale prevazute in tratatele UE. Uniunea Europeana a proiectat o societate in care comunitatile locale si nationale sunt inlocuite de corporatii si banci, ca blocuri fundamentale. Viziunea noastra asupra Europei se refera la un mod diferit de a intelege libertatea decat cele asa-zise patru libertati fundamentale ale pietii interne a UE. Noi dorim acea forma de autonomie care mentine drepturile autoritatilor locale si nationale sa limiteze piata libera daca e necesar pentru a obtine scopuri sociale importante.
Dezbaterea vazuta din Norvegia este in mod esential legata de aceasta intrebare: corporatiile sau comunitatile ar trebui sa fie unitatile fundamentale ale Europei? Punctul de plecare pentru miscarea norvegiana anti-UE este acela ca UE trebuie limitata doar la probleme care pot fi controlate doar la nivel international: conflicte internationale, probleme de mediu transfrontaliere, standare minimale comune in domeniul pietii muncii si micsorarea diferentelor de dezvoltare intre diverse parti ale Europei.
Politica UE, pe de alta parte, cere ca autoritatile locale si nationale sa nu intervina cu solutii in cazul problemelor create de fortele pietei libere. Orice reglementare economica majora este luata doar la nivelul Uniunii Europene. Aceasta idee reprezinta slabiciunea democratica fundamentala UE. Nicaieri in Europa Occidentala, libertatea de circulatie nu reprezinta o problema. Dimpotriva: exista cu totul alt gen de probleme: somajul in crestere, declinul nivelului de trai, dezintegrarea comunitatilor, declinul sistemului sanitar, infractionalitatea etc.
Asemenea probleme pot fi rezolvate numai prin angajamentul cetatenilor fata de proiecte sociale credibile, care sa le ofere responsabilitati. Insa, in toate punctele de rascruce din dezvoltarea UE, tot mai multa putere de decizie a fost transferata de la nivelul national catre institutiile UE. Asta atinge inima democratiei: scopul unei puteri democratice alese este sa-si controleze deciziile si sa raspunda ingrijorarilor sociale.
Norvegia reprezinta o comunitate de marime potrivita pentru a dezvolta initiativele si solidaritatea sociala necesara pentru a lupta impotriva somajului, pentru a creste nivelul de trai si pentru a dezvolta politici de protectie a mediului care sa se bazeze pe sprijinul ferm al cetatenilor. Argumentele noastre sunt poate de o natura diferita decat cele ale euroscepticilor britanici. Dar acest mesaj social este la fel de important ca si cel privind reprezentabilitatea democratica.
Aranjamentele supranationale sunt cateodata necesare, dar pentru a avea sprijin popular, e nevoie sa fie limitate la strictul necesar. Supranationalismul in UE se aplica in mult prea multe arii, limitand autonomia nationala in multe domenii unde n-ar trebui sa o faca. UE a fost mereu un amestec straniu de acorduri interguvernamentale si supranationale. Dar aceasta combinatie afecteaza in mod diferit tarile membre. Tarile mici si medii sunt mult mai afectate de supranational decat cele mari. De multe ori, tarile mari se inteleg intre ele, impunandu-si punctul de vedere asupra celor mici.
Ca membru al UE, Norvegia va fi obligata sa accepte moneda euro. Norvegia e tara occidentala in care moneda euro ar fi cel mai putin de dorit, din cauza structurii sale economice. Noi exportam bunuri de cosmum care sunt utilizate in capacitatile de productie ale altor tari. Din acest motiv, avem nevoie exact de opusul politicilor macroeconomice care se practica in zona euro. Succesul economiei britanice, desi diferit fata de cel al tarilor scandinave, exemplifica valoarea pastrarii controlului asupra monedei nationale si a politicilor macroeconomice.
In afara UE, Norvegia are dreptul de a vorbi liber in cadrul comunitatii internationale, drept pe care atat Suedia cat si Danemarca si l-au pierdut ca urmare a intrarii lor in UE. In cadrul OMC, Norvegia s-a straduit sa apere interesele agricultorilor norvegieni. De asemenea, in cadrul altor institutii internationale, in probleme legate de mediu si de saracie globala, Norvegia constituie o avangarda, angajandu-se in aliante cu tari din afara sferei europene si americane, de multe ori in opozitie clara fata de UE si SUA.
Din aceasta perspectiva, euroscepticismul nostru reprezinta o credinta in autonomie, la fel ca si in patriotism. Pe plan international, Norvegia se lupta sa-si apere interesele nationale in domeniul comertului, al pescuitului si in cel al industriilor de varf. Dar, pe de alta parte, Norvegia e dispusa sa asculte probleme legate de solidaritate globala, mai ales acolo unde asta reflecta opinia publica norvegiana. Din acest punct de vedere, Norvegia este o tara suficient de mica pentru a mobiliza sprijinul popular pentru activism international in chestiuni cum ar fi: schimbarile climatice, foametea, securitatea internationala etc.
Optiunea pentru solidaritatea internationala nu e reflectata intotdeauna in actiuni politice. Dar faptul ca aceasta optiune are un sprijin popular, reduce prapastia intre politicieni si votanti. Parlamentul norvegian, la fel ca Westminsterul, este prea indepartat de alegatorul individual: dar Bruxelles-ul, este inca si mai indepartat si complet detasat oricarui control democratic. Daca vrem politici bazate pe valorile solidaritatii, si daca vrem sa castigam oamenii pentru aceste idei, trebuie sa incepe la nivelul la care puterea democratica este reala.
„Nu” înseamnă „nu”! Acesta este mesajul principal pe care irlandezii de rând îl transmit eurocratilor de la Bruxelles, care vor să salveze cu orice pret Tratatul de la Lisabona. Un sondaj publicat recent relevă că trei sferturi dintre cetăţenii irlandezi nu mai doresc un nou referendum pe tema documentului european şi, mai mult, sunt deranjaţi de faptul că oficialii UE nu au luat în serios rezultatele consultării publice anterioare, relatează AFP. Sondajul a fost realizat în perioada 21-23 iulie, imediat după vizita preşedintelui francez la Dublin, a carui tara detine presedentia prin rotatie a Consiliului European.
Situatia lui Sarkozy nu este tocmai roza. Desi presedintele polonez Lech Kaczynski s-a razgandit in privinta tratatului de la Lisabona, presedintele ceh, Vaclav Klaus, ramane pe pozitii, declarand ca doreste abandonarea textului. „Consider Tratatul de la Lisabona drept o eroare, un lucru rău pentru Europa“, a spus Klaus.
