Preşedintele Parlamentului de la Bratislava, Richard Sulik, crede că metodele Bruxellesului de ajutare a ţărilor în dificultate sunt demne de un regim socialist.
Căderea burselor şi spectrul unei noi recesiuni nu-i sperie pe liderii europeni, care se gândesc încă dacă vor convoca sau nu un summit în septembrie. Ministrul spaniol de Finanţe, Elena Salgado, a declarat pentru postul naţional de radio că, în primele zile ale lunii viitoare, va avea loc o reuniune extraordinară a zonei euro. Dar Olivier Bailly, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a precizat pentru EurActiv că nu ştie nimic despre un astfel de summit şi că este posibil ca oficialul spaniol să se fi referit la o reuniune a miniştrilor de Finanţe.
Pe agenda preşedinţiei poloneze următorul summit al euroliderilor este programat la 3 octombrie, la Luxemburg, iar premierul finlandez, Jyrki Katainen, a precizat că alte reuniuni nu sunt necesare.
Divergenţe germane
Un purtător de cuvânt al ministrului german de Finanţe a negat că propunerea ministrului Economiei privind un consiliu de stabilitate – care să supravegheze politicile financiare ale statelor din zona euro – a fost discutată în cadrul coaliţiei de la Berlin. Philipp Rösler precizase că a informat-o pe Angela Merkel asupra acestei propuneri. Incidentul scoate încă o dată în evidenţă fricţiunile dintre ministrul liberal al Economiei şi creştin-democratul de la Finanţe.
„Uniunea Datoriei”
Preşedintele Parlamentului slovac, Richard Sulik, a criticat dur ajutarea ţărilor aflate în dificultate, apreciind că acest lucru transformă UE într-o „uniune a datoriei”. Este „un drum drept către un socialism desăvârşit”, a declarat Sulik pentru agenţia TASR. „Parcă ar fi din nou Uniunea Sovietică. URSS avea 15 republici, UE va avea 27″, a mai spus preşedintele Parlamentului, nemulţumit şi de decizia Băncii Centrale Europene de a cumpăra obligaţiuni spaniole şi italiene.
El a spus că formaţiunea pe care o conduce, Partidul Libertate şi Solidaritate, va face tot posibilul ca Parlamentul să nu voteze noua formă a Facilităţii Europene pentru Stabilitate Financiară.
Revenirea la coroana slovacă
Sulik a mai spus că ţara sa, care a adoptat euro în 2009, ar trebui să se gândească la revenirea la coroana slovacă. Fost economist, Richard Sulik a explicat că Slovacia a crezut în promisiunile privind o monedă stabilă şi reguli solide. Acum, când regulile nu mai sunt aceleaşi pentru toată lumea, a sosit timpul ca Bratislava să nu mai creadă orbeşte în liderii europeni şi să pregătească un plan B pentru revenirea la moneda naţională.
Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre faptul că Uniunea Europeană nu ar fi altceva decît o „clonă“ a fostei Uniuni Sovietice. Cunoscutul dizident rus Vladimir Bukovsky exprima deosebit de plastic această situaţie, în doar cîteva cuvinte: „Eu am trăit în viitorul vostru“. Sînt tot mai multe semne că a reînviat o formă ciudată de colonialism, că marile puteri nu se mulţumesc numai cu resursele din Africa sau Asia, dar recurg la o adevărată oprimare a ţărilor europene, în numele respectării unor criterii numai de ele ştiute.
Regulile din interiorul Uniunii Europene te trimit cu gîndul, cel puţin în ceea ce priveşte România, la diabolicul Plan Valev, prin care fiecărei ţări socialiste i se rezerva o anumită direcţie de dezvoltare, România urmînd să se axeze, în acest sens, pe agricultură. Faţă de ceea ce trăim astăzi, trebuie să recunoaştem că dacă acest nefericit proiect ar fi prins viaţă, ţara noastră ar fi rămas pînă astăzi cu o agricultură performantă, în măsură să producă, în toate ramurile, cu mult peste nevoile noastre interne. Acum, totul se importă, la preţuri greu de suportat, iar aprecierile unor aşa-zişi specialişti cu privire la recoltele record din acest an nu trebuie luate nici în glumă. România se află pe unul din ultimele locuri în Europa şi din acest punct de vedere.
Probabil că Valev-ul Uniunii Europene este, de data aceasta, interesat să pună la pămînt agricultura românească, astfel încît să nu ne putem descurca decît prin importuri masive şi costisitoare. O altă formă de constrîngere este cea dictată de organismele financiare internaţionale, care te împrumută uneori împotriva voinţei tale, obligîndu-te la măsuri dintre cele mai dure la adresa populaţiei. După declaraţia ministrului german al Finanţelor, nu mai avem nici o îndoială asupra faptului că ne aflăm sub spectrul unui neocolonialism parşiv, insistent şi distrugător. Este adevărat, Germania e motorul economic al Europei, dar unele idei care vin dinspre această ţară încep să irite tot mai multe state. După ce i-a invitat pe greci să-şi mai vîndă cîte o insulă pentru a se descurca în vremuri de criză, acelaşi Wolfgang Schäuble susţine sancţionarea ţărilor-„problemă“ din uniunea monetară nu cu excluderea lor, ci cu pierderea suveranităţii în favoarea UE.
Nici măcar Moscova nu ajunsese la o asemenea „performanţă“ în anii ’60. Însuşi amintitul Plan Valev a căzut că un castel de nisip în momentul în care, la Bucureşti, s-a produs o replică fermă, condusă de Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer, Nicolae Ceauşescu şi Paul Niculescu-Mizil. La Centrul Universitar din Capitală a fost organizată atunci o adunare la care a participat o mare de studenţi care şi-au aplaudat conducătorii, lucru suficient pentru ca Moscova să revină la sentimente mai bune. Acum, oamenii mor de foame în case şi nu ies în stradă. De ce ar face-o, pentru a protesta împotriva restricţiilor impuse de Uniunea Europeană sau de Fondul Monetar Internaţional?
Ministrul german al Finanţelor nu se jenează să susţină că „o ţară cu probleme, care trebuie ajutată, ar trebui să cedeze Uniunii Europene, la schimb, o parte din drepturile sale de suveranitate“. Omul merge mai departe şi prezintă acest lucru ca pe o concesie, pentru că, în viziunea lui, măsura ar fi mai bună şi mai funcţională decît excluderea unor ţări din zona euro. Problema, de fapt, asta este: zona euro i-a cam nenorocit pe mulţi, încetînd să mai fie o aspiraţie pentru noii veniţi în Uniunea Europeană. Cei ce s-au aflat întîmplător în Grecia în momentul în care aceasta a trecut de la drahma tradiţională la euro, au trăit, împreună cu localnicii, o adevărată năuceală, pentru că, prin simpla transformare a monedei locale în noua „regină“ a bătrînului continent, se aplicau preţuri extrem de mari, aproape de neconceput, sub masca trecerii de la sute de mii de bănuţi la cîţiva euro înşelători.
Foarte palidă, ca de obicei, reacţia Bucureştilor, care s-au mulţumit să spună, prin vocea tot mai absentă a unui ministru de Externe preocupat mai ales de alegerile viitoare din străinătate, că retragerea unui stat din zona euro ar crea dificultăţi majore întregului spaţiu european. Omul atîta ştie, atîta spune. Timp în care nemţii apasă pe pedală şi vorbesc despre blocarea dreptului la vot al statelor care nu respectă pactul de stabilitate şi de creştere, o propunere care fusese avansată anul trecut şi de cancelarul Angela Merkel. Grecia a experimentat pe propria piele o asemenea umilinţă, aşteptînd la uşă în vreme ce membrii eurozonei discutau dacă să aprobe sau nu un plan de salvare de 110 miliarde de euro pentru Atena.
Mai mulţi membrii ai Parlamentului European susţin înfiinţarea unui serviciu secret comun ţărilor Uniunii Europene, anunţă revista economică germană Wirtschaftswoche, care va apărea luni, relatează AFP. “Dacă vrem să ajungem la o politică externă europeană comună, ne trebuie şi un serviciu secret european“, a declarat germanul Manfred Weber, vicepreşedintele conservatorilor din PE şi membru al CSU. Austriacul Hannes Swoboda, vicepreşedintele Socialiştilor şi Democraţilor din PE, susţine, de asemenea, înfiinţarea unui serviciu secret european care să aibă autonomie pentru a acţiona independent, scrie săptămânalul.
Un astfel de serviciu secret va avea acces la uriaşa bază de date pe care ţările membre, inclusiv România, le stochează despre cetăţenii lor, conform directivelor UE. Un articol interesant pe această temă a fost publicat de curând de către revista austriacă Der Standard şi tradus în română pe site-ul www.presseurop.eu. Iniţial, această directivă a fost adoptată de către UE în mod secret, sub pretextul luptei împotriva terorismului. Datele rămân stocate timp de şase luni iar poliţia şi justiţia le pot accesa. Abuzul pluteşte în aer. Suedia, care iniţial s-a opus acestei directive, a fost ameninţată cu sancţiuni de către UE. România, în care oricum “se ascultă telefoanele în draci”, a transpus imediat directiva în practică.
Comisia Europeană a propus o nouă măsură de tip big brother. Proiectul propus de Comisia Europeană vrea să oblige companiile aeriene să pună la dispoziţia autorităţilor responsabile cu siguranţa, datele pasagerilor care trec graniţele externe ale UE. Aceste date trebuie să fie stocate timp de cinci ani. Sunt îngregistrate astfel, pe lângă numele şi adresa pasagerului, şi numărul cărţii de credit, numele soţului-soţiei sau ale copiilor cât şi datele din programele de fidelitate ale clienţilor: adrese de e-mail, preferinţele culinare exprimate în timpul zborului precum mâncare Kosher sau vegetariană, maşină închiriată sau rezervări la hotel.
Britanicul Nigel Farage, co-liderul grupului “Freedom and Democracy” (eurosceptici) din Parlamentul European l-a criticat din nou, foarte dur, în faţa plenului Parlamentului, pe Herman van Rompuy, “președintele UE” şi pe euro-birocrați. Dl. Farage îi acuză pe aceştia că ţin milioane de oameni în şomaj şi sărăcie pentru împlinirea unui vis nebunesc.
Nigel Farage îl numeşte pe Van Rompuy “atracţia principală mişcării eurosceptice” (în original “pin-up boy”, termen cu conotaţii sexuale) şi îl acuză că este un pericol pentru democraţie.
Jerzy Buzek, preşedintele PE, şi Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei au vorbit, separat, la Universitatea Humbold din Berlin despre Europa. Primul a pledat cu angajament pentru continuarea integrării şi parlamentarizarea Comisiei Europene, celălalt a făcut o critică tăioasă a deficitului democratic, a problemelor structurale ale UE şi a cerut mai puţin supranaţionalism şi o întoarcere la interguvernamentalism.
În mod surprinzător euroscepticul Klaus a fost poate la fel de aplaudat – dacă nu şi mai şi – decât Buzek de către publicul format din studenţi, diplomaţi, politicieni şi jurnalişti. Odată cu criza Greciei si problemele din zona euro, atmosfera în Europa pare să se fi schimbat. Liderul ceh s-a mirat el însuşi că “nu a fost primit cu roşii şi ouă”.
De la catedra universitară, profesorul de macroeconomie Klaus a reamintit discursurile ţinute de el în anii trecuţi, în care critica structura Uniunii Europene. Acum evoluţiile politice si economice par să-i dea dreptate, cel putin aşa a dat impresia zâmbitorul Klaus in aula Universităţii Humbold.
“Majoritatea discursurilor proeuropene sunt foarte asemănătoare, toate pornesc de la premisa ca avem nevoie de mai multă Europa, de la convingerea că cu cat integrăm mai mult, câştigăm mai mult, dar nu se vorbeşte deloc despre raţionalitatea acestui proiect, despre avantaje si dezavantaje”, spune Klaus, care respinge infailibilitatea proiectului unional. În opinia sa, proeuropenii nu se concentreaza pe ceea ce este Europa în prezent, pe modul de funcţionare al instituţiilor europene şi problemele acestora, ci pe ce ar trebui să fie în Europa.
Fără ezitare, liderul ceh a pledat pentru o Europă care să funcţioneze pe baza interguvernamentalismului. “Îmi doresc o Europă care să se sprijine pe cooperarea prietenească a unor state europene suverane la fel de importante. Nu vreau o patrie a tuturor europenilor impusă de sus”, a susţinut Klaus.
Pentru aceasta, pilonul principal trebuie să ramână cetăţenia naţională, cea europeană fiind exclusă. Mergând chiar mai departe, Klaus a explicat poziţia sa eurosceptică printr-o paralelă cu comunismul, care a limitat suveranitatea statelor, a impus o organizare de sus in jos şi a avut şi ambiţia internaţionalismului.
“Europenizarea tuturor aspectelor importante ale vieţii noastre înseamnă pierderea identităţii ţărilor europene”, consideră şeful de stat ceh. Pentru el, punerea problemei identitare n-ar trebui considerată ca o formă de naţionalism depăşit.
Spre demosul european
Buzek în schimb a îndemnat la întărirea instituţiilor comunitare europene CE şi PE, ca pas esenţial spre “demosul european”.
Ca remediu pentru “boala cronică a deficitului democratic al UE”, denunţată de Klaus, preşedintele PE propune “parlamentarizarea” Comisiei Europene prin convingerea statelor naţionale să-şi plaseze candidaţii pentru fotoliile de comisar în vârful listelor pentru alegerile europarlamentare. “Astfel comisarii ar deveni vizibili pentru cetăţeni încă din alegerile europene. Ei ar primi şi un mandat democratic iar legitimitatea lor ar fi întărită.
Comisia în ansablu ar căpăta o legitimitate mai mare şi ar fi întărită din punct de vedere instituţional”, explică Buzek.
Critica integrării permanente
Odată cu accelerarea procesului de extindere, UE a devenit şi mai puţin omogenă iar capacitatea ei decizională a scăzut, spune principalul opozant al Tratatului de la Lisabona. “Statele est-europene n-au contribuit la corectarea modelului de integrare europeană, ci au vrut cât mai multă integrare doar pentru a profita de pe urma efectelor pozitive ale acestui proces; asupra efectelor negative s-au închis ochii. Cetăţenii europeni încep însă să se îndoiască de viabilitatea instituţiilor europene şi încep să înteleagă că defectele procesului de integrare europeană nu sunt efecte secundare, ci greşeli din naştere care nu pot fi corectate”, a spus jovial Klaus.
Din capitala Germaniei, liderul ceh a respins din nou tratatul de la Lisabona pe motiv că acesta “nu aduce mai multă democraţie, libertate şi prosperitate continentului european”. Noile funcţii de preşedinte şi ministru de externe sunt, în opinia sa, doar formale iar tratatul n-a facut decât să întărească puterea tandemului franco-german.
Jerzy Buzek susţinea în schimb că tratatul de la Lisabona întăreşte Parlamentele naţionale. “Ne-am asigurat că parlamentele naţionale vor fi implicate în procesul legislativ european. Acum ele pot evalua şi cerceta legislaţia europeană pentru a vedea dacă nu cumva încalcă principiul subsidiarităţii”, explică el.
În legătură cu noul “minister de externe” al UE, Buzek crede că temerile ţărilor membre sunt total nefondate şi “nimic altceva decât expresia egoismului naţional, care este nociv pentru întreaga UE”.
Criza Europei
Şi criza Greciei şi a spaţiului euro este văzută diferit de cei doi lideri est-europeni. Pentru Klaus moneda euro a provocat criza iar uniunea monetară este un eşec, în timp ce Buzek o consideră un semn că Europa trebuie întărită politic şi economic. “Tratatul de la Lisabona deschide noi oportunităţi de integrare europeană. A modificat Uniunea în interior şi ne-a dat mijloace să acţionăm în exterior. Dar nu ajunge să trecem totul în tratate. Spaţiul dintre rândurile articolelor tratatelor trebuie acoperit cu voinţa de a acţiona. Cu cooperarea dintre ţări, instituţii şi cetăţeni”, spune preşedintele PE.
Pentru Buzek modelul suveranităţii împărtăşite şi al solidarităţii politice şi economice şi valorile europene rămân atractive la nivel mondial. El consideră că o slăbire a UE dăunează chiar statelor naţionale. “Cetăţenii şi politicienii noştri trebuie să înţeleagă că dacă slăbim astăzi Uniunea Europeană, nu întărim statele naţionale, ci le slăbim. În lumea globalizată nu vor exista state europene puternice fără o Uniune puternică”, concluzionează Buzek.
Timpurile însă par să se fi schimbat. Discursurile eurosceptice a la Klaus care denunţă modelul de integrare şi defectele structurale ale UE, deficitul democratic si slăbiciunile economico-politice nu numai că nu mai sunt respinse ca “nefrecventabile” în Europa, ci sunt chiar aplaudate. Coada la autografe pentru ultima carte a lui Vaclav Klaus şi primirea caldă care i s-a făcut la Berlin par să-i dea dreptate că ceva s-a schimbat în Europa. Cel puţin deocamdată.
Preşedintele PE, Jerzy Buzek, a anunţat în plenul PE că Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE. Locul revenea de drept Ungariei, insa aceasta tara l-a cedat in mod “bizar” Romaniei, propunandu-l insa pe Tokes pentru aceasta pozitie! Potrivit datelor oferite de reprezentanţi ai Biroului de presă al PE, Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE cu 334 de voturi “pentru”, 168 “împotrivă” şi 287 de abţineri.
Votul în ceea ce îl priveşte pe acesta a fost însoţit de probleme tehnice care au stârnit nemulţumirea europarlamentarilor, deoarece numărul de voturi exprimate a fost mai mare decât numarul tuturor europarlamentarilor! Un europarlamentar german s-a ridicat şi a spus că votul este NUL, avînd în vedere că, la 736 de membri ai Parlamentului European, din care erau prezenţi puţin peste 600 – reieşea un total de 789 de membri care ar fi votat! Cu toate aceste nereguli flagrante, votul a fost validat de presedintele PE, membru din acelasi grup europarlamentar cu Laszlo Tokes, PPE.
Spre rusinea lor, europarlamentarii PD-L, membrii si ei in PPE, au votat in favoarea lui Laszlo Tokes, desi acesta e bine cunoscut pentru discursul sau iredentist, sovin si antiromanesc. Singurul europarlamentar roman care a avut o atitudine raspicata, a fost C.V. Tudor, care a declarat ca “Este prima zi cînd mi-e ruşine că sînt europarlamentar“, argumentînd că Tökeş nu recunoaşte Tratatul de la Trianon. In spiritul “democratiei europene”, i s-a taiat microfonul!
Nu cu mult timp in urma, Laszlo Tokes a trimis o scrisoare membrilor Parlamentului European in care a afirmat ca maghiarii ar fi “persecutati pe motive etnice in Romania“. O alta actiune ostila statului roman a fost aceea de a-l invita de liderul tibetan Dalai Lama in Romania, ceea ce constituie un afront fata de China. In scrisoarea de invitatie, Laszlo Tokes a afirmat ca ‘ “Ţinutul Secuiesc” este “Tibetul Romaniei”, care luptă pentru autonomia teritorială, exact ca şi ţara preasfinţiei tale.’! Un astfel de om reprezinta cica Romania in PE! Dealtfel, Laszlo Tokes, are un comportament reprobabil si in viata privata.
Doua recente initiative adoptate de Consiliul Europei [vezi pentru lamuriri nota de final 1] asupra orientarii sexuale si identitatii de gen sunt vazute de cercuri conservatoare si pro-familia ca primi pasi inspre inserarea principiilor unui document radical, “Principiile Yogyakarta”, in cadrul de lucru al institutiilor internationale.
“Principiile Yogyakarta” (PY) [http://www.yogyakartaprinciples.org/principles_en.htm] sunt un document adoptat in 2007 de un grup de “experti” ai lobby-ului homosexual, grup care include si cativa raportori speciali si membri ai organismelor de monitorizare ale ONU. PY re-interpreteaza drepturi ale omului care exista deja in legislatia internationala in asa fel incat sa includa si pretinse “drepturi homosexuale”.
Cel mai elocvent exemplu este re-definirea familiei si casatoriei ca incluzand “dreptul la casatorie intre persoane de acelasi sex” si “dreptul la adoptie de catre cupluri de acelasi sex”. PY mai cauta si sa statueze ca exercitarea libertatii de expresie si a celei religioase nu poate sa violeze “drepturile si libertatile persoanelor de diverse orientari sexuale si identitati de gen”. Pentru cei neobisnuiti cu limbajul de lemn al activistilor homosexuali, sa spunem ca prin “identitate de gen” acestia inteleg posibilitatea separatiei intre genul (sexul) fizic si cel asumat, dupa bunul plac, de membrii asa-ziselor “minoritati sexuale”.
Problema PY este ca ele nu au nici o valoare in afara cercului care le-a adoptat si a comunitatii la care se refera, asadar nu pot fi folosite pentru a impune, deocamdata, nimic, iar creatorii lor sunt nemultumiti ca ele sunt respinse de legislativele nationale care le vad, pe buna dreptate, drept o incercare de invalidare a celor mai profunde temelii ale societatii.
Deocamdata, in ce priveste statele UE [pentru lamurirea distinctiei intre Uniunea Europeana si Consiliul Europei vezi de asemenea nota de final 1], conform principiului subsidiaritatii, reglementarea casatoriei si a familiei (la fel ca si avortul/dreptul la viata al copilului nenascut) este de competenta exclusiva a legislativelor nationale. [2]
Motiv pentru propaganda homosexuala sa incerce, incetul cu incetul, pe cat posibil introducerea unor prevederi radicale precum Principiile Yogyakarta in decizii ale unor institutii internationale cu cat mai mare greutate, precum Consiliul Europei, agentiile ONU sau chiar Parlamentul European si ale caror acte pot crea obligatii statelor membre. [3]
Documentele incriminate
Recomandarea Consiliului de Ministri al CE nr. CM/Rec(2010)5, datata martie 2010, privind masurile de combatere a discriminarii pe criteriu de orientare sexuala sau identitate de gen [https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1606669&Site=CM&BackColorInternet=C3C3C3&BackColorIntranet=EDB021&BackColorLogged=F5D383] afirma ca “nici valorile culturale, traditionale, religioase, nici regulile culturii dominante nu pot fi invocate pentru a justifica discursul urii sau orice alta forma de discriminare, inclusiv pe criterii de orientare sexuala sau orientare de gen”. Fiecare paragraf din apendicele documentului se refera direct la aspecte din PY, inclusiv dreptul la securitate si protectia in fata violentei, la viata intima, la respectul pentru asa-zisa “casatorie intre persoane de acelasi sex” si la adoptia de copii de catre cupluri de acelasi sex.
Rezolutia 1728 [http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta10/ERES1728.htm] a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), adoptata in aprilie 2010 in baza raportului realizat de socialistul elvetian Andreas Gross, repeta cuvant cu cuvant definitia identitatii de gen din documentul Yogyakarta, adica “refers to each person’s deeply felt internal and individual experience of gender.” Cu alte cuvinte, identitatea de gen separa sexul/genul fizic, dat prin insasi constitutia umana, de experienta si dorinta personala ale individului. Evident, aceasta poate varia, deci cineva care este azi barbat, maine poate “fi” femeie, pentru ca poimaine sa “se simta” cine stie ce va inventa pana atunci propaganda homosexuala.
Urmarile pentru relatiile sociale ale oficializarii unei astfel de idei? Incalculabile! Sa ne gandim doar la confuzia ce va domni in mintea copiilor cu privire la rolul parintilor in viata lor si a familiei.
In ce priveste ultima Rezolutie citata, grupul de delegati ai Partidului Popular European, condus de noul lider, italianul Luca Volonte (recent oaspete al unei conferinte gazduite de Alianta Familiilor din Romania la Timisoara) a reusit sa introduca in text cateva amendamente care au ajutat la netralizarea celor mai radicale formulari propuse de raportorul Gross. Astfel au fost protejate suplimentar “institutiile si organizatiile religioase” in timp ce s-au eliminat referiri la “casatoria” intre persoane de acelasi sex sau la adoptia de copii de catre cupluri de homosexuali.
Cu toate acestea, textul final al Rezolutiei 1728 contine multe dintre prevederile documentului Yogyakarta, inclusiv o referire la “incitarea la ura” (hate speech), definita ca “discurs care poate legitima sau alimenta discriminarea sau ura bazata pe intoleranta”. Conform lui Gregor Puppinck, Director al Centrului European pentru Lege si Justitie, citat de publicatia Friday Fax, definitia este “prea larga si vaga” si ridica serioase riscuri spre exemplu predicatorilor sau clericilor care citeaza pasaje biblice despre pacatul comportamentului homosexual (vezi cazul de acum cativa ani al pastorului Ake Green din “paradisul social” al Suediei, condamnat la inchisoare pentru citare din Vechiul Testament).
De altfel, printre cei invitati sa vorbeasca in timpul recentelor dezbateri din APCE pe marginea raportului Gross a fost si Michael O’Flaherty, membru al Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU, profesor la Universitatea Nottingham si unul dintre “parintii” Principiilor Yogyakarta. [4]
Delegatia Romaniei la Consiliul Europei: sublima, dar cu desavarsire absenta
Acum, poate ati dori sa stiti cum au votat reprezentantii tarii noastre la Strasbourg aceste rapoarte problematice!
Desi Romania are una din cele mai mari delegatii din Adunarea Parlamentara Consiliului Europei, alcatuita din 20 de membri [5], cel putin din luna ianuarie 2010, de cand am inceput monitorizarea, la nici unul din voturile importante nu a fost prezent nici macar un singur membru din Romania. Asta in ciuda apelurilor repetate, facute in toate modurile posibile, de reprezentantii unor organizatii pro-familie sau de colegi parlamentari.
In urma cu doua saptamani, Alianta Familiilor din Romania si Asociatia Pro-vita Bucuresti au solicitat Camerei Deputatilor sa comunice pentru care motiv delegatii tarii noastre chiulesc repetat si ce anume se va intreprinde pentru corectarea situatiei. In mediile parlamentare romanesti este cunoscut faptul ca dintre toate “comitetele si comitiile” in care deputatii si senatorii se pot inscrie, Delegatia Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei este una din cele mai “vanate”, pentru ca… da bine la CV.
Si cu fraierii de romani care asteapta o participare activa a alesilor lor, cum ramane?
Deocamdata petitia nu a primit nici un raspuns, dar vom reveni atunci cand acesta va exista.
[1]. Cateva lamuriri pentru cititorii mai putin initiati: Consiliul Europei (CE), fondat in 1949, este prima institutie europeana dedicata apararii drepturilor omului. Din CE fac parte 47 de tari, ai caror delegati participa in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE). Desi documentele emise de APCE nu au putere de obligativitate, ci doar caracter de recomandare, totusi ele au o importanta influenta in modul in care se iau hotararile la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) care este organismul judiciar al CE si ale carei decizii sunt obligatorii pentru statele membre. Romania este membra APCE din 1993.
A nu se confunda Consiliul Europei si APCE cu institutiile unionale (ale Uniunii Europene). La fel cum trebuie distinse Consiliul de Ministri al CE de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene, ultimele doua institutii apartinand UE… Lucru nu prea usor, avand in vedere apetenta giganticului aparat birocratic “european” pentru denumiri si scheme de lucru cat mai confuzante posibil pentru cetateanul de rand si, evident, cat mai bugetofage.
[2]. Trebuie sa reamintim ca, spre cinstea lor, membrii Comisiei parlamentare care a lucrat, anul trecut, la noul Cod Civil le-au aratat usa activistilor Accept si ai Fundatiei Soros care, uzand de aceste documente, venisera sa solicite introducerea “dreptului la casatorie” pentru homosexuali intr-un act normativ de importanta covarsitoare, care reglementeaza practic relatiile sociale in Romania.
[3]. A se intelege ca agenda lobby-ului homosexual este una pe termen lung si ca cei care o indeplinesc au rabdare suficienta. Strategia este diabolica: schimbarile sunt marunte, ca sa se evite protestele masive, si distantate temporal suficient ca sa dea timp “bizonilor” din popor sa se obisnuiasca cu ideea.
Presedintele Consiliului European (si nu “al Uniunii Europene” cum auzim la ziaristii “profesionisti” romani), Herman van Rompuy, a suportat, la prima sa aparitie in plenul Parlamentului European, cateva cuvinte usturatoare de la europarlamentarul britanic Nigel Farage, un personaj adesea prezent pe saitul nostru.
Liderul grupului Europa Libertatii si Democratiei, eurosceptic si militant activ pentru retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeana, Nigel Farage l-a numit “carpa” pe inaltul oficial european si l-a comparat cu un functionar de banca, conform Radio Romania Actualitati.
“Nu intentionez sa fiu nepoliticos, dar realmente, aveti carisma unei carpe de sters podelele si semanati cu un mic functionar bancar”, a declarat Farage. “Cine sunteti dumneavoastra? Cine a votat pentru dumneavoastra? Nu auzisem niciodata vorbindu-se despre dumneavoastra, nimeni din Europa nu auzise niciodata de dumneavoastra”, a continuat Nigel Farage, facand aluzie la faptul ca van Rompuy a fost desemnat de birocrati pentru functia sa si ca este complet necunoscut publicului.
“Dar simt ca sunteti competent, capabil si periculos”, a precizat britanicul, dand ca exemplu Grecia, cu dificultatile ei financiare, care “a fost redusa la nimic mai mult decat un protectorat, de când ati preluat puterea”.
“Veniti din Belgia, care este mai degraba un non-stat”, a adaugat Farage.
Reactionand la interventia lui Nigel Farage, presedintele Parlamentului, Jerzy Buzek, a apreciat ca “astfel de atacuri personale nu sunt tolerate” in plenul Parlamentului European.
Herman van Rompuy s-a rezumat sa afirme ca a asistat la o interventie pe care o “desconsidera”, dar ca nu doreste sa intervina pe aceasta tema.
UE este o “republică aristocratică” ce ar trebui “puţin democratizată“, a spus preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, într-un interviu pentru presa din Cehia, citat de Mediafax. Kaczynski a acuzat Franţa, Germania şi Marea Britanie că iau deciziile singure, apreciind că “procesul real de luare a hotărârilor ar trebui să mai evolueze“. “Trebuie să ne luptăm ca Tratatul de la Lisabona să nu fie considerat o constituţie, deoarece constituţia este a unui stat, iar UE nu este un stat“, a subliniat preşedintele polonez. (Gandul.info)
Asociatia Altermedia si-a exprimat parerea despre alegerile prezidentiale din 2009. Desi, prin tematica sa, blogul eurosceptic.ro nu are ca subiect politica interna din Romania, decat in masura in care aceasta e corelata de politica Uniunii Europene, as vrea sa spun cateva cuvinte despre alegeri. Din punctul meu de vedere, campania electorala a fost absolut execrabila, prin josniciile la care s-au dedat unii candidati si sustinatori ai acestora.
Dealtfel, era de asteptat sa se ajunga la asa ceva, intr-o tara in care oamenii nu voteaza pentru ceva sau cineva ci numai impotriva a ceva, respectiv a cuiva. In consecinta, politicienii au renuntat la prezentarea unor argumente rationale (pe care oricum nu prea le au) si s-au marginit la atacarea adversarilor, intr-un spectacol dezgustator. N-as vrea sa dezvolt aici aceasta tema.
Lucrurile sunt foarte simple. Romanii au de ales intre doua personaje politice . Stim cu totii despre fiecare in parte ce-i poate pielea. Vom afla ce prefera romanii in seara zilei de 6 decembrie (sigur, facand abstractie de eventualele fraude). Versurile urmatoare cred ca se potrivesc de minune situatiei de fata:
„Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus,
La oricare tiran; dar slugă la măgar,
E mai umilitor, şi încă mai amar.“ (Cîinele şi măgarul, Grigore Alexandrescu)
