Postări în categoria 'Alternative'
Jörg Haider (1950 – 2008)
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Politicianul nationalist austriac, Jorg Haider, a murit azi intr-un accident auto. Figura “controversata”, Jorg Haider s-a remarcat prin opozitia sa categorica fata de Uniunea Europeana. Moartea lui Haider survine la doua saptamani dupa alegerile legislative anticipate din Austria, in care fortele patriotice au obtinut cel mai bun rezultat de la al doilea razboi mondial incoace. Partidul Libertatii din Austria (FPÖ), aflat sub conducerea lui Heinz-Christian Strache (foto stanga) a acumulat 17,5 % din optiuni, i-ar „Alianta pentru Viitorul Austriei”, fondata de Jörg Haider (foto dreapta), 10,7 %, ceea ce da celor doua formatiuni patriotice impreuna un scor de aproape 30% si ii plaseaza pe nationalistii austrieci drept a treia forta din parlament.
De asemenea de remarcat sunt si rezultatele obtinute de principalele partide austriece, popularii si social democratii, care au obtinut cel mai slab scor din istoria lor cu 25% si respectiv 29% din optiuni. Rezultate slabe au obtinut si ecologistii ce aveau mari sperante de la aceste alegeri dar care vor trebui sa se multumeasca cu un scor de doar 10%, in scadere fata de alegerile precedente.
Moartea lui Haider reprezinta o pierdere importanta pentru fortele nationaliste din Austria. Desi nu am vreo dovada, tin sa-mi exprim suspiciunile fata de varianta oficiala a decesului: accident rutier cauzat de viteza excesiva. Jorg Haider nu este primul lider nationalist european care a murit in mod “convenabil”. Amintesc doar de asasinarea politicienilor olandezi, Pim Fortuyn si Theo van Gogh.
11/10/2008
Organizatia “Nei til EU” (“Nu UE!)” a fost fondata in 1988 sub forma unui grup de informare si a intrat in drepturi depline in august 1990. “Nu UE” este cea mai importanta organizatie neguvernamentala care se opune apartenentei Norvegiei la UE. Cu ocazia referendumului din 1994 in privinta aderarii la UE, “Nu UE” a contribuit masiv la campania impotriva aderarii. Scopul central, asa cum il spune numele, e acela de a tine Norvegia in afara UE. Cu toate acestea, “Nu UE” are o platforma politica referitoare la probleme privind democratia, mediul si solidaritatea internationala.
Obiectivul nostru central este acela de a evita subordonarea Norvegiei in fata Bruxelles-ului, pe care apartenenta la UE o implica. In doua ocazii, in cadrul referendumurilor din 1972 si 1994, majoritatea cetatenilor norvegieni au respins aderarea la UE. Opozitia fata de UE a fost dominata de grupuri de centru-stanga: exista putina opozitie organizata in Norvegia care sa provina din mediile de afaceri sau din partea conservatorilor, asa cum exista in Marea Britanie.
Doua teme au fost fundamentale in Norvegia pentru campania impotriva integrarii in UE. In primul rand, exista perceptia ca valorile nationale si democratice pot fi mult mai bine pastrate in afara UE. In al doilea rand, exista un scepticism in legatura cu politicile de piata ultraliberale prevazute in tratatele UE. Uniunea Europeana a proiectat o societate in care comunitatile locale si nationale sunt inlocuite de corporatii si banci, ca blocuri fundamentale. Viziunea noastra asupra Europei se refera la un mod diferit de a intelege libertatea decat cele asa-zise patru libertati fundamentale ale pietii interne a UE. Noi dorim acea forma de autonomie care mentine drepturile autoritatilor locale si nationale sa limiteze piata libera daca e necesar pentru a obtine scopuri sociale importante.
Dezbaterea vazuta din Norvegia este in mod esential legata de aceasta intrebare: corporatiile sau comunitatile ar trebui sa fie unitatile fundamentale ale Europei? Punctul de plecare pentru miscarea norvegiana anti-UE este acela ca UE trebuie limitata doar la probleme care pot fi controlate doar la nivel international: conflicte internationale, probleme de mediu transfrontaliere, standare minimale comune in domeniul pietii muncii si micsorarea diferentelor de dezvoltare intre diverse parti ale Europei.
Politica UE, pe de alta parte, cere ca autoritatile locale si nationale sa nu intervina cu solutii in cazul problemelor create de fortele pietei libere. Orice reglementare economica majora este luata doar la nivelul Uniunii Europene. Aceasta idee reprezinta slabiciunea democratica fundamentala UE. Nicaieri in Europa Occidentala, libertatea de circulatie nu reprezinta o problema. Dimpotriva: exista cu totul alt gen de probleme: somajul in crestere, declinul nivelului de trai, dezintegrarea comunitatilor, declinul sistemului sanitar, infractionalitatea etc.
Asemenea probleme pot fi rezolvate numai prin angajamentul cetatenilor fata de proiecte sociale credibile, care sa le ofere responsabilitati. Insa, in toate punctele de rascruce din dezvoltarea UE, tot mai multa putere de decizie a fost transferata de la nivelul national catre institutiile UE. Asta atinge inima democratiei: scopul unei puteri democratice alese este sa-si controleze deciziile si sa raspunda ingrijorarilor sociale.
Norvegia reprezinta o comunitate de marime potrivita pentru a dezvolta initiativele si solidaritatea sociala necesara pentru a lupta impotriva somajului, pentru a creste nivelul de trai si pentru a dezvolta politici de protectie a mediului care sa se bazeze pe sprijinul ferm al cetatenilor. Argumentele noastre sunt poate de o natura diferita decat cele ale euroscepticilor britanici. Dar acest mesaj social este la fel de important ca si cel privind reprezentabilitatea democratica.
Aranjamentele supranationale sunt cateodata necesare, dar pentru a avea sprijin popular, e nevoie sa fie limitate la strictul necesar. Supranationalismul in UE se aplica in mult prea multe arii, limitand autonomia nationala in multe domenii unde n-ar trebui sa o faca. UE a fost mereu un amestec straniu de acorduri interguvernamentale si supranationale. Dar aceasta combinatie afecteaza in mod diferit tarile membre. Tarile mici si medii sunt mult mai afectate de supranational decat cele mari. De multe ori, tarile mari se inteleg intre ele, impunandu-si punctul de vedere asupra celor mici.
Ca membru al UE, Norvegia va fi obligata sa accepte moneda euro. Norvegia e tara occidentala in care moneda euro ar fi cel mai putin de dorit, din cauza structurii sale economice. Noi exportam bunuri de cosmum care sunt utilizate in capacitatile de productie ale altor tari. Din acest motiv, avem nevoie exact de opusul politicilor macroeconomice care se practica in zona euro. Succesul economiei britanice, desi diferit fata de cel al tarilor scandinave, exemplifica valoarea pastrarii controlului asupra monedei nationale si a politicilor macroeconomice.
In afara UE, Norvegia are dreptul de a vorbi liber in cadrul comunitatii internationale, drept pe care atat Suedia cat si Danemarca si l-au pierdut ca urmare a intrarii lor in UE. In cadrul OMC, Norvegia s-a straduit sa apere interesele agricultorilor norvegieni. De asemenea, in cadrul altor institutii internationale, in probleme legate de mediu si de saracie globala, Norvegia constituie o avangarda, angajandu-se in aliante cu tari din afara sferei europene si americane, de multe ori in opozitie clara fata de UE si SUA.
Din aceasta perspectiva, euroscepticismul nostru reprezinta o credinta in autonomie, la fel ca si in patriotism. Pe plan international, Norvegia se lupta sa-si apere interesele nationale in domeniul comertului, al pescuitului si in cel al industriilor de varf. Dar, pe de alta parte, Norvegia e dispusa sa asculte probleme legate de solidaritate globala, mai ales acolo unde asta reflecta opinia publica norvegiana. Din acest punct de vedere, Norvegia este o tara suficient de mica pentru a mobiliza sprijinul popular pentru activism international in chestiuni cum ar fi: schimbarile climatice, foametea, securitatea internationala etc.
Optiunea pentru solidaritatea internationala nu e reflectata intotdeauna in actiuni politice. Dar faptul ca aceasta optiune are un sprijin popular, reduce prapastia intre politicieni si votanti. Parlamentul norvegian, la fel ca Westminsterul, este prea indepartat de alegatorul individual: dar Bruxelles-ul, este inca si mai indepartat si complet detasat oricarui control democratic. Daca vrem politici bazate pe valorile solidaritatii, si daca vrem sa castigam oamenii pentru aceste idei, trebuie sa incepe la nivelul la care puterea democratica este reala.
18/8/2008
„Nu” înseamnă „nu”! Acesta este mesajul principal pe care irlandezii de rând îl transmit eurocratilor de la Bruxelles, care vor să salveze cu orice pret Tratatul de la Lisabona. Un sondaj publicat recent relevă că trei sferturi dintre cetăţenii irlandezi nu mai doresc un nou referendum pe tema documentului european şi, mai mult, sunt deranjaţi de faptul că oficialii UE nu au luat în serios rezultatele consultării publice anterioare, relatează AFP. Sondajul a fost realizat în perioada 21-23 iulie, imediat după vizita preşedintelui francez la Dublin, a carui tara detine presedentia prin rotatie a Consiliului European.
Situatia lui Sarkozy nu este tocmai roza. Desi presedintele polonez Lech Kaczynski s-a razgandit in privinta tratatului de la Lisabona, presedintele ceh, Vaclav Klaus, ramane pe pozitii, declarand ca doreste abandonarea textului. „Consider Tratatul de la Lisabona drept o eroare, un lucru rău pentru Europa“, a spus Klaus.
4/8/2008
„
E o zi mare şi frumoasă pentru orice irlandez şi pentru orice european. Este o zi mare pentru democraţie”, declara unul dintre opozanţii Tratatului de la Lisabona, tabără care a a avut, ieri, câştig de cauză în cadrul referendumului din Irlanda. Asa e! Multumesc din nou poporului irlandez pentru ca a votat impotriva Constitutiei UE! “Tigrul Celtic” a „răpus” Tratatul de la Lisabona!
Reacţiile oficialilor UE nu au întârziat să apară, deplângând calea pe care irlandezii au ales-o si dojenind, in mod ipocrit, poporul irlandez pentru asa-zisa “nerecunostinta” fata de UE! Tratatul de la Lisabona a fost respins de 53,4% dintre irlandezi, 46,6 la sută votând în favoarea acestuia. Motivele pentru care documentul nu a fost votat erau cunoscute încă de la ultimele sondaje: irlandezii fie nu l-au înţeles, fie s-au temut de consecinţele lui. Mai corecta e de fapt a doua varianta: dintre cei care s-au documentat in privinta Tratatului de la Lisabona, 75% au votat impotriva acestuia! Pe de alta parte, autoritatile UE si cele irlandeze au facut tot posibilul ca populatia sa nu cunoasta acest tratat; tratat scris in mod intentionat pentru a fi cat mai greu de citit!
Votul de blam pe care irlandezii l-au dat Tratatului de la Lisabona constituia singului obtacol de care UE trebuia să se ferească pentru a-si duce la bun sfârşit calendarul ratificării documentului. „Buturuga mică”, cu 4,2 milioane de locuitori (adică mai puţin de unu la sută din populaţia UE) a rasturnat carul mare. Toate celelalte state di UE au optat pentru ratificarea documentului în Parlament, tocmai pentru că s-au temut ca Tratatul să nu fie respins de populaţie! Pentru a suta oara, repet: aceasta este “democratia” din UE!!!
Bineinteles, mass media din Romania a tacut aproape chitic fata de acest eveniment. Meciul: poporul irlandez – UE e in realitate cu mult mai important decat toate meciurile din Campionatul european de fotbal luate la un loc si inmultite cu 10 la puterea a 10-a! Din pacate, prea putini dintre romani stiu care e realitatea. În 2001, tot irlandezii respingeau Tratatul de la Nisa, schimbându-şi însă opţiunea după un an. În 2005, referendumurile din Olanda şi Franţa au aruncat la „coşul de gunoi” al istoriei Constituţia Uniunii Europene, resuscitata insa, in mod perfid, sub forma Tratatului de la Lisabona. Ramane de vazut dacă irlandezii vor fi chemaţi din nou la vot şi dacă scenariul Nisa se va repeta; ceea ce ar fi dealtfel extrem de probabil. In istoria de 50 de ani a Uniunii Europene, acest scenariu s-a intamplat de mai multe ori: popoarele au fost chemate la referendum pana cand au votat “cum trebuie” (adica asa cum doreau politicienii); dupa asta, bineinteles, nu s-a mai tinut nici un referendum!
Bineinteles, trebuie sa fim realisti. Oficialii UE vor ignora rezultatul votului popular irlandez. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat că statele membre UE trebuie să continue ratificarea Tratatului de la Lisabona, citat de Reuters. Deja 18 state din cele 27 au facut acest lucru, Romania numarandu-se printre acestea – din pacate! Oficialii UE căută subterfugii juridice pentru salvarea Tratatului. La summitul european din 19-20 iunie liderii UE vor discuta care este calea prin care Tratatul de la Lisabona va fi salvat. Preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöettering, a declarat ca “este necesar să fie întreprinse toate eforturile pentru ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare înainte de alegerile pentru Parlamentul European“, programate pentru iunie 2009.
O reactie aparte a avut presedintele Cehiei, Vaclav Klaus, care a afirmat ca „tratatul este mort”. De asemenea, reactia Marii Britanii ar putea da batai de cap UE. Premierul britanic, Gordon Brown a declarat ca este inacceptabil sa se ignore Irlanda şi sa se continue procesul de ratificare fără a ţine cont de rezultatul democratic al referendumului. La summit-ul de la Bruxelles, Brown va refuza orice compromis care să-i excludă pe irlandezi, conform surselor citate de Sunday Times. Premierul britanic pare dispus să organizeze un referendum pe această temă, fapt care i-a fost cerut nu de puţine ori atât de opoziţie, cât şi de societatea civilă. Ar fi minunat sa se intample asa ceva, dar sansele sunt totusi minime. Este bine cunoscut faptul ca marea majoritate a cetatenilor britanici sunt impotriva Tratatului de la Lisabona!
Polonia ar putea reprezenta o noua problema pentru procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona dupa ce Presedintia poloneza a apreciat ca documentul este compromis in urma votului negativ inregistrat in referendumul din Irlanda, relateaza publicatia electronica EUObserver, citata de Mediafax. “Exista multe indicii potrivit carora (…) Tratatul de la Lisabona nu exista astazi din punct de vedere legal dupa ce una din tarile (UE) a respins ratificarea sa“, a declarat consilierul prezidential Michal Kaminski, apreciind ca proiectul constitutional al UE “si-a incheiat viata” in urma voturilor defavorabile inregistrate, in 2005, in Franta si Olanda.
De cealalta parte, au aparut si unele declaratii extreme. Fostul ministru de externe al Danemarcei, Uffe Ellemann-Jensen, a declarat ca ar fi mai bine pentru Irlanda sa paraseasca Uniunea Europeana (nu ca asta n-ar fi adevarat!) pentru ca Tratatul de la Lisabona sa fie salvat.
16/6/2008
Potrivit rezultatelor preliminare, irlandezii au respins Tratatul de la Lisabona în 27 dintre cele 43 de circumscripţii de pe teritoriul ţării. “Dintr-o mie de motive, poporul a vorbit şi se pare că a zis nu”, a declarat ministrul irlandez al Justiţiei, confirmand astfel rezultatul referendumului. În pofida unei campanii agresive pentru acceptarea tratatului, care uneori a frizat penibilul, politicienii n-au reuşit să-i convingă pe irlandezi sa accepte sa-si piarda libertatea!
Fireste, nu e nici o indoiala ca liderii UE vor ignora rezultatul acestui referendum. Foarte posibil, irlandezii vor fi chemati din nou la vot peste ceva timp, si, fie vor fi manipulati mai eficient pentru a accepta tratatul, fie votul va fi masluit. Insa, in orice caz, acest referendum reprezinta o victorie morala a cetatenilor europeni! Toate celelalte state din UE au optat pentru ratificarea documentului în Parlament, tocmai pentru că s-au temut ca Tratatul să nu fie respins de populaţie! Acesta este genul de “democratie” pe care il promoveaza UE! Doar patru milioane de oameni, din cei 500 de milioane de locuitori ai UE, au avut dreptul sa-si spuna parerea despre viitorul tarii lor!
Beannacht dei go hEireann! God bless Ireland! Dumnezeu sa binecuvanteze Irlanda!
14/6/2008
CONFORM unui sondaj prezentat de ziarul irlandez Irish Times, numarul irlandezilor care ar vota NU la referendumul din 12 iunie privind Tratatul UE a ajuns la 35%, in timp ce numarul celor care ar vota DA, este doar de 30%, restul fiind indecisi sau nedorind sa participe la vot.
Cel mai frecvent motiv invocat de cei care au declarat ca vor vota impotriva Tratatului de la Lisabona este acela ca ei nu inteleg continutul acestui tratat, deoarece este indescifrabil! Sondajul a mai aratat ca majoritatea celor cu DA reprezinta oameni instariti sau varstnici, in timp ce alegatorii tineri si din clasa mijlocie intentioneaza sa voteze, in marea lor majoritate, NU.
Reamintim ca Irlanda este singura tara dintre cele 27 tari membre ale UE in care s-a permis organizarea unui Referendum in privinta Tratatului de la Lisabona! Asta spune multe despre “democratia” din UE! De asemenea, Irlanda se confrunta cu o presiune enorma pentru a vota DA! Politicienii irlandezi recunosc ca au dificultati in a convinge oamenii sa voteze DA, fie si pentru simplul fapt ca Tratatul de la Lisabona, in forma in care a scris, este de necitit. Insusi premierul irlandez, Brian Cowen, a recunoscut ca NU A CITIT documentul!!! Cu toate acestea, motto-ul campaniei DA, este “Votati DA pentru o Irlanda europeana! Daca votati NU va fi un dezastru!”. Ne amintim si noi romanii de Referendumul din 2003 – sa speram ca alegerile in Irlanda nu vor fi trucate atat de grotesc cum s-a intamplat la noi atunci!
Desigur, nu trebuie sa ne facem iluzii. Chiar in cazul unui vot negativ, oficialitatile UE au declarat ca vor ignora rezultatul votului din Irlanda! Motivul invocat? Nu e normal ca din cauza votului a catorva milioane de oameni, “constructia europeana” sa stagneze! Pun si eu o intrebare de Gaga! DE CE NU S-AU ORGANIZAT REFERENDUMURI IN PRIVINTA TRATATULUI DE LA LISABONA IN NICI O ALTA TARA DIN UE? Raspunsul il stim cu totii!
7/6/2008
BLOGOSFERA s-a imbogatit cu un nou blog critic la adresa Uniunii Europene, www.eurocritic.blogspot.com. Puteti citi despre formarea Uniunii Mediteraneene, care va ingloba tari ca Mauritania, Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Iordania, autoritatile Palestiniene, Israel, Siria, Turcia, Albania, Croatia, Bosnia si Herzegovina, Muntenegru si Monaco. Puteti citi despre recentele masuri anti imigratie din Italia care sfideaza dictatul UE; masuri propuse, culmea, de un fost comisar UE – Franco Frattini. De asemenea, tot mai multe voci de la Bruxelles considera ca admiterea Romaniei si Bulgariei in UE in 2007 a fost o greseala.
Doresc sa-l felicit pe autorul blogului si sa-i urez succes in lupta noastra comuna!
17/5/2008
PRIM MINISTRUL polonez Donald Tusk a declarat astazi ca va propune un referendum referitor la Tratatul de la Lisabona daca opozitia conservatoare va continua sa afirme ca va bloca ratificarea lui in Parlament. “Daca in nebunia lor (conservatorii) vor bloca Tratatul, noi vom fi nevoiti sa facem apel la un referendum, ceea ce sper sa evitam“, a declarat Donald Tusk intr-o conferinta de presa.
S-a ajuns astfel la situatia paradoxala ca, in timp ce in tarile occidentale referendumurile populare sunt evitate de politicieni pentru a nu periclita ratificarea Tratatului UE, in Polonia, guvernul sa vrea sa organizeze un referendum popular tocmai pentru a salva respectivul tratat! Pana saptamana trecuta, Tratatul nu parea sa aibe probleme referitor la ratificarea din Parlament, fiind sustinut si de conducere si de opozitia condusa de Jaroslaw Kaczynski. Insa, acesta la rugamintile euroscepticilor nationalisti din partidul sau s-a razgandit, eliminand majoritatea de doua treimi necesara ratificarii.
Kaczynksi a fost urmat si de fratele sau geaman, presedintele tarii, care a declarat ca nu va semna Tratatul chiar daca va fi ratificat de Parlament, deoarece acesta ar afecta interesele Poloniei. Sa speram ca totul nu va fi doar un foc de paie! Ultimele sondaje arata ca polonezii sunt in mare parte de acord cu Tratatul, insa ca pentru acesta sa fie validat prin referendum este nevoie de prezenta a cel putin 50% din populatie la vot, o situatie aproape imposibila. (asta daca nu se aplica “metodele” de la referendumul din 2003 din Romania)
In paranteza fie spus, tratatul UE prevede legalizarea casatoriilor cuplurilor homosexuale, ceea ce intr-o tara de 38 de milioane de catolici practicanti nu suna prea bine. Pana acum, aceasta problema nu a fost sub atentia mass-mediei nicaieri pe continent.
Sursa: http://www.ukip.org/ (UKIP – United Kingdom Independence Party, partid eurosceptic); Traducere in romana: http://nicador.blogspot.com
19/3/2008
SERBIA a anunţat că va respinge orice ofertă de aderare pe care i-o lansează Uniunea Europeană ori NATO dacă asta înseamnă să renunţe la provincia Kosovo. Parlamentul sârb a adoptat cu o majoritate covârşitoare (220 de voturi pentru, 14 împotrivă şi 3 abţineri) rezoluţia prin care se interzice semnarea oricărui tratat internaţional care nu recunoaşte integritatea teritorială a Serbiei, potrivit ziarului Le Monde.
Votul de miercuri seara s-a referit în mod exact la Acordul de Stabilizare şi Asociere pe care Serbia ar trebui să îl semneze chiar luna viitoare cu Uniunea Europeană – in vederea unei viitoare integrari in UE. Textul rezoluţiei sârbe beneficiază atât de sprijinul preşedintelui Boris Tadic, cât şi de cel al premierului Vojislav Koştuniţa – liderii celor două partide aflate la guvernare. Documentul a primit de asemenea girul opoziţiei socialiste şi al naţionaliştilor. El vine la scurt timp după ce oficialii sârbi au cerut reevaluarea relaţiilor diplomatice cu statele care recunosc independenţa provinciei disputate.
Tadic: „Nu vom recunoaste niciodata Kosovo!”
În timpul dezbaterilor parlamentare, preşedintele sârb, Boris Tadic, a subliniat că Belgradul nu va recunoaşte niciodată independenţa provinciei Kosovo. Autorităţile de la Priştina se pregătesc să îşi proclame independenţa în mod „coordonat” cu UE, cel mai probabil după alegerile prezidenţiale din Serbia. Câteva state europene, dar şi SUA au anunţat că ar putea recunoaşte independenţa provinciei proclamată în acest mod. Romania si-a exprimat retineri, dar avand in vedere politica externa a tarii noastre, e clar ca vom adopta aceeasi pozitie cu cea a SUA.
Totodată, Serbia a anunţat că îşi va amâna decizia de a solicita aderarea la NATO, dar şi că se va opune misiunii de supraveghere pe care UE se pregăteşte să o preia de la ONU pentru Kosovo, dacă nu se obţine aprobarea Consiliului de Securitate. Preşedintele Boris Tadic a avertizat că, dacă misiunea NATO nu va reuşi să protejeze minoritatea sârbă din Kosovo, armata Serbia este „pregătită să intervină”. Cei mai mulţi dintre sârbi (aproximativ 10% din populaţia Kosovo) trăiesc în nordul provinciei. „Dacă situaţia din Kosovo ajunge la un stadiu de violenţă iar forţa internaţională de menţinere a păcii KFOR nu este în stare să îi protejeze în mod adecvat pe sârbi, armata sârbă este gata în orice moment să acorde asistenţă pentru protejarea populaţiei de pericol“ a afirmat Boris Tadic.
Şeful statului s-a mai referit în discursul său şi la sprijinul acordat de Rusia (care a ameninţat cu veto-ul orice rezoluţie din Consiliul de Securitate al ONU ce ar stabili independenţa Kosovo). Tadic a menţionat şi documentul adoptat recent la întâlnirea trilaterală România-Grecia-Bulgaria, în care se recunoaştea faptul că au fost epuizate toate posibilităţile de a ajunge la un compromis între sârbi şi albanezii kosovari.
Atitudinea oficialilor sarbi este una excelenta si corecta din punct de vedere al mentinerii integritatii teritoriale. Incercand sa facem o comparatie intre noi si sarbi, Doamne-fereste sa fi fost noi in locul lor, n-am fi rezistat nici 3 zile in fata presiunii la care sunt supusi. Noi romanii am cedat fara sa tragem un foc de arma, Basarabia. Ei au infruntat NATO, cand aceasta organizatie militara era cea mai puternica din lume.
Problema este mai veche. Yugoslavia era o zona prospera si, cel mai important, era o tara nealiniata. Si trebuia aliniata. Daca Milosevici si regimul lui i-au “oprimat” pe cei din Kosovo (desi tulburarile le-au inceput albanezii), iar Milosevici este mort acum, de ce nu poate ca provincia Kosovo sa ramana in granitele ei sarbesti, pericolul oprimarii fiind eliminat?! Deja toata chestia este cusuta nu cu ata alba ci su sfoara alba, sau odgon alb!
Ne asteapta vremuri grele. Mie mi se pare ca sunt interese foarte mari in a crea instabilitate si pericole potentiale in Europa, unii probabil profita mult tinand in sah Europa in acest moment.
Precedentul Kosovo va da apa la moara, nu doar extremistilor maghiari din Romania care viseaza un “Tinut secuiesc” autonom (si care, dealtfel, sunt reprezentanti de 3 europarlamentari din Romania), dar si minoritatilor din alte tari si regiuni europene. Oameni sau organizatii foarte puternice vor putea atunci face ce dori pe plan international, amenintand Europa per total si majoritatea tarilor europene individual cu aceste “situatii periculoase” din interior, utilizand precedentul Kosovo drept o amenintare si un santaj voalat. Nu e greu de vazut nici cine are de castigat din destramarea statelor nationale europene, actiune pe care o subventioneaza deatlfel din plin prin planul de regionalizare al Europei. Cine altcineva decat Mareata Uniune Europeana!
28/12/2007
Preşedintele Frontului Naţional francez, Jean-Marie Le Pen, a declarat miercuri că în timpul campaniei pentru alegerile europene din 2009 va fi “port-drapelul rezistenţei franceze faţă de totalitarismul european”, transmite AFP.
“Astazi, 24 octombrie 2007, lansez campania pentru alegerile europene facindu-ma port-drapelul si purtatorul de cuvint al rezistentei franceze fata de totalitarismul in stadiu de larva al eurocratiei si habotnicilor sai”, a declarat domnia sa, intr-o conferinta de presa sustinuta la Strasbourg. “Voi fi crainicul unui ‘nu’ spus unei Europe confiscate de eurocrati si de micii judecatori de la Luxemburg”, a adaugat Le Pen.
“Voi fi aparatorul Frantei care spune ‘nu’ Turciei in Europa, care spune ‘nu’ unui superstat european (…), ‘nu’ unei Europe mondializate care-si deschide frontierele pentru populatii din Lumea a Treia, pentru produse ‘made in China’, pentru societati, pentru pradatori din toate punctele cardinale”, a mai spus presedintele Frontului National.
Le Pen a facut aceste declaratii a doua zi dupa lansarea unei petitii initiate de partidul sau prin care intentioneaza sa ceara presedintelui francez Nicolas Sarkozy organizarea unui referendum pe tema noului tratat european destinat inlocuirii Constitutiei europene.
“Numai un referendum poate anula ceea ce a decis un altul”, declarase marti Le Pen intr-o interventie in sedinta plenara a Parlamentului European, referindu-se la respingerea Constitutiei europene de catre Franta, prin referendum, in 2005. “El tine de viitorul natiunilor noastre, de suveranitatea lor, de independenta lor, de identitatea si libertatatea lor”, argumentase Le Pen. “Complicii unei asemenea negari a democratiei ar purta o grea responsabilitate in fata istoriei”, a avertizat Le Pen.
Textul integral al cuvantarii lui Jean Marie Le Pen.
La doi ani si jumatate dupa respingerea Constitutiei europene de catre popoarele francez si olandez, Consiliul European a adoptat la 19 octombrie, la Lisabona, “Tratatul simplificat si moficat” al UE, un nume prost ales, fiindca acest tratat este de fapt mai complex si nu modifica Constitutia respinsa. Pe scurt, ei vor sa ne convinga ca acest text nu are nimic de-a face cu textul Constitutiei pentru a evita referendumurile nationale ale popoarelor europene.
Aceste lucruri din tratat sunt prea serioase, veti spune, pentru a fi lasate la judecata oamenilor de rand. Ei bine, eu cred exact contrariul! In masura in care acest text este doar o copie a Constitutiei Europene (singurele modificari fiind doar de vocabular, nu de continut), trebuie ca fiecare tara membra a UE sa organizeze un referendum pentru ratificare, incepand cu Franta si Olanda. Doar un referendum nou poate anula rezultatul unui referendum anterior.
Astazi am lansat, fara ganduri de partizanat politic, o petiei in propria mea tara pentru ca Presedintele Republicii franceze, initiatorul acestui asa-zis “minitratat” european, sa revina asupra pozitiei sale si sa propuna un referendum. Fiindca acest tratat european va duce la disparitia natiunilor europene, a suveranitatii, independetei, identitatii si libertatilor lor.
Nu ne putem increde, de exemplu, ca un “inalt reprezentant” al UE ne va reprezenta interesele natioanale in fata strainatatii, ca sa nu mai vorbim de faptul ca ne vom pierde locul din Consiliul de securitate al Natiunilor Unite in numele “personalitatii juridice” a UE. De asemenea, sistemul nostru juridic si legislativ va fi subordonat judecatorilor de la Luxembourg.
Complicii unei asemenea negari a democratiei vor purta o grea responsabilitate in fata istoriei.
Textul in franceza il puteti citi pe site-ul Frontului National.
25/10/2007
Mai noi
Mai vechi
