Postări în categoria 'Economie/Afaceri'
Sursa: Gandul.info
UE pregăteşte o taxă directă pe benzină care va fi impusa tuturor cetatenilor europeni. Instituirea ei ar trebui grăbită de reticenţa statelor membre în a finanţa crearea noilor instituţii birocratice impuse de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi justificată (cum se putea altfel!) de nevoia compensării şi diminuării emisiilor de dioxid de carbon.
Ideologia încălzirii globale – îmbrăţişată oficial de UE, în ciuda numeroaselor contestări la care au fost supuse “dovezile” aduse în sprijinul acestei ipoteze – ar putea avea, în curând, un efect asupra buzunarelor fiecărui european: UE pregăteşte o taxă directă pe benzină şi alţi combustibili a căror ardere este bănuită a încălzi atmosfera planetei.
Aceasta va fi motivaţia oficială pentru introducerea primei surse de venit pentru instituţiile UE, din bani colectaţi direct de la “supuşii” europeni, nu prin intermediul autorităţilor fiscale ale celor 27 de state membre. Bineinteles, e vorba doar de un pretext de a face rost de bani!
O astfel de taxă ar asigura independenţa organismelor comunitare de sumele pe care guvernele le varsă anual la bugetul Uniunii, dar va creşte preţurile la transporturi, utilităţi publice şi la producţia industrială de pe continent.
În ciuda acestui risc, o astfel de “taxă minimă pe dioxidul de carbon” – a cărei anunţare ar urma să se facă luna viitoare, după ce s-a renunţat la o propunere similară acum cinci ani – este considerată o prioritate de noul comisar pentru Impozitare, lituanianul Algirdas Semeta, potrivit dezvăluirilor făcute de cotidianul britanic The Daily Telegraph.
Noua “taxă UE” ar urma să fie aplicată combustibililor socotiţi “vinovaţi” de încălzirea globală, dar nu va fi calculată ca TVA-ul şi accizele aplicate în prezent – pe litrul de benzină sau de motorină, metrul cub de gaze, tona de cărbune etc. Nu va conta cantitatea de combustibil, ci cantitatea emisiilor de dioxid de carbon rezultate din ardere.
Inevitabil, taxa nu-i va afecta doar pe posesorii de maşini personale, ci va creşte preţul la transportul în comun, la electricitate (produsă din arderea de combustibili fosili), la utilităţile publice şi, în ultimă instanţă, la întreaga activitate industrială.
Mats Persson, director al ONG-ului Open Europe – cu sedii la Londra şi Bruxelles, fiind considerat “eurosceptic” – a explicat pentru ziarul britanic ce impact va avea asupra cetăţenilor europeni o taxare directă de către instituţiile UE. “O singură taxă cu rată fixă îi va afecta în mod dispoporţionat pe consumatorii mai săraci, care alocă o mai mare parte din venitul lor facturilor la energie şi combustibil”, afirmă Persson. Taxa “va impune o povară disproporţionată şi asupra micilor afaceri, care sunt vitale pentru revenirea şi creşterea economică”, adaugă el.
“Eu estimez că este posibil să începem discuţiile. Acum este momentul oportun”, a declarat Semeta pentru European Voice, săptămânal de afaceri europene de la Bruxelles. Discuţiile privind o “taxă europeană”, care să aducă bani direct la instituţiile UE datează de mai multă vreme, dar “oportunitatea” a fost creată de mai mulţi factori.
Pe de o parte, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a impus crearea unor noi instituţii care au nevoie urgentă de finanţare – aparatul administrativ la dipoziţia Preşedintelui Consiliului UE, plus noul serviciu diplomatic al UE (External Action Service).
Punerea bazelor acestor instituţii întârzie nu doar din motive politice – de pildă, acuzaţiile Berlinului şi Parisului, că noul ministru de Externe al UE, Catherine Ashton, vrea să modeleze în stil britanic serviciul diplomatic – ci din lipsă de bani. Mult mai gravă decât rivalităţile dintre cele trei mari puteri este reticenţa ministerelor de Finanţe din statele membre (confruntate cu serioase crize bugetare) să finanţeze noile organisme UE.
Prin urmare, înfiinţarea lor este “foarte aproape de paralizie”, crede directorul Direcţiei Generale Buget (DG Budget) a Comisiei Europene (CE), Hervé Jouanjean. “Ar trebui să avem un mecanism care să servească posbilităţii, în mod progresiv, de a se ajunge la o finanţare directă a UE”, consideră Jouanjean.
Pe de altă parte, impunerea unei “taxe UE” are un susţinător declarat la cel mai înalt nivel. Noul preşedinte al Consiliului UE, belgianul Herman Van Rompuy. În noiembrie 2009, acesta declara că “posibilitatea unor prelevări financiare la nivel european trebuie examinată serios şi, pentru prima dată, mari ţări din Uniune sunt de acord”.
Potrivit unor poziţi publice exprimate de oficiali de-ai lor, între ţările care ar fi de acord cu o “taxă UE” (taxă pe dioxidul de carbon) se numără Franţa şi Suedia. Între cele care se opun, sunt Marea Britanie (deşi un aprig suţinător al combaterii încălzirii globale) şi Danemarca.
Nesimtirea functionarilor europeni nu se opreste insa aici. Parlamentul European, o institutie perfect parazitara, a propus introducerea unor taxe pe SMS si pe e-mail! Taxarea miliardelor de mesaje text (SMS) transmise prin telefonul mobil ori a celor electronice (e-mail), de către cetăţenii UE, a fost sugerată, la finele anului trecut, de eurodeputatul francez Alain Lamassoure (din Grupul Popularilor şi Democraţilor – PPE).
Francezul a declarat în Parlamentul European (PE) că o “taxă UE” ar trebui prelevată din acele activităţi care dovedesc succesul proiectului european. Cel mai mare câştig al integrării europene este piaţa internă, graţie căreia “schimburile dintre state au crescut, încât toată lumea înţelege că banii pentru finanţarea UE trebuie să vină din beneficiile pe care le-a generat UE”, a explicat el.
Între sursele de “finanţare directă” a Uniunii s-a mai discutat la nivelul CE şi al PE despre o taxă pe fiecare bilet de avion. Ea s-ar justifica mai ales în condiţiile în care transportul aerian este responsabil de dispersarea unor cantităţi enorme de dioxid de carbon în atmosferă. Totuşi, impunerea ei, ar pune o povară care s-ar putea dovedi fatală pentru mulţi operatori aerieni din UE, care încearcă din greu evitarea falimentului.
1,04% din bugetele anuale ale celor 27 de state membre reprezintă bugetul pe 2010 al UE, respectiv circa 235 de euro pentru fiecare din cei 501,29 milioane de cetăţeni ai Uniunii.
6/3/2010
Tudor Smirna, Institutul Mises Romania
Statele sunt fără excepție exemple de risipă imensă de pe azi pe mâine. Doar naivii mai pot fi surprinși de falimentul unui stat. Singura întrebare în acestă privință este când anume are loc implozia?
Statul grec a captat atenția tuturor în acest început de an. S-a spus aproape tot. Vreau să observ doar rolul simbolic pe care îl joacă acest faliment statal (ar fi impropriu și nedrept să se numească național) în contextul devenirii supra-statului european.
Această criză nu va fi ratată de politicienii de la Bruxelles. Structurile UE se vor folosi de acest eveniment pentru a-și asuma un rol mai pronunțat și mai direct în viața popoarelor pe care le-au înglobat. Avem pe site-ul nostru un excelent studiu despre economia și politica monedei euro. Autorul său, Jörg Guido Hülsmann, face, printre altele, o analiză prescientă a consecințelor instaurării Băncii Centrale Europene și a monedei Euro. Întregul studiu (publicat inițial în anul 2000) este instructiv, dar pentru subiectul de față secțiunea 6 este foarte relevantă:
6. Consecinţele economice şi politice ale BCE şi euro
Marea problemă este, bineînţeles, de a şti ce tip de politică ne rezervă BCE pentru viitor, iar aici, din păcate, nu ne permitem să ne lăsăm pradă iluziilor. BCE şi euro au fost create doar pentru că fostul sistem era pe punctul de a se surpa sub greutatea îndatorării statelor naţionale. Cu toate acestea, BCE şi trecerea la euro nu elimină nici masa datoriilor, nici nevoia presantă a statelor europene de a face rost neîncetat de noi mijloace de plată. Ele nu oferă nici o soluţie la aceste probleme. În realitate, le agravează.
Unii observatori sunt de părere că modalitatea în care procedează BCE depinde în principal de cine este şeful său şi de cum sunt definite funcţiile sale de către legiuitor. În Germania în particular, personalitatea preşedintelui băncii centrale este învestită cu o mare însemnătate. Numeroşi sunt cei ce au considerat că funcţia BCE este pur şi simplu de a prelua rolul central pe care l-a jucat Bundesbank ca apărător al stabilităţii monedelor.
Aceste detalii personale şi tehnice nu au totuşi nici o importanţă. Elementul decisiv este mai degrabă faptul că euro permite statelor să beneficieze de noile credite, fără ca pentru aceasta să li se impună o disciplină strictă. Euro va face posibilă, aşadar, dezvoltarea la nivel european a unei îndatorări fără precedent, până la atingerea limitelor superioare, aşa cum s-a şi întâmplat la nivel naţional. Când, cel mai târziu în acel moment, noul guvern central nu va mai putea obţine credite, Europa nu va mai avea nici o altă alternativă decât să revină la politica inflaţionistă din anii ’70. Cei aflaţi în solda statului vor putea avansa oricâte argumente doresc în favoarea Uniunii monetare europene. Nu vor schimba nimic. Euro hrăneşte inflaţia. Euro nu face altceva decât să înlocuiască cartelurile naţionale ale profitorilor de pe urma inflaţiei cu un cartel european şi înalţă obstacole suplimentare în calea eforturilor cetăţenilor europeni care ar dori să se protejeze împotriva spolierii practicate de acest supra-stat.
Această evoluţie nu poate fi împiedicată prin făurirea unei constituţii europene ce ar limita capacitatea statelor de a contracta împrumuturi şi care ar impune BCE urmărirea unei anumite politici. Asemenea prescripţii rămân fără efecte dacă nu se bucură de sprijinul opiniei publice. Or, în acest moment, aceasta din urmă dă dovadă de o mare îngăduinţă atât faţă de îndatorare, cât şi faţă de inflaţie. Germanii au fost siliţi să admită că toate clauzele acordului de la Maastricht, ce fixau criterii obiective de intrare în Uniunea monetară europeană, sunt în mod grosolan trecute cu vederea. Şi se va continua în acelaşi mod, atâta timp cât nu se va produce o schimbare semnificativă în atitudinea opiniei publice. Dar cum ar putea acest lucru să aibă loc dacă, începând cu şcoala primară până la învăţământul universitar, toate instituţiile de învăţământ se află în mâinile statului, iar toate posturile de radio şi de televiziune sunt constrânse să obţină mai întâi o licenţă de funcţionare, şi tribunalele recunosc că libertatea de exprimare nu mai este un drept fundamental inviolabil?
BCE şi euro nu se limitează la a hrăni inflaţia, ele favorizează, de asemenea, centralizarea instituţiilor politice. Se poate deja previziona că statele naţionale vor deveni dependente de acest nou stat central, mai întâi din punct de vedere financiar, apoi pe plan politic. Întrucât statele membre îşi pierd tot mai mult din soliditatea lor financiară, ele pot din ce în ce mai puţin să contracteze împrumuturi în nume propriu. Cu toate că, până în prezent, în virtutea statutului său, Comisia europeană nu a contractat deocamdată credite, ea va trebui să aibă grijă de statele membre. Este în egală măsură posibil ca să se îndatoreze ea însăşi pentru a utiliza aceşti bani direct în statele membre. În orice caz, statele naţionale supra-îndatorate vor deveni direct tributare, financiar şi politic, faţă de acest nou stat central.
Este vorba de acelaşi proces care deja a avut loc pe plan naţional în numeroase ţări. Din ambiţie şi ignoranţă, numeroase municipalităţi s-au îndatorat considerabil în ultimii 30 de ani. În Germania, aceste credite au fost garantate de landuri. Astfel, oraşele şi comunele au devenit dependente de landuri. Or, multe landuri au parcurs ele însele acelaşi drum şi au ajuns subordonate statului federal. Astfel s-a întâmplat cu oraşele, comunele şi regiunile care, în prezent, în numeroase domenii, nu mai pot lua singure decizii. Toate depind de bunăvoinţa statului federal şi de firimiturile pe care acesta le aruncă.
Aceeaşi soartă îl aşteaptă pe statul federal. Este desigur încurajator că, în comparaţie cu alte state, resursele financiare ale statului german se prezintă acceptabil. Aceasta ne aminteşte de situaţia celui aflat pe marginea prăpastiei şi care continuă să-i privească pe cei ce au căzut sau care vor urma să cadă înaintea sa. Este posibil ca germanii să trăiască încă două sau trei decenii luând ei înşişi decizii, cu toate că, dacă ţinem cont de naivitatea lor de a identifica Europa cu Bruxelles-ul, ne putem îndoi că doresc cu adevărat acest lucru. Pe termen mai lung, este imposibil. Germania se va trezi din ce în ce mai mult subjugată de acest moloh bruxellez, care îi va eclipsa pe toţi tiranii de până în prezent ai continentului nostru.
Statul bruxellez nu va ezita ca, mai devreme sau mai târziu, să pună mâna pe distribuţia creditelor, pe care în prezent le garantează, şi va deveni în acest mod indispensabil în ochii tuturor cetăţenilor europeni. Această evoluţie este în natura lucrurilor: puterea oamenilor politici se hrăneşte din opinia cetăţenilor cu privire la ei. De ce trebuiau oamenii de la Bruxelles să se mulţumească să trudească şi le permiteau oamenilor politici naţionali să culeagă toate laudele? Mai devreme sau mai târziu, instituţiile sociale naţionale, în particular securitatea socială, se vor găsi la rândul lor „armonizate”, adică puse sub tutela organismelor centrale amplasate în Bruxelles.
În concluzie, crearea BCE şi a euro dă naştere unei duble tendinţe: pe de o parte, apariţia şi extinderea unui stat asistenţial european; pe de altă parte, acumularea de noi datorii publice, de această dată în numele acestui nou stat central. Ambele tendinţe conduc, pe termen mediu sau lung, la prăbuşirea sistemului, fie prin hiperinflaţie, fie prin surparea statului central atotputernic sub greutatea propriei sale ineficienţe. Iată deci ce ne rezervă viitorul, dacă nici o schimbare fundamentală nu are loc: o nouă hiperinflaţie de genul celei din 1923 sau un nou imperiu sovietic.
17/2/2010
Doar 0,1% din PIB a fost creşterea economică a Zonei Euro, în ultimul trimestru al anului trecut, ceea ce spulberă speranţele liderilor din cele 27 de state ale Uniunii că “ceea ce a fost mai rău a trecut” în privinţa dificultăţilor economice cu care se confruntă ţările lor. Creşterea minimă (de fapt, aproape “stagnare”) a fost confirmată, vineri, de Eurostat, agenţia europeană pentru statistică şi cea mai mare autoritate în domeniu de pe continent. Procentul este mai mic chiar decât cele mai pesimiste previziuni – ale unor analişti care se aşteptau la o creştere de 0,2% – şi decât creşterea de 0,4% înregistrată în trimestrul al treilea.
În acelaşi procent de 0,1% a crescut, per ansamblu, şi întreaga economie a “celor 27″, iar potrivit Eurostat această creştere nu s-ar datora consumului intern sau investiţiilor – pe care guvernele UE au încercat să le stimuleze. Principala contribuţie la creştere ar fi avut-o uşoara “dezgheţare” a comerţului internaţional. Deşi a avut creştere, se spera ca economia germană să crească cu mai mult de 0,1%, în urma creşterii de 0,7% din trimestrul al treilea. Oficiul Federal de Statistică a notat o scădere cu 2,4% faţă de acelaşi ultim trimestru al anului 2008 şi a pus creşterea infimă pe seama exporturilor, nu pe un consum mai consistent în interiorul ţării.
În privinţa economiei italiene, veştile sunt şi mai triste. După o creştere cu 0,6% în trimestrul al treilea, a urmat o contractare de 0,2% în ultimele trei luni ale lui 2009. Dacă şi în primul trimestru din 2010 Italia va înregistra o contractarea a PIB, se va putea considera că a revenit la recesiune. Spania a rămas în recesiune şi în cel de-al patrulea trimestru. Cat priveste Grecia, situatia acestei tari e critica.
13/2/2010
In grija ei fata de mai instaritii cetateni europeni, autoritatile de la Bruxelles au hotarat sa fie eliminate toate accizele la produsele de lux. Conformandu-se directivei 2008/118/CE care reglementeaza regimul general al accizelor, Romania a eliminat din 2010, accizele la urmatoarele produse, considerate de lux:
- confectii din blanuri naturale (cu exceptia celor de iepure, oaie, capra) pentru care se platea o o acciza de 45%;
- articole din cristal pentru care se platea o acciza de 15%;
- bijuterii din aur si/sau din platina, cu exceptia verighetelor, pentru care se platea o acciza este de 10%;
- parfumuri pentru care se platea o acciza de 35%, cu exceptia apelor de parfum pentru care se platea o acciza de 25%;
- ape de toaleta pentru care se platea o acciza de 15%;
- ape de colonie pentru care se platea o acciza de 10%;
- arme si arme de vanatoare, altele decat cele de uz militar, pentru care se platea o acciza de 100%.
Cei mai “fericiti” de aceste reduceri vor fi, desigur, somerii, angajatii cu venituri mici (de exemplu profesorii), pensionarii etc. care se vor grabi sa-si cumpere haine din blana de vulpe, bijuterii de aur, parfumuri straine si arme de vanatoare! Pe de alta parte, accizele la tutun si alcool se maresc, tot la cerinta UE, ceea ce va duce la scumpiri de peste 20%. De asemenea, valoarea accizelor la benzină şi derivatele ei urmează să fie majorate de la 1 ianuarie 2010 cu 50%, potrivit proiectul Legii bugetului de stat! Asta va duce in mod evident la scumpiri in lant la toate produsele de larg consum, cum ar fi cele alimentare!
Noua nu ne ramane decat sa-i multumim din inima guvernului Romaniei pentru grija deosebita pe care ne-o poarta! Si daca tot se vor ieftini armele de vanatoare, parca mi-as cumpara una sa-i “vanez” pe … politicienii romani!
4/1/2010
As vrea sa schimb discutia despre Uniunea Europeana, trecand de la subiectul Tratatului de la Lisabona care a fost prezentat pe larg in ultimele articole de pe acest blog, la un subiect in aparenta minor, dar totusi semnificativ pentru modul in care actioneaza birocratia europeana. Nici nu as fi stiut dealtfel, daca n-as fi fost nevoit sa-mi cumpar un termometru, ca UE a interzis de circa doi ani comercializarea si detinerea termometrelor cu mercur!
De ce? Bineinteles, din “grija” comisarilor europeni pentru sanatatea populatiei. Mercurul, dupa cum se stie, este un metal aflat in stare lichida la temperatura obisnuita si este toxic daca e inghitit. Totusi, sa fim seriosi: cati oameni s-au otravit inghitind mercur din termometre? Dar in fine, sa nu fiu carcotas: UE s-a gandit sa ne “protejeze” de eventuale (improbabile) accidente, chiar daca termometrele cu mercur sunt mai precise.
Ce ne facem insa ca becurile fluorescente compacte contin vapori de mercur (pericolul de intoxicare fiind mult mai mare decat cu mercurul lichid din termometre)? Iar aceste tipuri de becuri nu doar ca nu sunt interzise de catre UE, ci, dimpotriva, vor devini obligatorii tot prin directivele UE! Si nu stiu de ce am eu vaga impresie ca un bec se sparge mai usor decat un termometru! Asta ca sa nu mai zic ca lumina produsa de becurile fluorescente e de calitate inferioara celei produse de becuri cu incandescenta si prin urmare afecteaza, in timp, vederea.
Dar, sigur, stim “povestea”: trebuie combatuta “incalzirea globala” prin reducerea emisiilor de carbon; curentul electric se produce in proportie de peste 50% prin ardere de combustibili fosili in termocentrale; daca toti oamenii ar renunta la becurile cu incandescenta din gospodariile individuale s-ar obtine o reducere importanta (in realitate cu totul nesemnificativa) a consumului de curent bla bla bla… In realitate, fireste, conteaza doar interesele producatorilor de becuri fluorescente!
20/10/2009
Producatorii francezi de lapte fac apel la fermierii europeni sa intre in greva incepand de ieri, pentru a protesta fata de prabusirea pretului laptelui si dereglarea pietei, dupa un an de criza in domeniu, ca urmare a deciziilor Comisiei Europene (CE), transmite Reuters. “Fac apel la toti producatorii francezi si europeni sa suspende livrarile de lapte din aceasta seara (ieri – n.r.)”, a declarat Pascal Massol, presedintele Asociatuiei Producatorilor Independenti de Lapte si membru al Federatiei Producatorilor Europeni de Lapte (EMB). Nemultumirea fermierilor este legata in primul rand de pretul foarte mic pe care il ofera companiile care colecteaza laptele.
La reuniunea de la Paris a producatorilor de lapte au participat mai multe organizatii membre ale EMB. Federatia europeana reuneste 100.000 fermieri din 14 tari europene. Producatorii din mai multe state, inclusiv Germania si Olanda, au precizat ca sustin demersurile fermierilor francezi, intrucat se afla in imposibilitatea declansarii unei greve, in urma decizilor autoritatilor de reglementare nationale.
“Suntem solidari cu francezii”, a declarat pentru AFP, presedintele EMB, Romual Schaber, care ocupa si functia de sef al confederatiei producatorilor germani de lapte. Apelul la protest survine dupa esecul unor negocieri cu executivul european la inceputul saptamanii. Fermierii au recurs la proteste, mai ales in Franta, Germania si la Bruxelles, unde se afla sediul Comisiei Europene, dupa decizia autoritatilor comunitare de eliminare a cotelor la productia de lapte incepand cu 2015. Federatia EMB include organziatii din Franta, Germania, Olanda, Belgia, Danemarca, Irlanda, Italia, Luxemburg, Croatia, Austria, Elvetia, Spania, Suedia si Marea Britanie. (B.Z.I.)
11/9/2009
Sursa: http://www.wiseupjournal.com/?p=1097
In aprilie 2008, Curtea Europeana de Justitie a dat un verdict in asa-zisul “caz Rüffert“. Cazul privea un proces intre landul german Saxonia inferioara si o firma de constructii Objekt und Bauregie. Conform legilor din landul german, companiile si subcontractorii sunt obligati sa-si plateasca angajatii conform salariilor fixate prin contractele colective de munca.
Numai ca aceasta lege locala a fost incalcata de un subcontractor polonez PKZ, care si-a platit cei 53 de angajati cu doar 46,57% din salariul minim fixat! Curtea de Justitie Europeana a considerat insa ca, potrivit normelor UE privind liberul schimb de servicii, autoritatile statele nu pot cere ca muncitorii straini sa fie platiti conform legilor locale!
Acest fapt arata ca UE cauzeaza probleme grave pentru drepturile muncitorilor si respinge principiul egalitatii in drepturi ale acestora. Decizia Curtii Europene de Justitie din decembrie 2007 cand a admis ca o companie (Laval) poate interzice dreptul la greva a fost un semnal de alarma pentru sindicalistii din intreaga Europa, insa decizia din 2008 este o adevarata declaratie de razboi impotriva drepturilor sindicale castigate cu greu de-a lungul timpului.
Sa nu uitam ca, potrivit Tratatului de la Lisabona, deciziile Curtii Europene de Justitie si normele europene in general vor avea intaietate in fata legilor din tarile membre.
3/9/2009
Sursa: Gandul.info
În plină criză economică, Comisia europeană a solicitat producătorilor francezi de fructe şi legume să dea înapoi subvenţii europene în valoare de 500 de milioane de dolari. Banii au fost încasaţi de agricultori în urmă cu mai bine de 10 ani (în perioada 1992-2002). Fondurile ar fi fost acordate, susţin experţii europeni, cu încălcarea normelor europene privind Concurenţa, de vreme ce au fost date ca ajutoare publice, relatează Le Figaro.
Franţa ar fi sistematizat subvenţii care se acordă în cazuri excepţionale, precum un anotimp extrem de secetos sau intemperii care distrug recoltele. În schimb, Parisul a transformat, cu bună ştiinţă, aceste subvenţii excepţionale în surse continue de finanţare şi investiţii.
Autorităţile franceze nu par a avea probleme cu verdictul Bruxelles-ului. Mai mult, noul ministru francez al Agriculturii, Bruno Le Maire, insistă că agricultorii vor fi nevoiţi să dea aceşti bani înapoi, în viitorul apropiat urmând a fi înfiinţată o comisie pentru recuperarea fondurilor (deşi unii dintre ei au falimentat, unii au decedat sau sunt în incapacitate de plată). „Nu voi expune Franţa unei condamnări care ar obliga-o să restituie o sumă mai consistentă peste cinci sau zece ani”, a declarat Le Maire, într-un interviu pentru cotidianul Le Parisien. Deja însă, nota de plată se ridică la 338 de milioane de euro, la care se adaugă penalizări de 150 de milioane de euro. Michel Barnier, predecesorul actualului ministru al Agriculturii, a încercat la începutul lui aprilie, să conteste la Curtea de justiţie europeană, nu faptul că se impută Franţei aceste greşeli, ci suma pe care ar datora-o.
Producătorii – furioşi
„Producătorii de fructe şi legume nu vor plăti nimic”, spune François Lafitte, preşedinte al Federaţiei asociaţiei producătorilor. În primul rând, pentru că sumele imputate de Bruxelles nu sunt fondate şi apoi pentru că ar însemna ruinarea acestei profesii, a explicat Lafitte.
Este a doua oară în decursul unei săptămâni că CE cere fonduri agricole înapoi de la statele membre. Pe 30 iulie, CE a solicitat rambursarea a 71,5 milioane de euro oferite sub formă de subvenţii unui număr de peste 80 de firme agroalimentare bulgare suspectate de fraude.
Mafia fondurilor agricole
Cei mai mari beneficiari ai fondurilor agricole (fondurile alocate prin intermediul Politicii Agricole Comune, ce înseamnă 40% din bugetul total al UE, statele care primesc cei mai mulţi bani fiind Franţa şi Marea Britanie) nu sunt nicidecum micii fermieri, ci instituţii şi companii mari care nu au nevoie de fonduri UE pentru a supravieţui, se arăta într-un raport din luna mai al UE.
În Franţa, niciun agricultor nu face parte din primii 24 cei mai mari beneficiari (peste 500.000 de euro), în timp ce în Marea Britanie cei care iau cei mai mulţi bani sunt marii proprietari de terenuri, primul dintre ei fiind chiar…Casa Regală. Un alt mare beneficiar al fondurilor PAC este multinaţionale Nestlé.
Şi alte state europene au fraudat bugetul UE pentru Agricultură – Grecia, de pildă, a tolerat pomicultorii care au solicitat bani europeni pentru livezi de măslini inexistente, dar şi crescători de capre care au luat bani pentru animale care nu le aparţin, a arătat raportul din 2005 al Curţii Europene de Audit.
7/8/2009
Ca birocratia in UE a luat-o razna, nu mai e un secret pentru nimeni. Se produc tone de reglementari, care mai de care mai aberante! Banane de minimum 14 cm lungime şi 27 mm grosime, cu excepţia celor produse în Madeira, Azore, Creta şi Laconia, care pot fi mai mici, şi ardei cu o lăţime ce nu poate fi mai mică de 40 mm la cei tronconici şi de 55 mm la ardeii plaţi. Castraveţii – musai să fie drepţi, bine dezvoltaţi, pentru a intra la categoria extra. În plus, castraveţii cultivaţi în aer liber trebuie să cântărească 180 g sau mai mult, iar cei în spaţii protejate minim 250 g! Astea sunt doar cateva din caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca fructele si legumele in cauza pentru a putea fi comercializate in Romania. De ce? Fiindca asa ne cere Uniunea Europeana! Conform ziarului Gandul, Ministerul Agriculturii din Romania, impreuna cu Politia, au declansat o campanie pentru depistarea si sanctionarea celor care nu respecta aceste norme.
În ce priveşte clementinele, acestea nu vor avea mai mult de zece sâmburi, sortiment definit ca „fără sâmburi”, şi peste 10 sâmburi, la cele cu sâmburi. Parca si vedem pe cineva care le verifica bucata cu bucata, iar cele care au 11 samburi sunt aruncate la gunoi! Citricele pot fi prezentate ca aranjate pe rânduri uniforme, sau în pachete individuale cu greutate mai mică de 5 kg fiecare. Culoarea portocalelor – al căror conţinut minim de zahăr va fi de 33-35% – trebuie să fie specifică soiului, dar se admit totuşi fructele de culoare verde deschis, numai în cazul în care aceasta nu depăşeşte o cincime din suprafaţa totală a fructului. La mere, toleranţa pentru calitate este de 5% din numărul sau greutatea fructelor care nu îndeplinesc cerinţele categoriei.
29/6/2009
Peste 2,2 miliarde de euro au fost scoase din ţară in acest an de catre băncile străine care au filiale in România, potrivit datelor băncii centrale. Băncile cu capital grecesc sunt pe primul loc în această privinţă, cu 1,64 miliarde de euro retrase, urmate de băncile din Austria, care au scos 652 milioane de euro.
Premierul Emil Boc a declarat ca va lua masuri împotriva băncilor străine care scot banii din ţară, prin supraimpozitarea profitului. De cealaltă parte, bancherii râd din spatele birourilor şi se întreabă dacă propunerea primului ministru va putea fi aplicată în actualul context economic, care le-a diminuat profiturile. La câteva ore de la declaraţia făcută la postul public de radio, premierul Boc dă înapoi şi vorbeşte „doar de partea pozitivă a lucrurilor“. „Am încredere că toată lumea îşi va respecta angajamentele luate“, a adăugat el.
„În şase luni va veni adevărata criză. Băncile vor veni şi vor cere banii de la Georgică, Costică, cei care au o mică afacere. Atunci toţi Georgicii vor rămâne faliţi, dar nici băncile nu o vor duce mai bine, deoarece nu vor mai avea deloc rulaj. Dacă îmi cere banca banii înapoi, îi zic să îi ia din contul de cash, dar nu îi vrea. Banca vrea bani doar de la cine nu are.”, a declarat Ion Ţiriac în cadrul unui interviu acordat Business Magazin.
Cele mai mari bănci din România, BCR şi BRD, au anunţat recent că vor restructura în total câteva zeci de mii de împrumuturi, adică vor renegocia condiţiile acestora pentru ca beneficiarii să îşi poată plăti ratele. Majoritatea analiştilor anticipează însă că goana băncilor după datornici, de cele mai multe ori prin intermediul firmelor specializate, va lua amploare în scurt timp, acum fiind abia la început.
Sa nu ne amagim, situatia este grava, iar partea tragica inca nu a venit. Imprumutul de la FMI si de la UE, nu va face altceva decat sa ne indatoreze si mai mult pentru generatii intregi. Iata ca banii respectivi, oferiti bancilor straine – sub pretextul de a finanta economia – sunt scosi din tara de catre acestea! Dealtfel, bancile din Romania (80% cu capital strain) au finantat pana acum in primul rand specula imobiliara. Si cum piata imobiliara a cazut, concluziile sunt clare.
19/5/2009
Mai vechi
