Postări în categoria 'Opinii'
Intr-un discurs tinut la Aix-en Provence, in cadrul unei scoli de vara dedicata economiei, presedintele ceh Vaclav Klaus s-a referit pe larg la problemele sociale, economice pe care le-a adus integrarea in Uniunea Europeana.
Presedintele ceh a afirmat ca “dupa un deceniu de tranzitie, castigatorii nu au fost nici libertatea si nici liberalismul clasic. Sloganul nostru initial ‘deregulati, liberalizati, privatizati’ a fost transformat treptat intr-unul diferit: impuneti cat mai multe reguli, ajustati la tot felul de standarde din tarile dezvoltate si bogate, ascultati doleantele anumitor ONG-uri si urmati-le, dati la o parte suveranitatea nationala si dati-o pe mana institutiilor si organizatiilor internationale.“.
“Anul acesta sarbatorim ce-a de-a 20-a aniversare a prabusirii comunismului, dar situatia nu s-a schimbat spre mai bine”, a mai continuat domnul Vaclav Klaus, care, a definit si conceptul de “europenism”, astfel:
- economic (social) se bazeaza pe ideea economiei sociale de piata (care de fapt e opusa economiei de piata);
- viziunile despre libertate, democratie si societate se bazeaza pe colectivism, parteneriat social si corporatism, nu pe democratia parlamentara clasica;
- se doreste o unificare europeana intr-un cadru supranational;
- politica externa si relatiile internationale se bazeaza pe internationalism, cosmopolitism, universalism abstract, multiculturalism si deznationalizare.
Vaclav Klaus a precizat ca aceste moduri de gandire sunt naive si utopice si sunt de fapt in opozitie cu viziunile celor mai multi cetateni europeni. In continuare, presedintele ceh s-a referit pe larg si la problema asa-zisei “incalziri globale” provocate de emisiile de dioxid de carbon, demontand cu argumente convingatoare aceasta teorie:
1. Incalzirea nu e “globala”. E se remarca doar in unele zone reci, dar nu in regiunile tropicale si nici in cele umede, in timpul iernii, dar nu vara, in timpul noptilor, dar nu in perioada de zi.
2. Cresterea de termperatura la nivel global e relativ mica, circa 0,74°C in ultimul secol, iar in ultimii 15 ani, de fapt, acest proces s-a inversat. De fapt, temperatura globala acum este similara cu cea din 1940, in ciuda emisiilor uriase de dioxid de carbon din ultimii 70 de ani.
3. Incalzirea nu este nici unica, nici lipsita de precedente. In perioada evului mediu, a existat o perioada cand temperatura globala era mai mare decat in zilele noastre (o parte din insula Groenlanda, de exemplu, era locuibila inainte de a fi acoperita complet de gheturi).
4. Cresterea actuala a temperaturii globale nu e determinata de emisiile industriale de dioxid de carbon. Sunt multi alti factori care influenteaza temperatura si climatul si intreg sistemul este extrem de complex. Termeni ca “incert” sau “incertitudine” apar de peste 1300 in textul raportului IPCC din 2007 (privind incalzirea globala).
Vaclav Klaus a adaugat ca avocatii teoriei incalzirii globale, sustin de fapt o crestere a puterii guvernamentale, o intarire fara precedent a controlului asupra cetatenilor. “Suntem fortati sa acceptam reguli despre cum sa traim, ce sa facem, cum sa ne comportam, ce sa consumam, ce sa mancam, cum sa calatorim. Este inacceptabil”, a adaugat presedintele ceh care a mai spus ca toate aceste politici sunt de fapt inutile si, in contextul unei piete libere, ele s-ar putea reglementa de la sine.
Textul integral al discursului (in engleza), il puteti accesa aici: http://klaus.cz
25/8/2009
Mi-a atras atentia un articol din The Economist, intitulat “E timpul sa ne infricosam”. Articolul, care face o caracterizare a alegerilor europarlamentare, reprezinta o mostra tipica de propaganda desantata impotriva celor care au opinii “neortodoxe” fata de dogma oficiala a Uniunii Europene. Toti cei care nu sunt “pro-europeni”, sunt prin definitie: xenofobi, rasisti, sovini, sexisti, extremisti, populisti, ultranationalisti, ex-comunisti si lista de invective poate continua. Totul e plin de minciuni, de la un capat la altul, dar, din pacate, sunt destui oameni care “pun botul” la o astfel de propaganda.
Articolul face o remarca rautacioasa fata de Europa de Est (daca as vorbi in limbajul politic corect, as spune ca e o “remarca rasista”), considerand ca “extremistii” de aici ar fi mai rai decat “extremistii” din Occident. Becali este stigmatizat intr-un intreg paragraf, fiind descris ca fiind: antisemit, antitigani, homofob, misogin si cercetat penal pe deasupra. Vadim e considerat un ex-comunist si ultranationalist. Bulgarii de la Ataka sunt numiti rasisti. Totusi, ungurii sunt mangaiati pe crestet, cei de la Jobbik fiind doar “far right” (extrema dreapta). Mai mult, iredentismul maghiar e considerat doar o sperietoare (desi, in realitate, e cat se poate de real). In ce priveste Occidentul, se face o mentiune la Geert Wilders, considerat xenofob si populist.
Sa va spun eu “stimatilor domni” de la “The Economist” ce e cu adevarat infricosator! E infricosator ca am ajuns sa traim intr-un sistem politic care nu admite nici o “deviere” de la linia de “partid si de stat”. E infricosator ca traim intr-un sistem politic in care cetatenii obisnuiti nu au nici un cuvant de spus referitor la vietilor lor, iar legile le sunt impuse de catre nisti birocrati care lucreaza in spatele usilor inchise! E infricosator ca am ajuns cobaii unor “ingineri sociali”, care viseaza multiculturalism pe pereti si guverne globale si putin le pasa de ceea ce si-ar dori de fapt oamenii de rand. E infricosator dispretul fata de democratie si ignorarea totala a deciziilor populare; vezi referendumurile din Olanda, Franta si Irlanda privind Constitutie UE (rebotezata Tratatul de la Lisabona).
Asta e adevaratul extremism politic, nu actiunile unor politicieni care – cel putin la nivel declarativ – pun mai presus interesele nationale fata de interesele birocratilor de la Bruxelles!
14/6/2009
Au trecut si alegerile pentru Parlamentul European. Se cunosc deja rezultatele finale ale alegerilor: PSD – 31,07%, PD-L – 29,71%, PNL – 14,52%, UDMR – 8,92%, PRM – 8,65% si Elena Băsescu – 4,22%. PSD si PD-L vor trimite cate 11 europarlamentari (Elena Basescu s-a reinscris in PD-L imediat dupa anuntarea rezultatelor), PNL va trimite 5 europarlamentari, iar UDMR si PRM cate 3. A mai ramas doar o formalitate de indeplinit: validarea finala a rezultatelor.
Sunt insa cateva date destul de “ciudate”, pe care as vrea sa le comentez. La alegerile pentru Parlamentul European de duminică au votat 5.035.297 de români, 27,67% din cetăţenii cu drept de vot, iar numărul de voturi valabil exprimate a fost de 4.840.032. Numărul alegătorilor care au votat pe listele electorale suplimentare a fost de 668.217. In primul rand, se remarca numarul destul de mare de voturi anulate (circa 190.000, adica 3,85% din total). Rezultatul e cel putin dubios, in conditiile unei participari oricum scazute. Nu cred ca acest numar ar putea fi justificat de unele campanii care cereau anularea voturilor.Si la alegerile din noiembrie 2008 au fost anulate circa 5% din voturile exprimate.
Ceea ce e insa si mai grav, e numarul foarte mare de alegatori care au votat pe listele suplimentare, circa 13,27% din numarul total!! In conditiile in care absenteismul a fost ridicat, e greu de crezut ca atat de multi oameni – aflati in alte localitati decat cele de domiciliu – s-ar fi lasat sedusi de “datoria civica” de a-si exprima optiunea electorala! Apropo, de ce s-au tiparit 22 de milioane de buletine de vot, cand numarul celor cu drept de vot e in jur de 18 milioane?!
La fel de “ciudata” este si discrepanta dintre numarul de voturi din zona urbana si cel din zona rurala. In zona urbana au fost sub 20% dintre alegatori la vot; in timp ce in zona rurala au fost aproape 36%, astfel explicandu-se media de 27,26% pe tara. Mai mult, locuitorii din zonele rurale s-au dovedit foarte activi in ultimele doua ore de vot. Conform datelor oficiale de la Biroul Electoral Central, de la ora 19 la ora 21 au mers la vot peste 1 milion de alegători din mediul rural. S-a sărit procentajul pe rural de la 19% prezenţă la vot la ora 19 la 36% prezenţă la ora 21.
Aceasta crestere “spectaculoasa” ne aminteste de referendumul pentru schimbarea Constitutiei din 2003, cand, in ultimele doua ore dinainte de inchiderea urnelor, a crescut spectaculos procentajul celor care au votat, de la 30 si ceva la suta, pana la peste 50%, ajungandu-se astfel la numarul necesar pentru validarea scrutinului. Situaţia ciudată cu români înghesuiţi pe cozi, pe ultimile două ore, la vot, până la închiderea secţiilor de votare, s-a repetat apoi la alegerile din 2004, când Traian Băsescu a ieşit preşedinte şi la alegerile europarlamentare şi parlamentare din noiembrie 2007 şi respectiv 2008.
In ultimele zile dinaintea alegerilor s-a desfasurat o campanie de informare impotriva “votului dublu”. S-au pus afise care avertizau cetatenii ca votul dublu se pedespeste cu inchisoarea pana la cinci ani. Intr-adevar, au existat persoane cercetate penal pentru aceasta infractiune – de exemplu, la alegerile locale din 2008, o femeie din Voinesti pur si simplu a uitat ca a mai votat si a incercat sa mai voteze o data.
Vreau sa pun si eu o intrebare: Dacă politicienii români n-ar fi vrut să incurajeze “turismul electoral” la alegerile europarlamentare, ce îi împiedica să interzică posibilitatea cuiva de a vota în altă parte decât în localitatea de domiciliu? De asemenea, s-ar fi putut tipări cărţi speciale de alegător (dar asta s-a tot evitat in ultimii 10 ani), nu sa se puna timbre autocolante care pot fi dezlipite foarte uşor de pe cărţile de identitate!
Dupa toate cele spuse mai sus, mai are rost sa extrag concluziile? Eu unul m-am dumirit de mult timp despre cum stau lucrurile cu “democratia” si “alegerile libere si corecte”. Asta e un motiv in plus pentru care nu am fost la vot si nici nu cred ca o sa ma duc vreodata. Din cate vad, singura diferenta dintre ce se intampla acum si ce se intampla in vremea comunismului, e ca nu mai suntem fortati sa participam la mascarada alegerilor. Fiindca voturile noastre conteaza la fel de mult ca atunci – adica deloc!
10/6/2009
M-a intrebat un cititor al acestui blog: Cu cine vor vota romanii eurosceptici? Intrebarea e buna, dar nu stiu daca poate fi dat un raspuns general. Cred ca fiecare in parte trebuie sa se gandeasca la ce ar fi mai bine de facut. Nu vreau sa vorbesc in numele altora sau sa dau sfaturi; pot doar sa spun cum gandesc eu lucrurile.
Nu o sa ma duc la vot. Mi se pare o mascarada de prost gust pana la urma. Sunt sigur ca alegerile vor fi falsificate. Si chiar daca n-ar fi, care e ideea pana la urma sa trimiti 33 de oameni care sa taie frunze la caini pe bani multi?! Ca doar stim cu totii ca Parlamentul European e facut doar sa mimeze democratia, neavand nici o putere reala in cadrul UE.
Acum serios vorbind? Pe cine sa votez? Nu stiu in ce tara traiesc? Nu am vazut cum se comporta “clasa politica”? Americanii au o vorba, “shame on you if you fool me once, shame on me if you fool me twice“. Iar politicienii ne-au pacalit nu doar o data, ci de nenumarate ori! Nu mai are rost sa le contabilizez acum minciunile si incompetenta! Si ei vor sa ma duc sa-i votez? Cat de tampit sa fiu sa fac asta?
Mai aud inca lozinca asta stupida: daca nu votezi, inseamna ca nu-ti pasa si nu ai dreptul sa critici! Unii chiar s-ar bucura ca prezenta la vot sa fie obligatorie ca pe vremea comunismului! De parca dreptul de a NU participa la mascarada electorala nu e unul dintre putinele drepturi castigate dupa 1989. Tocmai pentru ca imi pasa, nu ma duc sa votez! Si am tot dreptul sa critic, fiindca sunt cetatean al acestei tari si ma simt total nereprezentat de nemernicii care s-au cocotat la putere!
PS: Stiti ce salariu va avea un europarlamentar roman? 6000 de euro lunar net! O suma frumusica. Pe langa asta se adauga si o suma forfetara, decontarea cheltuielilor cu transportul, cazarea; salarii pentru asistenti etc. etc. Cine va plati? Fireste, cetateanul roman, numit in mod peiorativ “contribuabil” (adica vaca de muls).
3/6/2009
Sursa: http://misesromania.org
Bătrânul continent începe să își dea pe față arama de UERSS, parcă acum mai tare ca oricând, de la România care a (re)intrat grotesc de ușor în hora cipurilor și a supravegherii totale, până la „the United Kingdom of Big Brother.”
Iar în inima Europei se pregătește un festin prelungit cu vânat á la Colbert. Elitele politice franceze promovează, acasă și peste hotare, un proiect absolutist de lege a copyright-ului: HADOPI, adică Haute Autorité pour la Diffusion des Œuvres et la Protection des droits sur Internet. Celelalte nume pe care le poartă sunt „abordarea celor trei lovituri” sau orwellianul „Création et Internet”.[1] Capitalist-etatistul Denis Olivennes, fost președinte al FNAC și director al comisiei create de Președintele Sarkozy pentru a elabora proiectul HADOPI, recomandă adoptarea acestei soluții kagebistice țărilor vecine sau direct Uniunii Europene. Dificultățile de adoptare a Constituției Europene ar putea fi explicația pentru care, deocamdată, metoda franceză nu este considerată fezabilă de către Uniune. Dar ar fi naiv să credem că această atrocitate va fi transformată în lege la nivel național și nu va fi până la urmă adoptată și la nivel european.
Acest proiect ar trebui să înlocuiască prezenta lege care stipulează o amendă imensă pentru cei care sunt găsiți vinovați de încălcarea copyright-ului. Legea s-a dovedit a fi ineficientă, pentru că trebuia ca vinovatul să fie acuzat, iar condamnarea necesita o decizie judecătorească – proces mult prea lent și incert pentru poliția copyright-ului. În schimb, Înalta Autoritate ar putea să acționeze fără nici un fel de opreliști legale. Prin crearea ei se instituie prezumția de vinovăție asupra tuturor utilizatorilor de internet, iar drepturile de proprietate, încă o dată, își pierd relevanța. Avem de-a face, cu alte cuvinte, cu încă o exercitare a agresiunii generalizate.
Pentru continuarea articolului, dati click aici.
28/5/2009
Se apropie alegerile pentru Parlamentul European, unde, conform propagandei oficiale, se decide politica UE. In realitate insa, slujba de parlamentar european este o simpla sinecura, platita insa gras de cetatenii europeni. Mai mult chiar, unii europarlamentari vor fi platiti…ca sa nu faca nimic! Asta nu inseamna ca nu vor fi si altii care sa taie frunze la caini pe-acolo. As putea da cateva exemple de viitori europarlamentari din Romania, dar prefer sa tac.
Tratatul de la Lisabona nu a intrat încă în vigoare şi acesta va fi motivul pentru care 18 persoane lese pe listele de la europarlamentare vor primi salarii de europarlamentari, deşi nu vor face nimic. Aceşti 18 europarlamentari „fantomă” nu vor deveni membrii efectivi ai legislativului comunitar decât după aproximativ doi ani, relatează cotidianul britanic Telegraph. Pe fondul confuziei legate de modul în care să se procedeze cu cei 18 care vor deveni membri Parlamentului European după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, PE a decis ca aceştia să primească statutul de „observatori” începând de anul viitor.
Parlamentului European va avea tot 736 de mebri, aşa cum statua Tratatul de la Nisa. Tratatul de la Lisabona ar fi marit numărul membrilor PE la 754. Cei 18 eurodeputaţi care reprezintă diferenţa de număr vor fi aleşi tot în scrutinele din iunie, ei urmând a participa la toate lucrările Parlamentului, mai puţin la voturi. România nu ar avea asemenea eurodeputaţi „fantomă”, fiindca a pierdut deja doua locuri de europarlamentar, din 35, ramanand doar cu 33. Insa, sunt convins ca vor fi destui europarlamentari romani care vor straluci prin lipsa! Cum au facut dealtfel si pana acum!
Anexa: Teme si subiecte aiuritoare ale europarlamentarilor romani: CORINA CREŢU (PSD): * Drepturile femeilor în Afganistan * Sprijinirea Tribunalului Special din Sierra Leone * Situaţia din Cornul Africii. SEBASTIAN BODU (PD-L): * Libertatea presei în Kenya * Drepturile omului în Myanmar (Birmania) * Lovitura de stat din Mauritania. RENATE WEBER (PNL): * Politica Chinei şi efectele ei asupra Africii * Persecutarea persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale şi transsexuale.
24/5/2009
Sursa: http://blogs.telegraph.co.uk
Uniunea Europeana vrea sa puna mainile pe internet. Viviane Reding, comisar european din partea Luxemburgului, vrea ca ICANN, compania care aloca adresele de internet, sa fie preluata de un consortiu international, pe care l-a numit “un G12 pentru guvernarea internetului”.
Care e problema cu modelul actual? Nu functioneaza? Este prea scump? Oamenii nu-si pot alege numele de site-uri dupa cum vor? Nimic din toate astea. Principala obiectie a Vivianei Reding e aceea ca ICANN e o companie cu sediul in SUA. “Pe termen lung, nu e normal ca departamentul guvernamental dintr-o singura tara sa poata controla functionarea internetului, care e folosit de sute de milioane de oameni din intreaga lume“, a afirmat doamna Viviane Reding.
Argumentul ar parea justificabil la prima vedere, desi ICANN e o companie privata nonprofit, daca motivele reale ale birocratilor UE n-ar fi altele. Motivul real este controlul. Internetul functioneaza in acest moment mult mai bine decat orice “politica europeana”. Dar nu asta conteaza pentru ei. Ganditi-va cat de multi bani a investit (a aruncat de fapt) UE pentru sistemul Galileo care s-a vrut un sistem GPS european care sa-i concureze pe americani.
Ce ii ingrijoreaza pe eurocrati sunt lucrurile pe care nu le pot controla prin legi si directive. Ei vor sa controleze informatia care circula, relativ liber deocamdata, pe internet. Intr-un internet condus de UE, bloguri cum ar fi acesta n-ar mai exista! Problema nu e ca internetul ar fi “american”, ci ca e independent. Asta nu pot inghiti stabii de la Bruxelles!
18/5/2009
Sursa: George Bara – NapocaNews.ro
România va fi nevoită să aleagă 35 de politicieni pentru a se reprezenta în Parlamentul European. Campania pentru europarlamentare a început timid, fără să dea semnale că se va dezmorţi în viitorul apropiat. Doar candidata Eba, fiica lui Traian Băsescu, mai primeşte un dram de atenţie mediatică, însă întotdeauna declaraţiile ei nu au legătură cu Parlamentul European, ci mai degrabă cu frustrările personale din cauza faptului că este … cine este.
Privind în jurul meu văd că majoritatea românilor nu sunt interesaţi de aceste alegeri. Şi pe bună dreptate. Vom vedea iar un scrutin cu o prezenţă la vot de sub 20%, cu majoritatea votanţilor din mediul rural sau din sectoarele capitalei unde pomana electorală este ca şi legalizată. Şi aceste alegeri se vor termina aşa cum au şi început: pe neobservate.
În fapt, alegerile parlamentare au, în procesul de conducere al Uniunii Europene o foarte mică însemnătate şi constituie doar o mascaradă pentru a simula “democraţia” Uniunii. Parlamentul Uniunii Europene are “doar” 732 de membri care votează pe bandă rulantă legi de extremă importanţă: interzicerea căciulilor cu şnur, fixarea datei Paştelui sau elaborarea de norme lingvistice. Aceste legi, concepute de diferite comisii formate în principal din birocraţi şi nu din europarlamentari aleşi, ajung să fie votate sau respinse cu o viteză uimitoare. Se ajunge chiar până la câteva mii de legi pe zi. Iar timpul acordat unui parlamentar pentru o intervenţie în plen este de doar 5 minute.
Cu toate acestea, un europarlamentar va câştiga minim 7000 de euro pe lună, la care se adaugă diferte sporuri, decontări şi diurne. Un membru al Comisiei Europene câştigă minim 20.000 de euro pe lună, urmând a primi 10.000 de euro pe lună timp de trei ani chiar după încetarea mandatului.
Aparatul birocratic al Uniunii Europene este unul gigantic şi avid consumator de fonduri. Birocraţia şi lipsa de democraţie din interiorul organismelor de conducere ale Uniunii au ajus la cote absurde, ducând chiar la înfiinţarea unui nou partid pan-european, Libertas, care urmăreşte relaxarea birocraţiei şi readucerea valorilor democratice în sânul Uniunii.
Uniunea Europeană nu a adus până acum beneficii economice României. Din contră, cotizaţia anuală din primul an de aderare a fost mai mare decât beneficiile: 1,17 miliarde de euro daţi faţă de 400 milioane primiţi. O dată cu aderarea, alte sectoare au fost lovite grav, cu impact direct asupra puterii de cumpărare a populaţiei: scumpirea artificială a asigurărilor RCA, a zahărului, a cărnii, a benzinei etc. În tot acest timp, micile intreprinderi româneşti au fost pur şi simplu măturate de afacerile mult mai competitive care au intrat liber pe piaţa românească. Printre singurele beneficii reale ale aderării la Uniunea Europeană putem număra doar dreptul la liberă circulaţie, un drept care ar trebui să fie garantat de simpla calitate de cetăţean al Europei şi nu de aderarea la Uniune!
Şi în tot acest haos birocratic-financiar, europarlamentarii români au reprezentat România cu stimă şi cu dăruire, trecând într-un anonimat total existenţa României pe harta Europei. Românii care ştiu cine i-a reprezentat în PE până acum pot fi număraţi pe degete. Poate doar clujeanul Rareş Niculescu a mai reuşit să se facă cunoscut după ce a provocat un scandal într-un club de manele din Cluj-Napoca.
Acum suntem puşi în faţa unor alţi candidaţi care cu siguranţă doresc această funcţie doar pentru beneficiile materiale pe care le prezintă. Birourile parlamentare ale euro-politicienilor români au fost pentru acum doar sugative de bani, prin acordarea de slujbe de funcţionari tinerilor membri de partid care trebuiau îmbogăţiţi cumva. Între timp, când România a avut cu adevărat nevoie de ajutorul Uniunii, acesta s-a lăsat aşteptat. Românii din Valea Timocului au primit chiar voturi duşmănoase din partea reprezentanţilor români. În Basarabia, unde trăiesc câteva zeci de mii cetăţeni români, alegerile au fost fraudate grosolan, cu oblăduirea observatorilor europeni. Europarlamentarii români nu au avut nicio luare de poziţie în acest sens, iar UE a preferat să întoarcă spatele Basarabiei, de frica Rusiei care controlează debitul la gaze. Uniunea Europeană nu a reuşit să aducă normalitate în viaţa României, în justiţie, economie, societate. În schimb, a adus norme şi legi stupide care sunt doar un prim pas către federalizarea bătrânului continent.
7/5/2009
Bogdan Mateciuc, 2 mai 2009
Au trecut 20 de ani de la Revoluţia sau Lovitura de Stat din 1989. Schimbările economice, sociale şi de mentalitate prin care am trecut sunt uriaşe. Astăzi, printre serviciu, metrou, telecomandă şi canal tv, telefon mobil şi calculatorul conectat la Internet, ne este din ce în ce mai greu să ne amintim de acele vremuri. Privim fotografiile de atunci, ne uităm la chipurile şi la hainele oamenilor, la Daciile de pe stradă, şi ne încearcă un sentiment ciudat. Chiar am fost noi acolo? Copiii noştri nu ne cred şi ne întreabă “Cum aţi putut trăi aşa?”
Aceea era România comunistă. Ne-am grăbit să o uităm, ne-am grăbit să ştergem tot ce avea legătură cu acea perioadă. Am simţit că dacă facem asta, vom fi în mod automat… altfel. Mai bine? Mai buni? Superiori? Avansaţi?
După Lovitura de Stat a apărut la scurt timp obsesia naţională cu “ce spune Europa despre noi”, obsesie cultivată şi rafinată până în ziua de azi de politicieni care par să nu aibă nimic în cap decât să clădească aici Noul Bruxelles. Auto-înjositoarea expresie şi mentalitate “ca să intrăm şi noi în Europa” a marcat o generaţie şi a influenţat valorile noastre. Superficial şi idiot, am fost dispuşi să acceptăm tot ce era preluat şi dictat de noua Uniune, gândind că astfel vom scăpa de complexul pe care tot noi ni-l creasem. “Să intrăm şi noi în Europa.”
Nimeni sau prea puţini au înţeles că Uniunea nu este Europa şi că Europa nu este Uniunea. Uniunea este o impostoare şi uzurpă numele de Europa, fără însă a-şi invoca şi rădăcinile culturale şi creştine ale acesteia. Dar, pentru masele în paltoane roase de molii, Uniunea era Europa şi era Raiul pe pământ.
Aşa că ne-am apucat cu asiduitate să negăm tot, să dărâmăm tot, să mânjim tot şi să ne înjosim pe noi înşine, într-o adevărată isterie naţională montată împotriva a tot ce era al nostru, specific nouă şi în noi. O isterie bine orchestrată şi întreţinută de politicieni cu gândul la un post la Bruxelles.
Uniunea a devenit noul idol la care am fost chemaţi să ne închinăm. “Ce-o să spună Uniunea despre noi??” Între România comunistă şi România “europeană”, ne-am pierdut pe noi înşine.
Astăzi, după ce am intrat în Raiul ruginit al Uniunii, după ce am început să vedem că împăratul e cam gol, ne simţim singuri şi deşerţi. Timid, pe ici, pe colo, încercăm să ne amintim de noi, să redescoperim cine suntem ca popor, istoric şi cultural. O nevoie neînţeleasă şi subconştientă de a ne regăsi şi astfel de a ne raporta corect la Uniuni de orice fel.
Dar lucrurile nu sunt uşoare. În 20 de ani au crescut printre noi pălămidele europeniste – organizaţii care veghează ca nu cumva plecăciunea înaintea idolului să nu fie executată corect, conform cu normele şi directivele de la centru. Ligi, agenţii de monitorizare, asociaţii pentru drepturile omului, toţi desnaţionalizaţii şi străinii de neam şi cuget românesc pretind că au dreptul să ne arate calea. Nu este vorba de calea către regăsirea noastră ca neam, către fiinţa noastră interioară, ci către scopurile şi obiectivele lor pro-unionale. Plătiţi din banii Uniunii şi ale unor miliardari fără ţară, această şleahtă de politologi, analişti şi comentatori pretind că vorbesc în numele nostru, al românilor. Pretind că ne reprezintă şi, cu tupeu, se bagă în faţa noastră şi vor să traseze destinele unui popor.
Ce au în comun Pîrvulescu, Weber, Macovei şi Morar cu noi? Nimic. Dar ei pot vorbi în numele nostru pentru că noi, românii, tăcem. Ne-am pierdut capacitatea de a sta vertical, de a ne prezenta şi a spune cine suntem. Iar când încercăm să o facem, aceşti politologi ne acuză de fundamentalism, extremism şi naţionalism. Între timp, Uniunea are tupeul să ne dicteze cum să tăiem porcul de Crăciun, cum să ne jelim şi să ne îngropăm morţii şi ne cere să-i considerăm pe poponari ca fiind normali.
E treaba lor. Este treaba lor să sape la rădăcina identităţii noastre şi să ne acuze de felurite chestii. Pentru asta sunt plătiţi.
Treaba noastră este să facem un pas în faţă şi să le spunem lor şi tuturor europeniştilor STOP. Până aici. Nu înţelegem să ne integrăm în Uniune în genunchi şi castraţi. Vom fi noi înşine şi ne vom afirma identitatea. Cui nu-i place, treaba lui. Nu contează cum ne vor numi, dar contează să fim noi înşine.
2/5/2009
Cum ar putea trai oamenii daca n-ar exista Uniunea Europeana care sa aiba grija de ei? Fireste, foarte bine, chiar cu mult mai bine decat acum – dar nu asta e opinia birocratilor de la Bruxelles, care au in viata doar nobilul scop de a ne proteja! Pentru asta, ei concep directive peste directive care sa ne imbunatateasca viata! Dupa ce ne-au aparat de pericolele de a surzi ascultand muzica la mp3 playere, comisarii UE au descoperit un alt pericol mortal: hanoracele pentru copii cu snur! “Este un mircaol ca generatia noastra a reusit sa supravietuiasca fara o asemenea legislatie” a afirmat un oficial al Comisiei Europene!
Da, asa e! “Aceste obiecte de vestimentatie pentru copii au un risc de STRANGULARE din cauza prezentei snururilor in zona gatului“, ca sa-l citam pe acelasi birocrat. Asa ca au fost interzise de catre UE! “Poate credeti ca am mers prea departe, dar nu e adevarat“, a spus Meglena Kuneva, comisarul european pentru protectia consumatorilor. Mie imi suna a amenintare! Caciulile si glugile cu snur au fost interzise din cauza ca s-ar putea “strangula” copii cu ele! Sincer, ma mir ca am reusit sa supravietuiesc!
Cultura fricii in care traim este aceea care incurajeaza asemenea masuri dementiale, aberante, paranoide, schizofrenice (nu reusesc sa gasesc cuvinte potrivite)! Ceea ce trebuie sa intelegem e insa ca aceasta “cultura a fricii” nu a aparut “de capul ei”, ci a fost introdusa si impusa de catre autoritati, mai ales prin campanii mass-media (90% din stirile de le tv sunt despre: crime, violuri, accidente rutiere grave etc.), pentru a ne controla prin teroare!
PS: Am o propunere pentru Comisia Europeana: sa interzica fermoarele de la pantaloni! Motivul? Barbatii si-ar putea “sugruma” madularul, dupa ce urineaza prin prohab!
26/4/2009
Mai noi
Mai vechi
