Postări în categoria 'Cultura/Educatie'
Uniunea Europeana pare cuprinsa de “boala birocratului nebun”: in timp ce numai in ultimele 4 luni o jumatate de milion de persoane au ramas fara locuri de munca in UE, o banda de nebuni agresivi se ocupa cu rescrierea vocabularelor!
De fiecare data cand ne spunem “s-a atins limita idioteniei”, birocratii europeni tin sa ne contrazica.
Asa am crezut cand am auzit despre directiva care prevede ca orice pereche de cizme de cauciuc trebuie furnizata cumparatorilor instotita de un manual de utilizare in 12 limbi. Sau despre cea care interzice suporterilor sa ia acasa drept amintire un scaun de plastic de pe un stadion care se demoleaza, daca respectivul scaun contine cadmiu – chiar daca suporterul ar trebui sa manance tot scaunul ca sa ii fie afectata sanatatea. La fel, am spus “e culmea!”, cand am auzit de interdictia comercializarii castravetilor si bananelor cu o curbura “anormala” sau ca ciobanii trebuie sa-si mute turmele pe o alta pasune, daca urmele lasate de animale depasesc 50 mm (!).
Naivii de noi, credeam ca s-a spus totul in materie de absurditate.
Din nou ne-am inselat: oficialii Parlamentului European comunica faptul ca in aceasta institutie doamnele si domnisoarele nu mai pot fi numite… doamne si domnisoare, intrucat aceste cuvinte ar fi… sexiste si ofensatoare! In locul acestor termeni, membrii PE si functionarii urmeaza sa li se adreseze persoanelor in cauza folosind numele complet.
Noile reguli “de relationare” adoptate pentru membrii Parlamentului European au fost comunicate celor 785 de deputati prin intermediul brosurii “Gender-Neutral Language” (limbaj neutru din punct de vedere al genului) semnata de Harold Romer, secretarul general al PE, informeaza versiunea electronica a cotidianul britanic Daily Telegraph.
De asemenea, sunt inlocuite aproape toate cuvintele care includ termenul “man” (barbat): “sportsman” (sportiv) devine “athlete” (atlet), “stateman” (om de stat) devine “lider politic”, “stewardess” va fi de acum “air hostess” (insotitor de zbor) iar “man-made” (creat de mana omului) se transforma in “sintetic” sau “artificial”.
Mai mult, anumite denumiri de profesii vor fi interzise! Printre acestea, “fireman” (pompier), “headmaster” (director), “policeman” (politist), “salesman” (vanzator), “manageress” (directoare), “cinema usherette” (plasatoare) si “male nurse” (infirmier).
Se mentin termenii pentru care nu exista (inca) versiuni “corecte politic” precum “midwife” (moasa), “waiter” si “waitress” (ospatar, ospatarita). Acesti termeni, scrie brosura, pot fi inca folositi de catre parlamentari. O, pasa, cat de darnic esti, totusi!, ne vine sa exclamam. Ce bine ca alesii nostri mai pot chema ospatarul fara sa isi chinuie creierul incercand sa retina cine stie ce termen tembel!
Dintre reactiile mentionate de cotidianul britanic, o remarcam pe cea a eurodeputatului conservator Struan Stevenson, scotian, care spune si el “corectitudinea politica a luat-o razna”. “Am vazut cum institutiile europene incearca sa interzica cimpoaiele si sa dicteze forma bananelor, iar acum sunt hotarati sa ne spuna cum sa folosim cuvinte in limba proprie.”
Un alt conservator, Philip Bradbourn, respinge noile reguli, pe care le descrie drept “risipa a banilor contribuabililor”, solicitandu-i totodata birocratului Romer sa dezvaluie costurile materialelor. “N-o sa particip la asa ceva. Voi continua sa-mi folosesc limba materna si expresiile pe care le-am folosit toata viata, si nu accept reguli pe tema asta de la nici o institutie.”
Iata cum suntem siliti sa asistam – si inca pe banii nostri – la adevarate spectacole de circ, care insa de-acum nu mai frizeaza ridicolul, ci nebunia.
In timp ce datele privind economia zonei euro si a tarilor UE in general dau cosmaruri economistilor, in timp ce sute de mii de oameni raman fara locuri de munca din cauza crizei, revoltele si grevele se tin lant iar micii intreprinzatori sunt strangulati de blocajul creditelor, aparatul birocratic al UE se ocupa de reglementarea limbajului eurodeputatilor!
Cati dintre europeni se pot declara multumiti de acest mod de a se cheltui banii publici, si mai ales cine i-ar mai putea declara pe cetateni “ingrati” pentru prezenta la vot de maxim 25-30%, cu ocazia alegerilor euro-parlamentare?
16/3/2009
Un cititor, caruia tin sa-i multumesc, ne-a atras atentia asupra unui fenomen, desigur evident, dar cat se poate de semnificativ in legatura cu “integrarea Romaniei in UE”: hibridizarea limbii romane prin importuri masive de englezisme.
De aproape 20 de ani, limba romana a fost invadata progresiv de tot mai multe cuvinte englezesti. Sigur, acest fenomen nu e specific doar limbii romane, ci si altor limbi straine, si tine de globalizare. Cuvintele traditionale si pur romanesti sunt inlocuite “modern” cu altele din engleza. Uneori, cuvinte mai vechi isi schimba sensul, fiind “suprascrise” cu un termen englez (de exemplu, “locatie” insemna chirie si acum inseamna loc).
Nu se mai spune doica, bona, dadaca, ci “babysitter”; a tinti, a avea ca tel = a “targhetui”; a descarca = a “downloada”; porecla, zicala = “nickname”; conducator, sef, capetenie = “leader”; pravalie, magazin, bacanie = “supermarket”; crasma, carciuma, bar = “pub”; portar(la fotbal) = “goalkeeper”; sfarsit de saptamana = “weekend”; biciclist = “biker”; handicapat = persoana cu “dizabilitati”, a se concentra = a se “focusa”, a adopa o marca sau un simbol = a se “brandui”(uneori se zice chiar a se “rebrandui”!). In acest ritm, in 30 de ani, limba romana va disparea cu totul. Oare nu este si aceast un subiect de discutie legat de noua Europa?
Fara indoiala ca da. Limba nationala este definitorie pentru spiritul si cultura unui popor. Distrugand limba unui popor, distrugi in mare parte si poporul respectiv. Sigur, nu spun ca acest proces de poluare lingvistica a fost declansat de UE. In cea mai mare parte e vorba de tendinta oamenilor de a imita si de veneratia oarba pe care o au multi, din pacate, fata de tot ceea ce vine din Occident. Totusi, cand un om ca George Pruteanu a vrut sa propuna o lege de protejare a limbii romane, imediat a fost taxat drept “nationalist”, “xenofob” etc. iar o astfel de lege nu a fost votata.
1/2/2009
Potrivit unui raport al organizatiei Open Europe, Comisia Europeana aloca 2,4 miliarde de euro anual diverselor tipuri de propaganda, precum lobby, publicitate, burse sau materiale promotionale. O importanta parte din aceste fonduri sunt cheltuite pentru propaganda pe Internet.
Eu Tube, canalul sponsorizat de UE de pe site-ul YouTube, a esuat lamentabil, dupa ce, in pofida unui buget spectaculos, nu a reusit sa atraga decat un numar foarte redus de vizitatori. La un an si jumatate de la aparitia EU Tube, majoritatea vidoclipurilor postate pe website au fost vizionate doar de cateva zeci de persoane, iar numarul abonatilor a ajuns la 7.463, si respectiv putin peste 1,8 milioane de accesari, in conditiile in care in Uniunea Europeana traiesc circa o jumatate de miliard de persoane.
Creatii precum videoclipul ‘euro-rap‘ care foloseste un limbaj suburban pentru a-i convinge pe tinerii vizitatori ca trebuie sa faca parte din UE au fost caracterizate drept “penibile” sau “propaganda nazista pe muzica agresiva”. Un internaut a descris astfel filmuleţul: „E ca un film de propagandă al Tineretului Hitlerist cu muzică agresivă. Să fim parte la ce? La distrugerea naţiunilor noastre, a patriilor şi a securităţii, pentru ca bogaţii să ne poată poseda şi controla? Mai-mari ai UE, să vă ia dracu’!”.
De asemenea, celebrul filmulet “Film lovers will love this eutube” poate fi caracterizat cu blandete drept erotic, prezentand mai multe cupluri “in actiune”, inclusiv unele cupluri homosexuale, fireste, pentru a promova “diversitatea” si “toleranta”! Altă producţie video similara, cu un mult mai mic succes, a fost un filmuleţ cu o piesă de şah şi un prezervativ, pentru a promova „sexul protejat”.
În condiţiile în care UE are circa 500 milioane de cetăţeni, dintre care destui au acces la internet, numărul de accesări avut de unele filmuleţe, de ordinul câtorva zeci, este ridicol. Sub 80 de accesări aveau filmuleţele „Controlul folosirii substanţelor chimice în Europa” (Controlling the Use of Chemicals in Europe), respectiv „Drepturi mai bune pentru lucrătorii temporari” (Better Rights for Temporary Workers), au remarcat analiştii Open Europe.
În suma estimată de 2,4 miliarde de euro, analiştii Open Europe au inclus toate cheltuilelile instituţiilor europene în materie de comunicare – pentru purtători de cuvânt, campanii de lobby şi campanii publicitare. În această sumă sunt cuprinşi si banii destinaţi burselor europene, etichetate de OE drept o formă de propagandă, dar şi cei cheltuiţi cu cele circa un milion de broşuri tipărite anual, şi nenumărate baloane, pixuri şi alte materiale promoţionale.
Respingerea Constituţiei europene de către cetăţenii din Franţa şi Olanda (în 2005) şi a Tratatului de la Lisabona, de către Irlanda (în 2008) a sporit cheltuielile publicitare ale UE, consideră Open Europe. Organizaţia britanică critică modul „unilateral” în care se prezintă informaţiile din materialele promoţionale, care prezintă UE drept „o poveste de succes remarcabilă”, care ar oferi „tuturor o viaţă mai bună”, în timp ce piaţa unică ar fi „o formulă câştigătoare”.
Pe lângă soarta Tratatului de le Lisabona – respins, la referendum, de irlandezi, şi încă neratificat de Parlamentul Cehiei – oficialii UE sunt “îngrijoraţi” de lipsa de informare a cetăţenilor privind scrutinul europarlamentar de anul viitor, care se va desfăşura simultan în 27 de state. Un ultim eurobarometru dinainte de Crăciun arăta că cetăţenii UE ştiu prea puţine despre Euroalegeri. De pildă, numai 2% dintre britanici ştiu că, la începutul verii viitoare, trebuie să-şi desemneze reprezentanţii pentru Parlamentul European! Oare cati dintre romani stiu sau ii intereseaza “alegerile ieuropene”, odata ce la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 s-au prezentat putin peste o treime din alegatori! (Faptul ca la alegerile europarlamentare din 2007 au participat 25% dintre alegatori se explica doar prin faptul ca, simultan cu respectivele alegeri, a avut loc un referendum.)
„Contribuabilii nu ar trebui să suporte nota de plată pentru zadarnice exerciţii de propaganda care să ne facă să iubim UE. Uniunea Europeană are nevoie de o reformă urgentă şi radicală şi nu de campanii scumpe destinate îmbunătăţirii imaginii” – Lorraine Mullally, director al Open Europe, ONG eurosceptic din Marea Britanie.
30/12/2008
De-a lungul intregii Europe, liceenii, studentii si cetatenii, in general, se opun distrugerii metodice a invatamantului promovata de catre Uniunea Europeana, sub masca unor “reforme institutionale” si “adaptarea la piata muncii”. Astfel, in Grecia, au loc de cateva saptamani proteste studentesti antiguvernamentale.
In Franta, mii de studenţi au ieşit pe străzi la sfârşitul săptămânii, în Paris, dar şi la Bordeaux, Lille, Lyon, cerând păstrarea actualei stări de fapt din liceele franceze. Presedintele Sarkozy a fost nevoit sa renunte pe termen nelimitat la “reforma educatiei”. Daca acea “reforma” ar fi avut loc, printre altele, toate institutele de cercetare teoretica din Franta ar fi fost inchise (pe motiv de “nonprofitabilitate”)!
Semne există şi în Italia şi Spania: studenţii au protestat şi aici şi chiar au intrat cu forţa în sedii de administraţii, cerând respingerea unor schimbări solicitate de UE, care ar face legătura între învăţământul superior şi “aptitudinile cele mai căutate pe piaţa muncii“. As dori in cateva cuvinte sa demontez aceasta idee extrem de periculoasa: “adaptarea invatamantului pentru piata muncii“.
Desi, aparent, se bazeaza pe “argumente economice“, in realitate, este o idee extrem de nociva care nu poate duce decat la scaderea drastica a calitatii invatamantului si la afectarea grava a economiei pe termen mediu si lung. In realitate, este imposibil sa prevezi ce va avea nevoie “piata muncii” peste 5, 10 sau 20 de ani. Din acest motiv, cel mai bine este sa ai un invatamant serios care sa produca absolventi cat mai bine pregatiti, care sa se poata adapta rapid la “cerintele pietii“. Daca te limitezi la un invatamant “dedicat pietii muncii“, in situatii de criza, pseudo-specialistii produsi de un astfel de invatamant nu vor reusi sa se adapteze eficient unor sarcini diferite.
In Romania, din pacate, asistam la o distrugere metodica a educatiei in ultimii 19 de ani, tot mai accelerata in ultimii cativa ani. Subiectul, desigur, este vast si nu intentionez decat sa punctez cateva lucruri. La nivel preuniversitar, programa a fost redusa drastic, dar, in acelasi timp, materiile sunt predate de o asemenea natura incat sa faca tot mai dificila intelegerea lor! La nivel universitar, de asemenea, materiile de studiu au fost reduse considerabil, din cauza adoptarii de catre Romania a “programului de la Bologna” – evident, la comanda UE! Pur si simplu, invatamantul din Romania era prea bun, asa ca trebuia distrus!
Nu fac simpla retorica aici. Stiu foarte bine, din proprie experienta, care e situatia! Salariile de mizerie ale profesorilor au reusit sa indeparteze tinerii de valoare de acest domeniu. Emigratia masiva a “creierelor” este un fapt bine cunoscut. Asta, fireste, a condus la scaderea nivelului predarii in scoli, licee si facultati. In acelasi timp, acceptare fara cracnire a “normelor europene”, cu un “plus” local de slugarnicie balcanica (nu cred ca UE ne-a cerut ca la examenul de BAC, la limba romana, sa se studieze texte ale comisarilor europeni), a condus la prabusirea fara precedent a standardelor si pregatirii elevilor si studentilor. “Rezultatele” se vor vedea in urmatorii ani!
Din pacate, reactiile din partea “societatii civile”, a cadrelor didactice, a institutiilor de invatamant superior etc. au lipsit cu desavarsire. Daca ar fi vrut, multe universitati s-ar fi putut opune, in numele autonomiei universitare, programului de la Bologna – asa cum au facut universitati de prestigiu din Occident. Sau, cel putin, ar fi gasit diverse metode de a-l “fenta”. Nici macar atat! Prin urmare, s-a ajuns in situatia in care studentii care intra in facultati au un nivel extrem de scazut de pregatire, si n-au nici o sansa sa se indrepte!
Va prezint un caz, absolut real: la examen, intr-o facultate din Universitatea Politehnica Bucuresti, profesorul ii intreba pe studentii de nota 5 (pentru a-i trece) tabla inmultirii! Multi n-au stiut sa raspunda corect! Cam despre asta vorbim! Asa ca toate aburelile astea cu “reforma invatamantului“, “adaptarea la cerintele pietii“, “prioritatea absoluta pe care o acorda guvernul educatie“, “curriculum educational” si alte asemenea expresii ale limbii de lemn, nu valoreaza nici cat doua cepe degerate!
23/12/2008
In tara lui George Orwell, lumea din romanul 1984 devine din ce in ce mai reala. Expresia Big Brother a devenit o banalitate, intr-o tara unde sunt probabil mai multe camere de supraveghere video decat locuitori. Insa orwellizarea societatii britanice – fenomen care se manifesta in intreaga Europa, dealtfel, inclusiv in Romania – e un fenomen mai complex. Pe langa crearea unui stat politienesc in care cetatenii sunt urmariti non stop (spre “binele” lor, desigur), se duce un atac direct impotriva gandirii critice, prin pervertirea si distrugerea limbii! Primii vizati sunt copii!
Cuvinte legate de creştinism, monarhie, istoria Marii Britanii şi natură au fost scoase dintr-unul dintre cele mai cunoscute dicţionare pentru copii din lume. Printre cuvintele care au dispărut din ultima ediţie a Oxford Junior Dictionary se află “discipol”, “episcop”, “capelă”, “imperiu”, “abate” şi “încoronare”. Acestea au fost înlocuite de cuvinte precum “blog”, “MP3 player”, “voicemail”. Conform Editurii Universităţii Oxford, dicţionarul, care se adresează celor în vârstă de peste şapte ani, ar trebui să evolueze pentru a reflecta faptul că Marea Britanie este o societate modernă, multiculturală, multireligioasă.
Editorii consideră că tinerii din ziua de astăzi se pot descurca şi fără cuvinte ca “pitic”, “elf”, “altar”, “călugăr”, “călugăriţă”, “psalm”, “sfânt”, “păcat”, “diavol” şi “vicar”. “Încoronare”, “ducesă”, “duce”, “împărat”, “imperiu”, “monarh”, “deceniu” au fost, de asemeni, scoase din dicţionar. Vocabularul copiilor nu ar trebui să conţină cuvinte precum “castor”, “mistreţ”, “bou”, “ghepard”, “leopard”, “homar”, “stridie”, “panteră”, “pelican”, “pudel”. Se crede că mai importante pentru copii sunt cuvinte ca “celebritate”, “chatroom”, “analog”, “voicemail”.
In noua programă scolară, copiii englezi din clasele primare ar urma să învete despre homosexualitate prin intermediul unor basme si cărti pentru copii. Noua programă este sustinută de Ministerul Educatiei si este concepută pentru a ajuta scolile să se conformeze unei legi noi care prevede promovarea comportamentului homosexual în scolile britanice. Există o scoală care foloseste deja un basm – “Regele si regele” – prin care copiii află despre un print care respinge trei printese pentru ca în final să se îndrăgostească si să se “căsătorească” cu un alt print. „
De asemenea, profesorii din Marea Britanie nu mai au voie sa foloseasca expresia “mama si tata” si nu vor trebui sa presupuna ca elevii au parinti heterosexuali. Incepand cu varsta de patru ani, copiii vor fi familiarizati cu ideea ca exista si cupluri de acelasi sex, iar profesorii trebuie sa se asigure ca elimina atitudinile “homofobe” din comportamentul elevilor, precizeaza noile directive concepute de ONG-ul Stonewall (sponsorizat generos de UE) din Marea Britanie .
In momentul in care profesorii discuta cu copiii despre casatorie, trebuie sa le spuna despre drepturile civile ale partenerilor si despre drepturile de adoptie ale homosexualilor. Documentul precizeaza ca elevii care isi catalogheaza colegii ca fiind “gay” trebuie sa fie tratati asemenea rasistilor, demonstrand astfel “toleranta zero” fata de folosirea acestui cuvant care reprezinta o insulta. Referitor la copiii cu varste intre 11-14 ani, directivele sugereaza ca: “Scolile ar trebui sa faca eforturi pentru a discuta cu elevii inclusiv despre faptul ca exista parinti de acelasi sex, evitand sa afirme ca elevii au o “mama si un tata”. „
10/12/2008
Sursa: http://www.frontpress.ro
Pentru al doilea an consecutiv, a fost interzisă apariţia pe şoselele publice lituaniene a unui camion închiriat de Uniunea Europeană spre a fi folosit drept o platformă de promovare şi răspândire a acceptării homosexualităţii. Sosirea camionului în Vilnius fusese programată pentru 20 august, iar pe data de 22 urma să sosească în Kaunas. Dar primarii celor două oraşe au refuzat să admită pătrunderea camionului în localităţile pe care le administrează, acesta fiind nevoit să fie parcat pe teren privat, lângă un supermarket. În mai 2007, guvernul lituanian interzisese accesul complet al unor astfel de camioane de propagandă în ţară.
Cunoscute şi sub denumirea de „camioanele antidiscriminare”, imensele vehicule galbene au întreprins călătorii în Uniunea Europeană încă din 2003, purtând inscripţia: „Pentru diversitate. Împotriva discriminării.”. În teorie, ele ar trebui să atragă trecătorii prin „activităţi care celebrează diferenţele” astfel încât aceştia să poată „explora problemele discriminării şi diversităţii”. Cu toate acestea, Juozas Imbrasas, primarul oraşului Vilnius, consideră că ele reprezintă o foarte slab mascată „propagandă homosexuală”. Primarul din Kaunas, Andrius Kupcinskas, a declarat ca „festivalul homosexual ar stârni multe emoţii negative”.
Această interdicţie reprezintă rezistenţa lituaniană împotriva tentativelor UE de a promova acceptarea homosexualităţii în statele membre. În luna februarie a anului curent Estonia, Franţa, Finlanda, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Malta, Olanda (!!!), Suedia şi Cehia au fost numite într-un memoriu care trata ţările care nu se ridică la standarde europene referitor la directivele şi definiţiile despre „discriminare”. Memoriul comisarului Vladimir Spidla detaliază fiecare caz în parte şi ameninţă că „o scrisoare sau atenţionare formală” va fi trimisă fiecărei ţări. Conform ziarului olandez Volkskrant, acest lucru înseamnă că guvernele ţărilor respective vor fi expuse acţionării în justiţie de către comisarul european.
În ciuda acestor tactici de intimidare, parlamentul lituanian a adoptat în luna iunie a acestui an „Conceptul familial” care defineşte căsătoria drept uniunea dintre un bărbat şi o femeie. O măsură similară a fost adoptată şi de către Letonia în 2005.
25/8/2008
Foarte interesanta recenzia lucrarii lui Vladimir Bukovski, "Uniunea Europeană… o nouă URSS?", recenzie publicata in original pe bookblog.ro:
Nu este nimic nou în a afirma că UE este una dintre cele mai recente obsesii naţionale. Dacă la începutul anilor ’90, clasa conducătoare se încorda într-un găunos „Nu ne vindem ţara” (slogan cât se poate de previzibil, – populaţiei i se livrase sistematic, după sfânta reţetă comunistă, imaginea unui Occident hulpav, ros de cancerul capitalismului), de câţiva ani buni, aceeaşi clasă conducătoare trimite bezele Bruxelles-ului, în timp ce se străduie să plombeze cu acquis comunitar cariile sociale autohtone.
Ce este UE pentru noi? Pentru cei mai mulţi dintre români, UE este e numele de cod al unui jandarm continental, cu glas patern, studii superioare şi cravată, mirosind a Dior şi a bună-credinţă, singurul care „îi mai poate scutura” pe aleşii noştri cei corupţi. Cineva exulta pe forumul unui ziar: „Vad in organismele UE singura noastra salvare din mocirla imoralitatii in care ne tavalim de atat de mult timp’’. Deci, singura modalitate prin care am putea să scăpăm de mizeria lăsată de comunism şi perpetuată cu meticulozitate după Revoluţie.
O instanţă universală, în drept să dea directive vizavi de mărimea castraveţilor, gradul de curbură al bananelor şi beţelor de chibrit (nici o exagerare, cei neinformaţi pot verifica), cercetarea ştiinţifică, transhumanţa şi libertatea de exprimare pe internet* (recent s-a pus problema înregistrării bloggerilor din UE!**), ţigărilor şi băuturilor energizante. Dar, pe de altă parte, un donator universal, care pompează generos bani (ne)rambursabili pentru comunele sărace, pentru infrastructură, pentru agricultură şi educaţie. Un prieten al democraţiei, al păcii şi drepturilor omului. Un Olimp al experţilor, al specialiştilor, al tehnocraţilor. Un paradis aseptic al bunurilor, confortului, plăcerii, lipsei de prejudecăţi dar şi al eficienţei, corectitudinii (politice), transparenţei şi ordinii. Furnizorul unic de fericire.
În toată ţara, steagurile albastre cu steluţe flutură vesel pe primării, hoteluri, biserici. UE ne-a adus cristalinul prefix „euro-” (care poate fi montat cu uşurinţă pe orice noţiune) şi ideea că a fi european înseamnă a trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. „Eurosceptic” „euroentuziast” au devenit noi categorii ontologice. Timpul nostru istoric are ca punct de reper major data de 1.ianuarie.2007. Dar nu ne punem întrebarea „cu ce preţ?”, a persoanei responsabile, apte de calcule pe termen lung, ci preferăm să ne întrebăm fripturistic: „nouă ce ne iese”?
Ce ştim, de fapt, despre UE? Identitatea acestui organism este nebuloasă pentru noi. Care este structura UE, care sunt relaţiile dintre diversele comitete şi comiţii, cum se aleg membrii acestora rămân întrebări lipsite de importanţă pentru cei mai mulţi dintre noi. Şi mai important, nu ştim care este scopul ei de dincolo de declaraţiile stafidite, nu ni se pare paradoxal că un organism instituţional care trebuie să funcţioneze eficient (ab)uzează de o limbă de cauciuc ce abundă în concepte de maximă imprecizie, secătuite de sens. Nu ne miră deloc că o simplă uniune economică a deviat într-un sistem care impune standarde culturale. Cartea lui Vladimir Bukovski, tradusă în româneşte de Dan C. Mihăilescu, încearcă să ridice nişte semne de întrebare asupra procedeelor de lucru europene şi să dea câteva clarificări în privinţa originii acestora.
N-ar trebui să uităm că proiectul „casei comune europene” datează din 1987 şi îi aparţine lui… Gorbaciov – până atunci, Comunitatea europeană fiind doar un spaţiu economic unic, eventualitatea unei integrări politice lipsind din agendă. Nu ar trebui să ne fie indiferent gândul că acelaşi Gorbaciov a rezumat politica URSS în privinţa Europei Occidentale prin formula: „sugrumare prin îmbrăţişare”. Şi nici declaraţia lui Felipe Gonzalez, preşedintele guvernului spaniol care îi explica aceluiaşi Gorbaciov, în octombrie 1990: „ani şi ani – şi în mare măsură artificial – noi am susţinut acest antagonism [opoziţia clasică între capitalism şi socialism, n.m. S.M.]. Astăzi, am ajuns la o concluzie stranie. De când am ajuns la putere, a trebuit să lupt cu tovarăşii mei din partid ca să-i fac să înţeleagă că economia de piaţă este cel mai bun instrument pentru a ne îndeplini scopurile principale. Nu un scop în sine, ci doar atât: cel mai bun instrument.”
Deja ar trebui să ne întrebăm cum pot fi amestecate socialismul european şi perestroika sovietică într-un proiect atât de luminos. Şi ce e oare cu acea expresie – „sugrumare prin îmbrăţişare”? Nu e o glumă? Să mai dăm un exemplu interesant, urmând ca cititorul să studieze mai pe larg în cartea lui Bukovski relaţia pătimaşă dintre comuniştii ruşi şi socialiştii din Occident. Spre exemplu, Giscard d’Estaing, fost preşedinte al Franţei, aflat în delegaţia Comisiei Trilaterale împreună cu David Rockefeller şi Henry Kissinger, îi spune lui Gorbaciov:
„La ora actuală, Europa occidentală experimentează o perestroika înnoindu-şi structurile. E greu de spus exact în ce moment se va petrece această înnoire, în cinci, zece, sau douăzeci de ani, dar în Europa de Vest se va naşte un nou stat federal modern. Noi către aşa ceva înaintăm, iar URSS trebuie să se pregătească să negocieze cu un astfel de stat unic care va reuni statele Europei occidentale”.
Scopul acestei întâlniri era sprijinirea URSS prin integrarea în instituţii economice şi financiare mondiale (ex. GATT sau Fondul Monetar Internaţional). Data exactă a acestei declaraţii este… 18 ianuarie 1989, adică pe vremea când, vorba autorului, „Tratatul de la Maastricht era încă în scutece”. Este aşadar de bun-simţ să te întrebi, precum Bukovski: „cum de puteau aceşti oameni să ştie dinainte care va fi voinţa popoarelor lor faţă de atari schimbări spectaculoase, menite să le zguduie statutul «peste cinci, zece sau douăzeci de ani?”» ”. Unde mai are loc democraţia de vreme ce exista deja un plan de la care nu trebuie să existe abateri (precum Danemarca în 1992 sau recentul caz al Irlandei)?
Rămâne, deci, să reflectăm asupra problemelor ridicate de Bukovski, mult mai spinoase şi mai complexe decât le-am expus eu în această scurtă prezentare. Să ne punem nişte semne de întrebare. Să ne informăm şi din alte surse. Chiar şi bloguri, cât încă nu sunt marcate cu „bun şi aprobat” sau „etichete de calitate”…
Scrisă de Silviu Man
* Benjamin Henrion, reprezentând la Bruxelles The Foundation for a Free Information Infrastructure, o organizaţie non-profit având ca obiectiv stabilirea unei pieţe libere în IT avertizează asupra unei directive care ar da dreptul producătorilor de software şi providerilor de internet să monitorizeze întreg traficul de date, cu scopul/pretextul căutării materialelor piratate: „in viitor, aplicatii software populare precum Skype sau chiar Firefox ar putea fi declarate ilegale in Europa daca nu sunt certificate de o autoritate administrativa. Acest lucru va compromite intreaga dezvoltare libera a internetului asa cum o cunoastem acum”.
** eurosceptic.ro: Autoarea Proiectului, Marianne Mikko (Grupul Socialist din Parlamentul European, Estonia), afirmă că, deşi blogosfera „a fost până acum un loc al bunelor intentii şi a fost in general caracterizat de intenţii sincere”, exista riscul din ce în ce mai mare ca, pe măsură ce bloggingul devine o activitate comună, acesta să devină „o sursă de poluare a cyberspaţiului”. Ea crede că, pentru a preveni acest lucru, este nevoie de un fel de etichetă de calitate aplicată asupra blogurilor şi a bloggerilor, a căror identitate şi motive pentru a scrie pe blog trebuie făcute publice (sublinierea mea, S.M.). Astfel, Raportul d-nei Mikko sugerează clarificarea statutului juridic şi de altă natură a blogurilor şi încurajează „etichetarea” lor voluntară în funcţie de responsabilităţile şi interesele profesionale şi financiare ale autorilor şi editorilor lor.
25/8/2008
Poate va intrebati care sunt problemele invatamantului francez? Nivelul tot mai scazut al cursurilor? Lipsa cadrelor didactice calificate? Salariile insuficiente pentru profesori? Nicidecum! Conform ministrului educatiei din Franta, Xavier Darcos, “lupta impotriva homofobiei este o chestiune esentiala“. Intr-o circulara adresata inspectoratelor scolare, ministrul a mentionat in mod explicit “homofobia” printre formele de “discriminare” care trebuie combatuta. Mai mult, se intentioneaza lansarea unei vanatori de “homofobi” in licee: directorii sunt incurajati sa raporteze si sa sanctioneze drastic orice incident “homofobic“.
Mai mult, Xavier Darcos a anuntat ca va lansa o campanie publicitara in toate liceele relativ la problema homosexualitatii si o linie telefonica creata pentru a “raspunde intrebarilor legate de identitatea sexuala” a elevilor. Intrebat daca masuri similare vor fi luate si pentru elevii de gimnaziu, ministrul a declarat oarecum jenat ca “ar fi cam dificil, pentru ca sunt copii cam mici“. Dar, solutii exista si in acest caz! “Psihologii scolari pot face o treaba buna. Trebuie sa ne incredem in ei, mai degraba decat in solutii standard. Nu oricine stie cum sa vorbeasca direct unui copil de 13 ani despre sexualitate, sau despre alegerile sexuale pe care le are“, a declarat Xavier Darcos.
Pentru cititorii care cunosc limba franceza, le recomand sa se uite pe site-ul http://www.ligneazur.org. Ar putea invata acolo cum se combate “homofobia“!
23/8/2008
LA FEL ca in cazul distrugerii invatamantului romanesc, coruptia, incompetenta si slugarnicia fata de UE constituie amestecul ideal care va distruge, ceea ce a mai ramas din cercetarea romaneasca. Adoptarea “procesului de la Bologna”, la cerintele UE, a reprezentat bomboana de pe coliva educatiei universitare romanesti. Despre invatamantului preuniversitar, recentele reduceri masive de programe, coroborate cu scaderea calitatii predarii (cine naiba mai intra in invatamant pentru un salariu de 200 euro/luna?!) au terminat ce mai era de terminat! La recomandarile Comisiei Europene, Guvernul se pregateste sa privatizeze pe ultima suta de metri, inainte de alegeri, mai multe institute de cercetare.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) se pregateste sa scoata la licitatie 16 institute de cercetare, dintre care 13 au cladiri in Bucuresti. Potrivit noului act normativ, cei care le cumpara prin licitatie nu mai trebuie sa aiba experienta in domeniu si nici sa pastreze obiectul de activitate sau angajatii. In aceste conditii, terenurile pe care sunt construite aceste institute devin mana cereasca pentru dezvoltatorii imobiliari. AVAS sustine, insa, ca modificarea legii este necesara pentru a evita sanctiuni din partea Comisiei Europene pe Concurenta.
“Motivele principale pentru care AVAS a solicitat promovarea acestui act normativ deriva din utilizarea (conform legislatiei actuale in domeniu) a criteriilor de precalificare, a grilei de punctaj si a obligatiilor pe care cumparatorul si le asuma prin contractul de vanzare – cumparare de actiuni, pentru care depune garantie si este monitorizat o perioada de aproximativ cinci ani. Toate acestea reprezinta, din punct de vedere comunitar, conditionari cu consecinte directe in formularea pretului de oferta de catre potentialul cumparator, intrucat ingusteaza sfera de participare a potentialilor ofertanti si sfera de decizie asupra afacerilor viitoare ale cumparatorului“, se arata in comunicatul institutiei remis presei. “Reamintim faptul că reprezentanţii CE au arătat în numeroase rînduri că, în cadrul procesului de privatizare, statul trebuie să se comporte ca un investitor privat prudent, adică să nu impună nici un fel de condiţii, atît în etapa de calificare la privatizare, cît şi ulterior, singurul element de urmărit fiind maximizarea profitului/preţului pe pachetul de acţiuni. Metoda de privatizare recomandată de CE ca respectînd toate aceste condiţii este licitaţia deschisă cu strigare”, conform reprezentanţilor AVAS.
9/8/2008
Sursa: http://rottyzone.wordpress.com
The Foundation for a Free Information Infrastructure (FFII), o organizatie non-profit dedicata stabilirii unei piete libere in IT, avertizeaza ca o noua directiva europeana in ceea ce priveste telecomunicatiile ar putea duce la stabilirea unui “internet de tip sovietic”, in care producatorii de software si providerii de internet vor supraveghea traficul de date in cautare de material piratat iar aplicatiile nu vor putea fi rulate fara permisiunea autoritatilor nationale.
Directiva pentru Telecomunicatii Europene, aflata la aceasta ora in stadiul de propunere care circula prin diferitele comisii ale Parlamentului European, si careia i se adauga diverse amendamente, a ajuns deja sa includa, sub diverse presiuni ale unor grupuri de interese legate de industria de software, precum si cea de filme si muzica, prevederi care ne pot arunca inapoi in timp si care pot descuraja evolutia libera internetului si a aplicatiilor software.
Printre acestea se gaseste un amendament care permite autoritatilor administrative din statele membre sa defineasca, atentie !, lista “aplicatiilor software autorizate sa fie folosite pe internet”. Conform lui Benjamin Henrion, reprezentantul FFII la Bruxelles, “in viitor, aplicatii software populare precum Skype sau chiar Firefox ar putea fi declarate ilegale in Europa daca nu sunt certificate de o autoritate administrativa. Acest lucru va compromite intreaga dezvoltare libera a internetului asa cum o cunoastem acum,” amintind ca “nu demult, Uniunea Sovietica cerea inregistrarea tuturor masinilor de scris la autoritati”.
De asemenea, directiva vorbeste despre functionalitatile tehnice ce vor trebui implementate in retelele de comunicatie electronica in vederea supravegherii si filtrarii traficului. Tot in aceasta directiva si-ar putea face locul prevederea de a bloca accesul la internet celor care downloadeaza filme si muzica ilegale. Prevederea este sustinuta de Franta, tara care a preluat saptamana trecuta presedintia UE si care vrea sa introduca in directiva europeana un amendament similar legii care se pregateste in Franta in acest sens.
Conform lui Alberto Barrionuevo, presedintele FFII, “ideea de a stabili un Zid Chinezesc al Internetului in Europa este promovata de un grup extrem de lobby in favoarea copyright-ului. Si FFII isi bazeaza idealurile pe legile copyright-ului, dar nu sunt de acord cu justificarea intentiilor de a ne spiona pe toti cu scuza protectiei copyright-ului”.
Directiva urmeaza sa fie discutata in Parlamentul European in aceasta toamna. Ingrijorator este faptul ca aceasta directie catre cenzura si supraveghere a internetului si nu numai nu este un act izolat, parand sa faca parte dintr-o tendinta, s-ar putea crede, coordonata la nivel global. De amintit nu doar legea amintita pregatita de Franta si Marea Britanie, dar si ideea de a inregistra bloggerii din UE, legea recent adoptata de catre Suedia privind monitorizarea traficului de telefon si email care trece granitele tarii, precum si ceea ce se pregateste, oarecum in secret, in Statele Unite cu privire la piraterie, asa-numitul ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement), la care se vor ralia mai multe tari din lume.
In ceea ce ne priveste, ne intrebam oare ce reactie au parlamentarii romani europeni fata de aceasta directiva si ce s-ar putea intampla in Romania odata ce aceasta va deveni lege, intr-o tara in care clasa politica nu numai ca nu se impotriveste, dar de obicei se grabeste sa implementeze prima orice vine de la Bruxelles.
10/7/2008
Mai vechi
