Practic asta este întrebarea pe care orice om cu capul pe umeri şi cu creier în cap şi-o pune când aude că Irlanda a votat DA, cu puţin peste 67%, pentru Tratatul de la Lisabona. Asta după ce cu un an în urmă, cu puţin peste 53%, au votat NU.
Ce li s-a promis? Că nu le vor fi anulate unele drepturi constituţionale prin suprapunerea tratatului de la Lisabona. Cât va fi de adevărat? Foarte greu de spus. Având în vedere tactica obişnuită (tu fă ce îţi spun eu acum, doar ţi-am promis, ce naiba, şi vedem noi pe urmă), m-ar mira foarte mult să văd că statul UE îşi va respecta promisiunea faţă de Irlanda. Mai ales dacă toate ţările vor deveni, aşa cum se vehiculează pe diferite canale că toate ţările vor deveni simple provincii. Dacă o vor face, nu văd care ar fi motivul pentru care şi alte “provincii” să nu se răscoale, cerând ca anumite drepturi constituţionale să nu le fie încălcate de legile statului federal UE.
Dacă totuşi, irlandezii au votat NU, dar s-au făcut anumite măsluiri, după tipicul unor asemenea momente importante? Mulţi marjează pe unii care ar deschide gura… Dar dacă au fost toţi cei de faţă cumpăraţi şi ameninţaţi?
Cum poţi să vii în faţa unei naţiuni şi să spui că “ei împiedică fericirea multor alte sute de milioane de cetăţeni“? Cât de proşti ar trebui să fie acei oameni să spună “vai, dar nu e frumos ce facem. mai bine renunţăm noi la drepturile noastre ca să nu sufere alţii“? Cine crede că oamenii se pot schimba aşa în decurs de câteva luni? Cine i-ar fi împiedicat să iasă din măreaţa UE, dacă nu erau de acord cu constituţia acesteia? În loc să facă un referendum în care să se dezbată rămânerea în UE în condiţiile date, ei au făcut un referendum în care să dezbată dacă nu s-au răzgândit… Din punctul meu de vedere este manipularea masei de europeni, care pot crede că unii oameni se pot schimba după cum bate vântul.
Şi chiar aşa, cam de câte ori ar fi pus ei poporul irlandez să se gândească bine, prin referendum, dacă ar fi spus NU şi de data asta? Oare cât de costisitor ar fi fost efectuarea unui alt referendum? Să fie tot banul motivul pentru care au decis soluţionarea problemei, într-un fel sau altul, acum? Sau să fi fost impactul asupra opiniei publice europene, care ar fi început să îşi pună întrebări… Oricum, Irlanda a fost singura ţară în care poporul trebuia să voteze pentru adoptarea de către ţară a unui asemenea document. Restul ţărilor din UE au fost scutite de asemenea problemă. Au ales cei cumpăraţi să aleagă.
În România aproape nimeni nu cunoaşte ce e cu tratatul ăsta. Toţi cred că vin ăia din UE şi ne vor pune oameni de treabă la conducere. Pentru ce să mai plătească pe alţii dacă ăştia îşi fac “treaba” de minune? Ce interes are UE ca noi să trăim bine? De fapt, nu UE, ci ăia de o conduc. Au ei vreun interes ca voi să aveţi mâncare sănătoasă? Păi în cazul ăsta, doctorii, farmaciştii, pompele funebre, etc, ar fi aproape de faliment. Ar avea UE interes să vă dea energie gratuită? Nu că nu s-ar putea, dar care ar fi interesul? Niciunul. În primul rând, preţurile ar scade. Iar dacă există energie gratuită, atunci pentru ce să mai plătiţi gazul şi benzina şi motorina?
Nu, UE nu va pune oameni de treabă la conducerea ţării noastre. Nici nu îi va determina să fure mai puţin. Toate procedurile declanşate împotriva României sunt pentru că, prin anumite acţiuni voite sau involuntare, România împiedică “buna desfăşurare” a economiei UE. Avea România nevoie de UE? Normal că nu. Avea România nevoie de NATO? Normal că nu. Dar interesele sunt mult prea mari, iar cei care le înţeleg prea puţini.
Conform unor documente cu circulatie restransa, Uniunea Europeana a schitat, in secret, planul pentru a deveni o putere de varf la nivel global, scrie The Telegraph. Mai mult, aceeasi sursa vorbeste despre faptul ca, odata pus in aplicare acest plan, UE va putea sa semneze tratate si acorduri internationale, fie ele de politica externa, aparare sau de alta natura, in numele celor 27 de tari membre. De asemenea, negocierile asupra implementarii Tratatului de la Lisabona prevad si deschiderea unor ambasade UE in toata lumea.
Primele astfel de ambasade ar urma sa fie deschise in New York, Kabul si in capitala Etiopiei, Addis Ababa. UE ar urma, deci, sa aiba personalitate juridica deplina, iar un viitor serviciu diplomatic comunitar va fi recunoscut ca negociator cu drepturi complete, in plan mondial.
Aceste planuri de suprastatalizare a Uniunii au readus in discutie pericolele din spatele Tratatului de la Lisabona, in favoarea caruia s-au pronuntat recent si irlandezii. Motivul de ingrijorare al scepticilor este tocmai puterea sporita pe care intrarea in vigoare a Tratatului i-ar acorda-o Uniunii, in detrimentul statelor membre. In plus, in Regatul Unit, se vorbeste despre nevoia ca englezii sa voteze, in cadrul unui referendum national, pro sau contra ratificarii proiectului de constitutie europeana. Aceasta, deoarece, din toate statele membre, doar Irlanda a fost obligata sa organizeze un referendum pentru aceasta problema, Marea Britanie semnand documentul fara a-i chema pe cetateni la urne. Sursa: Gardianul
Sufletul românesc e cea mai mare minune a Istoriei. Zeci de neamuri străine l-au hărţuit şi l-au schingiuit; veacuri multe a gemut subt multe stăpîniri vrăjmaşe; popoare falnice s-au stins, împărăţii trufaşe s-au prăbuşit în jurul lui şi peste dînsul: nimic nu i-a putut zdruncina credinţa în soarta lui şi, cînd a venit ceasul, s-a înfăţişat lumii mai unitar, mai sănătos, mai încrezător ca orice alt neam. Graniţele silnice, care ne-au ciopîrţit sute de ani, n-au fost în stare să ne atingă inima.
Suferinţele ne-au oţelit, asupririle ne-au îndîrjit. Azi, sufletul românesc, descătuşat, tînăr, puternic, simte imperios nevoia de a se realiza în întregime, de a-şi împlini menirea ce i-a fost hărăzită.
Două mii de ani sufletul nostru şi-a apărat numai existenţa, a fost silit să trăiască în copilărie. Am vegetat la marginea culturii care se înălţa în Apus şi la marginea celei ce se stingea în Orient. Lumina civilizaţiei n-a putut pătrunde pînă la noi, iar razele care totuşi se strecurau nu găseau condiţii prielnice şi nici pămînt roditor. Cînd încercam să îmbrăcăm hainele altora, ne dădeam seama curînd că nu ni se potrivesc şi le lepădam cu aceeaşi grabă cu care le primisem. Poate că în adîncul său, sufletul nostru simţea instinctiv că nu i-a sosit încă vremea.
Acum vremea a sosit. Acum sufletul românesc trebuie să înceapă a-şi realiza viaţa. Şi viaţa unui neam înseamnă o cultură proprie, suficientă, în toate domeniile. Prin ceea ce realizează specific, un popor ia parte adevărată la progresul omenirii. Numai prin aceasta. Imitaţia mecanizează şi mecanizarea e moarte. Orice cultură e organic legată de un popor, precum poporul e legat de pămîntul care l-a născut.
Cultura românească de abia azi îşi dibuieşte formele şi cărările. Pretutindeni, sufletul nostru e în fierbere. Pipăim, încercăm, ne zbuciumăm. Puterea noastră de viaţă o simţim imensă şi căutăm doar mijloacele spre a o turna în opere noi, româneşti. Nerăbdarea ne roade. Am vrea să facem dintr-odată ceea ce alţii au făcut în sforţări de secole. Egoismul colectiv al generaţiei se zbîrleşte numai la gîndul că s-ar putea să nu fim noi cei sortiţi să realizăm fizionomia adevărată a culturii româneşti. Ni-e ruşine de goliciunea nostră. ,,Rămîie alţii extatici în faţa poeziei mirosului rustic de obiele fermentate, tînguiască-se alţii lîngă cobza lui Laie…” Sîntem grăbiţi. Spoiala ridicolă de ,,civilizaţie” a oraşelor noastre ni se pare ,,europeană”. Nu vrem să vedem prăpastia care se lărgeşte între caricaturismul occidental al oraşelor şi sufletul satelor noastre, adevăratul suflet românesc. Ne repezim să importăm mereu forme noi, străine, şi ne închipuim că, prin aceasta, grăbim ,,civilizarea” României. Ca şi cînd civilizaţia s-ar putea impune de azi pe mîine…
De o sută de ani se propovăduieşte ,,europenizarea” noastră pe toate cărările. Oameni de Stat, scriitori, filosofi, artişti, încîntaţi de binefacerile civilizaţiei, ne-au impus tot ce s-a făcut aiurea în mod organic. Avem Constituţie belgiană, legi franceze, parlamentarism britanic, literatură futuristă, pictori expresionişti, democraţie, capitalism… Avem de toate şi, totuşi, simţim toţi că n-avem nimic. Constituţia noastră belgiană, legile noastre franceze, parlamentarismul nostru britanic au rămas vorbe goale, care se repetă papagaliceşte la întruniri şi prin ziare; literatura şi artele, cu cît mai extravagante, cu atît mai izolate şi fără nici o înrîurire asupra celor cărora se adresează: democraţia noastră nu trăieşte decît în ideologia cîtorva naivi, precum capitalismul nostru e un nume nou pentru vechea robie a celor mulţi de către o mînă de îndrăzneţi…
O sută de ani de asemenea europenizare n-a tăiat pofta unora de a continua experienţele. Ni se cere să stăm cu ochii mereu spre Apus sau spre Răsărit şi să facem întocmai ce se face acolo. Noi înşine parcă am fi incapabili de orice creaţii. Şi chiar de orice sforţare rodnică. Geniul nostru să se corcească în corsete străine fără de care parcă n-am fi în stare să creştem.
* * *
Europenizatorii noştri cu orice preţ au oroare de tradiţie. De dragul luminei străine ar vrea să înăbuşe glasul trecutului. Nu vor să lase tînărul suflet românesc să se dezvolte normal, ci se căznesc să-i lipească barbă şi mustăţi false, cărunte, să-l împopoţoneze cu straie gata făcute de alţii pentru alţii şi îşi închipuie că, astfel sclivisiţi, vom înşela lumea. Românismul, pentru ei, înseamnă şovinism, iar religiozitatea înseamnă prostie. În realitate, însă, numai românismul poate fi aducător de cultură pentru noi. În românism sînt surprinse toate posibilităţile de progres. Românismul, precum nu se sfieşte a-şi proclama goliciunea, nu şovăie a admira cultura altora şi a asimila ce i se potriveşte. De iubit românismul se iubeşte numai pe sine, nu cu iubire egoistă, ci cu pasiune încrezătoare. Nu aleargă după toate noutăţile din Apus, căci nu ce e mai nou e şi mai bun. Nu forme culturale căutăm, ci cuprinsuri vii. Formele sînt schimbătoare, cuprinsul pătrunde în suflete şi le împrospătează. Românismul va găsi el formele realizării sale.
Europenismul vrea să clădească de sus în jos, românismul se mulţumeşte a începe cu temelia. Pe temelii solide se poate ridica un edificiu demn de sufletul românesc. E vremea temeliilor…
LIVIU REBREANU
(Text reprodus din revista ,,România”, nr. din 31 ian. 1924)
Plenul legislativului european a votat, joi, o rezolutie care condamna si critica Lituania pentru o lege recent adoptata, considerata de europarlamentari “discriminatorie”. Este vorba despre “legea protectiei minorilor” care interzice promovarea relatiilor homosexuale, bisexuale si poligame avand ca tinta tinerii sub 18 ani.
Parlamentul lituanian (Seimas) a adoptat legea in iunie 2009. Atat politicienii “progresisti” cat si lobby-ul civic al homosexualilor din vestul Europei au condamnat ferm decizia legislativului lituanian. Ca raspuns la criticile adresate de “corul progresistilor”, presedintele tarii si-a exercitat dreptul de veto, insa parlamentarii lituanieni au decis ca aceasta sa intre, totusi, in vigoare in martie 2010. Rezolutia Parlamentului European (PE), care poate fi citita aici, a fost adoptata cu 349 voturi pentru, 218 impotriva si 46 abtineri.
Pe langa criticarea legii in sine, rezolutia “muta mingea” in terenul uneia din cele mai radicale institutii afiliate Uniunii: Agentia pentru Drepturi Fundamentale (FRA) este asteptata acum sa emita o opinie “avizata” asupra legii si a eventualului caracter discriminatoriu al acesteia. Cum FRA este una din grupurile de lobby homosexual cele mai virulente la nivel unional, e lesne de prevazut care va fi “verdictul”.
Chiar daca nici rezolutia in sine si nici opinia FRA nu vor obliga Lituania cu nimic (cel putin, nu in mod direct!), puternicul lobby homosexual european se va folosi, cu siguranta, si de aceasta ocazie pentru a mai face un pas inainte spre recunoasterea unor “drepturi” bazate pe “orientarea sexuala”. Tinta finala a acestei manevre politice diabolice, cu bataie lunga, este inscrierea in textele tratatelor internationale a “orientarii sexuale” drept criteriu la fel de important cu altele precum rasa, sexul sau conditia sociala si amutirea, sub sanctiunea legilor penale, a oricaror critici la adresa comportamentelor sexuale deviante ca “infractiuni de ura”.
Jim Corr este un muzician irlandez membru al formatiei de folk/rock The Corrs. Insa, pe langa activitatea artistica, Jim Corr s-a remarcat drept un opozant al Tratatului de la Lisabona. Pe site-ul sau personal jimcorr.com, sunt numeroase materiale critice la adresa Uniunii Europene si a Noii Ordini Mondiale. In cele ce urmeaza, va prezentam un interviu cu Jim Corr in care acesta denunta prevederile totalitare ale Tratatului de la Lisabona.
Art. 48 TEU: “Tratatul poate fi revizuit prin proceduri ordinare si/sau simplificate.”
Art. 1 TEU: “Uniunea Europeana va inlocui si va succede Comunitatea Europeana.”
Art. 47 TEU: “Uniunea Europeana va capata personalitate juridica.”
Art 37 TEU: “Uniunea Europeana va putea incheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale, in anumite domenii.”
Art. 21.2.h TEU: UE va “promova un sistem international” si “o guvernare globala”.
26.4 TEU: “Politica externa si de securitate comuna” va folosi “resursele nationale si ale UE”.
Art. 42.3 TEU: “Statele membre vor lua masuri progresive pentru a-si imbunatatic capacitatile militare.”
Art. 42.3 TEU: “Statele membre vor pune la dispozitia UE capacitatile lor militare si politienesti pentru a implementa politica de securitate si aparare comuna.”
Presedintele UE: Art. 15 TEU: Consiliul European va alege presedintele UE prin majoritate simpla, pentru un termen de 2 ani si jumatate, care poate fi reinnoit.
“Incepand cu apartenenta noastra la UE, estimam ca vasele straine au pescuit peste in valoare de 140 miliarde de euro din apele teritoriale irlandeze, in timp ce vasele irlandeze au pescuit peste in valoare de 60 de miliarde de euro. Si asta nu include pretul procesarii.” (Ebbii Sheehan, Organizatia Pescarilor Irlandezi)
“Tratatul [de la Lisabona] va da Uniunii Europene puterea de a vorbi cu o voce unica ajutand astfel la a da o forma Noii Ordini Mondiale.” (Irish Times, 7 Sept 2009) – Catherine Day, Secretar General al Comisiei Europene.
Intr-un discurs tinut la Aix-en Provence, in cadrul unei scoli de vara dedicata economiei, presedintele ceh Vaclav Klaus s-a referit pe larg la problemele sociale, economice pe care le-a adus integrarea in Uniunea Europeana.
Presedintele ceh a afirmat ca “dupa un deceniu de tranzitie, castigatorii nu au fost nici libertatea si nici liberalismul clasic. Sloganul nostru initial ‘deregulati, liberalizati, privatizati’ a fost transformat treptat intr-unul diferit: impuneti cat mai multe reguli, ajustati la tot felul de standarde din tarile dezvoltate si bogate, ascultati doleantele anumitor ONG-uri si urmati-le, dati la o parte suveranitatea nationala si dati-o pe mana institutiilor si organizatiilor internationale.“.
“Anul acesta sarbatorim ce-a de-a 20-a aniversare a prabusirii comunismului, dar situatia nu s-a schimbat spre mai bine”, a mai continuat domnul Vaclav Klaus, care, a definit si conceptul de “europenism”, astfel:
- economic (social) se bazeaza pe ideea economiei sociale de piata (care de fapt e opusa economiei de piata);
- viziunile despre libertate, democratie si societate se bazeaza pe colectivism, parteneriat social si corporatism, nu pe democratia parlamentara clasica;
- se doreste o unificare europeana intr-un cadru supranational;
- politica externa si relatiile internationale se bazeaza pe internationalism, cosmopolitism, universalism abstract, multiculturalism si deznationalizare.
Vaclav Klaus a precizat ca aceste moduri de gandire sunt naive si utopice si sunt de fapt in opozitie cu viziunile celor mai multi cetateni europeni. In continuare, presedintele ceh s-a referit pe larg si la problema asa-zisei “incalziri globale” provocate de emisiile de dioxid de carbon, demontand cu argumente convingatoare aceasta teorie:
1. Incalzirea nu e “globala”. E se remarca doar in unele zone reci, dar nu in regiunile tropicale si nici in cele umede, in timpul iernii, dar nu vara, in timpul noptilor, dar nu in perioada de zi.
2. Cresterea de termperatura la nivel global e relativ mica, circa 0,74°C in ultimul secol, iar in ultimii 15 ani, de fapt, acest proces s-a inversat. De fapt, temperatura globala acum este similara cu cea din 1940, in ciuda emisiilor uriase de dioxid de carbon din ultimii 70 de ani.
3. Incalzirea nu este nici unica, nici lipsita de precedente. In perioada evului mediu, a existat o perioada cand temperatura globala era mai mare decat in zilele noastre (o parte din insula Groenlanda, de exemplu, era locuibila inainte de a fi acoperita complet de gheturi).
4. Cresterea actuala a temperaturii globale nu e determinata de emisiile industriale de dioxid de carbon. Sunt multi alti factori care influenteaza temperatura si climatul si intreg sistemul este extrem de complex. Termeni ca “incert” sau “incertitudine” apar de peste 1300 in textul raportului IPCC din 2007 (privind incalzirea globala).
Vaclav Klaus a adaugat ca avocatii teoriei incalzirii globale, sustin de fapt o crestere a puterii guvernamentale, o intarire fara precedent a controlului asupra cetatenilor. “Suntem fortati sa acceptam reguli despre cum sa traim, ce sa facem, cum sa ne comportam, ce sa consumam, ce sa mancam, cum sa calatorim. Este inacceptabil”, a adaugat presedintele ceh care a mai spus ca toate aceste politici sunt de fapt inutile si, in contextul unei piete libere, ele s-ar putea reglementa de la sine.
Textul integral al discursului (in engleza), il puteti accesa aici: http://klaus.cz
Mi-a atras atentia un articol din The Economist, intitulat “E timpul sa ne infricosam”. Articolul, care face o caracterizare a alegerilor europarlamentare, reprezinta o mostra tipica de propaganda desantata impotriva celor care au opinii “neortodoxe” fata de dogma oficiala a Uniunii Europene. Toti cei care nu sunt “pro-europeni”, sunt prin definitie: xenofobi, rasisti, sovini, sexisti, extremisti, populisti, ultranationalisti, ex-comunisti si lista de invective poate continua. Totul e plin de minciuni, de la un capat la altul, dar, din pacate, sunt destui oameni care “pun botul” la o astfel de propaganda.
Articolul face o remarca rautacioasa fata de Europa de Est (daca as vorbi in limbajul politic corect, as spune ca e o “remarca rasista”), considerand ca “extremistii” de aici ar fi mai rai decat “extremistii” din Occident. Becali este stigmatizat intr-un intreg paragraf, fiind descris ca fiind: antisemit, antitigani, homofob, misogin si cercetat penal pe deasupra. Vadim e considerat un ex-comunist si ultranationalist. Bulgarii de la Ataka sunt numiti rasisti. Totusi, ungurii sunt mangaiati pe crestet, cei de la Jobbik fiind doar “far right” (extrema dreapta). Mai mult, iredentismul maghiar e considerat doar o sperietoare (desi, in realitate, e cat se poate de real). In ce priveste Occidentul, se face o mentiune la Geert Wilders, considerat xenofob si populist.
Sa va spun eu “stimatilor domni” de la “The Economist” ce e cu adevarat infricosator! E infricosator ca am ajuns sa traim intr-un sistem politic care nu admite nici o “deviere” de la linia de “partid si de stat”. E infricosator ca traim intr-un sistem politic in care cetatenii obisnuiti nu au nici un cuvant de spus referitor la vietilor lor, iar legile le sunt impuse de catre nisti birocrati care lucreaza in spatele usilor inchise! E infricosator ca am ajuns cobaii unor “ingineri sociali”, care viseaza multiculturalism pe pereti si guverne globale si putin le pasa de ceea ce si-ar dori de fapt oamenii de rand. E infricosator dispretul fata de democratie si ignorarea totala a deciziilor populare; vezi referendumurile din Olanda, Franta si Irlanda privind Constitutie UE (rebotezata Tratatul de la Lisabona).
Asta e adevaratul extremism politic, nu actiunile unor politicieni care – cel putin la nivel declarativ – pun mai presus interesele nationale fata de interesele birocratilor de la Bruxelles!
Au trecut si alegerile pentru Parlamentul European. Se cunosc deja rezultatele finale ale alegerilor: PSD – 31,07%, PD-L – 29,71%, PNL – 14,52%, UDMR – 8,92%, PRM – 8,65% si Elena Băsescu – 4,22%. PSD si PD-L vor trimite cate 11 europarlamentari (Elena Basescu s-a reinscris in PD-L imediat dupa anuntarea rezultatelor), PNL va trimite 5 europarlamentari, iar UDMR si PRM cate 3. A mai ramas doar o formalitate de indeplinit: validarea finala a rezultatelor.
Sunt insa cateva date destul de “ciudate”, pe care as vrea sa le comentez. La alegerile pentru Parlamentul European de duminică au votat 5.035.297 de români, 27,67% din cetăţenii cu drept de vot, iar numărul de voturi valabil exprimate a fost de 4.840.032. Numărul alegătorilor care au votat pe listele electorale suplimentare a fost de 668.217. In primul rand, se remarca numarul destul de mare de voturi anulate (circa 190.000, adica 3,85% din total). Rezultatul e cel putin dubios, in conditiile unei participari oricum scazute. Nu cred ca acest numar ar putea fi justificat de unele campanii care cereau anularea voturilor.Si la alegerile din noiembrie 2008 au fost anulate circa 5% din voturile exprimate.
Ceea ce e insa si mai grav, e numarul foarte mare de alegatori care au votat pe listele suplimentare, circa 13,27% din numarul total!! In conditiile in care absenteismul a fost ridicat, e greu de crezut ca atat de multi oameni – aflati in alte localitati decat cele de domiciliu – s-ar fi lasat sedusi de “datoria civica” de a-si exprima optiunea electorala! Apropo, de ce s-au tiparit 22 de milioane de buletine de vot, cand numarul celor cu drept de vot e in jur de 18 milioane?!
La fel de “ciudata” este si discrepanta dintre numarul de voturi din zona urbana si cel din zona rurala. In zona urbana au fost sub 20% dintre alegatori la vot; in timp ce in zona rurala au fost aproape 36%, astfel explicandu-se media de 27,26% pe tara. Mai mult, locuitorii din zonele rurale s-au dovedit foarte activi in ultimele doua ore de vot. Conform datelor oficiale de la Biroul Electoral Central, de la ora 19 la ora 21 au mers la vot peste 1 milion de alegători din mediul rural. S-a sărit procentajul pe rural de la 19% prezenţă la vot la ora 19 la 36% prezenţă la ora 21.
Aceasta crestere “spectaculoasa” ne aminteste de referendumul pentru schimbarea Constitutiei din 2003, cand, in ultimele doua ore dinainte de inchiderea urnelor, a crescut spectaculos procentajul celor care au votat, de la 30 si ceva la suta, pana la peste 50%, ajungandu-se astfel la numarul necesar pentru validarea scrutinului. Situaţia ciudată cu români înghesuiţi pe cozi, pe ultimile două ore, la vot, până la închiderea secţiilor de votare, s-a repetat apoi la alegerile din 2004, când Traian Băsescu a ieşit preşedinte şi la alegerile europarlamentare şi parlamentare din noiembrie 2007 şi respectiv 2008.
In ultimele zile dinaintea alegerilor s-a desfasurat o campanie de informare impotriva “votului dublu”. S-au pus afise care avertizau cetatenii ca votul dublu se pedespeste cu inchisoarea pana la cinci ani. Intr-adevar, au existat persoane cercetate penal pentru aceasta infractiune – de exemplu, la alegerile locale din 2008, o femeie din Voinesti pur si simplu a uitat ca a mai votat si a incercat sa mai voteze o data.
Vreau sa pun si eu o intrebare: Dacă politicienii români n-ar fi vrut să incurajeze “turismul electoral” la alegerile europarlamentare, ce îi împiedica să interzică posibilitatea cuiva de a vota în altă parte decât în localitatea de domiciliu? De asemenea, s-ar fi putut tipări cărţi speciale de alegător (dar asta s-a tot evitat in ultimii 10 ani), nu sa se puna timbre autocolante care pot fi dezlipite foarte uşor de pe cărţile de identitate!
Dupa toate cele spuse mai sus, mai are rost sa extrag concluziile? Eu unul m-am dumirit de mult timp despre cum stau lucrurile cu “democratia” si “alegerile libere si corecte”. Asta e un motiv in plus pentru care nu am fost la vot si nici nu cred ca o sa ma duc vreodata. Din cate vad, singura diferenta dintre ce se intampla acum si ce se intampla in vremea comunismului, e ca nu mai suntem fortati sa participam la mascarada alegerilor. Fiindca voturile noastre conteaza la fel de mult ca atunci – adica deloc!
M-a intrebat un cititor al acestui blog: Cu cine vor vota romanii eurosceptici? Intrebarea e buna, dar nu stiu daca poate fi dat un raspuns general. Cred ca fiecare in parte trebuie sa se gandeasca la ce ar fi mai bine de facut. Nu vreau sa vorbesc in numele altora sau sa dau sfaturi; pot doar sa spun cum gandesc eu lucrurile.
Nu o sa ma duc la vot. Mi se pare o mascarada de prost gust pana la urma. Sunt sigur ca alegerile vor fi falsificate. Si chiar daca n-ar fi, care e ideea pana la urma sa trimiti 33 de oameni care sa taie frunze la caini pe bani multi?! Ca doar stim cu totii ca Parlamentul European e facut doar sa mimeze democratia, neavand nici o putere reala in cadrul UE.
Acum serios vorbind? Pe cine sa votez? Nu stiu in ce tara traiesc? Nu am vazut cum se comporta “clasa politica”? Americanii au o vorba, “shame on you if you fool me once, shame on me if you fool me twice“. Iar politicienii ne-au pacalit nu doar o data, ci de nenumarate ori! Nu mai are rost sa le contabilizez acum minciunile si incompetenta! Si ei vor sa ma duc sa-i votez? Cat de tampit sa fiu sa fac asta?
Mai aud inca lozinca asta stupida: daca nu votezi, inseamna ca nu-ti pasa si nu ai dreptul sa critici! Unii chiar s-ar bucura ca prezenta la vot sa fie obligatorie ca pe vremea comunismului! De parca dreptul de a NU participa la mascarada electorala nu e unul dintre putinele drepturi castigate dupa 1989. Tocmai pentru ca imi pasa, nu ma duc sa votez! Si am tot dreptul sa critic, fiindca sunt cetatean al acestei tari si ma simt total nereprezentat de nemernicii care s-au cocotat la putere!
PS: Stiti ce salariu va avea un europarlamentar roman? 6000 de euro lunar net! O suma frumusica. Pe langa asta se adauga si o suma forfetara, decontarea cheltuielilor cu transportul, cazarea; salarii pentru asistenti etc. etc. Cine va plati? Fireste, cetateanul roman, numit in mod peiorativ “contribuabil” (adica vaca de muls).
Iar în inima Europei se pregătește un festin prelungit cu vânat á la Colbert. Elitele politice franceze promovează, acasă și peste hotare, un proiect absolutist de lege a copyright-ului: HADOPI, adică Haute Autorité pour la Diffusion des Œuvres et la Protection des droits sur Internet. Celelalte nume pe care le poartă sunt „abordarea celor trei lovituri” sau orwellianul „Création et Internet”.[1] Capitalist-etatistul Denis Olivennes, fost președinte al FNAC și director al comisiei create de Președintele Sarkozy pentru a elabora proiectul HADOPI, recomandă adoptarea acestei soluții kagebistice țărilor vecine sau direct Uniunii Europene. Dificultățile de adoptare a Constituției Europene ar putea fi explicația pentru care, deocamdată, metoda franceză nu este considerată fezabilă de către Uniune. Dar ar fi naiv să credem că această atrocitate va fi transformată în lege la nivel național și nu va fi până la urmă adoptată și la nivel european.
Acest proiect ar trebui să înlocuiască prezenta lege care stipulează o amendă imensă pentru cei care sunt găsiți vinovați de încălcarea copyright-ului. Legea s-a dovedit a fi ineficientă, pentru că trebuia ca vinovatul să fie acuzat, iar condamnarea necesita o decizie judecătorească – proces mult prea lent și incert pentru poliția copyright-ului. În schimb, Înalta Autoritate ar putea să acționeze fără nici un fel de opreliști legale. Prin crearea ei se instituie prezumția de vinovăție asupra tuturor utilizatorilor de internet, iar drepturile de proprietate, încă o dată, își pierd relevanța. Avem de-a face, cu alte cuvinte, cu încă o exercitare a agresiunii generalizate.
