Au trecut 4 ani de cand Romania a intrat in UE. Situatia actuala a tarii noastre este evident mai proasta decat in urma cu 4 ani. Sigur, se poate da vina pe “criza globala”, pe coruptia dint tara… dar chiar si eurofilii convinsi sunt nevoiti sa recunoasca faptul ca aderarea noastra la UE nu ne-a adus nici un fel de avantaj pe plan economic. Ci dimpotriva!
In ciuda propagandei oficiale, nu exista in momentul de fata comert liber in UE. UE e foarte protectionista fata de comertul cu tari din afara spatiului european, dar e foarte protectionista si in interiorul ei. Nu poti sa exporti multe produse din Europa de Est in Vest, fiindca nu indeplinesc conditiile impuse de UE. Multe dintre reglementarile UE au fost propuse de sindicate de producatori din Europa de vest, tocmai in scopul acesta.
Pe de alta parte, producatorii occidentali isi varsa toate mizeriile in est, distrugand multi producatori autohtoni. Asta o vedem foarte bine si in tara noastra; e suficient sa va uitati pe rafturile unui hypermarket si sa vedeti din ce tari sunt produsele efective. Practic, UE este impartita in tari de mai multe categorii; Romania facand parte, evident, din cea mai proasta categorie, si anume aceea de colonie economica. Cine nu intelege acest lucru, dupa 4 ani de experienta ca tara membra UE, este un naiv (ca sa nu zic prost) iremediabil.
Mă uit la cea mai sinistră piesă de teatru pusă în scenă în România și pe experimentarea acestui popor al nostru, prea credul, prea laș și prea indolent. Lasă, „cum o vrea Dumnezeu”.
Faptul că noi ca popor, suntem aleșii experimentului lumii civilizate se datorează nu numai conducătorilor criminali că au acceptat așa ceva dar și nouă, poporului român, un popor mult prea supus și ca o bucată de plastilină din care poți face ce vrei, un cățel, un cerșetor, un păduchios, fără ca cineva să aibă măcar milă că în spatele acestor jigniri și experimente se află oameni din carne și oase, cu năzuințe pentru ei și familiile lor, oameni bolnavi care așteaptă ajutor din partea statului, părinți care vor ca odraslele să întreacă așteptările lor și să fie o treaptă mai sus. Dar toate aceste speranțe sunt năruite zi de zi, ceas de ceas.
Noul experiment care se face acum, cel cu introducerea monedei euro înainte de termen în România, arată cât de cinici sunt elitele europene și conducătorii noștri, care se comportă mai rău ca o armată de ocupație. Grecia a ajuns la faliment, cu toate că are de cinci ori lefurile și pensiile noastre și vrea să iasă din plasa euro, iar noi ce să facem cu 150 euro pe lună, când un kg. de orice este 3-4 euro? Cei care au mii de euro nu fac față, dar cu 150?
Asta ne va ruina viața și va fi un experiment făcut pe dobitoci care va arăta limita de jos unde se poate ajunge cu un popor obedient ca noi, care nu înțelegem ce ni se întâmplă. Daca pâna acum nu credeam ca suntem materialul bun pentru acest experiment, acum cred. Noi suntem aleșii pentru a fi distruși.
Dar cred în tineri și în dorința lor de mai bine, de dreptate. Curaj! Mereu am spus ca puterea stă numai în noi, că alegerile vor fi de așa natură organizate, încât tot ei vor fi la putere și opoziția oricum este caricaturală. Nu am încredere în opoziție, nici măcar sa mă treacă strada.
Să dovedim așadar că nu suntem experimentul Europei și al lumii, și conducătorii pe care ni i-am ales nu ne reprezintă. Aveți încredere că fiecare generație de romani a avut vitejii lor, chiar dacă de fiecare dată s-a căzut mai adânc în groapa săpată nouă de ticăloșii vânduți străinătății.
Miliardarul Dinu Patriciu a intrat în atenţia publicului cu nişte declaraţii cel puţin şocante. “Euro va muri. Nu ştiu cât mai are de trăit, depinde de sumele pompate din banii contribuabililor, până când aceştia se vor plictisi în tot felul de ajutorări falimentare” a declarat omul de afaceri. Totodată, el a spus, în emisiunea lui Stelian Tănăse, de la Realitatea TV, că adoptarea euro o fost greşeala Greciei.
Potrivit lui Patriciu, BNR face o foarte mare greşeală stabilind ca ţintă adoptarea euro. “Adoptarea monedei unice nu numai că a fost o măsură prematură, a fost abuzivă, inutilă şi nocivă. După introducerea monedei euro s-a produs un decalaj de competitivitate între nordul şi sudul continentului”. El şi-a argumentat declaraţia precizând că nu se pot pune culturi diferite sub aceeaşi umbrelă monetară, iar din această diferenţă de competitivitate pornită de la diferenţe de tradiţii şi de cultură, niciodată un grec, un român, un italian sau un spaniol nu va avea aceeaşi productivitate ca şi un neamţ.
Întrebat de moderatorul emisiunii care a fost cea mai mare greşeală a Greciei, Patriciu a susţinut că greşeala fatală a Greciei a fost tocmai adoptarea euro. “Grecia nu va fi salvată nici în 300 de ani, nu în 30 de ani. Greşeala fatală a Greciei a fost adoptarea euro, pentru că este o unitate de măsură falsă faţă de modul ei de a produce. Când citesc despre situaţia din Grecia văd situaţia din România de azi, pentru că exact de aceleaşi racile suferim şi noi”.
UPDATE: Un comentariu interesant legat de acest subiect puteti citi aici: www.napocanews.ro
Vrea să desfiinţeze zona euro. Apoi, să abolească spaţiul Schengen. Şi apoi, Fondul Monetar Internaţional. Se numeşte Marine Le Pen,iar cele mai proaspete sondaje arată că va intra în turul doi al alegerilor prezidenţiale din Franţa. Şi că ar obţine, indiferent împotriva cui ar candida, 37% din voturi.
Cu alte cuvinte, are şanse serioase de a deveni următorul preşedinte al Franţei, mai ales că şi-a pierdut „cel mai puternic adversar” – pe Dominique Strauss-Kahn. Talentul său oratoric cucereşte pe zi ce trece tot mai mulţi francezi. Are un limbaj simplu, incisiv, dar nu colorat precum al tatălui său.
E imaginea modernizată a Frontului Naţional, pe care îl consideră naţionalist, dar în niciun caz extremist.
Preşedinta Frontului Naţional, Marine Le Pen, spune că ne aflăm la capătul sistemului euro şi la capătul sistemului monetar internaţional. Ea crede că fiecare ţară Schengen trebuie să revină la propriile graniţe.
Care e soluţia pe care o aveţi în vedere pentru salvarea zonei euro?
Înainte de toate, euro e o alegere politică. Anumiţi oameni l-au creat, l-au reglementat şi astăzi spun că e un fel de fatalitate, o catastrofă naturală împotiva căreia nu se poate face nimic. Oamenii care au făcut această construcţie politică se confruntă astăzi cu eşecul ei absolut. Unii oameni din Franţa – şi ne putem mândri cu un Premiu Nobel pentru economie – au avertizat de la bun început că moneda nu era viabilă. Şi iată la ce am ajuns azi odată cu moneda euro – dăm tuturor bolnavilor din spital acelaşi medicament. Vedem limitele acestui sistem – la slăbirea căruia a contribuit extinderea UE – şi că a slăbit economia Europei şi a slăbit întregul organism care nu a mai putut să răspundă la criza financiară din 2008.
Zona euro este zona financiară cea mai slabă din lume, a intrat în criză chiar înaintea SUA şi se chinuieşte îngrozitor să iasă din ea. Azi, singura soluţie posibilă este să cerem tuturor statelor UE să contribuie la un fond european pentru a salva ţări care sunt în faliment. Şi atunci, fie mergem până la capăt cu logica pe care ne-o impune sistemul, şi deversăm miliarde pentru aceste ţări – ceea ce ne constrânge să împrumutăm bani altor ţări ca să-şi rezolve datoriile înainte de a le putea rezolva pe ale noastre (1.500 de miliarde în cazul Franţei), sau putem semna eşecul Europei şi să renunţăm în bloc la moneda euro, o ieşire pregătită. Euro e mort şi e mai inteligent să anticipezi ieşirea din zona euro, decât să te lovească. Consecinţele economice şi sociale ar fi incalculabile.
De altfel, chiar Comisia Europeană a spus zilele trecute că a salva această dogmă (euro) cu orice preţ e doar soluţia lui Sarkozy şi a unor membri ai Comisiei Europene. Dar Euro a dus la sfărâmarea popoarelor, la nebunia socială prin care trec Grecia şi Portugalia, Irlanda şi mâine probabil Spania. Se reduce considerabil sistemul de protecţie socială din aceste ţări, scad pensiile, ajutoarele de şomaj cu un rezultat eminamente negativ, care nu numai că nu permite acestor ţări să îşi revină economic, ci agravează situaţia. Nu putem merge mai departe de atât.
Chiar şi Germania ar putea decide într-o zi, pe cale democratică – pentru că mai există ţări democratice în Europa, chiar dacă Franţa nu este – să renunţe la euro, dacă vor decide că au strâns destul cureaua pentru a-i salva pe alţii. Ce mă deranjează pe mine e că în Franţa acest subiect e tabu, deşi există în majoritatea statelor UE. Dacă ridici problema euro aici, eşti acuzat imediat că eşti nebun şi eşti decredibilizat. Şi asta e singura soluţie, mai ales că euro este supraevaluat cu circa 35%. De altfel, nu suntem numai la capătul sistemului euro, ci şi la capătul sistemului monetar internaţional. Va trebui revizuit şi acesta în anii următori. Privilegiul exorbitant al dolarului e motivul de speculaţii masive în lume. Până în 2014, multe dintre statele europene îşi vor da seama că euro e lumina unei stele moarte.
Puteţi explica care e diferenţa dintre extrema naţionalistă şi extrema dreaptă?
Extrema dreaptă înseamnă refuzul sistemului electoral, adică a funcţionării democratice şi nu este cazul Frontului Naţional. De 40 de ani s-a supus procesului democratic şi nu a contestat rezultatele. Nu vrem să punem în aplicare un sistem totalitar, ci din contră. Propunem un sistem de referendumuri, adică suma democraţiei – recursul la popor atunci când e vorba de decizii privind viitorul, în domeniul economiei sau altele. Suntem pentru o republică a referendumului. Şi acestea trebuie respectate, pentru că până acum nu le-am respectat. Vă aduc aminte că la referendumul din 2005, referitor la Constituţia europeană, poporul a spus „nu”, dar tot a trecut în cele din urmă, cu ajutorul Parlamentului. Suntem şi pentru votul proporţional, adică ansamblul cetăţenilor să fie reprezentaţi în Adunarea Naţională (Camera Inferioară), adică opusul a ce doreşte extrema dreaptă. Extrema dreaptă are un discurs rasist şi nu e cazul nostru. Ansamblul programelor noastre se referă la naţionalitate, adică apartenenţa sau non-apartenenţa la naţiunea franceză. Preferinţa naţională nu se aplică în funcţie de origini, de culoarea pielii sau de religie, ci în funcţie de naţionalitate. Deci, sunteţi francez, aveţi prioritate pentru slujbă. E ce se întâmplă şi în Elveţia, şi în Maroc, şi nu comentează nimeni nimic. Dar imediat ce o propune Frontul Naţional, nu e bine.
Ce faceţi cu cei cu dublă naţionalitate?
Problema dublei naţionalităţi e extrem de dificilă, în principal din cauza imigraţiei pe care o suportă Franţa de 20 de ani. Conform unor surse algeriene, pentru că Franţa refuză să îi numere, există 4 milioane de franco-algerieni. E un privilegiu exorbitant pe care îl au aceşti oameni, de a apăsa pe două sisteme de securitate socială şi care pot participa la alegeri în două ţări. Am scris deja algerienilor, pentru că suprimarea naţionalităţii duble pentru aceşti oameni poate avea consecinţe importante în materie de politică externă. Şi dacă, de pildă, ar fi fost 4 milioane de franco-libieni, Franţa s-ar fi angajat în războiul din Libia? Nu mă opun să existe o dezbatere, cum a existat în Germania – să existe binaţionalitate cu ţările europene, dar să nu existe când e vorba de state terţe.
Ce diferenţă există între ţările europene şi restul?
Eu cred în Europa, cred că suntem europeni, cred în vitalitate şi în cultura comună a continentului european. Frontul Naţional nu este antieuropean, e un calificativ ce i-a fost lipit pentru că suntem contra Uniunii Europene, care este o construcţie politică pe care eu o consider totalitară. Greşit, suntem pentru Europa, dar o altă Europă decât cea care ne-a fost impusă.
Credeţi că în Franţa străinii nu ar trebui să aibă aceleaşi drepturi?
Prioritatea o acordăm francezilor pe piaţa muncii. Adică în condiţii de competenţe egale (n.r. – ale muncitorilor), trebuie preferat un francez. Evident, dacă nu există francez competent pentru o anumită slujbă, atunci ne putem întoarce spre un străin. Dar e vorba de a rezerva cea mai mare parte a drepturilor sociale pentru francezi. Ideea e simplă şi se aplică în multe state din lume. În Franţa există cinci milioane de şomeri, 18 milioane de francezi săraci şi un sfert dintre francezi care nu se mai îngrijesc corect pentru că nu mai au mijloacele. În situaţie de criză, solidaritatea naţională trebuie să se concentreze pe compatrioţii noştri, ceea ce nu înseamnă că interzicem străinilor să vină sau că îi urâm. E bunul-simţ de a vedea eforturile celor care muncesc.
“Preferinţa naţională nu se aplică în funcţie de origini, de culoarea pielii sau de religie, ci în funcţie de naţionalitate. Deci, sunteţi francez, aveţi prioritate pentru slujbă.”
“Frontul Naţional nu e antieuropean. E un calificativ ce i-a fost lipit pentru că suntem contra Uniunii Europene, care e o construcţie politică pe care eu o consider totalitară.”
„Sunt efectiv împotriva Schengen”
Deci nu vă opuneţi imigraţiei legale?
Ba da, mă opun, de vreme ce avem cinci milioane de şomeri. Eu contest faptul că nu mai putem decide cine intră la noi în ţară. Nu mai putem primi imigranţi: prin definiţie nu vor găsi de muncă, pentru că există aici 5 milioane de şomeri. E şi infect pe planul moral să mergem (n.r. companiile) în ţări sărace pentru a găsi mână de lucru ieftină, scăzând astfel nivelul salariilor din Franţa. E ceea ce s-a întâmplat cu imigranţii africani din Franţa. UE încurajează imigraţia sperând că va scădea nivelul general al salariilor şi că Europa va fi competitivă cu China. Dar nu vom putea concura niciodată China, decât dacă vom trăi precum chinezii. Decât dacă vom trăi în fabrici şi vom munci 15 ore pe zi, dacă ne vom pune copiii să muncească de la cinci ani şi vom trăi cu 50 de euro pe lună.
Dacă deveniţi preşedinte, veţi scoate Franţa din zona euro?
Voi încerca să conving restul statelor europene să accepte o ieşire concertată. Cred că întrebarea corectă e dacă va rezista construcţia europeană după prăbuşirea euro. Şi cred că nu, pentru că totul s-a făcut în jurul monedei unice. Deci Europa va trebui re-muncită.
Cunoaşteţi politica preşedintelui Sarkozy faţă de România şi Bulgaria apropo de Schengen. O veţi menţine, o veţi schimba?
Sunt efectiv împotriva Schengen. Cred că fiecare ţară trebuie să-şi poată controla graniţele, indiferent că e vorba de oameni, de capital sau de bunuri. E adevărat atât pentru România şi Bulgaria cât şi pentru restul statelor UE. Am văzut însă şi cacealmaua lui Sarkozy în povestea cu rromii. Câţiva oameni au avut curajul să denunţe această operaţiune care a constat în aducerea de camere, microfoane, pentru a expulza câţiva rromi. Am denunţat-o şi eu. Şi am spus că legea trebuie aplicată tuturor, nu doar rromilor. Şi atunci ce se întâmpă cu afganii care sunt în taberele din Pas de Calais şi se înmulţesc pe zi ce trece? Şi ei sunt în situaţie ilegală. Apoi, suntem şi într-o situaţie absurdă: dăm bani unor oameni ca să plece în ţara lor, ştiind bine că peste o zi, o lună sau un an se vor întoarce. Apoi, instaurarea Schengen a avut efecte nefaste şi asupra luptei împotriva terorismului şi drogurilor. Deci sunt pentru întoarcerea fiecărei ţări la propriile graniţe.
Ce ar rămâne din această Europă unde nu mai există Schengen, euro..?
Ar exista multe lucruri care ar lega naţiunile. Acum 20 de ani nu era Evul Mediu, existau schimburi comerciale între ţări. Din contră, de la introducerea euro lucrurile s-au schimbat în rău. Franţa avea excedent atunci. Acum are deficit. UE e singurul spaţiu care a refuzat să se protejeze, alte zone au făcut asta. Franţa a pierdut milioane de locuri de muncă din cauza ţărilor care au un nivel foarte scăzut al costului de producţie. Dacă voi câştiga alegerile, voi reintroduce „frontierele” ţinând seama de un plan de reindustrializare a Franţei. Pentru că dacă vreau să interzic importul anumitor produse din China, trebuie să fiu sigură că acestea se fabrică deja în Franţa. Azi au căzut Portugalia şi Grecia, mâine poate cădea Italia sau Spania. Până unde să se sacrifice unele state pentru a salva altele?
În această lume „nouă”, ce rol ar avea FMI?
FMI nu mai e ce era la crearea sa – un organism care să salveze un stat aflat în dificultate economică, dar care lăsa acel stat să-şi păstreze suveranitatea economică. Azi a devenit un organism care acţionează în interesul pieţelor financiare (internaţionale). E un „portărel” care îţi intră în casă şi spune: o să-ţi vinzi canapeaua, frigiderul, pentru că nu mă interesează decât să-mi recuperez banii. De asta spun că FMI trebuie să dispară. Statul trebuie să-şi redobândească rolul.
Ce ar trebui să se întâmple cu fondurile de coeziune date statelor UE din est?
Am ajuns în situaţia în care-l dezbrăcăm pe Paul ca să-l îmbrăcăm pe Paul. E întotdeauna bine pentru statele care primesc aceşti bani. Dar UE are în vedere din nou extinderea spre est, iar creşterea derizorie a zonei euro nu mai permite asta.
“Nu mai putem primi imigranţi: prin definiţie, nu vor găsi de muncă, pentru că există aici 5 milioane de şomeri.”
„Trebuie renegociate tratatele europene”
Dar pentru asta vor trebui schimbate principiile Uniunii Europene.
Pentru tot ce vreau să fac vor trebui schimbate principiile Uniunii Europene. Trebuie rengociate tratatele – Schengen şi alte reguli. Am fost acuzaţi de rasism, fascism, islamofobie. Suntem opozanţi ai sistemului şi sistemul încearcă să ne decredibilizeze. Nu e nimic nou în diabolizarea adversarului. Rolul meu e să arăt francezilor şi lumii că Frontul Naţional nu e un partid extremist. Respectăm regulile democratice.
Nu credeţi că această diabolizare e şi din vina fostului preşedinte al partidului (Jean Marie Le Pen)?
Recunosc că în cei 15 ani de parcurs politic au existat şi stângăcii. Dar au existat stângăcii multe şi în alte părţi ale spectrului politic. A existat o voinţă de a denatura, de a construi o imagine deformată a FN. Atunci când Jacques Chirac a spus că imigranţii au o duhoare insuportabilă şi că fac un zgomot infernal, nimeni nu a vorbit de asta. Iar FN nu a fost implicat nici în scandaluri financiare, nici de altă natură şi nu a fost lăudat pentru asta. Acum a sosit vremea ca FN să nu mai fie apreciat în funcţie de prejudecăţi, ci de programul său.
Care este poziţia faţă de muncitorii legali care vin în Franţa din estul Europei, acum, că acordurile au fost modificate?
După ce vom pune în aplicare principiul de preferinţă naţională, muncitorii legali nu au de ce se teme de Frontul Naţional. Dacă nu sunt în şomaj. Le vom acorda o perioadă de graţie. Dacă vii într-o ţară ca străin să munceşti şi rămâi şomer, după 6 sau 8 luni îţi vom explica că de vreme ce ai venit să munceşti şi nu ai găsit o slujbă, nu îţi putem asigura subzistenţa. Va trebui să te întorci în ţara de origine.
Noua Europă pe care o doriţi se întinde mai mult spre est?
Ce vrem noi e o Europă a naţiunilor suverane, care să nu fie obligate să aplice, ca acum, tot felul de directive europene şi mai ales fără a consulta voinţa poporului. Trebuie să avem suveranitate monetară şi bugetară, nu să ne fie impus bugetul de Uniunii Europene. Apoi, suveranitate teritorială, pentru că fiecare ţară trebuie să decidă pentru ea cine intră şi cine rămâne pe teritoriul său. În fine, suveranitate legislativă – unele directive sunt contrare legilor franceze şi chiar Constituţiei. Remarc de altfel că atunci când un tratat e contrar Constituţiei germane, schimbăm tratatul dar că atunci când tratatul e contrar Constituţiei franceze, schimbăm Constituţia franceză. În acest sens, Europa poate merge încă mult spre est. De Eliza Frâncu – Adevarul
15.2.2011: Discursul a fost rostit cu ocazia dezbaterii in Parlamentul European a unei propuneri privind instalarea de limitatoare de viteza pentru camionete comerciale, la nivelul UE.
De fiecare data cand aud cum colegii mei discuta despre moduri de a scoate mai multi bani de la oamenii de rand, in numele “schimbarii climatice”, sunt uimit de doua lucruri. In primul rand, nimeni nu mai foloseste expresia “incalzire globala”. E clar ca ei isi dau seama ca publicul a devenit extrem de sceptic fata de aceasta pseudo-stiinta, si de propaganda mincinoasa privind ursii polari aflati in pericol de a se ineca, mai ales ca se inregistreaza recorduri de temperaturi scazute in aceasta iarna, pe tot globul (in Europa si America de Nord, dar si in Asia; Coreea de Sud se confrunta cu cea mai rece iarna din ultima suta de ani).
Al doilea lucru care ma uimeste este parcul de masini din fata parlamentului, in care vezi o multime de Porsche-uri, Mercedes-uri, BMW-uri, SUV-uri, masini de lux etc. care apartin unor oameni ce vor sa le faca viata tot mai grea celor care transporta bunuri cu autovehicule comerciale. Si totul de dragul unei dogme care se bazeaza pe statistici discreditate, o dogma sustinuta de o clica de asa-zisi oameni de stiinta, finantati de puternice interese comerciale – Al Gore, Printul Charles, Shell si Goldman Sachs – toti acestia dorind sa se imbogateasca din subventiile pentru “energiile regenerabile” si din comertul cu “emisii de carbon”.
In timp ce apreciez eforturile unor parlamentari europeni de a respinge excesele isteriei privin dioxidul de carbon, adevarul crud e ca oricine sustine teoria aberanta a “incalzirii globale provocata de om”, este un colaborator al celei mai criminale inselatorii din istorie. Da, criminala, nu numai pentru ca reprezinta o hotie ordinara ale carei victime sunt cetatenii europeni, dar, de asemenea, aceasta teorie condamna la moarte sute de mii de oameni din tarile sarace, prin ocuparea unor suprafete tot mai mari de teren agricol cu culturi pentru biocombustibili, subventionate de UE. Fireste, asta mareste profiturile companiei Monsanto de exemplu, care plateste calatorii de placere unor europarlamentari la plantatiile sale de palmier din Malaiezia. Asa ca totul e in regula, nu?!
Nu, nu este! Pentru ca aceasta teorie a “incalzirii globale” ne distrage atentia de la adevarata criza – nu faptul ca eliberam dioxid de carbon din combustibili fosili e problema, ci faptul ca rezervele de combustibili fosili sunt limitate. Am ajuns probabil la apogeul petrolului (maximul global al productie mondiale), petrol pe care se bazeaza in mod fundamental civilizatia noastra. Fiecare zi pierduta pe discutii privind limitatea emisiilor de dioxid de carbon (care e de fapt cel mai important fertilizator natural) este o zi pierduta in lupta de a sustine o populatie tot mai mare cu tot mai putina energie disponibila. Daca nu ar fi o asemenea tragedie, ar fi o farsa!
Asist la aceeaşi manipulare parşivă la care am fost supuşi şi cu ocazia intrării în NATO şi a aderării la Uniunea Europeană. Se face un mare circ mediatic avându-i în centru pe Traian Băsescu şi câţiva miniştri şi se dezbate cu înflăcărare, cine este de vină pentru amânarea intrării României în spaţiul Schengen. Băsescu îşi face numerele sale de circ obişnuite, acuzând Franţa şi Germania de lipsă de respect pentru cetăţenii români, opoziţia îl acuză de lipsă de diplomaţie şi învinuieşte puterea de eşecul neaderării, dar nimeni nu discută premizele acestei probleme. Nu a pus nimeni întrebările fundamentale în această chestiune: Cine a fost cu ideea să intrăm acum în spaţiul Schengen? Doreşte poporul român să intre în spaţiul Schengen? La ce ne foloseşte intrarea în spaţiul Schengen?
Lucrurile ne sunt prezentate ca şi cum nici nu s-ar pune problema că această aderare nu ar fi un lucru nemaipomenit pentru România şi că acesta este ţelul nostru suprem în acest moment. Dar aşa să fie oare? Ia să gândim puţin cu creierul nostru!…Ce avantaje vom avea în urma aderării la spaţiul Schengen?
Unii spun că în primul rând vom câştiga la capitolul imagine şi credibilitate. Vax! Pe urmă, prin desfiinţarea punctelor vamale interne vom putea călători mai uşor în spaţiul european. Da, asta va fi valabil pentru cei 15 – 20% din români care au banii necesari şi îşi permit să călătorească.
Acum să trecem la dezavantaje. Prin desfiinţarea vămilor şi implicit a controlului vamal şi al taxelor aferente, România va fi invadată şi mai mult ca până acum, de o avalanşă de produse europene de proastă calitate, care vor fi vândute în continuare la preţuri mari, dar suficient de mici pentru a elimina de pe piaţa românească a ultimilor producători autohtoni de mărfuri. Acest lucru va duce la “îngroparea” definitivă a economiei româneşti şi la dependenţa ei totală faţă de milostenia “investitorilor străini”, care deja şi-au pregătit, prin intermediul presiunilor FMI, o serie de legi menite să transforme salariaţii români în “sclavi pe plantaţie”.
Nu mai pun la socoteală “avantajele” creşterii traficului de droguri, arme, carne vie şi accesul liber a tot felul de criminali şi infractori, care de multe ori găsesc un adăpost călduţ şi liniştit în România. Şi uite aşa românii vor fi păcăliţi încă o dată să îşi semneze condamnarea la şi mai mare sărăcie şi sclavie, crezând că l-au prin pe Dumnezeu de picior
Dupa caderea comunismului in 1989, Republica Ceha a dorit sa devina o tara europeana normala cat mai rapid cu putinta, asta dupa ce a fost exclusa din procesul de integrare timp de 41 de ani, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Singurul mod pentru a atinge acest obiectiv a fost acela de a deveni o tara membra a UE. Nu am avut alta sansa, dar pe de alta parte, experienta comunista era prea “proaspata”. Am vrut sa fim liberi si n-am vrut sa ne pierdem libertatea si suveranitatea castigate atat de greu. Prin urmare, multi dintre noi am dorit o integrare europeana mai slaba, si ne-am opus ideei de uniune politica europeana. Oameni ca mine au inteles de la bun inceput ca ideea unei monede unice europene e periculoasa si va duce la o centralizare nedemocratica a Europei. Pozitia mea a fost clara: in ciuda rezervelor, trebuia sa obtinem statutul de tara membra a UE, dar in acelasi timp sa ne opunem adoptarii monedei euro.
Ca un critic constant al ideei unei monede unice europene, nu m-am bucurat de problemele actuale din zona euro, deoarece consecintele lor sunt la fel de serioase pentru toate tarile UE, indiferent daca sunt sau nu in zona euro. Chiar si propagandistii entuziasti ai monedei euro vorbesc acum despre posibilul colaps al intregului proiect. Termenul “colaps” are cel putin doua intelesuri. Primul e acela ca proiectul zonei euro nu a reusit sa aduca beneficiile pe care se presupunea ca le-ar aduce. Propaganda a prezentat moneda euro ca o binefacere, ce va duce la accelerarea cresterii economice, va reduce inflatia si va proteja tarile membre de orice fel de socuri financiare externe.
Asta nu s-a intamplat. Dupa stabilirea zonei euro, cresterea economica a statelor membre a scazut, astfel ca s-a largit distanta fata ratele cresterii economice ale unor tari ca SUA si China. Dealtfel, cresterea economica in Europa a fost scazuta inca din anii 1960, ca urmare a implementatii “statului paternalist”, bazat pe ajutoare sociale, taxe ridicate si scaderea motivarii muncii. Conform datelor oficiale ale Bancii Centrale Europene, rata anuala medie de crestere in zona euro a fost 3,4% in anii 1970, 2,4% in anii 1980, 2,2% in anii 1990 si doar 1,1% in perioada 2001-2009, de cand a fost adoptata moneda euro.
Nici macar convergenta ratelor de inflatie nu a avut loc. S-au format doua grupuri de state in zona euro: cele cu o inflatie scazuta (incluzand cele mai multe din vestul si nordul Europei) si cele cu inflatie ridicata (incluzand Grecia, Spania si Portugalia). De asemenea, balanta de plati externe a crescut. Sunt tari in zona euro in care exporturile sunt mai mari decat importurile, dar si cele in care situatia e contrara. Evident, acestea din urma sunt cele cu o inflatie ridicata. Asta nu are nimic de-a face cu criza economica globala. Aceasta criza nu a facut decat sa expuna si sa exacerbeze aceste probleme economice ascunse.
In primii zece ani de functionare, zona euro nu a dus la nici un fel de omogenizare a economiilor tarilor membre. Zona euro, care cuprinde 16 tari din UE, nu reprezinta o “zona optima pentru o moneda unica”, asa cum e definita in manualele de economie. In realitate, decizia de a impune moneda euro a reprezentat o decizie pur politica, dupa cum a recunoscut chiar si un fost inalt oficial al Bancii Centrale Europene, Otmar Issing. In asemenea conditii, in mod inevitabil, costurile stabilirii si mentinerii monedei euro sunt mai mari decat beneficiile. De fapt, costurile mentinerii monedei euro sunt mult mai mari decat au fost costurile introducerii acesteia. Acest fapt este usor de explicat.
Ratele de schimb din tarile membre reflecta situatia initiala din 2001 cand a fost adoptata moneda euro. Intre timp insa, din cauza performantelor diferite ale tarilor din zona euro, efectele unei monede unice au devenit tot mai vizibile. Pe “vreme buna”, nu au aparut probleme vizibile. Insa odata cu criza, lipsa de omogenitate s-a manifestat foarte clar. Sa ne gandim la cazurile Greciei, Spaniei si Portugaliei. In concluzie, eu indraznesc sa spun ca, in calitate de proiect care sa aduca beneficii economice considerabile tarilor membre, zona euro a esuat!
Al doilea inteles al termenului de colaps este acela de posibila distrugere a zonei euro ca institutie! Eu cred insa ca acest lucru nu se va intampla. Prea mult capital politic a fost investit in creearea monedei euro si in rolul sau de “ciment” pentru crearea unui suprastat european, pentru ca euro sa fie abandonat atat de usor. Moneda euro va continua sa existe, dar cu un pret economic tot mai ridicat. Va aduce pierderi mari si tarilor UE care nu fac parte din zona euro, cum ar fi Cehia.
Cantitatea imensa de bani pe care o va primi Grecia, de exemplu, poate fi impartita intre locuitorii din zona euro; fiecare persoana isi poate calcula “contributia” la salvarea economiei elene. Totusi, consturile reale (mai ales cele indirecte) sunt mult mai mari decat un non-economist isi poate imagina. Nu ma indoiesc ca, din motive politice, acest pret va fi platit de cetatenii din zona euro, dar acestia nu vor afla niciodata cat de mult ii costa de fapt moneda euro.
Mecanismul care va salva uniunea economica monetara il reprezinta transferul tot mai mare de bani de la tarile mai bogate catre cele cu probleme economice si financiare. Totusi, asemenea transferuri masive sunt posibile doar in interiorul unui stat national, ceea ce UE, sau zona euro, nu este. Doar intr-un stat national exista un sentiment de solidaritate suficient de puternic intre cetateni care sa-i determine sa accepte sacrificiile pe care le impun asemenea masuri. Germania reunita reprezinta un exemplu excelent – in primii ani de dupa reunificare, transferurile financiare inter-germane anuale erau echivalente cu suma necesara actualmente pentru salvarea Greciei. In urma cu 20 de ani, eu eram ministru de finante al Cehoslovaciei, care atunci era pe punctul de a se desparti. Motivul esential pentru aceasta despartire l-a constituit lipsa unei solidaritati mutuale intre Cehia si Slovacia.
UE trebuie sa decida daca va creste centralizarea politica. Cei mai multi cetateni europeni nu vor acest lucru, deoarece stiu ca asta va duce la diminuarea libertatilor lor si la scaderea nivelului de trai. Totusi, politicienii se pare ca vor face acest lucru indiferent de dorinta celor care i-au votat. Recentele negocieri de la Bruxelles – in spatele usilor inchise – privind ajutorul acordat Greciei, arata ca acolo nu exista democratie reala. Tandemul Germania-Franta si-a impus practic decizia celorlalte tari din zona euro.
Este evident ca masurile recente propuse pentru “salvarea” monedei euro (cum ar fi creearea unui fond de “solidaritate” in valoare de 750 de miliarde de euro) nu reprezinta o salvarea pe termen lung a economiei UE. O asemenea salvare s-ar putea realiza doar printr-o restructurare radicala a sistemului social-economic european. Cehia a trecut printr-un astfel de proces dureros in urma cu 20 de ani, ca urmare a “revolutiei de catifea”. Cu 15 ani in urma, glumeam, spunand ca ar trebui sa incepem o “revolutie de catifea” si in UE. Acum asta nu mai pare o gluma. Din pacate.
Cehia nu a gresit prin faptul ca a evitat sa intre in zona euro. Ma bucur ca nu suntem singurii care au adoptat aceasta viziune. Fostul guvernator al bancii centrale a Poloniei, Slawomir Skrzypek, a declarat cu putin timp inainte de a muri in accidentul aviatic de la Smolensk, ca “Polonia a putut sa profite din flexibilitatea ratei de schimb a monedei nationale (zlot) ceea ce i-a permis sa-si accelereze cresterea economica si sa-si diminueze deficitul de cont curent fara a creea inflatie“. El a mai adaugat de asemenea ca “in deceniul de existenta al monedei euro, tarile membre si-au pierdut drastic competitivitatea
economica“. Nu mai e nimic de adaugat la asta.
Acum trei ani intram cu încredere în marea familie europeană, cu speranţa că, în calitate de membri ai Uniunii Europene, o vom duce mai bine.
Dar nu a fost aşa. Acum trei ani ne-am vândut ţara Uniunii Europene, care de-a lungul timpului ne-au obligat să acceptăm comportament imoral în numele “diversităţii sexuale”, s-au folosit de băncile străine pentru a primi bani de la Guvern pe timp de criză, in timp ce bâncile româneşti sunt cumpărate de oameni de afaceri străini, modificându-se astfel moneda de cumpărare.
Uniunea Europeană ne obligă să ne revoltăm în faţa tradiţiilor, acceptând recunoaşterea “căsătoriilor intre persoane de acelaşi gen”, această cerere fiind un atac la adresa instituţiei familiei creştin-ortodoxe. Sub pretextul toleranţei religioase in unităţile de învăţământ , Consiliul Europei ne porunceşte să scoatem icoanele şi simbolurile creştine , pe motiv că “cei de alte confesiuni” se simt jigniţi de prezenţa acestora.
Acum 3 ani ne-am lăsat înşelaţi de făţarnica bunătate a Parlamentului European, care prin Ministrul Sănătăţii [corect Secretarul de stat, n. Eurosceptic.ro] Streinu Cercel ne impune dictatura medicală prin provocarea panicii că virusul gripei porcine a devenit imun la anumite substanţe şi că vaccinul este singura soluţie adevărată ce poate opri răspândirea gripei. De la 1 Ianuarie 2010, românii nu vor mai avea voie să-şi plângă rudele decedate în propria casă şi nici să meargă cu sicriele in care se află corpurile neînsufleţite ale acestora. Această lege contravine tradiţiei creştine din România.
Ca un “cadou” , Uniunea Europeană ne obligă să avem paşapoarte biometrice, care nu doar costă mai mult faţă de cele normale , dar acestea au “avantajul” că prin simpla citire electronică a acestui paşaport, vameşul află toate datele tale personale. In plus, Uniunea Europeană impune măsuri in domeniul agriculturii imposibil de respectat din partea fermierilor români din cauze financiare, mulţi din fermieri fiind obligaţi să renunţe la agricultura.
Asociatia Altermedia si-a exprimat parerea despre alegerile prezidentiale din 2009. Desi, prin tematica sa, blogul eurosceptic.ro nu are ca subiect politica interna din Romania, decat in masura in care aceasta e corelata de politica Uniunii Europene, as vrea sa spun cateva cuvinte despre alegeri. Din punctul meu de vedere, campania electorala a fost absolut execrabila, prin josniciile la care s-au dedat unii candidati si sustinatori ai acestora.
Dealtfel, era de asteptat sa se ajunga la asa ceva, intr-o tara in care oamenii nu voteaza pentru ceva sau cineva ci numai impotriva a ceva, respectiv a cuiva. In consecinta, politicienii au renuntat la prezentarea unor argumente rationale (pe care oricum nu prea le au) si s-au marginit la atacarea adversarilor, intr-un spectacol dezgustator. N-as vrea sa dezvolt aici aceasta tema.
Lucrurile sunt foarte simple. Romanii au de ales intre doua personaje politice . Stim cu totii despre fiecare in parte ce-i poate pielea. Vom afla ce prefera romanii in seara zilei de 6 decembrie (sigur, facand abstractie de eventualele fraude). Versurile urmatoare cred ca se potrivesc de minune situatiei de fata:
„Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus,
La oricare tiran; dar slugă la măgar,
E mai umilitor, şi încă mai amar.“ (Cîinele şi măgarul, Grigore Alexandrescu)
Pe tema agendei fanaticilor “incalzirii globale”, il puteti asculta pe unul din reprezentantii Marii Britanii in Parlamentul European, Nick Griffin, presedintele Partidului National Britanic. Vorbind despre cei care au convocat conferinta asupra climatului ce va avea loc la Copenhaga luna viitoare, Griffin spune: “Consensul lor nu este bazat pe un acord stiintific, ci pe minciuna, cenzura si fraudarea statisticilor”.
“Stanga a suferit o cadere colectiva atunci cand comunismul s-a prabusit. ‘Schimbarea climatica’ este noua lor teologie, o isterie secular-religioasa completata cu ‘papa’ Al Gore, serviciile secrete ale taxei pe carbon si persecutarea ereticilor.”
Un om de stiinta rus despre incalzirea globala: “Temperatura nu este in nici un fel afectata de nivelul de dioxid de carbon din atmosfera”, spune prof. Oleg Sorokhtin, de la Institutul de Oceanologie al Academiei Ruse de Stiinte, pentru “Rusia la Zi”:
