Postări în categoria 'Romania si UE'
România se află într-o criză gravă. Se taie într-o veselie bani de la salarii, de la pensii, de la ajutoare sociale, de la învăţământ, de la sănătate; se închid şcoli şi spitale. Nu-i nimic, când e vorba să ne aliniem la cerinţele UE, guvernul găseşte întotdeauna fonduri! Ultima măsură pe care o au guvernanţii în cap este aceasta: desfiinţarea tuturor toboganelor de gunoi din blocuri. Motivul invocat? România este codaşă în UE la “colectarea selectivă” a gunoaielor menajere.
Guvernanţii par foarte deranjaţi de faptul că în perioada socialistă s-au construit aşa de multe blocuri de locuinţe în România (peste 60.000) în care locuiesc circa 5,5 milioane de oameni. Majoritatea acestor blocuri sunt dotate cu tobogane de gunoi, care la vremea respectiva era considerate un mijloc modern şi comod de a colecta deşeurile menajere. A venit însă Uniunea Europeană să ne înveţe că e mult mai “civilizat” ca fiecare cetăţean să îşi care pungile cu gunoi (selectate în prealabil) la containere speciale. Chiar dacă e vorba de persoane în vârstă care se deplasează cu greutate, de exemplu.
Conform estimărilor oficiale, suma necesară pentru desfiinţarea toboganelor de gunoi se ridică la aproape 2 miliarde de euro (ceea ce e, desigur, o estimare iniţială care, ca de obicei, va fi probabil cu mult depăşită în realitate). Asta ca să nu mai vorbim de spaţiile verzi care vor fi desfiinţate pentru a construi platforme betonate pe care vor fi amplasate containere pentru colectarea separată a deşeurilor şi de mizeria inevitabilă şi mirosurile care vor apărea în jurul acestora. Şi toate acestea, cu ce rezultate? E greu de crezut că românii vor deveni brusc mai interesaţi să-şi selecteze gunoiul, dacă trebuie să-l care mai mult până să-l arunce. În schimb, fireşte, se vor îmbogăţi diverse firme de profil care au legături cu administraţiile locale.
O opinie interesantă şi demnă de remarcat are domnul Radu Opaina, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din România: “Deja există containere pentru colectarea selectivă a deşeurilor. Problema nu este la cei care aruncă gunoiul, este la gunoieri, care au luat respectivele containere şi au amestecat conţinutul lor când l-au vărsat în maşina de gunoi. Ghenele de gunoi sunt o formă superioară de dezvoltare în ceea ce priveşte administrarea deşeurilor”. Într-adevăr, există în multe oraşe containere pentru “colectarea selectivă a gunoiului”, dar firmele de salubritate, atunci când le descarcă, le amestecă la un loc!
Un exemplu de lege care s-a dovedit a fi un coşmar în practică este cel al Legii 132/2010 privind colectarea selectivă a gunoaielor în instituţiile publice. Lege adoptată, fireşte, pentru a respecta cerinţele UE. Cheltuielile pentru înfiinţarea şi funcţionarea acestor sisteme sunt suportate de instituţiile în cauză. Şi e vorba de sume considerabile! Dar chiar dacă acestea se dotează cu coşurile de gunoaie speciale, vopsite în culorile recomandate, foarte puţine firme de gunoieri se implică, fiindcă e vorba de sume foarte mari. Situaţia în mediul rural e şi mai dificilă, din cauza distanţelor foarte mari de parcurs. Şi mai important, nu există o industrie de reciclare bine pusă la punct care să folosească materialele reciclabile. Aşa că degeaba s-ar strădui oamenii şi firmele de salubritate să colecteze selectiv deşeurile, dacă acestea ajung până la urmă tot la groapa de gunoi.
Desigur, nimeni nu spune că reciclarea n-ar fi un lucru bun. Dar există şi alte metode de a o realiza. Unele care funcţionau pe vremea lui Ceauşescu, dar, din motive bizare, au dispărut după 1989. Existau de exemplu centre de colectare a sticlelor, a hârtiei etc. unde primeai o sumă de bani. De ce nu ar exista şi acum? Ar fi cea mai bună metodă de a-i cointeresa pe români în reciclare. Nu mai zic de ţiganii care veneau prin oraşe cu căruţele să adune sticle, fiare vechi etc. Acum ei nu mai au voie să desfăşoare asemenea activităţi, utile dealtfel societăţii. Şi poate sună cam urât ce spun: dar s-ar găsi destui amărâţi fără serviciu care să lucreze la selectarea gunoaielor, pentru o sumă de bani. Fireşte, trebuie dezvoltată industria care să prelucreze gunoaiele reciclate. Din păcate, în România, lucrurile se “rezolvă” în conformitate cu teoria formelor fără fond.
13/5/2011
Vă mai amintiţi de bancul de la radio Erevan? Se spunea că Ivan Ivanovici ar fi câştigat o maşină. Ulterior, postul de radio revine cu un comunicat: nu era vorbă de maşină ci de o bicicletă şi nu i s-a dat, ci i s-a luat. Cam aşa s-ar putea caracteriza pe scurt relaţiile noastre cu Uniunea Europeană. Anterior aderării, am fost bombardaţi (şi de fapt, încă mai suntem!) cu o propagandă agresivă în care ni se spunea că vom primi zeci de miliarde de euro de la UE cu ajutorul cărora România se va ridica pe “cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres”. În realitate, după cum a dovedit-o situaţia din ultimii ani, România a contribuit net la bugetul UE mai mult decât a primit.
Asta ca să nu mai vorbim de avantajele economice ale marilor firme occidentale în dauna României; de privatizările mai mult decât dubioase făcute de guvern pentru a-i “îmbuna” pe occidentali să ne acorde “aderarea”; de falimentarea multor producători autohtoni ca urmare a desfiinţării taxelor vamale; de invadarea pieţelor agroalimentare cu produse străine de calitate inferioară – de multe ori subvenţionate în ţările respective etc.
Şi ca şi când toate acestea n-ar fi fost de ajuns, aflăm acum că trebuie să mai plătim şi “amenzi” la Bruxelles. Comisia Europeană va amenda România cu aproape 75 milioane de euro pentru modul defectuos în care a făcut plăţile către agricultori în 2008. Decizia forului european, a fost semnată de comisarul pentru agricultură, Dacian Cioloş, care, culmea, e român! Anterior, Comisia Europeană a amendat România cu alte 44,7 milioane de euro pentru plăţile făcute în 2007, sumă care se va reţine eşalonat în următorii trei ani.
Astfel, pentru primii doi ani de aplicare a plăţilor europene către fermieri, România are de plătit amenzi de 120 de milioane de euro! Asta numai pentru anii 2007-2008. Între timp au mai trecut 2 ani şi ceva, şi nu e de mirare că o să ne trezim cu noi sume de “achitat”. Să fim totuşi bucuroşi că am primit un “discount” din partea UE. Iniţial, era vorba de o amendă de 100 milioane de euro pentru anul 2008, dar “negociatorii” noştri au reuşit să o reducă la 75 milioane. Uniunea Europeană este “înţelegătoare”.
15/4/2011
Teodor Filip
Polonia, Ungaria şi Cehia au avut avantajul că la momentul integrării aveau structurile administrative pregătite. Cele trei ţări au reuşit ca în perioada preaderării să cheltuiască toate fondurile acordate de U.E. Şi în cazul fondurilor structurale după aderare au cheltuit toţi banii.
Autorităţile române au dovedit orice, numai bunăvoinţă în acest sens nu. Deşi au afirmat de nenumărate ori că România este pregătită să absoarbe toate fondurile de la U.E. după aderare, nici la jumătatea anului 2006 Agenţia de Plăţi nu a fost acreditată la Bruxelles.
Acest organism este cea mai bună investiţie, bineînţeles dacă problema este conştientizată.Ca şi ‘ăl de Sus, nici U.E. nu-ţi bagă cu de-a sila în desagă.
Vecinii ne-au avertizat că, după aderare, vor veni zile negre pentru Agricultură. Jiri Sir, reprezentantul Cehiei în Comitetul Special al U.E.pentru Agricultură atrăgea atenţia României că tocmai neacreditarea Agenţiei de Plăţi va determina cele mai mari probleme. A mai atras atenţia că agricultura noastră va trebui să facă faţă concurenţei de pe piaţa economică: ”Este dificil să concurezi cu fermierii din ţările vechi membre ale Uniunii. Mai ales la export este greu pentru că noi nu avem contractele de afaceri şi nici capacitatea administrativă ale celorlalţi pentru a putea face faţă concurenţei. De aceea, agricultura română trebuie să păstreze relaţiile de afaceri anterioare aderării întrucât, dacă pierd anumite pieţe, va fi foarte greu să le recâştige sau să cucerească altele”.
Laszlo Vajda, reprezentantul Ministerului Agriculturii din Ungaria,a spus:”Cei care nu se pot adapta pieţei europene în termen de un an de la aderare nu au şanse să supravieţuiască. Ei vor ieşi, din joc fie că nu vor mai putea face faţă concurenţei, fie că vor fi eliminaţi de autorităţile cu atribuţii de control”.
După aderare preţurile la principalele produse alimentare pentru populaţie (laptele,carnea de porc şi de vită, grâul) se vor majora în mod semnificativ, ne-au mai avertizat oficialii celor trei ţări.
ÎN PRIMUL AN DE ADERARE AGRICULTURA A STAGNAT
Din cauza incapacităţii activităţii manageriale ale celor care ar fi trebuit să asigure existenţa şi funcţionarea cu randament maxim a unor instituţii performante pentru gestionarea fondurilor europene, toate proiectele pentru dezvoltarea agriculturii au fost întârziate. Pe măsură ce lunile lui 2007 se scurgeau din clepsidra timpului, responsabilii din Agricultură deveneau tot mai neliniştiţi. La final de an au trebuit să recunoască de ceea ce le era frică ţăranilor şi fermierilor: fondurile structurale şi subvenţiile vor veni abia în 2008.
Spre exemplu, Programul Naţional pentru Dezvoltarea Rurală (PNDR) a fost trimis la Bruxelles abia în luna martie pentru anul 2007! Deoarece a conţinut multe nereguli el a fost respins. Acest program stabileşte politicile şi strategiile de dezvoltare rurală pentru perioasa 2007-2013, în domeniile agricol, silvic şi dezvoltare rurală, dar şi proiectele de investiţii. Până în 2013, prin PNDR se vor derula fonduri europene de peste 8 miliarde de euro.
Preşedintele Federaţiei Sindicale din Industria Alimentară (FSIA), Dragoş Frumosu a precizat: ”Oficialii din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) nu vor să recunoască greşelile din Planul Strategic”. Când l-au întocmit, nici nu s-au străduit să-i consulte pe specialişti, reprezentanţii sindicatelor şi patronatele fiind convocaţi doar cu câteva zile înainte ca documentul să fie trimis la Bruxelles.
Pentru 2007, producătorii din sectorul lactatelor, procesatorii de carne, crescătorii de păsări, sectorul de panificaţie ş.a. au mizat pe cofinanţare din fonduri europene după cum li s-a promis încă de la finele anului 2006, când programul SAPARD s-a încheiat. Foarte multe firme din domeniu se aflau/se află în perioada de tranziţie, în vederea modernizării, până în anul 2009. Acesta era termenul de graţie al Bruxelles-ului. Majoritatea modernizărilor trebuiau finalizate cu aceste sume. Trebuie avută în vedere şi obligativitatea marilor fabrici de panificaţie de a se muta din oraş la periferie.
Totul a fost stopat deoarece Agricultura nu a reuşit să obţină aprobarea CE pentru derularea acestor fonduri. În plus, chiar autorităţile române, din exces de zel prost înţeles şi prost făcut, au pus mâna în gâtul unor întreprinzători. Astfel, deşi România a obţinut o perioadă de tranziţie până în 2009 şi pentru procesarea laptelui neconform cu normele auropene, Autoritatea Veterinară a redus termenul până la sfârşitul anului 2008! Dar cum să te descurci fără fonduri?
Şi alte domenii au avut de suferit. Abia în luna aprilie 2008 a apărut „Ghidul solicitantului pentru finanţarea unor proiecte din fonduri comunitare”. Ovidiu Silaghi, ministrul pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale a recunoscut reticenţa agenţilor economici în accesarea acestor fonduri din cauza „birocraţiei stufoase” pe care a impus-o Bruxelles. Agenţii economici pot accesa fonduri pentru proiecte în valoare de cel mult 1,5 milioane de euro, suma cea mai mică fiind de 50.000 de euro.
În toamna lui 2007, când aplicarea clauzei de salvgardare în agriculturii bântuia deasupra plaiurilor mioritice, experţii CE au precizat că printre problemele principale s-au numărat funcţionarea defectuoasă a IACS gestionat de APIA, precum şi falsurile în declaraţii ale agricultorilor noştri.
Suprafaţa de referinţă agricolă a României, notificată la Beuxelles, este de 8,7 milioane de hectare, pentru care se primesc circa 50 de euro/ha. În ţara noastră sistemul de subvenţii-plata la hectar-se aplică doar pentru fermele mai mari de un hectar, care pot fi format din trei parcele, care nu pot fi mai mici de 0,3 ha. Din această cauză, peste 31.300 de agricultori şi-au declarat suprafeţe de teren cu 50% mai mari, reieşind o suprafaţă de 9,7 ha, cu un milion de hectare în plus. Referificările au necesitat trei luni de muncă şi alţi bani cheltuiţi.
U.E. acordă o mare atenţie exactităţii suprafeţelor agricole pentru că subvenţiile se dau în funcţie de mărimea terenului deţinut. În cazul României, valoarea subvenţiei rezultate în plus reprezenta 9 milioane de euro, fapt pentru care Agricultura a fost atenţionată.
Se pare că pentru toate instituţiile din Agricultură vor veni vremuri grele. Miniştrii Agriculturii din U.E. au convenit ca, începând din 2009, statele comunitare să fie obligate să publice o listă anuală cu plăţile efectuate către agricultori de agenţiile naţionale de plăţi:beneficiari şi sume alocate. Este încă o activitate birocratică care, sunt sigur,nu le-a căzut bine amploiaţilor din ţara noastră nepăsători cu soarta Agriculturii. Vina le aparţine în întregime.
Unde a fost cazul, trebuie să recunoaştem şi meritele.Cu ajutorul fondurilor de preaderare alocate României prin programul SAPARD, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi de Pescuit, al cărui şef este Laszlo Klarik a realizat obiective notabile: ”Au fost înfiinţate 186 de unităţi de procesare carne,95 unităţi de procesare lapte,429 de ferme zootehnice.1.231 de ferme vegetale şi 45.000 de locuri de muncă”.
Pe 20 februarie 2008, CE a aprobat PNDR care, se spune, va permite României să acceseze 8 miliarde de euro fonduri europene până în 2013. Şi, pe data de 3 martie 2008, Ministerul Agriculturii a lansat oficial acest program, dată de la care se pot depune proiecte pentru modernizarea fermelor, investiţii în dezvoltarea satelor. Dacian Cioloş, ministrul Agriculturii din acea vreme, a precizat că plăţile la hectar din fonduri europene vor intra, începând din 10 martie în conturile unei prime tranşe de circa 380.000-390.000 de fermieri din 24 de judeţe. De fapt, oficialii Ministerului Agriculturii au promis că, în perioada 1 aprilie-30 iunie 2008, mult aşteptatele subvenţii comunitare vor fi distribuite în toată ţara. Din restanţa pentru anul 2007 agricultorii români primesc 25% din valoarea subvenţiilor acordate fermierilor occidentali! Aşa a hotărât U.E.!! Valoarea totală a acestora este de 97,5 euro/ha, din care 50,5 euro/ha de la U.E., restul din bugetul statului. România va primi 440 milioane de euro, care trebuiau achitate până la sfârşitul anului 2007. Beneficiarii vor fi 1,24 milioane de agricultori. Se ;tie că s-a alaes praful de toate acestea.
Ceea ce au uitat oficialii să precizeze este că, dacă aceste subvenţii nu se achită până la 30 iunie, ele se
pierd. Cu toate acestea,situaţia din Agricultură este îngrijorătoare. Din sondajul „Barometrul Rural”, executat în perioada noiembrie-decembrie 2007, rezultă că 96,5% dintre agricultori nu au obţinut subvenţii în 2007. Cei care le-au obţinut,în procentaj de 3,5% le-au primit de la bugetul statului, urmând a fi rambursate de CE în 2008.
Deşi deţin în folosinţă terenuri agricole, majoritatea agricultorilor nu au intenţia ca în următorii ani să înceapă o afacere proprie. Două treimi din produsele obţinute au fost consumate în gospodăriile proprii. În lunile februarie şi martie 2008, responsabilii Direcţiei pentru Agricultură din mai multe judeţe au comunicat că mulţi agricultorii nu mai sunt interesaţi să cultive terenurile agricole
Din cauza incompetenţei, a delăsării factorilor de răspundere, PNDR a fost întârziat cu mai bine de un an. Timp în care Agricultura a pierdut foarte mult. La noi ca nicăieri: nimeni nu a fost luat la întrebări. Nici măcar nu a fost întrebat de sănătate. Dacă guvernanţii şi oamenii politici au băgat România în „hora europeană” trebuiau cunoscute, dacă nu toate, măcar principalele aspecte legate de finanţarea europeană.
BOGAT, EVENTUAL ARISTOCRAT, ”ACCESEZ FONDURILE EUROPENE”
În perioada de preaderare guvernanţii şi politicienii s-au întrecut în a ne „ameninţa” că vom primi „o căruţă” de euro, că banii vor sosi la timp, că agricultura va fi prioritară. Mai mult, s-au făcut şi prognoze foarte optimiste în privinţa folosirii acestor fonduri. Toate promisiunile au fost vehiculate prin mass-media,care s-a alăturat campaniei de dezinformare la nivel naţional .În toată documentarea mea nu am întâlnit un singur articol (exceptând Internetul, dacă ştii ce să cauţi) în care să se precizeze că, în statele membre, agricultorii care beneficiază de subvenţii de la bugetul Uniunii sunt împărţiţi în două categorii mari şi late: fermierii bogaţi, cu iz nobiliar şi micii agricultori. Marii fermiei, care au în folosinţă sute şi mii de hectare de teren agricol pot accesa fără nici o oprelişte fondurile europene. Ei au puternice legături politice, mulţi dintre ei fiind descendenţii unor vechi familii nobiliare(Franţa, Scoţia).
Jurnalistul Rob Edwards (scoţian), după ce timp de doi ani a făcut presiuni repetate asupra autorităţilor scoţiene, a reuşit să creioneze portretul-robot al fermierului subvenţionat din bugetul U.E., studiul său făcând înconjurul Europei.”Bogat, chiar foarte bogat, eventual aristocrat, cu puternice conexiuni politice”.Sau:”mari corporaţii în posesia cărora se găsesc zeci de mii de hectare de teren agricol”.
După ani de studii serioase făcute în Scoţia şi Polonia a devenit evident că banii pentru agricultură din bugetul european nu ajung la ţăranii simpli, ci la marile corporaţii şi latifundiari. ”Şansele egale la finanţările europene pentru agricultură, care se acordă doar pe bază de proiecte bine făcute” este un mit. Atâta:un mit! Conform studiului întocmit de Rob Edwards, în ultimii cinci ani, 100 de latifundiari scoţieni au „absorbit” 115 milioane de lire sterline, jumătate dintre aceştia fiind descendenţii unor vechi familii nobiliare. Fiecare dintre ei a primit între 1 şi 3,5 milioane de lire sterline. De cealaltă parte, 23.000 de mici fermieri au beneficiat de un total de 1,7 miliarde de lire sterloine. Circa 100.000 de persoană!
În Polonia, crema finanţărilor europene a revenit marilor corporaţii, care nici măcar nu sunt autohtone. În 2006, în topul primilor zece beneficiari ai fondurilor se flau 9 corporaţii europene şi un singur proprietar-un senator polonez. Spre exemplu, compania Top Farm Glubczyce,cu capital britanic şi irlandez, administrează 11.100 de hectare teren agricol. În 2006 a beneficiat de 2 milioane de euro,circa 180 euro pe un hectar.
Concluzia: ”câştigarea” fondurilor se face după prieteniile politice şi nu după…verificarea proiectelor=şanse egale. Această discriminare accentuează decalajele existente între marii propietari de terenuri agricole şi fermierii mici şi mijlocii. Cei din urmă sunt aduşi la sapă de lemn. Această politică se aplică în toate statele membre.
Se mai face o diferenţiere foarte mare între ţări. Fermierii francezi şi germani primesc până la 400 de euro/hectar, cei poloneti 180-190 de euro/hectar, cel din Ungaria 150 euro/ha. Fermierul român primeşte cel
mult 50 euro/ha.
De ce această diferenţiere? Deoarece responsabilii din ministerul Agriculturii sunt obişnuiţi ca pe vremuri nu de mult apuse. Au raportat/transmis forurilor europene date false despre producţii record, iar negociatorii noştri nu s-au tocmit/negociat cu U.E.:” Atâta vă dăm”.”Mulţumim!”!
Noile reglementări a Politicii Agricole Comune (PAC) prevăd eliminarea subvenţiilor pentru micii fermieri. Această măsură va avea efecte dezastruoase asupra agriculturii din ţările mai slab dezvoltate.
Pentru că veni vorba de reglementări, vă rog să fiţi atenţi! În viitorul apropiat se va evita folosirea maşinilor agricole care pot dăuna vieţuitoarelor din sol (cârtiţe,râme,gândaci etc.), cum ar fi grape,freze, semănătorile mecanice. Pe cositori vor trebui instalate alarme. Oameni buni, nu este nici o farsă. Este o directivă a U.E.!!!
AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ NU VA ATINGE STANDARDELE EUROPENE
Fie că vrem să recunoaştem sau nu, bazele agriculturii autohtone au fost puse în anul 1967, când au fost înfiinţate, de către comunişti, primele întreprinderi agricole de stat. În decembrie 1989 era cea mai puternică din Europa, recunoscută pe plan mondial. Atunci, în 1967, au fost elaborate primele tehnologii cu adevărat revoluţionare. Acum?…
Dezastrul din agricultura românească este dat de statisticile anului 2007: producţia de grâu, porumb şi floarea soarelui a scăzut între 40% şi 70%, ceea ce înseamnă cea mai mare scădere a producţiei agricole de
după decembrie 1989. Ca să fim drepţi, a fost anul în care ţara noastră a fost lovită de mai multe valuri de inundaţii şi de secetă prelungită. Dezastrul putea fi prevenit dacă sumele investite pentru consolidarea digurilor nu ar fi fost deturnate, dacă sistemul de irigaţii, moştenit de la preşedintele Ceauşescu nu ar fi fost distrus, furat cu acordul tacit al autorităţilor locale, dacă…
O statistică la fel de sumbră a fost enunţată la începutul anului 2008: economia României se situează la nivelul anului 1989, a fost concluzia! Deci, timp de 20 de ani, economia nu a „duduit”. A bătut step. Pe data de 13.02.2008, aproape toate posturile de radio şi televiziune au reluat obsedant a afirmaţie neconformă cu realitatea a premierului Tăriceanu: ”Economia românească cunoaşte o creştere deosebită”.
Conform unui studiu întocmit de Banca Mondială, valoarea producţiei le hectar în România se situează între 500 şi 700 de euro, în ţările U.E. integrate până în 2004, această valoare este de circa 2.200 de euro.
Productivitatea muncii pe lucrător a fost calculată la 1.600 euro în România, respectiv 22.600 euro în rest. ”De asemenea,conform unui studiu realizat de Autoritatea Irlandeză pentru Dezvoltarea Agriculturii şi Alimentaţiei, veniturile medii ale unei ferme familiale islandeze a fost de 1.505 euro în 2003, ajungând la unele familii chiar la 40.000 euro, în special la producătorii de lapte, faţă de circa 50 euro în România”(2).
Agricultura românească nu are nici o şansă să atingă standardele impuse de birocraţii Uniunii. Cu atât mai mult cu cât ţara noastră se află în pragul unei crize agro-alimentare. Nu este o afirmaţie alarmistă ci cruda realitate. Mai subliniez că înainte de aderare România importa 70% din alimentele necesare populaţiei.
29/1/2011
Preluare de pe: http://dantanasescu.ro
Asist la aceeaşi manipulare parşivă la care am fost supuşi şi cu ocazia intrării în NATO şi a aderării la Uniunea Europeană. Se face un mare circ mediatic avându-i în centru pe Traian Băsescu şi câţiva miniştri şi se dezbate cu înflăcărare, cine este de vină pentru amânarea intrării României în spaţiul Schengen. Băsescu îşi face numerele sale de circ obişnuite, acuzând Franţa şi Germania de lipsă de respect pentru cetăţenii români, opoziţia îl acuză de lipsă de diplomaţie şi învinuieşte puterea de eşecul neaderării, dar nimeni nu discută premizele acestei probleme. Nu a pus nimeni întrebările fundamentale în această chestiune: Cine a fost cu ideea să intrăm acum în spaţiul Schengen? Doreşte poporul român să intre în spaţiul Schengen? La ce ne foloseşte intrarea în spaţiul Schengen?
Lucrurile ne sunt prezentate ca şi cum nici nu s-ar pune problema că această aderare nu ar fi un lucru nemaipomenit pentru România şi că acesta este ţelul nostru suprem în acest moment. Dar aşa să fie oare? Ia să gândim puţin cu creierul nostru!…Ce avantaje vom avea în urma aderării la spaţiul Schengen?
Unii spun că în primul rând vom câştiga la capitolul imagine şi credibilitate. Vax! Pe urmă, prin desfiinţarea punctelor vamale interne vom putea călători mai uşor în spaţiul european. Da, asta va fi valabil pentru cei 15 – 20% din români care au banii necesari şi îşi permit să călătorească.
Acum să trecem la dezavantaje. Prin desfiinţarea vămilor şi implicit a controlului vamal şi al taxelor aferente, România va fi invadată şi mai mult ca până acum, de o avalanşă de produse europene de proastă calitate, care vor fi vândute în continuare la preţuri mari, dar suficient de mici pentru a elimina de pe piaţa românească a ultimilor producători autohtoni de mărfuri. Acest lucru va duce la “îngroparea” definitivă a economiei româneşti şi la dependenţa ei totală faţă de milostenia “investitorilor străini”, care deja şi-au pregătit, prin intermediul presiunilor FMI, o serie de legi menite să transforme salariaţii români în “sclavi pe plantaţie”.
Nu mai pun la socoteală “avantajele” creşterii traficului de droguri, arme, carne vie şi accesul liber a tot felul de criminali şi infractori, care de multe ori găsesc un adăpost călduţ şi liniştit în România. Şi uite aşa românii vor fi păcăliţi încă o dată să îşi semneze condamnarea la şi mai mare sărăcie şi sclavie, crezând că l-au prin pe Dumnezeu de picior
10/1/2011
Bruxelles-ul a anunţat ieri că Bucureştiul trebuie să restituie 46,3 milioane de euro pentru cheltuirea incorectă a fondurilor agricole şi pentru întârzieri de plăţi. Din cele 46,3 milioane de euro, 41,7 ar urma să revină la bugetul Uniunii Europene din cauza unor deficienţe ale sistemelor LPIS (sistemul de identificare a parcelelor agricole şi GIS (sistemul de informaţii geografice), ale controalelor financiare şi pentru modul ineficient în care au fost aplicate sancţiuni. Pentru plăţi întârziate aferente anului 2008, Bucureştiul va restitui alte 4,6 milioane de euro.
Decizia Comisiei Europene este executorie. România a epuizat toate instrumentele de contestaţie puse la dispoziţie de legislaţia comunitară, adică întâlnirile bilaterale între autorităţile române şi Comisia Europeană şi procedura de conciliere”. Sumele se vor opri automat din viitoarele cheltuieli aferente Fondului European de Garantare Agricolă, efectuate de România. „Autorităţile române au convenit cu Comisia Europeană reţinerea eşalonată a acestei sume, în trei tranşe egale, respectiv în lunile ianuarie ale anilor 2011, 2012 şi 2013″, a precizat ministrul agriculturii, Valeriu Tabără.
Sursa: Ziarul Adevarul
5/11/2010
Marius Mioc [blogul lui Marius Mioc]
Firma timişoreană Retim, care are ca obiect de activitate adunarea gunoiului din gospodăriile populaţiei, îi explică unui cetăţean din satul Chişoda de lîngă Timişoara de ce taxa de colectare a gunoiului s-a scumpit, de la 2,94 lei la 8,82 lei/gospodărie (la care se adaugă TVA). Adică, noul tarif e de 3 ori mai mare decît cel vechi.
“Gestionarea deşeurilor (…) din municipiul Timişoara şi comunele limitrofe s-a schimbat complet.
Pentru noul sistem de gestiune, care prevede balotarea şi depozitarea deşeurilor municipale pe o perioadă de maxim un an de zile, S.C. Retim Ecologic Service S.A. a achiziţionat o instalaţie modernă de balotare cu folie stretch rezistentă la razele ultraviolete, sistem care permite depozitarea în condiţii de securitate din punct de vedere al protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei. Funcţionarea acestei instalaţii necesită consumuri energetice relativ mari, fapt ce duce implicit la creşterea costurilor cu neutralizarea. Pe lîngă consumurile energetice, la creşterea costurilor contribuie în mod substanţial şi cheltuielile cu ambalarea şi costul foliei speciale.
Deşeurile astfel ambalate trebuie transportate în mod obligatoriu la depozitul ecologic Ghizela.
Datorită acestor cheltuieli suplimentare este necesară modificarea tarifului în sensul creşterii acestuia”, se explică în răspunsul semnat de directorii Retim inginer Florin Cepănariu şi economist Gheorghe Para.
Toată această “schimbare completă” a gestiunii deşeurilor este urmarea integrării României în Uniunea Europeană. Anume Uniunea Europeană, cu setea ei de a reglementa orice, a impus închiderea gropilor de gunoi existente şi înfiinţarea unor gropi noi, “ecologice”.
Bine, ne costă mai mult evacuarea gunoiului, dar măcar mediul înconjurător e ocrotit, s-ar putea gîndi unii. Cînd e vorba de un scop nobil, precum ocrotirea mediului înconjurător, sînt bani cheltuiţi cu folos.
Eu am însă îndoieli cu privire la efectul ecologic al închiderii gropilor de gunoi vechi şi construirii altora, “ecologice”. Nu cred că era o problemă prea mare pentru mediul înconjurător faptul că, lîngă fiecare localitate mai însemnată, să existe un spaţiu cu destinaţia de depozitare a gunoiului. “Consumurile energetice relativ mari” ale noului sistem înseamnă şi poluare suplimentară. Transportarea miilor de tone de gunoi pe distanţe mai mari provoacă deasemeni poluare, duce la creşterea emisiilor de bioxid de carbon şi la încălzirea globală. Materialele suplimentare pentru ambalarea gunoiului înseamnă de fapt cantităţi de gunoi suplimentare.
Uniunea Europeană oferă nişte fonduri nerambursabile prin care acoperă o părticică din costurile noului sistem de gestiune al deşeurilor. Politicienii se pot lăuda cu faptul că “au atras bani de la UE pentru dezvoltarea României”. Dar pentru cetăţeanul obişnuit, această schimbare înseamnă că va trebui să scoată mai mulţi bani din buzunar. Doamne, cu ce am greşit că aruncă ăştia cu bani în noi?!
Mai citeşte:
- Uniunea Europeană ustură la buzunar: Trei milioane de şoferi ar putea fi siliţi să renunţe la maşini
- Uniunea Europeană ustură la buzunar: Gazul metan. În pregătire: centralele de apartament
- Uniunea Europeană ustură la buzunar: S-a scumpit taxa pentru colectarea gunoiului la Timişoara
- Poruncă “ecologistă” a Uniunii Europene: Români, produceţi cît mai multe deşeuri!
- Comuna Variaş sfidează Uniunea Europeană
19/9/2010
În trei ani şi jumătate, România a absorbit doar 10% din banii europeni alocaţi prin instrumentele structurale şi 12% din cei pentru agricultură, dar a contribuit la bugetul UE cu 2,35 miliarde euro mai mult.
De la aderare şi până în prezent, România a contribuit la bugetul UE, în calitate de stat membru, cu suma totală de 4,53 miliarde de euro, ultima plată fiind efectuată pe 2 august 2010.
În schimb, proiectele europene au “absorbit” doar 2,18 miliarde de euro (971 milioane de euro din fonduri structurale şi 1,2 miliarde de euro din cele pentru agricultură), dezvăluie revista “Capital”. Cu alte cuvinte, am vărsat la bugetul Uniunii Europene mai mulţi bani decât am fost capabili să încasăm prin programele care ne-au fost dedicate.
Cea mai bună soluţie de a scoate ţara din criză
Deşi se declară nemulţumit de nivelul scăzut al plăţilor efectuate pentru proiectele europene, singura măsură de stimulare a absorbţiei anunţată de premierul Emil Boc a fost cea referitoare la rezilierea contractelor ale căror lucrări au înregistrat întârzieri de şase-nouă luni.
Fondurile europene sunt însă cea mai importantă cale de a scoate România din criză, a precizat, în repetate rânduri, fostul ministru de finanţe Daniel Dăianu. Recent, şi experţii Fondului Monetar Internaţional au tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte absorbţia banilor UE.
“Suntem foarte îngrijoraţi de absorbţia fondurilor europene. Vrem să depunem tot efortul pentru a îmbunătăţi atragerea acestor finanţări şi vrem să lucrăm împreună cu guvernul pentru găsirea unor strategii. (…) Principala provocare este ca banii să fie folosiţi înainte ca ei să dispară, înainte să înceteze să mai fie disponibili pentru România”, a spus, săptămâna trecută, şeful delegaţiei FMI la Bucureşti, Jeffrey Franks.
Licitaţii trucate
Pe lângă faptul că am accesat doar 10% din fondurile comunitare alocate, o parte din bani trebuie să-i şi returnăm, din cauza ilegalităţilor.
Şeful guvernului, Emil Boc, a declarat, sâmbătă, la Iaşi, că “sunt necesare însă transparenţa şi legalitatea. Orice încurcătură sau abuz se întorc împotriva românilor, care vor suporta din banii lor costul acestor proiecte. Avem, spre exemplu, câteva proiecte pe agricultură unde România trebuie să returneze banii. Trebuie să renunţăm la «dacă» şi să punem în loc «să implementăm». E şi legislaţia de vină, dar sunt greşeli ale celor care implementează proiectele. Când se fac licitaţii cu dedicaţie, evident că apar probleme”.
Critici referitoare la banii europeni au fost aduse unor miniştri şi de preşedintele Traian Băsescu. Acesta a spus, în urmă cu două luni, că Ministerul Transporturilor nu a atras nicio finanţare europeană din cauza incompetenţei angajaţilor “arhiselecţionaţi” şi că el, dacă ar fi fost în locul lui Radu Berceanu, i-ar fi dat afară pe toţi cei care gestionează proiectele.
Cea mai mare problemă întâmpinată de firmele româneşti care vor să atragă fonduri UE constă în faptul că nu găsesc bani pentru cofinanţare. Totodată, sistemul greoi şi birocraţia de aprobare a dosarelor de către instituţiile din România împiedică absorbţia fondurilor europene.
Mona Scărișoreanu, Ciprian Mailat, Evenimentul Zilei, 09 August 2010.
10/8/2010
In ultimele zile, s-a vorbit tot mai mult despre “pericolul” invaziei Uniunii Europene de catre cetatenii din Republica Moldova care vor primi cetatenia romana. Pe un ton alarmist, ziare ca “Der Spiegel”, apoi “Sunday Times” şi “Daily Telegraph” au relatat că doar din România pot veni 900.000 de imigranţi care, fiind în posesia unui paşaport de liberă trecere, ar putea umple piaţa forţei de muncă din Occident. Nu au intarziat sa apara critici si din partea oficialilor UE. “Extinderea evolueaza pe usa din spate, in contextul in care am primit deja un numar urias de noi cetateni, din cauza politicilor de cetatenie ale unor state membre”, a declarat un diplomat de rang inalt de la Bruxelles.
Realitatea factuala contrazice insa aceste scenarii “apocaliptice”. In primul rand, la ora actuala, deja un mare numar de cetateni moldoveni lucreaza in tari occidentale, in special in Italia si Spania. In 2008, a fost acordată cetăţenia română pentru 5.585 de solicitanţi, număr care a crescut la 17.437 în anul următor. Procesul a fost accelerat, dar rămâne încă departe de “sutele de mii” de paşapoarte româneşti (potenţiali “lucrători ieftini”, cum îi numeşte revista), care ar putea să ameninţe statele UE.
Majoritatea “noilor europeni” sunt africani. Potrivit statisticilor UE, majoritatea “noilor europeni” (29%) proveneau din Africa, într-o statistică pe anul 2008. Ei erau urmaţi de cei din Asia (19%) şi America de Sud (17%), nu de est-europeni din afara graniţelor UE. Cu mai puţin de 6.000 cetăţenii acordate în acel an, România se numără între statele UE cele mai reticente în această privinţă. Franţa a acordat cele mai multe cetăţenii (137.000), urmată de Marea Britanie (129.000) şi Germania (94.000). Cele trei state acordaseră 50% dintre noile cetăţenii în 2008.
Dar, fireste, guvernele occidentale vor sa gaseasca un tap ispasitor pentru incapacitatea lor de a-si scoate tarile din criza economica!
23/7/2010
După atâta anticameră la UE şi câţiva ani de membri deplini, suntem deja familiarizaţi cu noi termeni ca: directive, europarlamentari, acquis comunitar, fonduri, programe, etc. Mai puţin cunoscut este termenul de platformă. Ce este o platformă UE? O structură europeană operativă instituită din
“necesitatea de unire a eforturilor naţionale în scopul atingerii unei mase critice suficiente din punct de vedere al forţelor umane angajate şi al fondurilor necesare pentru desfăşurarea unor activităţi de natură a soluţiona marile probleme şi provocări ale zilei de azi.”
(Extras dintr-un document UE privind platformele).
Încurajator, înălţător şi… ameţitor! Parcă ar fi limbajul de lemn din documentele PCR, amestecat, însă, şi cu esenţe exotice. Este limbajul de lemn al UE tradus în româneşte. Platforma vrea să fie, în primul rând, un fel de dezbatere, un brain-storming, o “furtună de idei” din care să rezulte acţiuni concrete conjugate pentru „soluţionarea marilor probleme şi provocări ale zilei de azi.” Există platforme tehnologice (la unele din acestea Romania nu poate veni decât cu o contribuţie palidă având în vedere că majoritatea industriilor şi cercetarea aferentă au fost lichidate), platforme sociale (ex. Platforma pentru incluziunea rromilor), platforme educaţionale (ex. Platforma pentru e-learning), platforme privind sănatatea (ex. Platforma Europeană de Scleroză Multiplă), platforme de mediu (ex. Platforma pentru zero emisie la utilizarea combustibililor fosili) şi altele.
În materie de platforme, inventivitatea funcţionarilor UE nu are limite. Cea mai tare platformă este fără îndoială Platforma Europeană de Dezbatere (P.E.D), care va deveni operaţională şi în România. Este un fel de supraplatformă peste toate celelalte care, şi ele, …dezbat. Limbajul bombastic de lemn, din multiple esenţe, este la el acasă, după cum se poate vedea din exemplele de mai jos. În paranteză am trecut în roşu indicaţiile de regie care ne readuc în memorie cuvântările tovarăşului secretar general al PCR, Nicolae Ceauşescu:
„Prin crearea şi operaţionalizarea PED, pentru prima dată de la aderarea sa la Comunitate, România va dispune de un instrument apt să demonstreze atât credibilitatea sa ca partener al Uniunii, cât şi realitatea creşterii permanente a nivelului de familiarizare şi de aderare necondiţionată (a se citi „capitulare necondiţionată”- n.a.) a societăţii româneşti la politicile şi practicile europene.”
(Aplauze)
„P.E.D. îşi propune să genereze şi să promoveze idei şi iniţiative care, în urma evaluării profesionale efectuată de instituţiile de profil şi a dezbaterii publice a acestora în cadrul forumurilor societăţii civile organizate, vor putea fi transformate în proiecte realiste, cu aport major în atingerea acelei stări de bunăstare şi progres (să fim serioşi! – n.a.) dorită de toţi cetăţenii din România şi din ţarile partenere.”
(Vii aplauze. Ovaţii)
“P.E.D. reuneşte companii cu capital de stat, public şi privat din toate ramurile economiei naţionale, ONG-uri şi persoane fizice cu o înaltă probitate morală şi profesională (oare vor accede asemenea persoane la conducerea UE şi a României? – n.a.) interesate să investească în prezent pentru a crea fundamentul succesului societăţii viitorului (cu siguranţă o societate comunistă globală sui-generis – n.a.) la scara naţională, maximizând totodată contribuţia europeană şi internaţională a României la transformarea în realitate a proiectelor similare dezvoltate de Comunitate şi de Naţiunile Unite la nivel global.”
(Aplauze prelungite. Ovaţii.Se scandează P.E.D! P.E.D! P.E.D.!)
Vorbe, vorbe, vorbe. Curat comunitar!
Nicuşor Gliga, 2 iulie 2010
5/7/2010
Preşedintele PE, Jerzy Buzek, a anunţat în plenul PE că Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE. Locul revenea de drept Ungariei, insa aceasta tara l-a cedat in mod “bizar” Romaniei, propunandu-l insa pe Tokes pentru aceasta pozitie! Potrivit datelor oferite de reprezentanţi ai Biroului de presă al PE, Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE cu 334 de voturi “pentru”, 168 “împotrivă” şi 287 de abţineri.
Votul în ceea ce îl priveşte pe acesta a fost însoţit de probleme tehnice care au stârnit nemulţumirea europarlamentarilor, deoarece numărul de voturi exprimate a fost mai mare decât numarul tuturor europarlamentarilor! Un europarlamentar german s-a ridicat şi a spus că votul este NUL, avînd în vedere că, la 736 de membri ai Parlamentului European, din care erau prezenţi puţin peste 600 – reieşea un total de 789 de membri care ar fi votat! Cu toate aceste nereguli flagrante, votul a fost validat de presedintele PE, membru din acelasi grup europarlamentar cu Laszlo Tokes, PPE.
Spre rusinea lor, europarlamentarii PD-L, membrii si ei in PPE, au votat in favoarea lui Laszlo Tokes, desi acesta e bine cunoscut pentru discursul sau iredentist, sovin si antiromanesc. Singurul europarlamentar roman care a avut o atitudine raspicata, a fost C.V. Tudor, care a declarat ca “Este prima zi cînd mi-e ruşine că sînt europarlamentar“, argumentînd că Tökeş nu recunoaşte Tratatul de la Trianon. In spiritul “democratiei europene”, i s-a taiat microfonul!
Nu cu mult timp in urma, Laszlo Tokes a trimis o scrisoare membrilor Parlamentului European in care a afirmat ca maghiarii ar fi “persecutati pe motive etnice in Romania“. O alta actiune ostila statului roman a fost aceea de a-l invita de liderul tibetan Dalai Lama in Romania, ceea ce constituie un afront fata de China. In scrisoarea de invitatie, Laszlo Tokes a afirmat ca ‘ “Ţinutul Secuiesc” este “Tibetul Romaniei”, care luptă pentru autonomia teritorială, exact ca şi ţara preasfinţiei tale.’! Un astfel de om reprezinta cica Romania in PE! Dealtfel, Laszlo Tokes, are un comportament reprobabil si in viata privata.
21/6/2010
Mai noi
Mai vechi
