Islamul va deveni prima religie în capitala UE.

IN 20 DE ANI, capitala europeană va fi preponderent musulmană, conform unui studiu publicat în cotidianul La Libre Belgique. Aproape o treime din populaţia Bruxellesului este deja musulmană, precizează socilogul Olivier Servais, iar practicanţii Islamului vor deveni, graţiei ratei ridicate a natalităţii, majoritari „în 15-20 de ani”. Din 2001, Mohamed este, în fiecare an şi de departe, primul nume dat băieţilor născuţi la Bruxelles. Potrivit La Libre Belgique, dacă părinţii nu erau deloc practicanţi pentru a facilita integrarea în ţara de primire, „tinerii marchează o reîntoarcere importantă către religie“.

Circa 75% dintre musulmani se declară astăzi practicanţi. Jurnalistul flamand Hind Fraihi merge mai departe şi prezintă adevăratul pericol. „Tinerii sunt din ce în ce mai radicali. Resping valorile occidentale, chiar părinţii lor sunt îngrijoraţi din acest motiv. La Bruxelles, există insule, precum Molenbeek, unde îţi vine greu să crezi că eşti într-adevăr în Belgia”, a spus ziaristul. Bazar, muzică din Maghreb, femei acoperite cu văl şi comencianţi care vorbesc arabă, aşa arată Molenbeek, cartierul marocan din Bruxelles. „Ne simţim mai bine aici decât în Spania sau Franţa, pentru că suntem o mare comunitate. Este ca în ţara noastră”, a declarat administratorul unui magazin de haine.

Pentru moment, Islamul în Belgia nu reprezintă o ameninţare, dar într-o zi adepţii acestei religii ar putea emite pretenţii, a subliniat Olivier Servais, care nu exclude la un moment dat „explozii sociale”, mai ales dacă situaţia va fi exploatată politic. Jean-François Bastin, un belgian de 65 de ani, se numeşte astăzi Abdullah Abu Abdulaziz Bastin, după ce s-a convertit la Islam. În 2004 a fondat Partidul tinerilor musulmani. „Am putea profita de acest studii pentru a cere mai multe moschei vizibile, şcoli, azile, cimitire. Eu le spun musulmanilor: învăţaţi din spiritul coloniştilor! Ei v-au alungat din Algeria, este probabil ceea ce se întâmplă aici”, a declarat pe un ton agitat belgianul convertit, citat de Le Figaro. „Imigranţii au făcut deja prea multe pentru a se integra. E momentul ca Belgia să se adapteze”, a conchis Abdulaziz Bastin.

Putem inchide ochii oare la acest fenomen? Sustinatorii multiculturalismului si ai corectitudinii politice ar vrea acest lucru! Insa realitatea cruda e ca Europa, cultura si civilizatia ei milenara sunt pe moarte. Islamizarea Europei este un fenomen care nu poate si nu trebuie ignorat! Valorile libertatii individuale, traditiile si cultura europene, inclusiv “drepturile omului” pe care maharii UE pretind ca le respecta vor fi inlocuite de legea islamica sharia, de hijab, de prohibitia alcoolului etc. De fapt, acest fenomen nu e singular in istorie. Imperiul roman a fost distrus tot de valuri succesive de imigranti, nu atat prin atacuri directe.

1 comentariu 24/3/2008

Europa catedralelor devine Europa moscheielor

1 comentariu 11/10/2007

UE doreste sa scape definitiv pe Dumnezeu.

Noul tratat al UE, ce ar trebui semnat de cele 27 de state in iunie, nu va contine referiri la caracterul crestin al Europei. Cancelarul german Angela Merkel, reprezentanta Partidului Crestin Democrat (sic!), a renuntat la mentionarea radacinilor crestine ale Europei in tratatul ce va lua locul Constitutiei europene (i.e. aceiasi Marie cu o noua palarie! Dar asta e o alta discutie. Oricum, o dovada in plus ca voturile francezilor si olandezilor sunt ignorate cu nonsalanta de catre UE care isi vede nestingherita de planurile sale malefice.). „Stiti care este parerea mea personala. As fi vrut ca in Constitutie sa apara o astfel de referire. Dar, ca presedinte al Consiliului European, imi dau seama ca nu prea exista sanse“, a declarat Merkel, conform EUobserver, referitor la mentionarea numelui lui Dumnezeu in tratat. „Nu pot sa pastrez nici macar o speranta“, a adaugat ea. (Un partid “crestin-democrat” care il renega pe Dumnezeu; mda. e o “performanta”!)

Presedintia germana spera sa obtina un acord in privinta noului tratat la summitul european ce va avea loc la sfirsitul lui iunie. Dezbaterea privind includerea referirii la Dumnezeu in text e insa veche: ea a aparut in 2002, de la redactarea Constitutiei europene, ce a fost ulterior respinsa de francezi si de olandezi. Statele catolice, cum ar fi Polonia si Vaticanul, sustineau includerea „radacinilor crestine“ ale civilizatiei continentului in text, in timp ce Parisul si Londra isi exprimau temerile privind indepartarea de secularism si supararea Turciei, tara candidata. Presedintele Comisiei Europene, José Manuel Durao Barroso, si cel al Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, alaturi de Angela Merkel, s-au intilnit marti cu reprezentantii cultelor crestin, iudaic si islamic. Concluzia intilnirii cu liderii religiosi europeni a fost, pentru conducatorii UE, raminerea la nivelul valorilor universale, cum ar fi „demnitatea umana“, in textul tratatului.

Visul lui Stalin de a da tuturor lacasurilor de cult din URSS o intrebuintare “folositoare” societatii materialiste pare sa se indeplineasca, cu acordul clericilor, in Uniunea Europeana, unde mii de biserici se transforma in baruri, cafenele, pizzerii, sali de concerte, depozite ori apartamente de lux. Cele care scapa acestei utilizari comerciale, dar nici nu pot fi intretinute ca muzee, “se convertesc” in moschei ori temple ale unor religii orientale. La aceasta concluzie au ajuns jurnalistii de la editia europeana a revistei Newsweek, notand tendinta accelerata de secularizare a continentului. In Marea Britanie, crestinii practicanti risca sa fie depasiti numeric de musulmani in cateva decenii, in vreme ce, in alte tari, bisericile vor ramane goale, chiar daca nu exista o presiune numerica a minoritatilor religioase atat de mare.

In Franta, doar cinci la suta dintre cei care se declara catolici mai merg la biserica, iar in Cehia – numai trei la suta. Biserica Anglicana a declarat circa 10 la suta (peste 1.600) din bisericile britanice “dispensabile”, iar multe au devenit moschei sau temple Sikh pentru comunitatile de imigranti care asteptau de 30-40 de ani sa aiba un lacas de cult. In Germania, numai dioceza catolica din Essen a inchis si ofera spre inchiriere vreo 100 de biserici, pentru ca nu mai are nici enoriasi cu care sa le umple, nici bani ca sa le intretina. Desi unii catolici practicanti ar prefera sa-si vada lacasurile demolate decat pangarite, legislatia germana interzice distrugerea unor cladiri declarate monument istoric si impune proprietarilor sa le conserve, ceea ce presupune costuri mari, pe care parohiile nu le pot obtine decat din inchiriere sau vanzare.

In Praga, anul trecut credinciosii au ajuns la proteste de strada dupa ce guvernul a vandut unui antreprenor privat o biserica din secolul XII, pe care acesta avea sa o foloseasca la petreceri cu striptease si muzica tehno. Protestele nu au reusit sa mai schimbe nimic, deoarece vanzarea fusese perfect legala, iar o simpla manifestatie nu mai poate opri declinul spiritualitatii crestine din tara. De pilda, doar dioceza din Hradec Kralove scoate la vanzare 1.000 de bisericute foarte rar folosite, iar in toata Cehia, 700 de monumente istorice (dintre care 200 de biserici si manastiri in stare avansata de degradare) asteapta sa fie ofertate de vreun investitor. Intr-o situatie similara s-ar afla, potrivit Newsweek, bisericile-cetate ale sasilor din Transilvania, pe care guvernul roman ar incerca sa le prezerve, dar nu are ce face cata vreme comunitatile evanghelice au emigrat in Germania, iar satele acestora sunt acum locuite de tigani.

Intr-o fosta “mare putere catolica” precum Spania, unii musulmani vor “retrocedarea” (sau macar folosirea in comun cu catolicii) a marii moschei Mezquita din Cordoba, transformata in catedrala de 400 de ani. Daca e putin probabil ca lumea catolica din Spania sa accepte acest lucru, numai considerente “politice” ar impiedica-o sa o faca, deoarece si tara iberica duce lipsa de enoriasi. In fine, secularismul nu loveste peste tot in UE la fel. De pilda, in Danemarca, desi doar cinci la suta dintre apartenentii la Biserica Luterana Daneza mai merg la slujbe, majoritatea accepta sa plateasca un impozit benevol de unu la suta din venituri pentru conservarea bisericilor, astfel ca nici una nu a fost inchisa pana acum.

In Dublin, unde enoriasii locali nu prea mai calca in bisericile catolice, cel putin 90 dintre ele au revenit la viata datorita imigrantilor polonezi. In schimb, in Estul Europei, confesiunile crestine sunt in revenire, contrar tendintei din restul continentului. In Polonia, enoriasii isi darama vechile biserici pentru a construi altele mai incapatoare, pentru ca toata lumea vine la slujba, iar in Rusia au fost construite 11.000 de biserici si capele dupa prabusirea comunismului. Acelasi fenomen se intampla si in Romania, unde bisericile sunt pline si multe altele sunt in constructie. Ramane de vazut cum va reactiona UE in privinta acestui fenomen. Ce e sigur e faptul ca
Polonia a fost sanctionata deja pentru legea, considerata “homofoba”, care interzice propaganda homosexuala in scoli. Drept sa spun, nu ar strica sa avem si noi o asemenea lege; altfel copii nostri vor invata ca cei din Marea Britanie, basme despre printi care se indragostesc de alti printi; fetite extraterestre cu doua mame etc.

Doresc sa pastrez o opinie cat mai neutra in acest site; dar nu pot sa nu fac unele remarci cateva aspecte. Omul “european” pe care il propovaduieste UE este un om lipsit de spiritualitate si credinta; lipsit de dragoste de tara; ahtiat numai dupa bani si cu totul supus statului. Deja s-au pierdut prea multe libertati in Europa. Una dintre cele mai importante fiind dreptul la opinie. Daca iti exprimi anumite pareri, risti sa fii acuzat de “campanie a urii” fata de minoritati (precum homosexualii) sau de nationalism extremism si xenofobie (daca iti declari atasamentul fata de propria ta tara/ sau critici UE). Este de asemenea o greseala sa ignoram valorile crestine ale Europei. Un Imperiu fara suflet ca UE nu poate supravietui decat prin dictatura si teroare; prin forta politieneasca. Dar intr-un final, nu foarte indepartat – tot se va prabusi!

2 comentarii 29/5/2007

Gadara modernă, statul antihristic şi arginţii vânzării

A. Isidor

SĂVÂRŞITU-S-A… Integrarea României a devenit realitate. Statul ateu, antihristic şi antiromânesc (STAT – organizaţie politică a clasei economiceşte dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente şi reprimarea împotrivirii altor clase – DEX, Ed. Academiei RSR, 1984) şi-a îndeplinit sarcinile; nu însă şi în faţa cetăţenilor săi. Aceştia au fost dezinformaţi (cel mai adesea prin omisiune) şi minţiţi în ceea ce priveşte costurile reale ale integrării. Şocurile prin care au trecut, şi trec încă, ţările înghiţite în anii trecuţi (vezi Polonia, Ungaria, Cehia, etc), au adus acelora recesiune, austeritate, creşterea şomajului, falimentul micilor întreprinzători, fenomene care se vor abate şi asupra României, fiind departe de roşcovele şi covrigii din cozile câinilor comunitari, mult visate.

Cel mai mult ne îngrijorează însă, şocul spiritual, provocările care vor sta înaintea ortodoxiei, încercări şi ispite care corodează continuu armătura morală şi spirituală a poporului creştin ortodox. Gadara modernă, uniunea secularizată europeană, l-a alungat demult pe Hristos din mijlocul ei. Mântuitorul nu are loc într-o structură politico-economică în care doar consumul şi nevoile fizice, trupeşti sunt recunoscute ca valori absolute. Ne-a fost arătat, însă, că de unde este alungat Hristos intră diavolul, stăpânitorul lumii acesteia, împreună cu alte şapte duhuri rele. Astfel s-a întâmplat şi cu construcţia politică europeană, în care crescătorii de porci din Gadara contemporană, se silesc să construiască un Turn Babel, la baza căruia se află bogăţia lumească şi bunăstarea materială, dar în egală măsură decăderea morală, viciul şi desfrâul.

Iar în vârful aceluia doresc să pună OMUL, omul ridicat la rang de dumnezeu, după cum arată Sfântul Iustin Popovici: „Cultura europeană are ca temei omul. Prin om se epuizează programul şi scopul civilizaţiei europene, mijloacele şi conţinutul ei. Umanismul este cel mai de seamă arhitect al ei. El e clădit în întregime pe principiul şi criteriul sofistic care spune: Măsura tuturor lucrurilor, văzute şi nevăzute, este omul, şi anume omul european. Acesta este desăvârşitul plăsmuitor şi dătător de preţ. Adevăr este ceea ce el va propovădui ca adevăr; rostul vieţii este acela pe care el îl va propovădui ca rost al vieţii; binele şi răul sunt acelea pe care el le va numi astfel. Ca s-o spunem simplu şi sincer: Omul european s-a numit pe sine dumnezeu. Oare n-aţi observat cât de statornică este dorinţa lui de a face pe dumnezeu, prin ştiinţă şi prin tehnică, prin filozofie şi prin cultură, prin religie şi prin politică, prin artă şi prin modă; de a face pe dumnezeul cu orice preţ, chiar prin inchiziţie şi prin papism, chiar prin foc şi sabie, chiar prin troglodism şi antropofagie? El a propovăduit, pe limba ştiinţei sale umanist-pozitiviste, că Dumnezeu nu există. Şi, călăuzit de această logică, a tras plin de curaj următoarea încheiere: de vreme ce Dumnezeu nu există, înseamnă că eu sunt dumnezeu.” (Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, 2002).

În această Gadară plină de necurăţie a intrat recent şi ţara noastră, spaţiu ortodox, cu o altă trăire, plin de alt duh, în centrul căruia se află Dumnezeu şi Împărăţia Sa din om. Pentru trăitorul ortodox cele lumeşti, materiale au o mai mică importanţă, sau cel puţin aşa ar trebui să fie, iar cele spirituale, ale lui Hristos se află pe primul plan. În acest context asupra sufletului ortodox se vor abate multe şi cumplite încercări, din care numai Bunul Dumnezeu ştie cum vom scăpa.

Lucrarea de pecetluire a lui satan a început mai demult, încă dinainte de anul 1990, prin transformarea omului într-un număr (prin Codul Numeric Personal) şi dacă iniţial nu i s-a dat cine ştie ce importanţă, ba chiar a trecut nebăgat în seamă de majoritatea poporului, acum constatăm că acesta a devenit omniprezent. În tranzacţiile financiare dar şi în relaţie cu instituţiile publice nu mai eşti întrebat cum te cheamă, ci care este CNP-ul? De acest cod blestemat se leagă, lucrare făcut cu paşi mărunţi, cartea de identitate electronică, cardurile bancare şi celelalte forme de îndosariere electronică care apropie omul de pecetluirea cu „numărul numelui fiarei”.

Pe de altă parte sodomizarea forţată a lumii s-a apropiat ameninţător de spaţiul nostru ortodox. Mişcările homosexualilor, urmând un grafic bine stabilit, urmăresc dezagregarea morală a poporului şi în special a tineretului.

Vedem cum avorturile, consecinţă a libertăţii omului, dar şi a legilor anticreştine promovate constant de către toate forţele politice postdecembriste, atât cele făcute la cabinetele medicale, cât şi în ascuns, prin intermediul sterielului şi a anticoncepţionalelor, au însângerat ţara cu milioane de victime inocente. Sângele lor strigă la cer şi cade pe capetele noastre; pedeapsa lui Dumnezeu şi mânia lui ar trebui să o vedem în fiecare zi, dar suntem orbi şi punem pe seama capriciilor naturii şi altor cauze lumeşti toate aceste pedepse divine.

Neoiconoclasmul a început lupta împotriva Sfintelor icoane şi a Sfintei Cruci şi vizează scoaterea acestora din instituţiile publice ale statului ateu, masonic şi antihristic. Această luptă a început ca de obicei cu o diversiune, atacând şcoala, în numele „Libertăţii de conştiinţă”. Şi această luptă este doar la început, acţiunile declanşate având mai mult rolul de a sonda rezistenţa şi reacţia poporului ortodox, dar şi de a delimita fronturile. Bătălia urmează a se da mai puţin pe faţă, la vedere, şi mai mult întru-ascuns, Lucifer bazându-se atât pe armata sa de duhuri rele nevăzute, cât şi pe slugile pământeşti, răspândaci ai minciunii şi maeştri ai diversiunii…

La toate aceste încercări, ispite şi provocări aşteptăm să vedem în fruntea luptei pe ierarhii Bisericii lui Hristos, dar după cum se arată a fi lucrurile aceştia au abandonat turma, au vândut Ortodoxia, ca odinioară Iuda pe Hristos şi au încasat deja arginţii vânzării. Evident nu generalizăm, dar observând atent reacţiile, sau mai precis lipsa de reacţie la multele probleme ale zilelor noastre, concluzia se impune aproape de la sine. Dumnezeu sa ne apere si să ne întărească în cumplitele încercări care ne aşteaptă. Amin!

Adaugă comentariu 4/12/2006

Adio URSS, bun gasit UE.

Text de ieromonah Savatie Bastovoi, preluat de pe http://ro.novopress.info.

ISTORIA se repeta. Sau, daca ar fi sa vorbim cu cuvintele inteleptului Solomon, nimic nou sub soare. Mai ales ideea unificarii si a pacii nu este deloc noua. A te arata entuziasmat de ea este mai degraba un semn de imaturitate civica, decit un imbold spre mai bine. Gustave le Bon, un psiholog si sociolog francez contemporan, gaseste ca anume pe astfel de sentimente se zidesc miturile politice. Masele, spune el, sint ca o femeie, niciodata nu stii ce vor face. Totusi, asa cum exista don-juani, profesionisti in a manipula femeile, exista si don-juani politici, profesionisti in a manipula si a supune masele.

Metodele de manipulare a maselor, de regula, sint foarte simple. Orice complicatie intr-o astfel de metoda nu va da roade. Intr-un cuvint, totul se face ca pentru naivi, pentru ca lucrurile simple le cerceteaza cu adevarat prea putini. Cu atit mai simplu stau lucrurile cu poporul nostru. Noi am fost crescuti in incubatorul utopismului sovietic. Si, de aceea, sintem niste buni inghititori de idei si de fantome. Poporul nostru inca mai sta cu gurile galbene cascate in cuibul propriei neputinte, asteptind cind va veni vreo pasare cu o idee familiara in cioc. Si ideea aceasta nu a intirziat sa vina din partea regizorilor politici. Ma refer la ideea Uniunii Europene, care nici nu putea inlocui mai bine o alta Uniune, stim noi care.

Vreau sa observam citeva miscari impresionante. Fiecare isi aminteste motivele pentru care s-a cerut darimarea Uniunii Sovietice, motivele erau unele nationale. Adica, dintr-odata fiecare republica a inceput sa aspire energic la idealurile sale nationale si nationaliste. Anume ideea nationalitatii a fost catalizatorul care a aprins masele. In scurt timp scopurile propuse au fost atinse. S-a cerut si s-au obtinut nu numai limba, steagul si dreptul la istorie, ci chiar si o moneda nationala. Dar nu au trecut bine nici zece ani, ca acelasi popor ameteste de bucurie la ideea aderarii la o Uniune in care sa nu mai existe pricipii nationale si nici confesionale si sa circule o singura moneda – euro. O Uniune in care toti vor fi fericiti!

Liderii politici care promoveaza ideea aderarii la Uniunea Europeana si totodata spun ca isi iubesc poporul nu sint sinceri. Numai un schizofren poate crede ca un popor ca cel roman, bulgar sau ceh va putea supravietui in conditiile descrise de europenisti. Moneda unica in scurta vreme va duce la o limba unica, ceea ce se intimpla deja. Iar limba aceasta se pare ca nu va fi niciodata romana. Anume pe teren economic in citiva zeci de ani limba romana, bulgara sau ceha vor ramine doar in manuale. Cred ca multi stiu ca deja se prevede ca toate lucrarile cu caracter stiintific sa fie scrise in limba engleza, inca in anul 1998 aceasta masura s-a aplicat la examenele de licenta la Facultatea de Matematica din Bucuresti (cred ca si la altele pe care nu le stiu eu). Multi autori de literatura au si inceput sa-si scrie operele in “limbile de circulatie europeana”.

Dar un capitol aparte in acest proces de depersonalizare a popoarelor europene este, fara indoiala, credinta, credinta ortodoxa a romanilor, bulgarilor, sirbilor, etc. Anume in aceasta temelie a poporului nostru, idealul si rostul nostru pe pamint, au lovit neintirziat bunii cunoscatori ai lucrurilor. Scopul este unul politic si economic, nicidecum unul de convertire la alte religii. Situatia este identica cu cea din perioada lui Leon Isaurul (inceputul sec. VIII), cind acesta a pornit lupta impotriva icoanelor. Fara indoiala, Leon era prea putin teolog ca sa-si motiveze prigoana din punct de vedere doctrinar. Scopul lui nu era de a proteja Biserica de “idolatrie”, dupa cum se sustinea oficial, ci pur si simplu de a inlatura elementul care ii despartea pe crestini de iudei si musulmani. Atit iudeii, cit si musulmanii au in comun refuzul icoanelor, pe care le considera niste idoli. Si atunci, Leon, ascultind sfaturile lor, hotaraste sa elimine icoanele din cultul crestin, crezind ca ii va impaca astfel pe toti. [Ce a reusit insa a fost sa-i supere pe toti. Intr-un final, cultul icoanelor a fost restabilit de catre Imparateasa Irina.]

Ideea ecumenismului, a unificarii tuturor religiilor, vizitele papale, fluxul de literatura pseudo-mistica nu sint decit metode de a ameti taurul in arena. Cruciadele Vaticanului nu au incetat niciodata, inchizitiile razboinice din evul mediu au evoluat in zilele noastre in unele mai subtile, spirituale. Inchizitorii nu mai fring oase, fring constiinte. Ceea ce ne indreptateste sa suspectam Vaticanul de manevre politice, dincolo de faptul de a activa ca stat in stat, sint chiar actiunile si declaratiile papei cu privire la religii cum ar fi islamul, hinduismul si altele, declaratii care nu contrazic doar dogmele ortodoxe, ci chiar si pe cele romano-catolice. De aceea ele sint viclene si false.

Urmarile sint triste. Calugarii romani parasesc masiv tara pentru a scapa de presiunile tacite din partea episcopilor. Grecii sint pur si simplu nevoiti sa puna interdictie fluxului de calugari romani pe Muntele Athos. Romanii pleaca in Rusia, Georgia, Serbia – tari in care Biserica si-a conservat tezaurul doctrinar si dogmatic. Din experienta personala spun ca in Romania de azi exista o cenzura in materie de idei religioase, anume ortodoxe, cam cum imi inchipui cenzura comunista de alta data. Mina de fier a noului imperiu “care ne mina spre fericire” a si inceput sa se resimta.

Doua carii iesite din aceeasi gaoace rod astazi poporul nostru: ecumenismul pe plan religios si ideea Uniunii Europene pe plan politic si economic. Aceste doua idei sint utopii, lucruri imposibil de realizat chiar si pur teoretic.

Din punct de vedere religios nu este momentul sa explic, cit priveste cel economic si politic, el este asemanator cu cel sovietic. “Europa” ne-a vindut ideea de a iesi de sub cizma sovietica, iar noi, din obisnuinta, am inceput sa o aprovizionam cu materie prima la preturi de nimic. Mitul Americii in care toti merg pe jeep-uri si al Europei in care toti vor deveni miliardari nu este decit o creatie virtuala ca si mitul sovietic. Cititi un foarte bun roman al laureatului premiului Nobel, John Steinbek “Soareci si oameni”, despre societatea americana de la sate si o sa ma intelegeti. America in care toate femeile au 180 si 58 in talie, si nimeni n-are carii este o fantoma. Dimpotriva, statisticile ii arata pe americani ca pe un popor suficient de urit, care are mari necazuri cu obezitatea si in genere cu bolile fizice si psihice. Iar europenii sint atit de inculti, incit studentii nostri de la facultatile de arta, cind pleaca in excursii, in citeva saptamini (pentru ca nu li se permite sa treaca tablouri la vama) le bat toate valorile nationale, ce-i drept cu kitsch-uri, ca acestea plac pseudoelitelor europene.

Uniunea Europeana este prezentata de promotrii ei drept un fel de “rai iehovist” in care negrii si chinezii maninca toata ziua banane si se joaca cu leii si paunii. Aceleasi metode de indobitocire, la comunisti si la europenisti. Fara nici cea mai mica schimbare. Mi-aduc aminte ca am participat si eu la expozitiile de pictura pionieresti la care intotdeauna iesea pe locul intii lucrarea in care o hora de copii negri, galbeni, rosii si “europeni” zimbeau fericiti. Iar trei ani in urma am avut ocazia sa asist la deschiderea unei astfel de expozitii (la Muzeul National de Istorie) organizate de UNESCO la Chisinau. Aceleasi desene cu negri si chinezi erau aplaudate cu o frenezie stinjenitoare. Nimeni nu-si dadea seama ca aplauda spalarea propriului creier.

Nu vreau sa vorbesc despre bogatiile virtuale pe care si le inchipuie fiecare roman cind se gindeste la Europa, e banal. Asta mi-aduce aminte de fantasmele copiilor sovietici de la sate. Discutia preferata a sarmanilor incepea cu cuvintele: “Ce zici, daca ai gasi acum un tort mare-mare, ce-ai face?” si fiecare incepea sa se laude cam cit de mult tort ar putea sa manince. Pe urma treceau la harbuz, la mandarine si la “cirnat de ciocolata”. Copiii de atunci acum sint tinerii care pleaca la munca in Grecia si Italia, si discutiile lor acum, desigur, incep cu “daca ai avea o casa cu trei etaje”…

Este frumoasa aceasta naivitate a noastra, fara indoiala, dar nu trebuie sa o transformam in unealta propriei sinucideri. Chiar indraznesc sa vorbesc despre o sinucidere colectiva, sinuciderea unei natiuni, a unei traditii, a unei culturi. Zece ani in urma strigam in piata si ne bagam sub tancuri pentru a ne obtine propria istorie si cultura, taceam ca elefantii in semn de protest cind ni se adresa cineva in limba rusa. Astazi platim bani ca sa invatam engleza… [ca sa putem slugari in Occident.]

Adaugă comentariu 22/10/2006

Europa secolului XX vazuta de un sfant

- Un text vechi de peste 50 de ani în actualitate -

(fragment din “Biserica Ortodoxă şi ecumenismul” a Sfântului Iustin Popovici, lucrare editată de Mănăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril – Petru Vodă, 2002, pp. 122-134)

Dacă Europa ar fi rămas creştină, s-ar fi lăudat cu Hristos, nu cu cultura ei; şi marile noroade ale Asiei şi Africii – chiar dacă nebotezate, dar înclinate spre duhovnicie – ar fi înţeles şi ar fi preţuit acest lucru, fiindcă şi noroadele acestea se laudă fiecare cu credinţa lui, cu zeii lui, cu cărţile pe care credinţa lui le socoteşte sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele şi aşa mai departe. Nu se laudă aşadar cu lucrurile mâinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc mai presus de sine, cu ceea ce socotesc desăvârşit în lume. Numai noroadele Europei nu se lauda nici cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se laudă cu maşinile lor primejdioase şi cu fabricatele lor ieftine, adică cu cultura lor. Rezultatul acestei lăudări de sine europene cu faimoasa „cultură” este ura tuturor noroadelor necreştine împotriva lui Hristos şi a creştinismului. Urând bunurile europene şi oamenii europeni, ei au urât şi pe Dumnezeul european.

Dar – vai! – pe Europa n-o doare acest lucru. De altfel, ea însăşi a urât şi a lepădat cea dintâi dintre toţi pe Dumnezeul ei. În această stare de neinvidiat a fost adusă omenirea europeană de către înaintarea ei greşită, sub înrâurirea unei biserici aflate în greşeală, de-a lungul ultimelor nouă sute de ani. Nu sunt răspunzătoare de aceasta noroadele europene; răspunderea o poartă conducătorii duhovniceşti ai noroadelor. Nu este vinovată turma, vinovaţi sunt păstorii ei. Bine, ar fi fost ca Europa să se laude cu creştinismul, înfăţişându-l ca cea mai preţioasă moştenire şi cea mai mare vrednicie a ei. Aşa ar fi trebuit să fie – şi aşa a fost în primele veacuri după Hristos – dacă Europa ar fi fost tot una cu creştinismul, dacă s-ar fi identificat cu creştinismul. Slăvirea lui Hristos şi propovăduirea lui Hristos tuturor continentelor şi tuturor neamurilor, aceasta a fost menirea hotărâtă de Dumnezeu pentru continentul european, în afară de creştinism, Europa nu are nimic altceva cu care să se poată lauda. Fără Hristos, Europa este cerşetorul cel mai sărman şi exploatatorul cel mai neruşinat al acestei lumi.

Apusul a dat în mintea copiilor, în asta stă monstruozitatea şi nebunia lui. În epoca sa creştină, când Apusul era ortodox, el vedea cu duhul şi privea cu mintea: dar, pe cât s-a îndepărtat de adevărul şi fapta bună creştină, vederea lui duhovnicească s-a îngustat tot mai mult, până ce, în veacul al XX–lea, s-a întunecat cu desăvârşire. Acum i-au rămas numai ochii trupeşti pentru observarea obiectelor care cad sub simţuri. El şi-a înarmat ochii cei trupeşti cu multe aparate uimitoare, ca să poată vedea mai bine şi mai adevărat lumea simţită, forma şi culoarea lucrurilor şi fiinţelor simţite, numărul, mărimea lor şi distanţa dintre ele. Observă cu microscopul, şi vede viermii cei mai mici, microbii, aşa cum nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Observă cu telescopul şi vede astrele de deasupra căminului lui, aşa cum nimeni altul nu le-a văzut vreodată. Aici se opreşte şi până aici ajunge vederea lui. Cât priveşte privirea gânditoare şi vederea duhovniceasca în miezul cel ascuns al lucrurilor şi în înţelesul şi însemnătatea întregii zidiri din marele univers din jurul nostru, în ceea ce priveşte aceasta – o fraţii mei! – omenirea apuseană este astăzi mai oarbă decât Arabia musulmană, şi decât India brahmanică, şi decât Tibetul buddhist, şi decât China animistă, într-adevăr, Hristos nu a văzut o mai mare ruşine ca aceasta în cele două milenii care au trecut: ca oamenii botezaţi să fie mai orbi decât cei nebotezaţi!

Noua Europă închinătoare la idoli nu se laudă cu nici o dumnezeire mai presus de ea. Ea se lauda numai cu sine, cu înţelepciunea sa, cu puterea sa. Este ca un balon umflat, gata să se spargă, spre râsul Africii şi al Asiei; un buboi copt, gata să se deschidă şi să umple totul de putoarea lui. Aceasta este Europa anticreştină de astăzi, Demonia albă.

Europa trăieşte în cercul vicios al descoperirilor. Oricine se înfăţişează cu o nouă descoperire este propovăduit ca geniu. Iarăşi: oricine vesteşte descoperirile celorlalţi este numit doctor în ştiinţe. Descoperirile Europei sunt multe, aproape nenumărate. Dar nici una din descoperirile acestea nu face pe om mai bun, mai cinstit, mai luminat. Europa, în ultima mie de ani, nu s-a înfăţişat nici măcar cu o singură descoperire pe tărâmul duhovnicesc şi moral, ci exclusiv şi numai pe acela material. Descoperirile Europei au condus omenirea pe marginea prăpastiei. Au condus-o la o întunecare duhovnicească nemaiîntâlnită în istoria creştinismului şi la distrugere plină de întuneric; căci toate descoperirile ei, nu ştim dacă din cauza gândirii sale rele sau din pricina înrâuririi evreilor, Europa le-a îndreptat împotriva lui Hristos.

Când s-a descoperit telescopul pentru observarea stelelor îndepărtate, oamenii de ştiinţă europeni l-au tălmăcit în dauna Evangheliei lui Hristos.

Când s-a descoperit microscopul, a fost iarăşi râs împotriva lui Hristos.

Când s-a născocit trenul, maşina cu aburi, telegrafia şi telefonul, tot văzduhul a răsunat de lauda de sine a Europei în ciuda lui Dumnezeu şi a Hristosului Său. Când oamenii au născocit maşinile de călătorit pe mare, de zburat prin văzduh, de vorbit la mari depărtări, atunci Hristos s-a arătat în Europa tot atât de nefolositor şi de înapoiat ca mumiile egiptene. Dar toate descoperirile ei, de-a lungul ultimelor două sute de ani, Europa le-a întrebuinţat pentru sinuciderea sa în războaie mondiale, pentru crimă, pentru ură, pentru prăbuşire, pentru înşelăciune, pentru siluire, pentru impietatea privitoare la cele sfinte şi cuvioase ale noroadelor, pentru minciună, pentru necinstire, pentru destrăbălare şi pentru ateism în toată lumea, în realitate, Europa nu a înşelat pe nimeni altcineva decât pe sine însăşi. Noroadele necreştine au înţeles ce este Europa, ce dă ea şi ce voieşte; pentru aceasta au şi numit-o Demonia albă.

Ascultă ce spune Împăratul-Prooroc David: “Aceştia se laudă cu carele lor şi aceştia cu caii lor, dar noi ne vom mări în numele Domnului nostru” (Psalmi 19, 8 ). Lăudăroşii aceia vor adormi pe pernele slavei lor mincinoase, iar noi ne vom ridica şi ne vom îndrepta. Iar Apostolul Pavel strigă cu şi mai multă putere: Omule, “ce ai tu, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă ai primit, pentru ce te lauzi, ca şi cum n-ai fi primit?” (I Corinteni 4, 7). Cunoaşte că toate descoperirile s-au făcut pe pământul lui Dumnezeu, înaintea ochilor lui Dumnezeu, şi învaţă de aici atât ruşinea, cât şi cinstea!

Adaugă comentariu 8/6/2006

Ce ne oferă Europa?

IPS Bartolomeu Anania

AM MEDITAT mai adânc gândindu-mă la vremurile noastre, dacă nu cumva procesul de admitere a României în Europa se prelungeste, dacă nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat si am scăpat de povara comunismului, prin jertfele din Decembrie ’89, intrând într-o altă era. Iată însă că avem o altă perspectivă: dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolsevic, de data aceasta ne îndreptăm cu fata către Occidentul european – care se autodefineste drept “Europa” însăsi si care ne invită să intrăm în ea, ca si cum noi n-am fi fost niciodată europeni.

În privinta aceasta – dacă trebuie să fac o paranteză si vreau să o fac – doresc să afirm că noi am fost întotdeauna europeni si că nu poate fi vorba de o “intrare” a noastră în Europa, ci de regăsirea noastră în Europa, sau mai precis de regăsirea Europei în noi.

Ne e greu să fim tratati ca niste primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitându-se că dacă suntem astăzi săraci si înapoiati datorită comunismului, este si prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt stiute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, asa cum a încercat si încearcă; fără să fac politică, trebuie să subliniez atitudinea tot mai demnă a tării noastre în acest context european.

Nu asteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are. Uneori suntem tratati ca niste “balcanici”, uitându-se că suntem la nordul Dunării si că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, si dacă am face? Alexandru Paleologul spune că, la urma urmei, chiar dacă am fi balcanici, ce este rusinos în asta? Platon, Aristotel si Sofocle au fost balcanici. Iar eu as adăuga: toata doctrina teologică a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizatie, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii si principesele Bizantului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scărpinau de păduchi si râie.

Asadar, dacă este vorba de o Europă, si anume de adevărata Europă, noi am avut întotdeauna viziunea si trăirea ei. Europa este sinteza gândirii elene, a spiritualitatii crestine si a civilizatiei romane. Este singura Europă pe care o recunoastem, dar si singura Europă care ni se refuză. Ni se propune în schimb, o Europă construită eminamente pe economie si politică; nici cea mai mica adiere de cultură, că de religie nu mai vorbim. Dacă aceasta este Europa care ni se îmbie, nu avem nevoie de ea!

Mai degrabă o invităm să se îndrepte ea către noi, ca să se redescopere pe ea însăsi; noi nu avem de cersit, ci de oferit.

Ce ni se propune în schimb? Economicul (pâinea). Prin pâine ni se cere libertatea. De aici, pretentiile aberante care ni se pun în fată, pentru a fi acceptati în această Europă: homosexualitatea, viciu, avortul, desfrâul, sexualitatea, pornografia, adică tot ceea ce poate fi mai rău în viata unei societati, niste rele pe care noi, ca popor în frunte cu Biserica si din fericire în frunte cu tineretul nostru crestin ortodox, le respingem cu toată fermitatea, pentru că nu vrem ca, cu pretul “intrării” noastre în Europa, să ne pierdem propria identitate natională. Asadar: economie (mai avansată), pâine, robire.

În al doilea rând ni se oferă: “miracolul”. Nici pomeneală de vreun miracol în numele lui Dumnezeu, asa cum încerca cel putin, marele inchizitor. Nu, ci “miracolul” zborului cosmic, al electronicii, al calculatorului, al ingineriei genetice: un miracol perpetuu, pe care, fascinati, va trebui să-l acceptăm în locul minunilor lui Dumnezeu.

Si, în al treilea rând, tot prin economic, ni se ia puterea si, prin putere, autoritatea. Nu mai este ce a comunismului, ci cea a asa-ziselor “Mari Puteri”, cele îndrituite să hotărască pentru popoarele mici.

“Toleranta” mea trebuie să înceteze atunci când ceilalti abuzează de ea.

Verbul “a corupe”, în acceptiunea termenului grecesc, înseamnă a altera nu numai prin descompunere, ci si prin amestec. Toate aceste forme de sincretism religios care ni se propun, începând cu New Age si terminând cu tot felul de combinatii între diferite secte neo-protestante care alcătuiesc federatii “evanghelice” si “evanghelizatoare” si care caută să ne ameteasca prin aceste oferte foarte comode, seducătoare, deseori toate acestea sunt forme si manifestări ale coruptiei spirituale.

E bine să stiti că, pe măsură ce aceste invazii devin tot mai radicale, dar ne propun concomitent, în mod repetat si stăruitor, “toleranta”, e bine să stiti că toleranta trebuie să functioneze până în clipa când începe abuzul ! Din momentul în care celalalt abuzează de toleranta mea, aceasta încetează si trebuie să înceteze.

De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist. La urma urmei, dacă e vorba de “fundamentalism”, primul fundamentalist a fost însusi Iisus Hristos: “Inapoia Mea, satano!”

2 comentarii 17/5/2006