Dupa caderea comunismului in 1989, Republica Ceha a dorit sa devina o tara europeana normala cat mai rapid cu putinta, asta dupa ce a fost exclusa din procesul de integrare timp de 41 de ani, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Singurul mod pentru a atinge acest obiectiv a fost acela de a deveni o tara membra a UE. Nu am avut alta sansa, dar pe de alta parte, experienta comunista era prea “proaspata”. Am vrut sa fim liberi si n-am vrut sa ne pierdem libertatea si suveranitatea castigate atat de greu. Prin urmare, multi dintre noi am dorit o integrare europeana mai slaba, si ne-am opus ideei de uniune politica europeana. Oameni ca mine au inteles de la bun inceput ca ideea unei monede unice europene e periculoasa si va duce la o centralizare nedemocratica a Europei. Pozitia mea a fost clara: in ciuda rezervelor, trebuia sa obtinem statutul de tara membra a UE, dar in acelasi timp sa ne opunem adoptarii monedei euro.
Ca un critic constant al ideei unei monede unice europene, nu m-am bucurat de problemele actuale din zona euro, deoarece consecintele lor sunt la fel de serioase pentru toate tarile UE, indiferent daca sunt sau nu in zona euro. Chiar si propagandistii entuziasti ai monedei euro vorbesc acum despre posibilul colaps al intregului proiect. Termenul “colaps” are cel putin doua intelesuri. Primul e acela ca proiectul zonei euro nu a reusit sa aduca beneficiile pe care se presupunea ca le-ar aduce. Propaganda a prezentat moneda euro ca o binefacere, ce va duce la accelerarea cresterii economice, va reduce inflatia si va proteja tarile membre de orice fel de socuri financiare externe.
Asta nu s-a intamplat. Dupa stabilirea zonei euro, cresterea economica a statelor membre a scazut, astfel ca s-a largit distanta fata ratele cresterii economice ale unor tari ca SUA si China. Dealtfel, cresterea economica in Europa a fost scazuta inca din anii 1960, ca urmare a implementatii “statului paternalist”, bazat pe ajutoare sociale, taxe ridicate si scaderea motivarii muncii. Conform datelor oficiale ale Bancii Centrale Europene, rata anuala medie de crestere in zona euro a fost 3,4% in anii 1970, 2,4% in anii 1980, 2,2% in anii 1990 si doar 1,1% in perioada 2001-2009, de cand a fost adoptata moneda euro.
Nici macar convergenta ratelor de inflatie nu a avut loc. S-au format doua grupuri de state in zona euro: cele cu o inflatie scazuta (incluzand cele mai multe din vestul si nordul Europei) si cele cu inflatie ridicata (incluzand Grecia, Spania si Portugalia). De asemenea, balanta de plati externe a crescut. Sunt tari in zona euro in care exporturile sunt mai mari decat importurile, dar si cele in care situatia e contrara. Evident, acestea din urma sunt cele cu o inflatie ridicata. Asta nu are nimic de-a face cu criza economica globala. Aceasta criza nu a facut decat sa expuna si sa exacerbeze aceste probleme economice ascunse.
In primii zece ani de functionare, zona euro nu a dus la nici un fel de omogenizare a economiilor tarilor membre. Zona euro, care cuprinde 16 tari din UE, nu reprezinta o “zona optima pentru o moneda unica”, asa cum e definita in manualele de economie. In realitate, decizia de a impune moneda euro a reprezentat o decizie pur politica, dupa cum a recunoscut chiar si un fost inalt oficial al Bancii Centrale Europene, Otmar Issing. In asemenea conditii, in mod inevitabil, costurile stabilirii si mentinerii monedei euro sunt mai mari decat beneficiile. De fapt, costurile mentinerii monedei euro sunt mult mai mari decat au fost costurile introducerii acesteia. Acest fapt este usor de explicat.
Ratele de schimb din tarile membre reflecta situatia initiala din 2001 cand a fost adoptata moneda euro. Intre timp insa, din cauza performantelor diferite ale tarilor din zona euro, efectele unei monede unice au devenit tot mai vizibile. Pe “vreme buna”, nu au aparut probleme vizibile. Insa odata cu criza, lipsa de omogenitate s-a manifestat foarte clar. Sa ne gandim la cazurile Greciei, Spaniei si Portugaliei. In concluzie, eu indraznesc sa spun ca, in calitate de proiect care sa aduca beneficii economice considerabile tarilor membre, zona euro a esuat!
Al doilea inteles al termenului de colaps este acela de posibila distrugere a zonei euro ca institutie! Eu cred insa ca acest lucru nu se va intampla. Prea mult capital politic a fost investit in creearea monedei euro si in rolul sau de “ciment” pentru crearea unui suprastat european, pentru ca euro sa fie abandonat atat de usor. Moneda euro va continua sa existe, dar cu un pret economic tot mai ridicat. Va aduce pierderi mari si tarilor UE care nu fac parte din zona euro, cum ar fi Cehia.
Cantitatea imensa de bani pe care o va primi Grecia, de exemplu, poate fi impartita intre locuitorii din zona euro; fiecare persoana isi poate calcula “contributia” la salvarea economiei elene. Totusi, consturile reale (mai ales cele indirecte) sunt mult mai mari decat un non-economist isi poate imagina. Nu ma indoiesc ca, din motive politice, acest pret va fi platit de cetatenii din zona euro, dar acestia nu vor afla niciodata cat de mult ii costa de fapt moneda euro.
Mecanismul care va salva uniunea economica monetara il reprezinta transferul tot mai mare de bani de la tarile mai bogate catre cele cu probleme economice si financiare. Totusi, asemenea transferuri masive sunt posibile doar in interiorul unui stat national, ceea ce UE, sau zona euro, nu este. Doar intr-un stat national exista un sentiment de solidaritate suficient de puternic intre cetateni care sa-i determine sa accepte sacrificiile pe care le impun asemenea masuri. Germania reunita reprezinta un exemplu excelent – in primii ani de dupa reunificare, transferurile financiare inter-germane anuale erau echivalente cu suma necesara actualmente pentru salvarea Greciei. In urma cu 20 de ani, eu eram ministru de finante al Cehoslovaciei, care atunci era pe punctul de a se desparti. Motivul esential pentru aceasta despartire l-a constituit lipsa unei solidaritati mutuale intre Cehia si Slovacia.
UE trebuie sa decida daca va creste centralizarea politica. Cei mai multi cetateni europeni nu vor acest lucru, deoarece stiu ca asta va duce la diminuarea libertatilor lor si la scaderea nivelului de trai. Totusi, politicienii se pare ca vor face acest lucru indiferent de dorinta celor care i-au votat. Recentele negocieri de la Bruxelles – in spatele usilor inchise – privind ajutorul acordat Greciei, arata ca acolo nu exista democratie reala. Tandemul Germania-Franta si-a impus practic decizia celorlalte tari din zona euro.
Este evident ca masurile recente propuse pentru “salvarea” monedei euro (cum ar fi creearea unui fond de “solidaritate” in valoare de 750 de miliarde de euro) nu reprezinta o salvarea pe termen lung a economiei UE. O asemenea salvare s-ar putea realiza doar printr-o restructurare radicala a sistemului social-economic european. Cehia a trecut printr-un astfel de proces dureros in urma cu 20 de ani, ca urmare a “revolutiei de catifea”. Cu 15 ani in urma, glumeam, spunand ca ar trebui sa incepem o “revolutie de catifea” si in UE. Acum asta nu mai pare o gluma. Din pacate.
Cehia nu a gresit prin faptul ca a evitat sa intre in zona euro. Ma bucur ca nu suntem singurii care au adoptat aceasta viziune. Fostul guvernator al bancii centrale a Poloniei, Slawomir Skrzypek, a declarat cu putin timp inainte de a muri in accidentul aviatic de la Smolensk, ca “Polonia a putut sa profite din flexibilitatea ratei de schimb a monedei nationale (zlot) ceea ce i-a permis sa-si accelereze cresterea economica si sa-si diminueze deficitul de cont curent fara a creea inflatie“. El a mai adaugat de asemenea ca “in deceniul de existenta al monedei euro, tarile membre si-au pierdut drastic competitivitatea
economica“. Nu mai e nimic de adaugat la asta.
Acum trei ani intram cu încredere în marea familie europeană, cu speranţa că, în calitate de membri ai Uniunii Europene, o vom duce mai bine.
Dar nu a fost aşa. Acum trei ani ne-am vândut ţara Uniunii Europene, care de-a lungul timpului ne-au obligat să acceptăm comportament imoral în numele “diversităţii sexuale”, s-au folosit de băncile străine pentru a primi bani de la Guvern pe timp de criză, in timp ce bâncile româneşti sunt cumpărate de oameni de afaceri străini, modificându-se astfel moneda de cumpărare.
Uniunea Europeană ne obligă să ne revoltăm în faţa tradiţiilor, acceptând recunoaşterea “căsătoriilor intre persoane de acelaşi gen”, această cerere fiind un atac la adresa instituţiei familiei creştin-ortodoxe. Sub pretextul toleranţei religioase in unităţile de învăţământ , Consiliul Europei ne porunceşte să scoatem icoanele şi simbolurile creştine , pe motiv că “cei de alte confesiuni” se simt jigniţi de prezenţa acestora.
Acum 3 ani ne-am lăsat înşelaţi de făţarnica bunătate a Parlamentului European, care prin Ministrul Sănătăţii [corect Secretarul de stat, n. Eurosceptic.ro] Streinu Cercel ne impune dictatura medicală prin provocarea panicii că virusul gripei porcine a devenit imun la anumite substanţe şi că vaccinul este singura soluţie adevărată ce poate opri răspândirea gripei. De la 1 Ianuarie 2010, românii nu vor mai avea voie să-şi plângă rudele decedate în propria casă şi nici să meargă cu sicriele in care se află corpurile neînsufleţite ale acestora. Această lege contravine tradiţiei creştine din România.
Ca un “cadou” , Uniunea Europeană ne obligă să avem paşapoarte biometrice, care nu doar costă mai mult faţă de cele normale , dar acestea au “avantajul” că prin simpla citire electronică a acestui paşaport, vameşul află toate datele tale personale. In plus, Uniunea Europeană impune măsuri in domeniul agriculturii imposibil de respectat din partea fermierilor români din cauze financiare, mulţi din fermieri fiind obligaţi să renunţe la agricultura.
Asociatia Altermedia si-a exprimat parerea despre alegerile prezidentiale din 2009. Desi, prin tematica sa, blogul eurosceptic.ro nu are ca subiect politica interna din Romania, decat in masura in care aceasta e corelata de politica Uniunii Europene, as vrea sa spun cateva cuvinte despre alegeri. Din punctul meu de vedere, campania electorala a fost absolut execrabila, prin josniciile la care s-au dedat unii candidati si sustinatori ai acestora.
Dealtfel, era de asteptat sa se ajunga la asa ceva, intr-o tara in care oamenii nu voteaza pentru ceva sau cineva ci numai impotriva a ceva, respectiv a cuiva. In consecinta, politicienii au renuntat la prezentarea unor argumente rationale (pe care oricum nu prea le au) si s-au marginit la atacarea adversarilor, intr-un spectacol dezgustator. N-as vrea sa dezvolt aici aceasta tema.
Lucrurile sunt foarte simple. Romanii au de ales intre doua personaje politice . Stim cu totii despre fiecare in parte ce-i poate pielea. Vom afla ce prefera romanii in seara zilei de 6 decembrie (sigur, facand abstractie de eventualele fraude). Versurile urmatoare cred ca se potrivesc de minune situatiei de fata:
„Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus,
La oricare tiran; dar slugă la măgar,
E mai umilitor, şi încă mai amar.“ (Cîinele şi măgarul, Grigore Alexandrescu)
Pe tema agendei fanaticilor “incalzirii globale”, il puteti asculta pe unul din reprezentantii Marii Britanii in Parlamentul European, Nick Griffin, presedintele Partidului National Britanic. Vorbind despre cei care au convocat conferinta asupra climatului ce va avea loc la Copenhaga luna viitoare, Griffin spune: “Consensul lor nu este bazat pe un acord stiintific, ci pe minciuna, cenzura si fraudarea statisticilor”.
“Stanga a suferit o cadere colectiva atunci cand comunismul s-a prabusit. ‘Schimbarea climatica’ este noua lor teologie, o isterie secular-religioasa completata cu ‘papa’ Al Gore, serviciile secrete ale taxei pe carbon si persecutarea ereticilor.”
Un om de stiinta rus despre incalzirea globala: “Temperatura nu este in nici un fel afectata de nivelul de dioxid de carbon din atmosfera”, spune prof. Oleg Sorokhtin, de la Institutul de Oceanologie al Academiei Ruse de Stiinte, pentru “Rusia la Zi”:
Vaira Vike – Freiberga, fostul presedinte al Letoniei, care anterior si-a anuntat si ea candidatura la functia de presedinte al Consiliului European, a acuzat Uniunea Europeana (UE) de faptul ca, in privinta alegerii acestuia, actioneaza precum fosta Uniune Sovietica.
Ministrul de Externe al Marii Britanii, David Miliband, al carui nume era vehiculat pentru postul de Inalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, a anuntat ca nu mai este interesat de acest post, informeaza BBC.
Freiberga a declarat ca in ceea ce priveste desemnarea candidatilor pentru doua din cele mai importante functii in UE, dar si a alegerii acestora, Uniunea actioneaza “in spatele usilor inchise”, la fel ca fosta Uniune Sovietica. Potrivit publicatiei EUobserver, ea a mai adaugat ca UE trebuie sa renunte la acest “stil de tip sovietic”, prin care sfideaza practic opinia publica.
Pozitia fostului presedinte al Letoniei este sustinuta si de actualul presedinte al Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, care a declarat ca nominalizarea candidatilor pentru postul de presedinte al Consiliului este un proces mult prea secretizat. Mai mult, acesta si-a anuntat in mod oficial candidatura atat pentru postul de presedinte al Consiliului European, cat si pentru cea de Inalt Reprezentant al UE.
La ora actuala, premierul suedez Fredrik Reinfeldt, a carui tara detine presedintia UE, duce o serie de negocieri cu liderii statelor membre in vederea gasirii unui consens asupra candidatilor, dar discutiile de pana acum nu lasa sa se intrevada care vor fi titularii celor doua posturi. Decizia cu privire la cele doua pozitii, dar si pentru functia de secretar general al Consiliului, functie detinuta in prezent de Javier Solana, se va lua cu ocazia summitului extraordinar al UE, ce va avea loc pe 19 noiembrie. Conform declaratiei lui Reinfeldt, intentia presedintiei suedeze este ca, la reuniunea de saptamana viitoare, sa prezinte cate un candidat pentru fiecare post. Referitor la acuzele aduse de Vaira Vike – Freiberga, Reinfeldt a explicat ca acest mister referitor la numele candidatilor se datoreaza in principal faptului ca ei nu doresc sa-si anunte in mod oficial candidatura, pentru a nu-si periclita postul pe care il ocupa in propria tara. Sursa: Ioan TUDOR – Ziua
Parlamentul European discuta posibilitatea taierii accesului la internet al celor care descarca muzica si filme de pe internet prin programe de tip file-sharing (torente, dc++ etc). Aceasta activitate este considerata “piraterie”. Noutatea e ca, daca propunerea PE va fi votata, autoritatile din tarile membre nu vor mai avea nevoie de ordin judecatoresc pentru a bloca conexiunea la internet a oricarui utilizator! Propunerea are la baza legea celor “trei lovituri” care a fost deja adoptata in Franta. O varianta asemanatoare va intra in vigoare in curand si in Marea Britanie.
Cu alte cuvinte, autoritatile europene considera ca nu mai e nevoie de o decizie judecatoreasca pentru ca un om sa fie condamnat, fie ca e vinovat sau nu! UE desfiinteaza asadar statul de drept! Inca o mostra, daca mai era nevoie, de democratie made in UE.
M-am ferit in general sa vorbesc despre subiecte pe care nu le cunosc prea bine si unde, in cel mai bun caz, nu pot veni decat cu anumite speculatii legate de cazuri oarecum asemanatoare. Un astfel de subiect este cel al asa-zisei “gripe porcine”, in fapt, o noua forma de gripa virala considerata mai puternica decat alte forme de gripa ‘obisnuita’. Nu as dori sa mai reiau istoria “pandemiei de gripa”, care coincide, in mod misterios, cu criza economica globala.
Sa vedem ce parere are UE despre aceasta problema. “Din datele pe care le avem, în jur de 30% din populaţie va contacta gripa porcină. În acest caz, ne putem aştepta la un număr semnificativ de morţi“, a declarat Androulla Vassiliou, comisar european pentru sanatate. “Ne temem ca virusul să nu evolueze şi să devină mai agresiv, în lunile viitoare”, a explicat comisarul european al sănătăţii, adaugand ca “selansarea economică în Uniunea Europenă ar putea fi afectată. Mai multe sectoare economice, precum turismul ar avea de suferit“.
“Va creşte numărul concediilor medicale, va scădea consumul din cauza sentimentului de nesiguranţă provocând scăderea productivităţii“, a mai spus Androulla Vassiliou. Comisarul i-a îndemnat pe europeni să se vaccineze în număr mare, reamintind că cu cât numărul persoanelor vaccinate e mai mare cu atât riscul ca pandemia se să extindă e mai mic. Vassiliou consideră că e necesar ca şcolile unde sunt cazuri de gripă porcină, confirmată, să fie închise imediat. “Epidemia de gripă porcină e departe de a afecta din plin Europa, situaţie care se datorează, în parte, climatului meteo blând“, a concluzionat comisarul european.
Tot o atitudine alarmista au si oficialitatile romane, care au preluat dealtfel cifrele oferite de comisarul european, declarand ca pana la sfarsitul anului viitor, circa 30% din populatia Romaniei s-ar putea imbolnavi de gripa porcina. La o rata a mortalitatii de 2,5% (la nivel global) ar inseamna ca peste 10.000 de romani ar putea muri de gripa. Pana in prezent, in Romania au fost anul acesta circa 400 de cazuri de gripa porcina, insa nici unul fatal.
Cu toate acestea, guvernul pregateste masuri drastice de prevenire a raspandirii bolii, mergand de la inchiderea scolilor (bucuria elevilor!) unde s-au inregistrat cazuri de imbolnaviri si pana la interzicerea intrunirilor publice (cam complicat acum, in perioada de campanie electorala). Si, bineinteles, urmeaza achizitionarea de urgenta (i.e. fara licitatie) a unui numar foarte mare de vaccinuri si, probabil, dupa exemplul altor tari, introducerea vaccinarii obligatorii la diverse categorii sociale.
Cam astea ar fi faptele brute. Daca ar fi sa comparam de exemplu cu “gripa aviara”, lucrurile sunt desigur diferite. Aceea a fost o boala care a afectat doar pasarile, iar masurile de rezolvare au fost cat se poate de oribile: exterminarea bietelor necuvantatoare (daca se imbolnavea o gaina in curtea unui om, erau omorate si celelalte zeci de gaini sanatoase). Desigur, autoritatile prin reprezentatii lor au facut o gramada de bani din vaccinurile si masurile de “dezinfectie” in timp ce gospodarii s-au trezit cu pasarile exterminate; asta daca nu au avut prezenta de spirit sa le omoare ei insisi inainte pentru ca macar sa le poata manca. Transmiterea “gripei aviare” la om s-a dovedit o farsa stupida, dar care a generat panica in randul multor oameni.
Gripa guitatorilor este putin altceva. De fapt, e vorba de un nou virus gripal, ceva mai puternic decat virusii obisnuiti. Gripa lu’ Ghita (numele popular al porcului) se transmite ca orice alta gripa. Pericolul unei epidemii este real, desigur, la fel cum sunt epidemiile sezoniere de gripa. Difera doar masurile extreme luate in acest caz: de exemplu, internarea obligatorie a celor bolnavi de gripa in spitale (care si asa sunt supraaglomerate) unde li se da un tratament de antibiotice pe care l-ar putea lua foarte bine acasa. Dar, sigur, mai bine ca omul sa stea in spital sa nu apara alte probleme. Si gripa cea mai banala e periculoasa, tocmai prin complicatiile de sanatate care pot aparea.
S-a discutat si se discuta mult despre vaccinul impotriva gripei porcine. Fara indoiala, e vorba de o mega-afacere la nivel mondial. Faptul ca multe state impun vaccinarea obligatorie (o masura dealtfel abuziva, ca sa nu zic dictatoriala) unor largi categorii de populatie, asigura o piata de desfacere larga pentru producatorii vaccinelor respective. Complicitatea intre industria farmaceutica si autoritati e mai mult decat evidenta, si reciproc avantajoasa. Asta deja suna rau, dar si mai rau suna daca ne luam dupa cei care afirma ca aceste vaccinuri pot face mai mult rau decat bine.
Cazuri in care statul face experimente pe populatie la nivel global au mai fost si vor mai fi. O sa dau un exemplu din Romania anului 2009. De pe la inceputul anului au aparut si au inceput sa se inmulteasca ca ciupercile dupa ploaie tot felul de weed-shop-uri care afirma ca vand “plante etnobotanice” cu efecte similare cannabisului. Autoritatile statului n-au luat absolut nici o masura; cel putin sa verifice daca substantele respective corespund sau nu normelor legale, dealtfel extrem de stricte cand e vorba de “pericolul grav” pe care l-ar avea asupra sanatatii laptele sau branza vanduta de tarani in piata!
In realitate, asa-zisele “plante etnobotanice” sunt de fapt niste droguri puternice (contin de exemplu cannabinoizi sintetici de sute de ori mai puternici decat THC-ul din marijuana), si care pot avea efecte foarte grave asupra sanatatii (de la afectiuni psihice – atacuri de panica, tulburari de anxietate, pierderi de memorie – pana la deces prin infarct). Dealtfel, s-au inregistrat numeroase cazuri de oameni (adolescenti in special) care au ajuns la spital dupa ce au fumat “iarba legala” de la weed-shop. Unii mai “norocosi” au ajuns pe tratament psihiatric. Alte efecte nocive ale drogurilor respective se vor vedea probabil pe termen lung (de exemplu, exista substante cancerigene in “ierburile” respective).
Iar statul roman ce face? Efectiv se face ca ploua! Ah, da.. pune panouri imense pe care scrie “drogurile strica tot… familia, prietenii, iubirea, dragostea, credinta etc”, iar pe alaturi, firmele care vand droguri pun afise prin care isi fac reclama la otravurile lor! Nu e greu de vazut cine are mai mult succes! Toate campaniile astea oficiale asa-zis anti-drog eu le vad doar ca niste forme mascate de propaganda PENTRU droguri. Campaniile anti-drog sunt atat de prost facute incat efectul real este exact contrariul a ceea ce se pretinde ca s-ar dori. Ceea ce pe mine ma face sa cred ca, intr-adevar, statul vrea sa promoveze consumul drogurilor! Este cam ceea ce fac de fapt americanii si coalitia internationala in Afganistan. In timp ce se lupta aprig cu “talibanii”, fortele internationale au grija sa protejeze traficul de opiu (din care se face heroina) din Afganistan! (peste 90% din heroina de la nivel global provine din aceasta tara)
Revenind acum la subiectul de baza al acestui articol. Avand in vedere faptele de mai sus, nu m-ar mira absolut deloc ca vaccinul antigripal sa fie de fapt mai periculos decat gripa porcina; sau poate chiar “gripa porcina” insasi a fost de fapt produsa in laboratoare (ar fi ceva similar cu ceea ce au facut unele companii de software: au scris virusi pentru a-si lansa programe antivirus; dar fireste, intr-o nota mult mai sinistra, fiindca e vorba de oameni care mor)!
Povestea gripei guitatorilor prea pare cusuta cu ata alba si ofera un pretext prea bun pentru o vaccinare obligatorie a populatiei. Poate ca tind spre paranoia, dar eu nu as vrea un asemenea vaccin. La fel cum, daca as avea o fetita de 9-10 ani as refuza sa fie vaccinata cu asa-zisul vaccin anti-HPV. Nu vreau sa fiu prost inteles: nu sunt din principiu impotriva medicinei moderne sau impotriva vaccinurilor. Dar cand vad modul CUM sunt promovate aceste vaccinuri nu pot sa nu imi pun unele intrebari…
Europarlamentarii au votat, saptamana trecuta, impotriva unor amendamente care ar fi interzis finantarea, din bugetul Comisiei Europene, pentru grupari care promoveaza avortul fortat si sterilizarea involuntara ca parte a “planificarii familiale”.
Amendamentul ar fi impiedicat “finantarea unor organizatii sau tari complice in promovarea [in afara Uniunii Europene a] programelor de planificare familiala care includ elemente de constrangere (cum ar fi avortul fortat sau sterilizarea involuntara).”
Un al doilea amendament respins urma sa se opuna avorturilor motivate pe criteriu de sex al copilului. “Proiectele finantate de acest titlu bugetar nu trebuie sa urmareasca eugenia bazata pe discriminarea de sex, in crestere in anumite tari [cum ar fi India], sau oricare alta forma de discriminare impotriva femeilor (in oricare moment dupa conceptie”.
Amendamentele au fost sustinute de organizatii pro-vita din Europa, printre care CARE for Europe si Society for Protection of Unborn Children (SPUC). Intr-o declaratie pentru reteaua LifeNews.com, organizatia britanica SPUC mentioneaza ca amendamentele “au fost partial motivate de opozitia la politica oficiala a Chinei ‘o familie, un copil’, politica ce implica avorturi fortate. Totodata ele se opuneau avortarii cu predilectie a fetelor, ca preferinta culturala pentru baieti” situatie intalnita pe scara larga in India si China.
Primul amendament a fost respins cu 290 de voturi pentru si 310 impotriva. Al doilea a fost votat favorabil de o mica majoritate, 304 la 300, insa pentru adoptarea sa era nevoie de majoritate calificata (2/3 din totalul voturilor).
“La fel ca in anii trecuti, CARE For Europe, impreuna cu alte organizatii non-guvernamentale, sustine ca anumite formulari sa fie incluse in bugetul anual al Comisiei Europene destinat dezvoltarii altor tari,” afirma si reprezentantii CARE for Europe.
Amendamentele au fost adoptate si incluse in bugetul pe 2008, insa anul acesta ele au cazut la vot din cauza lobby-ului pro-avort care a facut o campanie asidua contra lor, pe motiv ca ar fi “un atac la asa-zisul drept la avort”. [2] (Altermedia)
—–
Note:
[1]. Iata marele paradox al ideologiei feministe. Pivot al promovarii avortului ca “eliberare a femeii de sub constrangerile sociale”, feminismul vede cum, anual, milioane de fete sunt avortate in China si India din cauza preferintelor culturale pentru baieti.
[2]. Nu exista un astfel de drept, in sensul dreptului international si al tratatelor internationale in vigoare.
As vrea sa schimb discutia despre Uniunea Europeana, trecand de la subiectul Tratatului de la Lisabona care a fost prezentat pe larg in ultimele articole de pe acest blog, la un subiect in aparenta minor, dar totusi semnificativ pentru modul in care actioneaza birocratia europeana. Nici nu as fi stiut dealtfel, daca n-as fi fost nevoit sa-mi cumpar un termometru, ca UE a interzis de circa doi ani comercializarea si detinerea termometrelor cu mercur!
De ce? Bineinteles, din “grija” comisarilor europeni pentru sanatatea populatiei. Mercurul, dupa cum se stie, este un metal aflat in stare lichida la temperatura obisnuita si este toxic daca e inghitit. Totusi, sa fim seriosi: cati oameni s-au otravit inghitind mercur din termometre? Dar in fine, sa nu fiu carcotas: UE s-a gandit sa ne “protejeze” de eventuale (improbabile) accidente, chiar daca termometrele cu mercur sunt mai precise.
Ce ne facem insa ca becurile fluorescente compacte contin vapori de mercur (pericolul de intoxicare fiind mult mai mare decat cu mercurul lichid din termometre)? Iar aceste tipuri de becuri nu doar ca nu sunt interzise de catre UE, ci, dimpotriva, vor devini obligatorii tot prin directivele UE! Si nu stiu de ce am eu vaga impresie ca un bec se sparge mai usor decat un termometru! Asta ca sa nu mai zic ca lumina produsa de becurile fluorescente e de calitate inferioara celei produse de becuri cu incandescenta si prin urmare afecteaza, in timp, vederea.
Dar, sigur, stim “povestea”: trebuie combatuta “incalzirea globala” prin reducerea emisiilor de carbon; curentul electric se produce in proportie de peste 50% prin ardere de combustibili fosili in termocentrale; daca toti oamenii ar renunta la becurile cu incandescenta din gospodariile individuale s-ar obtine o reducere importanta (in realitate cu totul nesemnificativa) a consumului de curent bla bla bla… In realitate, fireste, conteaza doar interesele producatorilor de becuri fluorescente!
Exista o „dogmă” a democrației moderne care spunea că poporul suveran nu se poate înșela niciodată, nici măcar atunci când alege greșit, haotic, cum aleg românii, de exemplu, de 20 de ani încoace. Poporul alegător are întotdeauna dreptate, iar majoritatea este cea care se impune, minoritatea acceptând rezultatul și pregătindu-se pentru vremea când va deveni la rândul său majoritate. Această „dogmă” a fost spulberată săptămâna trecută în Irlanda.
După ce au votat hotărât NU la referendumul de anul trecut cu privire la Tratatul de la Lisabona, irlandezii au votat „frenetic” un „DA” cu mâna strânsă în ușă pentru același referendum. Evenimentul dă un semnal catastrofal despre felul în care funcționează democrația în Europa, care riscă să devină „Cealaltă Uniune Sovietică”: votăm până ce iese cum trebuie. Ce contează ce vrea poporul?!! Păi, ce știe el poporul! Poporul e prost, nu știe nimic, el trebuie să facă așa cum îi spun „înțelepții” UE, pentru că altminteri aceștia se supără pe el și nu e bine.
Cam așa s-au desfășurat lucrurile cu Irlanda. După ce anul trecut această țară a votat împotriva instaurării unui suprastat, prevăzut în Tratatul de la Lisabona, asupra insularilor s-au făcut presiuni pentru a accepta acest proiect de constituție. S-a făcut o campanie în favoarea tratatului, s-au făcut probabil amenințări subtile (că se retrag fonduri, că țara va fi marginalizată etc.), promisiuni (se pare că prețul pentru „cumințirea” irlandezilor a fost postul de comisar european pentru agricultură) și iată că până la urmă Irlanda a cedat. Ce putea să facă? Putea să facă ceva? Evident că nu, mai ales că multe dintre celelalte state ale UE au votat tratatul în parlamentele naționale, departe de ochii opiniei publice.
De ce au votat totuși irlandezii NU prima dată, data care de fapt contează? Nu pentru că ar fi imbecili, nu pentru că ar fi dușmani ai EUropei, nu pentru că nu ar ști ce fac. Ci pur și simplu tocmai din cauza faptului că au fost informați. Au știut că acest tratat prevede acordarea de puteri constituționale Uniunii Europene care practic anulează treptat autoritatea statelor componente (despre prevederile tratatului s-a tot scris pe acest site). Și au mai votat irlandezii NU dintr-un motiv pentru care și Parlamentul României ar fi trebuit să voteze la fel: Uniunea Europeană este condusă de o castă de birocrați, aflați deasupra legii, asupra cărora nu există nici un control parlamentar sau de altă natură. Mai precis, întregul nostru continent este condus de niște persoane despre care nimeni nu știe decât că toacă miliarde de euro ai concetățenilor lor pentru a debita inepții de genul asomării porcului, interzicerii hanoracelor cu glugă, interzicerii comercializării bananelor mai lungi de nu știu câți centimetri și multe astfel de imbecilități pe care le putem afla, vizitând ca niște buni creștini, azilele de boli neuropsihiatrice, fără a mai trebui să plătim miliarde de euro.
Tratatul de la Lisabona se află acum la mâna președintelui Cehiei. După cum se știe, Vaclav Klaus refuză categoric să ratifice acest tratat. A fost amenințat, i s-a spus că va fi demis, dar onorabilul președinte ceh a rămas inflexibil – își sacrifică întreaga carieră politică pentru a păstra independența patriei sale. Bravo lui! Nu e așa că seamănă cu un anumit candidat-starletă la președinția României? Siiiiigur că da! Păi ce Vaclav Klaus, sau guvernul ceh, sau Banca Națională a Cehiei și-au propus să scoată țara din criză? Evident că nu. Ca și ai noștri, după cum recunoaște candid starleta română care fuge în lung și în lat după mandatul prezidențial. Să fie oare întâmplător că două state ex-comuniste, Cehia și Polonia, refuză (Seimul Poloniei a ratificat, între timp, documentul) să ratifice acest document politic? Sau am putea să ne gândim că după experiența primei Uniuni Sovietice acestea se tem să nu cumva să cadă sub altă dictatură, mult mai feroce. Va putea acesta oare salva Vaclav Klaus un întreg continent de „democrația” biurocraților de la Bruxelles și Strassbourg? Vom ajunge oare noi, europenii, să vorbim despre el ca despre un G. Washington sau J. Adams al Europei? Doamne ferește să nu ajungem să vorbim despre el ca despre un A. Lincoln sau J.F. Kennedy! (Poate că vor înțelege și compatrioții noștri de ce este atât de necesar ca președintele României să fie un om cu demnitate, capabil să facă sacrificii substanțiale pentru a păstra demnitatea și independența poporului în slujba căruia se află. Poate vor mai afla și că o țară este mare sau mică nu în funcție de kilometrii pe care îi acumulează pe harta lumii, ci de curajul și demnitatea locuitorilor săi și a clasei conducătoare.)
Să nu creadă cineva că sunt un dușman al Europei. Dimpotrivă. Unirea popoarelor europene într-o singură țară mi se pare cel mai îndrăzneț proiect politic din istoria modernă a Europei. Dar nu voi accepta ca acest proiect să încapă pe mâna unora care doresc să conducă Europa ca pe o turmă de necuvântătoare, cu cipuri biometrice ca să nu miște nimeni în front, cu decrete care nu dau doi bani pe ce vor europenii. Niciodată! Nu este admisibil ca un continent întreg să fie condus în mod despotic de tot felul de „înțelepți”, „iluminați”, „atoateștiutori” dubioși, care ne vorbesc despre depresia porcului, deși nu au văzut un porc decât în atlasurile zoologice, ne vorbesc despre cum să dormim, cum să ne trezim, cum să mâncăm, cum să respirăm, ne decid ce cuvinte se cuvine să folosim și ce cuvinte să scoatem din dicționare, în cine să credem și mai ales în Cine să nu mai credem etc.
Ceea ce s-a întâmplat în Irlanda mi se pare un viol la nivel național, care ne arată că încă înainte de a fi un stat în toată regula UE are deja puteri discreționare, pe care nu se dă în lături de a le folosi în modul acesta. Stalin a avut „decența” să modifice voința electoratului la urne, după principiul „nu contează cine votează, ci cine numără voturile”. Instituțiile europene au răsturnat această „axiomă” și au transformat-o în „Nu contează ce rezultat are referendumul, contează cine are capacitatea de a-l repeta până iese cum trebuie”. O întreagă națiune a fost agresată politic și, ceea ce este mai dureros, după această samavolnicie, irlandezii au fost puși să aplaude și să se bucure și să spună: We love you, UE!!!! We loveeee youuu! Vi se pare cunoscut? Dacă nu, citiți cărțile despre martirii din Aiud, din Gherla, din Pitești, din Sighet, din Gulag! Oare nu este acesta un motiv pentru care Tratatul de la Lisabona ar trebui deocamdată respins și/sau regândit? Eu cred că da.
Vă întrebați de ce nu v-a consultat nimeni cu privire la acest tratat și nu știți mai nimic despre acest lucru? Pentru că cei ce conduc România vă disprețuiesc și vă consideră prea proști pentru a discuta cu dumneavoastră astfel de subiecte, care, până la urmă, nu vă privesc. Vedeți-vă de treabă! Munciți, produceți euro ca să aibă funcționarii paneuropeni ce cheltui. Nu așa e normal?
Există în psihologie un concept numit „sindromul Stockholm”. Acesta se referă la faptul că după ce cineva este supus unui tratament brutal ajunge să simtă un fel de atracție paradoxală față de agresor, ca un reflex pervers al stării intense de spaimă. Dacă lucrurile continuă așa, europenii ar face bine să se obișnuiască cu „sindromul irlandez”… Sau ar face și mai bine să nu se obișnuiască cu el…
