Jerzy Buzek, preşedintele PE, şi Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei au vorbit, separat, la Universitatea Humbold din Berlin despre Europa. Primul a pledat cu angajament pentru continuarea integrării şi parlamentarizarea Comisiei Europene, celălalt a făcut o critică tăioasă a deficitului democratic, a problemelor structurale ale UE şi a cerut mai puţin supranaţionalism şi o întoarcere la interguvernamentalism.
În mod surprinzător euroscepticul Klaus a fost poate la fel de aplaudat – dacă nu şi mai şi – decât Buzek de către publicul format din studenţi, diplomaţi, politicieni şi jurnalişti. Odată cu criza Greciei si problemele din zona euro, atmosfera în Europa pare să se fi schimbat. Liderul ceh s-a mirat el însuşi că “nu a fost primit cu roşii şi ouă”.
De la catedra universitară, profesorul de macroeconomie Klaus a reamintit discursurile ţinute de el în anii trecuţi, în care critica structura Uniunii Europene. Acum evoluţiile politice si economice par să-i dea dreptate, cel putin aşa a dat impresia zâmbitorul Klaus in aula Universităţii Humbold.
“Majoritatea discursurilor proeuropene sunt foarte asemănătoare, toate pornesc de la premisa ca avem nevoie de mai multă Europa, de la convingerea că cu cat integrăm mai mult, câştigăm mai mult, dar nu se vorbeşte deloc despre raţionalitatea acestui proiect, despre avantaje si dezavantaje”, spune Klaus, care respinge infailibilitatea proiectului unional. În opinia sa, proeuropenii nu se concentreaza pe ceea ce este Europa în prezent, pe modul de funcţionare al instituţiilor europene şi problemele acestora, ci pe ce ar trebui să fie în Europa.
Fără ezitare, liderul ceh a pledat pentru o Europă care să funcţioneze pe baza interguvernamentalismului. “Îmi doresc o Europă care să se sprijine pe cooperarea prietenească a unor state europene suverane la fel de importante. Nu vreau o patrie a tuturor europenilor impusă de sus”, a susţinut Klaus.
Pentru aceasta, pilonul principal trebuie să ramână cetăţenia naţională, cea europeană fiind exclusă. Mergând chiar mai departe, Klaus a explicat poziţia sa eurosceptică printr-o paralelă cu comunismul, care a limitat suveranitatea statelor, a impus o organizare de sus in jos şi a avut şi ambiţia internaţionalismului.
“Europenizarea tuturor aspectelor importante ale vieţii noastre înseamnă pierderea identităţii ţărilor europene”, consideră şeful de stat ceh. Pentru el, punerea problemei identitare n-ar trebui considerată ca o formă de naţionalism depăşit.
Spre demosul european
Buzek în schimb a îndemnat la întărirea instituţiilor comunitare europene CE şi PE, ca pas esenţial spre “demosul european”.
Ca remediu pentru “boala cronică a deficitului democratic al UE”, denunţată de Klaus, preşedintele PE propune “parlamentarizarea” Comisiei Europene prin convingerea statelor naţionale să-şi plaseze candidaţii pentru fotoliile de comisar în vârful listelor pentru alegerile europarlamentare. “Astfel comisarii ar deveni vizibili pentru cetăţeni încă din alegerile europene. Ei ar primi şi un mandat democratic iar legitimitatea lor ar fi întărită.
Comisia în ansablu ar căpăta o legitimitate mai mare şi ar fi întărită din punct de vedere instituţional”, explică Buzek.
Critica integrării permanente
Odată cu accelerarea procesului de extindere, UE a devenit şi mai puţin omogenă iar capacitatea ei decizională a scăzut, spune principalul opozant al Tratatului de la Lisabona. “Statele est-europene n-au contribuit la corectarea modelului de integrare europeană, ci au vrut cât mai multă integrare doar pentru a profita de pe urma efectelor pozitive ale acestui proces; asupra efectelor negative s-au închis ochii. Cetăţenii europeni încep însă să se îndoiască de viabilitatea instituţiilor europene şi încep să înteleagă că defectele procesului de integrare europeană nu sunt efecte secundare, ci greşeli din naştere care nu pot fi corectate”, a spus jovial Klaus.
Din capitala Germaniei, liderul ceh a respins din nou tratatul de la Lisabona pe motiv că acesta “nu aduce mai multă democraţie, libertate şi prosperitate continentului european”. Noile funcţii de preşedinte şi ministru de externe sunt, în opinia sa, doar formale iar tratatul n-a facut decât să întărească puterea tandemului franco-german.
Jerzy Buzek susţinea în schimb că tratatul de la Lisabona întăreşte Parlamentele naţionale. “Ne-am asigurat că parlamentele naţionale vor fi implicate în procesul legislativ european. Acum ele pot evalua şi cerceta legislaţia europeană pentru a vedea dacă nu cumva încalcă principiul subsidiarităţii”, explică el.
În legătură cu noul “minister de externe” al UE, Buzek crede că temerile ţărilor membre sunt total nefondate şi “nimic altceva decât expresia egoismului naţional, care este nociv pentru întreaga UE”.
Criza Europei
Şi criza Greciei şi a spaţiului euro este văzută diferit de cei doi lideri est-europeni. Pentru Klaus moneda euro a provocat criza iar uniunea monetară este un eşec, în timp ce Buzek o consideră un semn că Europa trebuie întărită politic şi economic. “Tratatul de la Lisabona deschide noi oportunităţi de integrare europeană. A modificat Uniunea în interior şi ne-a dat mijloace să acţionăm în exterior. Dar nu ajunge să trecem totul în tratate. Spaţiul dintre rândurile articolelor tratatelor trebuie acoperit cu voinţa de a acţiona. Cu cooperarea dintre ţări, instituţii şi cetăţeni”, spune preşedintele PE.
Pentru Buzek modelul suveranităţii împărtăşite şi al solidarităţii politice şi economice şi valorile europene rămân atractive la nivel mondial. El consideră că o slăbire a UE dăunează chiar statelor naţionale. “Cetăţenii şi politicienii noştri trebuie să înţeleagă că dacă slăbim astăzi Uniunea Europeană, nu întărim statele naţionale, ci le slăbim. În lumea globalizată nu vor exista state europene puternice fără o Uniune puternică”, concluzionează Buzek.
Timpurile însă par să se fi schimbat. Discursurile eurosceptice a la Klaus care denunţă modelul de integrare şi defectele structurale ale UE, deficitul democratic si slăbiciunile economico-politice nu numai că nu mai sunt respinse ca “nefrecventabile” în Europa, ci sunt chiar aplaudate. Coada la autografe pentru ultima carte a lui Vaclav Klaus şi primirea caldă care i s-a făcut la Berlin par să-i dea dreptate că ceva s-a schimbat în Europa. Cel puţin deocamdată.
Preşedintele PE, Jerzy Buzek, a anunţat în plenul PE că Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE. Locul revenea de drept Ungariei, insa aceasta tara l-a cedat in mod “bizar” Romaniei, propunandu-l insa pe Tokes pentru aceasta pozitie! Potrivit datelor oferite de reprezentanţi ai Biroului de presă al PE, Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE cu 334 de voturi “pentru”, 168 “împotrivă” şi 287 de abţineri.
Votul în ceea ce îl priveşte pe acesta a fost însoţit de probleme tehnice care au stârnit nemulţumirea europarlamentarilor, deoarece numărul de voturi exprimate a fost mai mare decât numarul tuturor europarlamentarilor! Un europarlamentar german s-a ridicat şi a spus că votul este NUL, avînd în vedere că, la 736 de membri ai Parlamentului European, din care erau prezenţi puţin peste 600 – reieşea un total de 789 de membri care ar fi votat! Cu toate aceste nereguli flagrante, votul a fost validat de presedintele PE, membru din acelasi grup europarlamentar cu Laszlo Tokes, PPE.
Spre rusinea lor, europarlamentarii PD-L, membrii si ei in PPE, au votat in favoarea lui Laszlo Tokes, desi acesta e bine cunoscut pentru discursul sau iredentist, sovin si antiromanesc. Singurul europarlamentar roman care a avut o atitudine raspicata, a fost C.V. Tudor, care a declarat ca “Este prima zi cînd mi-e ruşine că sînt europarlamentar“, argumentînd că Tökeş nu recunoaşte Tratatul de la Trianon. In spiritul “democratiei europene”, i s-a taiat microfonul!
Nu cu mult timp in urma, Laszlo Tokes a trimis o scrisoare membrilor Parlamentului European in care a afirmat ca maghiarii ar fi “persecutati pe motive etnice in Romania“. O alta actiune ostila statului roman a fost aceea de a-l invita de liderul tibetan Dalai Lama in Romania, ceea ce constituie un afront fata de China. In scrisoarea de invitatie, Laszlo Tokes a afirmat ca ‘ “Ţinutul Secuiesc” este “Tibetul Romaniei”, care luptă pentru autonomia teritorială, exact ca şi ţara preasfinţiei tale.’! Un astfel de om reprezinta cica Romania in PE! Dealtfel, Laszlo Tokes, are un comportament reprobabil si in viata privata.
Doua recente initiative adoptate de Consiliul Europei [vezi pentru lamuriri nota de final 1] asupra orientarii sexuale si identitatii de gen sunt vazute de cercuri conservatoare si pro-familia ca primi pasi inspre inserarea principiilor unui document radical, “Principiile Yogyakarta”, in cadrul de lucru al institutiilor internationale.
“Principiile Yogyakarta” (PY) [http://www.yogyakartaprinciples.org/principles_en.htm] sunt un document adoptat in 2007 de un grup de “experti” ai lobby-ului homosexual, grup care include si cativa raportori speciali si membri ai organismelor de monitorizare ale ONU. PY re-interpreteaza drepturi ale omului care exista deja in legislatia internationala in asa fel incat sa includa si pretinse “drepturi homosexuale”.
Cel mai elocvent exemplu este re-definirea familiei si casatoriei ca incluzand “dreptul la casatorie intre persoane de acelasi sex” si “dreptul la adoptie de catre cupluri de acelasi sex”. PY mai cauta si sa statueze ca exercitarea libertatii de expresie si a celei religioase nu poate sa violeze “drepturile si libertatile persoanelor de diverse orientari sexuale si identitati de gen”. Pentru cei neobisnuiti cu limbajul de lemn al activistilor homosexuali, sa spunem ca prin “identitate de gen” acestia inteleg posibilitatea separatiei intre genul (sexul) fizic si cel asumat, dupa bunul plac, de membrii asa-ziselor “minoritati sexuale”.
Problema PY este ca ele nu au nici o valoare in afara cercului care le-a adoptat si a comunitatii la care se refera, asadar nu pot fi folosite pentru a impune, deocamdata, nimic, iar creatorii lor sunt nemultumiti ca ele sunt respinse de legislativele nationale care le vad, pe buna dreptate, drept o incercare de invalidare a celor mai profunde temelii ale societatii.
Deocamdata, in ce priveste statele UE [pentru lamurirea distinctiei intre Uniunea Europeana si Consiliul Europei vezi de asemenea nota de final 1], conform principiului subsidiaritatii, reglementarea casatoriei si a familiei (la fel ca si avortul/dreptul la viata al copilului nenascut) este de competenta exclusiva a legislativelor nationale. [2]
Motiv pentru propaganda homosexuala sa incerce, incetul cu incetul, pe cat posibil introducerea unor prevederi radicale precum Principiile Yogyakarta in decizii ale unor institutii internationale cu cat mai mare greutate, precum Consiliul Europei, agentiile ONU sau chiar Parlamentul European si ale caror acte pot crea obligatii statelor membre. [3]
Documentele incriminate
Recomandarea Consiliului de Ministri al CE nr. CM/Rec(2010)5, datata martie 2010, privind masurile de combatere a discriminarii pe criteriu de orientare sexuala sau identitate de gen [https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1606669&Site=CM&BackColorInternet=C3C3C3&BackColorIntranet=EDB021&BackColorLogged=F5D383] afirma ca “nici valorile culturale, traditionale, religioase, nici regulile culturii dominante nu pot fi invocate pentru a justifica discursul urii sau orice alta forma de discriminare, inclusiv pe criterii de orientare sexuala sau orientare de gen”. Fiecare paragraf din apendicele documentului se refera direct la aspecte din PY, inclusiv dreptul la securitate si protectia in fata violentei, la viata intima, la respectul pentru asa-zisa “casatorie intre persoane de acelasi sex” si la adoptia de copii de catre cupluri de acelasi sex.
Rezolutia 1728 [http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta10/ERES1728.htm] a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), adoptata in aprilie 2010 in baza raportului realizat de socialistul elvetian Andreas Gross, repeta cuvant cu cuvant definitia identitatii de gen din documentul Yogyakarta, adica “refers to each person’s deeply felt internal and individual experience of gender.” Cu alte cuvinte, identitatea de gen separa sexul/genul fizic, dat prin insasi constitutia umana, de experienta si dorinta personala ale individului. Evident, aceasta poate varia, deci cineva care este azi barbat, maine poate “fi” femeie, pentru ca poimaine sa “se simta” cine stie ce va inventa pana atunci propaganda homosexuala.
Urmarile pentru relatiile sociale ale oficializarii unei astfel de idei? Incalculabile! Sa ne gandim doar la confuzia ce va domni in mintea copiilor cu privire la rolul parintilor in viata lor si a familiei.
In ce priveste ultima Rezolutie citata, grupul de delegati ai Partidului Popular European, condus de noul lider, italianul Luca Volonte (recent oaspete al unei conferinte gazduite de Alianta Familiilor din Romania la Timisoara) a reusit sa introduca in text cateva amendamente care au ajutat la netralizarea celor mai radicale formulari propuse de raportorul Gross. Astfel au fost protejate suplimentar “institutiile si organizatiile religioase” in timp ce s-au eliminat referiri la “casatoria” intre persoane de acelasi sex sau la adoptia de copii de catre cupluri de homosexuali.
Cu toate acestea, textul final al Rezolutiei 1728 contine multe dintre prevederile documentului Yogyakarta, inclusiv o referire la “incitarea la ura” (hate speech), definita ca “discurs care poate legitima sau alimenta discriminarea sau ura bazata pe intoleranta”. Conform lui Gregor Puppinck, Director al Centrului European pentru Lege si Justitie, citat de publicatia Friday Fax, definitia este “prea larga si vaga” si ridica serioase riscuri spre exemplu predicatorilor sau clericilor care citeaza pasaje biblice despre pacatul comportamentului homosexual (vezi cazul de acum cativa ani al pastorului Ake Green din “paradisul social” al Suediei, condamnat la inchisoare pentru citare din Vechiul Testament).
De altfel, printre cei invitati sa vorbeasca in timpul recentelor dezbateri din APCE pe marginea raportului Gross a fost si Michael O’Flaherty, membru al Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU, profesor la Universitatea Nottingham si unul dintre “parintii” Principiilor Yogyakarta. [4]
Delegatia Romaniei la Consiliul Europei: sublima, dar cu desavarsire absenta
Acum, poate ati dori sa stiti cum au votat reprezentantii tarii noastre la Strasbourg aceste rapoarte problematice!
Desi Romania are una din cele mai mari delegatii din Adunarea Parlamentara Consiliului Europei, alcatuita din 20 de membri [5], cel putin din luna ianuarie 2010, de cand am inceput monitorizarea, la nici unul din voturile importante nu a fost prezent nici macar un singur membru din Romania. Asta in ciuda apelurilor repetate, facute in toate modurile posibile, de reprezentantii unor organizatii pro-familie sau de colegi parlamentari.
In urma cu doua saptamani, Alianta Familiilor din Romania si Asociatia Pro-vita Bucuresti au solicitat Camerei Deputatilor sa comunice pentru care motiv delegatii tarii noastre chiulesc repetat si ce anume se va intreprinde pentru corectarea situatiei. In mediile parlamentare romanesti este cunoscut faptul ca dintre toate “comitetele si comitiile” in care deputatii si senatorii se pot inscrie, Delegatia Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei este una din cele mai “vanate”, pentru ca… da bine la CV.
Si cu fraierii de romani care asteapta o participare activa a alesilor lor, cum ramane?
Deocamdata petitia nu a primit nici un raspuns, dar vom reveni atunci cand acesta va exista.
[1]. Cateva lamuriri pentru cititorii mai putin initiati: Consiliul Europei (CE), fondat in 1949, este prima institutie europeana dedicata apararii drepturilor omului. Din CE fac parte 47 de tari, ai caror delegati participa in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE). Desi documentele emise de APCE nu au putere de obligativitate, ci doar caracter de recomandare, totusi ele au o importanta influenta in modul in care se iau hotararile la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) care este organismul judiciar al CE si ale carei decizii sunt obligatorii pentru statele membre. Romania este membra APCE din 1993.
A nu se confunda Consiliul Europei si APCE cu institutiile unionale (ale Uniunii Europene). La fel cum trebuie distinse Consiliul de Ministri al CE de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene, ultimele doua institutii apartinand UE… Lucru nu prea usor, avand in vedere apetenta giganticului aparat birocratic “european” pentru denumiri si scheme de lucru cat mai confuzante posibil pentru cetateanul de rand si, evident, cat mai bugetofage.
[2]. Trebuie sa reamintim ca, spre cinstea lor, membrii Comisiei parlamentare care a lucrat, anul trecut, la noul Cod Civil le-au aratat usa activistilor Accept si ai Fundatiei Soros care, uzand de aceste documente, venisera sa solicite introducerea “dreptului la casatorie” pentru homosexuali intr-un act normativ de importanta covarsitoare, care reglementeaza practic relatiile sociale in Romania.
[3]. A se intelege ca agenda lobby-ului homosexual este una pe termen lung si ca cei care o indeplinesc au rabdare suficienta. Strategia este diabolica: schimbarile sunt marunte, ca sa se evite protestele masive, si distantate temporal suficient ca sa dea timp “bizonilor” din popor sa se obisnuiasca cu ideea.
Presedintele Consiliului European (si nu “al Uniunii Europene” cum auzim la ziaristii “profesionisti” romani), Herman van Rompuy, a suportat, la prima sa aparitie in plenul Parlamentului European, cateva cuvinte usturatoare de la europarlamentarul britanic Nigel Farage, un personaj adesea prezent pe saitul nostru.
Liderul grupului Europa Libertatii si Democratiei, eurosceptic si militant activ pentru retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeana, Nigel Farage l-a numit “carpa” pe inaltul oficial european si l-a comparat cu un functionar de banca, conform Radio Romania Actualitati.
“Nu intentionez sa fiu nepoliticos, dar realmente, aveti carisma unei carpe de sters podelele si semanati cu un mic functionar bancar”, a declarat Farage. “Cine sunteti dumneavoastra? Cine a votat pentru dumneavoastra? Nu auzisem niciodata vorbindu-se despre dumneavoastra, nimeni din Europa nu auzise niciodata de dumneavoastra”, a continuat Nigel Farage, facand aluzie la faptul ca van Rompuy a fost desemnat de birocrati pentru functia sa si ca este complet necunoscut publicului.
“Dar simt ca sunteti competent, capabil si periculos”, a precizat britanicul, dand ca exemplu Grecia, cu dificultatile ei financiare, care “a fost redusa la nimic mai mult decat un protectorat, de când ati preluat puterea”.
“Veniti din Belgia, care este mai degraba un non-stat”, a adaugat Farage.
Reactionand la interventia lui Nigel Farage, presedintele Parlamentului, Jerzy Buzek, a apreciat ca “astfel de atacuri personale nu sunt tolerate” in plenul Parlamentului European.
Herman van Rompuy s-a rezumat sa afirme ca a asistat la o interventie pe care o “desconsidera”, dar ca nu doreste sa intervina pe aceasta tema.
UE este o “republică aristocratică” ce ar trebui “puţin democratizată“, a spus preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, într-un interviu pentru presa din Cehia, citat de Mediafax. Kaczynski a acuzat Franţa, Germania şi Marea Britanie că iau deciziile singure, apreciind că “procesul real de luare a hotărârilor ar trebui să mai evolueze“. “Trebuie să ne luptăm ca Tratatul de la Lisabona să nu fie considerat o constituţie, deoarece constituţia este a unui stat, iar UE nu este un stat“, a subliniat preşedintele polonez. (Gandul.info)
Asociatia Altermedia si-a exprimat parerea despre alegerile prezidentiale din 2009. Desi, prin tematica sa, blogul eurosceptic.ro nu are ca subiect politica interna din Romania, decat in masura in care aceasta e corelata de politica Uniunii Europene, as vrea sa spun cateva cuvinte despre alegeri. Din punctul meu de vedere, campania electorala a fost absolut execrabila, prin josniciile la care s-au dedat unii candidati si sustinatori ai acestora.
Dealtfel, era de asteptat sa se ajunga la asa ceva, intr-o tara in care oamenii nu voteaza pentru ceva sau cineva ci numai impotriva a ceva, respectiv a cuiva. In consecinta, politicienii au renuntat la prezentarea unor argumente rationale (pe care oricum nu prea le au) si s-au marginit la atacarea adversarilor, intr-un spectacol dezgustator. N-as vrea sa dezvolt aici aceasta tema.
Lucrurile sunt foarte simple. Romanii au de ales intre doua personaje politice . Stim cu totii despre fiecare in parte ce-i poate pielea. Vom afla ce prefera romanii in seara zilei de 6 decembrie (sigur, facand abstractie de eventualele fraude). Versurile urmatoare cred ca se potrivesc de minune situatiei de fata:
„Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus,
La oricare tiran; dar slugă la măgar,
E mai umilitor, şi încă mai amar.“ (Cîinele şi măgarul, Grigore Alexandrescu)
Reproducem aceasta sinteza realizata de portalul “Razboi intru Cuvant” cu mentiunea ca Van Rompuy este presedintele Consiliului European (care reuneste sefii de stat sau de guvern din tarile UE si nu are putere legislativa) si nu al Europei sau al Uniunii Europene.
[...] Apărută de ceva vreme doar cu titlu de zvon, identitatea acestui „candidat comun” a fost confirmată public joi: premierul belgian Herman Van Rompuy. În vârstă de 62 de ani, Van Rompuy, un politician creştin-democrat (de dreapta), este premier de numai 11 luni. El este un mare iubitor de poezie, dar altfel are unele vederi care i-au atras simpatia extremiştilor de dreapta, cea mai edificatoare în acest sens fiind opoziţia vehementă faţă de aderarea Turciei la UE.
De asemenea, Van Rompuy este favorabil creării unui imn „naţional” al Uniunii Europene, precum şi înlăturării unor simboluri naţionale, precum stemele de pe euro, cele de pe plăcuţele de înmatriculare, dar şi pe cele din cărţile de identitate sau paşapoarte.
Într-un manifest „federalist”, politicianul flamand mai cerea „creşterea masivă a prezenţei UE” pe teritoriile statelor membre, cum ar fi arborarea drapelelor Uniunii în toate şcolile, liceele, facultăţile şi stadioanele din spaţiul european.
De asemenea, Van Rompuy vrea să finanţeze UE printr-o pleiadă de taxe impuse la nivel naţional, între care una pe combustibil şi una pe călătoriile cu avionul.
Van Rompuy a devenit recent membru al exclusivistului grup Bilderberg, alcătuit din oameni de afaceri, aristocraţi şi politicieni suspectaţi şi acuzaţi că „trag sforile” din umbră. Din acest motiv, Van Rompuy a fost ridiculizat pe Internet drept „preşedintele Bilderberg”, în sensul că el ar fi fost impus de grup la preşedinţia UE.
Este important de remarcat faptul că, în discusul ţinut după ce a fost desemnat, Herman Van Rompuy a declarat că odată cu apariţia funcţiei de preşedinte al UE, s-a mai făcut un pas în procesul de formare a unicei guvernări mondiale.
2009 este, de asemenea, primul an al guvernantei globale, prin crearea G20 (grupul ce coordoneaza economia mondiala-n.n.) in mijlocul crizei financiare. Conferinta dedicata climatului din Copenhaga este un alt pas spre managementul global al planetei noastre.
(declaratie din cadrul materialului video al articolului – nota si traducerea noastra).
Material din care se vede si teatrul negocierilor jucat de liderii europeni in summit-ul care a decis presedintele si “ministrul de externe al UE. Ei bine da, aproape oficial, Van Rompuy este “ales” ca presedinte al UE in urma unei intalniri a Bilderberg:
However, the events at the secretive Bilderberg Group dinner NEW_WORLD_ORDERlast week clearly tell another story: he is definitely pursuing the job as the first EU President. During the dinner, he held a talk in which he elaborated on how the European Union could be financed directly, as opposed to the indirect financing mechanisms today. He rejected “green” taxes for the purpose, as they would fade away over time, and instead proposed EU-wide taxes on financial transactions, much like the infamous Tobin tax.[...] Clearly, he felt uncomfortable being quoted as proposing EU-wide taxes, right now, just before a decision about the appointment of the first EU president has to be made. He went as far as publishing a part of his secret speech in a press release in order to control the damage.
Foarte interesant material despre cariera politica a lui Herman Van Rompuy: se lanseaza in tinerete ca un aprig conservator catolic in politica belgiana. Ajunge la sefia crestin-democratilor si aproba, in 1990, una din legile cele mai permisive fata de avort din Europa. Jurnalistul care a scris articolul de fata a fost demis, in acel an, de la The Wall Street Journal, pentru faptul ca a descris critic evenimentul!
Devine prim-ministru intr-un timp de criza belgiana grava, si se face remarcat prin folosirea unor tertipuri dintre cele mai jenante pentru a evita un vot decisiv din parlament care sa duca la separarea flamanzilor si valonilor dintr-un district electoral intern. Cum Belgia este vazuta, insa, ca o micro-U.E., era mult prea mult pentru “unionisti” sa fie permisa o criza structurala a acestei tari, lucru ce ar fi demonstrat ca se pune la cale o constructie continentala – UE – in conditiile in care ea functioneaza nedemocratic inca de la nivel micro.
Jurnalistul concluzioneaza afirmand, ironic, ca UE are nevoie de acest gen de lideri politici, gata sa renunte la valorile in care odata au crezut si gata sa foloseasca mijloace nedemocratice pentru a impune decizii impotriva vointei populare.
Vaira Vike – Freiberga, fostul presedinte al Letoniei, care anterior si-a anuntat si ea candidatura la functia de presedinte al Consiliului European, a acuzat Uniunea Europeana (UE) de faptul ca, in privinta alegerii acestuia, actioneaza precum fosta Uniune Sovietica.
Ministrul de Externe al Marii Britanii, David Miliband, al carui nume era vehiculat pentru postul de Inalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, a anuntat ca nu mai este interesat de acest post, informeaza BBC.
Freiberga a declarat ca in ceea ce priveste desemnarea candidatilor pentru doua din cele mai importante functii in UE, dar si a alegerii acestora, Uniunea actioneaza “in spatele usilor inchise”, la fel ca fosta Uniune Sovietica. Potrivit publicatiei EUobserver, ea a mai adaugat ca UE trebuie sa renunte la acest “stil de tip sovietic”, prin care sfideaza practic opinia publica.
Pozitia fostului presedinte al Letoniei este sustinuta si de actualul presedinte al Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, care a declarat ca nominalizarea candidatilor pentru postul de presedinte al Consiliului este un proces mult prea secretizat. Mai mult, acesta si-a anuntat in mod oficial candidatura atat pentru postul de presedinte al Consiliului European, cat si pentru cea de Inalt Reprezentant al UE.
La ora actuala, premierul suedez Fredrik Reinfeldt, a carui tara detine presedintia UE, duce o serie de negocieri cu liderii statelor membre in vederea gasirii unui consens asupra candidatilor, dar discutiile de pana acum nu lasa sa se intrevada care vor fi titularii celor doua posturi. Decizia cu privire la cele doua pozitii, dar si pentru functia de secretar general al Consiliului, functie detinuta in prezent de Javier Solana, se va lua cu ocazia summitului extraordinar al UE, ce va avea loc pe 19 noiembrie. Conform declaratiei lui Reinfeldt, intentia presedintiei suedeze este ca, la reuniunea de saptamana viitoare, sa prezinte cate un candidat pentru fiecare post. Referitor la acuzele aduse de Vaira Vike – Freiberga, Reinfeldt a explicat ca acest mister referitor la numele candidatilor se datoreaza in principal faptului ca ei nu doresc sa-si anunte in mod oficial candidatura, pentru a nu-si periclita postul pe care il ocupa in propria tara. Sursa: Ioan TUDOR – Ziua
Israelul este un membru al Uniunii Europene, chiar daca nu face parte din institutiile comunitare, a declarat saptamana trecuta, la Ierusalim, seful diplomatiei europene, Javier Solana. Solana a subliniat ca statul evreu “ia parte la toate programele” Celor 27, in special in domeniul cercetarii si tehnologiei.
El a spus ca nici o alta tara din afara continentului nu are tipul de relatie pe care Israelul o intretine cu Uniunea Europeana, adaugand ca relatia Israelului cu UE este chiar mai stransa decat cea a Croatiei cu Uniunea. Croatia a deschis in 2005 negocierile de aderare la UE, odata cu Turcia, si va deveni probabil membru cu drepturi depline al UE in 2012. Sursa: AGERPRES
Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei, a fost avertizat că statul său ar putea să piardă locul de comisar european dacă nu se opreşte de la a mai pune “obstacole artificiale” în calea Tratatului de la Lisabona.
Ameninţările vin după discuţii dintre Jan Fischer, premierul ceh, şi Comisia Europeană. Jose Manuel Barroso, preşedintele CE, a arătat că răbdarea Uniunii Europene este pe final în ce priveşte refuzul lui Klaus de a semna tratatul. “Ne aşteptăm ca Cehia să îşi onoreze angajamentul pe care şi l-a luat. Nu este în interesul nimănui, cu atât mai puţin al Cehiei, să amâne şi mai mult”, declara oficialul.
Preşedintele ceh refuză să semneze Tratatul de la Lisabona, ceea ce presupune faptul că ratificarea formală în toate cele 27 de state UE este blocată. Barroso a respins tentativele lui Klaus de a redeschide Tratatul pentru a insera o clauză cehă, o decizie ce ar cere ca ratificarea să se repete în toate statele europene.
Oficialii şi diplomaţii sunt furioşi deoarece la un summit de pe 29 octombrie era programat a se numi un preşedinte UE şi un ministru de Externe, posturi create de acest Tratat. Numirile au fost întârziate de cehi, inclusiv selecţia noilor comisari europeni.
Conform actualului Tratat al UE, care rămâne în vigoare până ce Klaus nu cedează, numărul de comisari va fi pentru prima dată redus sub numărul de state membre. “Dacă nu avem Tratatul de la Lisabona nu există nicio garanţie că Cehia va avea un comisar,” arăta Barroso .
Premierul bulgar Boiko Borisov arăta după discuţii la Paris cu Nicolas Sarkozy că rezistenţa Cehiei nu va fi tolerată, iar liderul francez este de aceeaşi opinie. Sursa: Antena3.ro
