Miliardarul Dinu Patriciu a intrat în atenţia publicului cu nişte declaraţii cel puţin şocante. “Euro va muri. Nu ştiu cât mai are de trăit, depinde de sumele pompate din banii contribuabililor, până când aceştia se vor plictisi în tot felul de ajutorări falimentare” a declarat omul de afaceri. Totodată, el a spus, în emisiunea lui Stelian Tănăse, de la Realitatea TV, că adoptarea euro o fost greşeala Greciei.
Potrivit lui Patriciu, BNR face o foarte mare greşeală stabilind ca ţintă adoptarea euro. “Adoptarea monedei unice nu numai că a fost o măsură prematură, a fost abuzivă, inutilă şi nocivă. După introducerea monedei euro s-a produs un decalaj de competitivitate între nordul şi sudul continentului”. El şi-a argumentat declaraţia precizând că nu se pot pune culturi diferite sub aceeaşi umbrelă monetară, iar din această diferenţă de competitivitate pornită de la diferenţe de tradiţii şi de cultură, niciodată un grec, un român, un italian sau un spaniol nu va avea aceeaşi productivitate ca şi un neamţ.
Întrebat de moderatorul emisiunii care a fost cea mai mare greşeală a Greciei, Patriciu a susţinut că greşeala fatală a Greciei a fost tocmai adoptarea euro. “Grecia nu va fi salvată nici în 300 de ani, nu în 30 de ani. Greşeala fatală a Greciei a fost adoptarea euro, pentru că este o unitate de măsură falsă faţă de modul ei de a produce. Când citesc despre situaţia din Grecia văd situaţia din România de azi, pentru că exact de aceleaşi racile suferim şi noi”.
UPDATE: Un comentariu interesant legat de acest subiect puteti citi aici: www.napocanews.ro
1/8/2011
Articol preluat dupa: Cotidianul.ro
Ministrul german al finanţelor, creştin-democratul Wolfgang Schäuble, pledează pentru sancţiuni contra statelor Uniunii Europene care fac datorii. El nu cere excluderea lor din UE, ci pierderea parţială a suveranităţii şi transferarea responsabilităţilor către autorităţile europene. Referindu-se la „ţările problemă” din Uniunea Europeană, ministrul german al finanţelor, creştin-democratul Wolfgang Schäuble a cerut sancţiuni pentru statele din zona euro care nu respectă disciplina bugetară, făcînd datorii, scrie RFI România.
Într-un interviu acordat revistei germane „Stern” Schäuble s-a pronunţat pentru măsuri comunitare mai drastice, excluzînd Atena, deoarece deocamdată problemele financiare ale Greciei au fost rezolvate. „Integrarea trebuie să continue, iar unui stat care are probleme i se va acorda ajutor”, a mai spus Schäuble în interviul din „Stern”.
În acest caz, a continuat ministrul german al finanţelor, statul respectiv „va trebui să renunţe la o parte a suveranităţii sale naţionale în favoarea Uniunii Europene”. Această măsură este mai eficientă, mai bună, decît dacă anumite ţări cu datorii, membre ale UE, vor fi eliminate din zona euro. Realizarea Europei se va înfăptui doar atunci cînd „e limpede că anumite state membre UE nu vor putea fi scoase din sistemul monedei unice”.
29/7/2011
Sursa: www.ziarultricolorul.ro
Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre faptul că Uniunea Europeană nu ar fi altceva decît o „clonă“ a fostei Uniuni Sovietice. Cunoscutul dizident rus Vladimir Bukovsky exprima deosebit de plastic această situaţie, în doar cîteva cuvinte: „Eu am trăit în viitorul vostru“. Sînt tot mai multe semne că a reînviat o formă ciudată de colonialism, că marile puteri nu se mulţumesc numai cu resursele din Africa sau Asia, dar recurg la o adevărată oprimare a ţărilor europene, în numele respectării unor criterii numai de ele ştiute.
Regulile din interiorul Uniunii Europene te trimit cu gîndul, cel puţin în ceea ce priveşte România, la diabolicul Plan Valev, prin care fiecărei ţări socialiste i se rezerva o anumită direcţie de dezvoltare, România urmînd să se axeze, în acest sens, pe agricultură. Faţă de ceea ce trăim astăzi, trebuie să recunoaştem că dacă acest nefericit proiect ar fi prins viaţă, ţara noastră ar fi rămas pînă astăzi cu o agricultură performantă, în măsură să producă, în toate ramurile, cu mult peste nevoile noastre interne. Acum, totul se importă, la preţuri greu de suportat, iar aprecierile unor aşa-zişi specialişti cu privire la recoltele record din acest an nu trebuie luate nici în glumă. România se află pe unul din ultimele locuri în Europa şi din acest punct de vedere.
(more…)
29/7/2011
Comisia Europeană (CE) a decis să oprească plăţile intermediare pentru Axa 2 a Programului Operaţional Regional (îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport) deoarece a constatat deficienţe în sistemul de achiziţii publice, recunoaște Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului într-un comunicat. Potrivit reprezentanților ministerului, deficienţele se referă la utilizarea de autorităţile contractante a unor criterii de selecţie discriminatorii în selecţia constructorilor, folosirea nejustificată a procedurii accelerate şi lucrări suplimentare contractate ca lucrări similare. Este vorba de o sumă de circa 800 milioane de euro. Ton van Lierop, reprezentant al Comisiei Europene, a declarat ca auditul a vizat nu numai licitatiile organizate de institutiile judetene, dar si activitatea Autoritatii de Management a POR.
S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre incapacitatea guvernanţilor de la Bucureşti de a absorbi fonduri europene. Aşa a ajuns România pe lista neagră a U.E. Mai mult, aceste fonduri ar urma să ajute la redresarea Greciei. Problema trebuia să fie discutată săptămîna trecută la Bruxelles, dar nimeni n-a oferit detalii în acest sens. Propunerea i-a aparţinut lui Viktor Orban, primul-ministru al Ungariei, ţară care deţine acum preşedinţia U.E. Ungaria, România şi Bulgaria ar urma, potrivit acestuia, să primească mai puţini bani europeni, restul sumei fiind pus la dispoziţia Greciei. Şi pentru că un rău nu vine niciodată singur, aflăm încă o dată că viitorul nostru nu sună deloc bine, economiştii străini estimînd o înrăutăţire bruscă a situaţiei economice în România. În ultimul sondaj realizat de institutul german ZEW, se vorbeşte despre o deteriorare severă a economiei României în următoarele luni.
De citit si articolul: http://www.ziarultricolorul.ro/editorial/de-ce-nu-atragem-fonduri-ue-statul-nu-vrea-privaii-nu-pot.html
27/6/2011
Articol preluat dupa: Adevarul.ro
Vrea să desfiinţeze zona euro. Apoi, să abolească spaţiul Schengen. Şi apoi, Fondul Monetar Internaţional. Se numeşte Marine Le Pen,iar cele mai proaspete sondaje arată că va intra în turul doi al alegerilor prezidenţiale din Franţa. Şi că ar obţine, indiferent împotriva cui ar candida, 37% din voturi.
Cu alte cuvinte, are şanse serioase de a deveni următorul preşedinte al Franţei, mai ales că şi-a pierdut „cel mai puternic adversar” – pe Dominique Strauss-Kahn. Talentul său oratoric cucereşte pe zi ce trece tot mai mulţi francezi. Are un limbaj simplu, incisiv, dar nu colorat precum al tatălui său.
E imaginea modernizată a Frontului Naţional, pe care îl consideră naţionalist, dar în niciun caz extremist.
Preşedinta Frontului Naţional, Marine Le Pen, spune că ne aflăm la capătul sistemului euro şi la capătul sistemului monetar internaţional. Ea crede că fiecare ţară Schengen trebuie să revină la propriile graniţe.
Care e soluţia pe care o aveţi în vedere pentru salvarea zonei euro?
Înainte de toate, euro e o alegere politică. Anumiţi oameni l-au creat, l-au reglementat şi astăzi spun că e un fel de fatalitate, o catastrofă naturală împotiva căreia nu se poate face nimic. Oamenii care au făcut această construcţie politică se confruntă astăzi cu eşecul ei absolut. Unii oameni din Franţa – şi ne putem mândri cu un Premiu Nobel pentru economie – au avertizat de la bun început că moneda nu era viabilă. Şi iată la ce am ajuns azi odată cu moneda euro – dăm tuturor bolnavilor din spital acelaşi medicament. Vedem limitele acestui sistem – la slăbirea căruia a contribuit extinderea UE – şi că a slăbit economia Europei şi a slăbit întregul organism care nu a mai putut să răspundă la criza financiară din 2008.
Zona euro este zona financiară cea mai slabă din lume, a intrat în criză chiar înaintea SUA şi se chinuieşte îngrozitor să iasă din ea. Azi, singura soluţie posibilă este să cerem tuturor statelor UE să contribuie la un fond european pentru a salva ţări care sunt în faliment. Şi atunci, fie mergem până la capăt cu logica pe care ne-o impune sistemul, şi deversăm miliarde pentru aceste ţări – ceea ce ne constrânge să împrumutăm bani altor ţări ca să-şi rezolve datoriile înainte de a le putea rezolva pe ale noastre (1.500 de miliarde în cazul Franţei), sau putem semna eşecul Europei şi să renunţăm în bloc la moneda euro, o ieşire pregătită. Euro e mort şi e mai inteligent să anticipezi ieşirea din zona euro, decât să te lovească. Consecinţele economice şi sociale ar fi incalculabile.
(more…)
9/6/2011
SILVIU CRĂESCU
Specialiştii europeni, dezvoltatorii şi investitorii străini se aşteaptă la o nouă criză majoră în zona euro şi chiar la nivel planetar. Şi aceasta din cauza consecinţelor devastatoare ale datoriilor guvernamentale şi rostogolirii dobînzilor. Majoritatea băncilor europene vor intra în insolvenţă şi vor fi naţionalizate. În fiecare stat europen se va reveni la o monedă proprie, ce se va deprecia cu peste 50%, datorită datoriilor în euro. Pe termen scurt, în funcţie de urmările haosului din Grecia – Portugalia, Italia şi Spania vor decide dacă vor urma aceeaşi cale. Irlanda este într-o situaţie delicată şi deja şi-a creat propria monedă, ceea ce, spun specialiştii, duce la „moartea monedei euro”. Banca Centrală Europeană (BCE) face eforturi disperate să salveze sistemul bancar de pe bătrînul continent. Toate marile instituţii financiare europene au ascuns problemele lor din trecut, iar faptul că piaţa imobiliară la nivel mondial este în derapaj continuu va duce, cu siguranţă, în scurt timp, la falimentul sistemului bancar european. De altfel, şomajul la nivel continental a ajuns deja la 18%, şi continuă să crească, iar cetăţenii europeni se vor revolta împotriva măsurilor de austeritate şi împotriva propriilor guverne. În consecinţă, costurile de finanţare cresc exponenţial, iar criza din zona europeană devine una globală, bursele şi euro vor fi puse la pămînt.
Guvernele importante din Europa, precum cele din Germania, Franţa, Spania şi Italia, vor trebui să decidă urgent dacă recapitalizează Banca Centrală Europeană sau îşi tipăresc propriile monede pentru a se salva de la faliment. O mare parte din băncile europene vor fi naţionalizate, pentru a susţine economia statelor afectate de criză. Revoltele de stradă se vor extinde, rapid, în toate ţările, iar Uniunea Europeană riscă, pentru prima dată în istoria sa, „dezmembrarea totală”. Statele îşi vor pierde încrederea în moneda euro şi o vor abandona. Astfel, toate preţurile actuale vor exploda şi toate economiile cetăţenilor acestor state se vor evapora. Ceea ce s-a întîmplat cu dolarul în ultimele 24 luni se va repeta cu euro. Oricum, sîntem într-o perioadă dificilă a recesiunii economice, în care banii imprimaţi pe hîrtie încep să valoreze tot mai puţin, iar sistemul monetar la nivel mondial îşi pierde rapid din credibilitate. Acesta este doar începutul unei replici a marii recesiuni din 2008 şi nimeni nu poate să prezică tot ce se va întîmpla. Este posibil să înceapă unui nou război, la nivel mondial sau european, gen Kosovo, provocat intenţionat pentru a se distrage atenţia opiniei publice de la asemenea evoluţii. Se urmăreşte în acest fel ca băncile europene să nu mai plătească dobînda posesorilor de bonduri şi conturi bancare pe o perioadă limitată, din cauza apariţiei crizei războiului. Se ştie faptul că Uniunea Europeană a apărut şi a fost creată ca o uniune economică. Aşa funcţionează şi în prezent. Dacă zona euro ar dispărea, atunci, cu siguranţă, Germania ar deveni singurul pol de stabilitate la nivel financiar mondial, iar marca germană ar putea înlocui dolarul american. Astfel, China va face implozie datorită rezervelor sale enorme de dolari, iar omenirea, încîntată, va saluta şi se va închina la noua putere economică salvatoare.
(more…)
2/6/2011
Dan Popa, Ziarul Tricolorul
În ciuda planurilor de salvare din partea Uniunii Europene şi a FMI, ratele dobînzilor pentru împrumuturile ţărilor cele mai afectate de criza datoriilor (Portugalia, Irlanda şi Grecia) au crescut în ultimele săptămîni. Şi ratele dobînzilor Spaniei sînt, de asemenea, în creştere. Grecia este, de fapt, insolvabilă, scriu Nouriel Roubini şi Stephen Mihm în cotidianul francez „Les Echos“. Chiar şi cu un ajutor de pînă la 10% din PIB, însoţit de un plan de austeritate drastic, datoria sa publică este de 1,6 ori, cît PIB-ul său. Portugalia se îndreaptă, încetul cu încetul, şi ea, spre faliment. În Irlanda şi Spania, pierderile uriaşe din sectorul bancar se adaugă unei datorii publice în creştere.
Politica oficială Planul A. Să presupunem că PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania) au nu o problemă de solvabilitate, ci una de lichiditate şi că împrumuturile acordate le-ar deschide noi pieţe. Această strategie este sortită eşecului – cele mai multe dintre măsurile la care statele au recurs în trecut nu sînt aplicabile. Aflate în imposibilitatea de a recurge la tiparniţa de bani, deoarece sînt prizonierii cămăşii de forţă a reglementării din zona euro, ele nu se pot baza pe o creştere rapidă a PIB-ului pentru a se salva. Ca să revină la creştere economică, aceste ţări trebuie să recîştige competitivitatea, prin devalorizarea monedei lor, în scopul de a transforma deficitul comercial într-un surplus. Iar pentru soluţia de reducere a costurilor forţei de muncă prin menţinerea creşterilor salariale sub creşterea productivităţii, a fost nevoie de mai mult de 10 ani în Germania… Ultima cale – cea privind deflaţia salariilor şi a preţurilor, pentru a reduce costurile, ar arunca ţara în recesiune. Reducerea cheltuielilor publice şi private, pentru a spori economiile private şi a pune în aplicare măsuri de austeritate fiscală, nu este, nici ea, adecvată. Prin urmare, ar trebui să se treacă la Planul B: o restructurare şi o reducere ordonată a datoriei publice şi private. Acest lucru poate fi realizat în diferite moduri, de exemplu, prin reeşalonarea graficului de rambursare şi reducerea ratelor dobînzilor. Această soluţie ar limita riscul de contagiune şi de pierdere a instituţiilor financiare. Europa nu îşi poate permite să arunce banii pe fereastră, rugîndu-se să revină creşterea economică. Nici un Deus ex machina nu va veni în ajutorul FMI sau al Uniunii Europene.
26/5/2011
Considerată până nu de mult un exemplu de succes al integrării europene, Spania a ajuns in pragul colapsului economic şi a exploziei sociale. Unii comentatori chiar au comparat situaţia din Spania cu cea din ţările nord africane, ca Tunisia si Egipt. Rata şomajului în Spania a ajuns la 21,29%, în primul trimestru al anului fiind înregistrate 4,9 milioane de persoane fără loc de muncă.
În acelaşi timp, au loc manifestaţii zilnice împotriva guvernului “socialist” condus de Jose Luis Rodriguez Zapatero. Piaţa Puerta del Sol din Madrid a devenit un fel de “Piaţă a Universităţii din Bucureşti”, unde mai mulţi protestatari şi-au instalat corturi. Protestele din Madrid, dar şi din alte oraşe ca Barcelona, Valencia sau Sevilla durează de peste o săptămână şi tind să se extindă în zilele care urmează.
24/5/2011
România se află într-o criză gravă. Se taie într-o veselie bani de la salarii, de la pensii, de la ajutoare sociale, de la învăţământ, de la sănătate; se închid şcoli şi spitale. Nu-i nimic, când e vorba să ne aliniem la cerinţele UE, guvernul găseşte întotdeauna fonduri! Ultima măsură pe care o au guvernanţii în cap este aceasta: desfiinţarea tuturor toboganelor de gunoi din blocuri. Motivul invocat? România este codaşă în UE la “colectarea selectivă” a gunoaielor menajere.
Guvernanţii par foarte deranjaţi de faptul că în perioada socialistă s-au construit aşa de multe blocuri de locuinţe în România (peste 60.000) în care locuiesc circa 5,5 milioane de oameni. Majoritatea acestor blocuri sunt dotate cu tobogane de gunoi, care la vremea respectiva era considerate un mijloc modern şi comod de a colecta deşeurile menajere. A venit însă Uniunea Europeană să ne înveţe că e mult mai “civilizat” ca fiecare cetăţean să îşi care pungile cu gunoi (selectate în prealabil) la containere speciale. Chiar dacă e vorba de persoane în vârstă care se deplasează cu greutate, de exemplu.
Conform estimărilor oficiale, suma necesară pentru desfiinţarea toboganelor de gunoi se ridică la aproape 2 miliarde de euro (ceea ce e, desigur, o estimare iniţială care, ca de obicei, va fi probabil cu mult depăşită în realitate). Asta ca să nu mai vorbim de spaţiile verzi care vor fi desfiinţate pentru a construi platforme betonate pe care vor fi amplasate containere pentru colectarea separată a deşeurilor şi de mizeria inevitabilă şi mirosurile care vor apărea în jurul acestora. Şi toate acestea, cu ce rezultate? E greu de crezut că românii vor deveni brusc mai interesaţi să-şi selecteze gunoiul, dacă trebuie să-l care mai mult până să-l arunce. În schimb, fireşte, se vor îmbogăţi diverse firme de profil care au legături cu administraţiile locale.
O opinie interesantă şi demnă de remarcat are domnul Radu Opaina, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din România: “Deja există containere pentru colectarea selectivă a deşeurilor. Problema nu este la cei care aruncă gunoiul, este la gunoieri, care au luat respectivele containere şi au amestecat conţinutul lor când l-au vărsat în maşina de gunoi. Ghenele de gunoi sunt o formă superioară de dezvoltare în ceea ce priveşte administrarea deşeurilor”. Într-adevăr, există în multe oraşe containere pentru “colectarea selectivă a gunoiului”, dar firmele de salubritate, atunci când le descarcă, le amestecă la un loc!
Un exemplu de lege care s-a dovedit a fi un coşmar în practică este cel al Legii 132/2010 privind colectarea selectivă a gunoaielor în instituţiile publice. Lege adoptată, fireşte, pentru a respecta cerinţele UE. Cheltuielile pentru înfiinţarea şi funcţionarea acestor sisteme sunt suportate de instituţiile în cauză. Şi e vorba de sume considerabile! Dar chiar dacă acestea se dotează cu coşurile de gunoaie speciale, vopsite în culorile recomandate, foarte puţine firme de gunoieri se implică, fiindcă e vorba de sume foarte mari. Situaţia în mediul rural e şi mai dificilă, din cauza distanţelor foarte mari de parcurs. Şi mai important, nu există o industrie de reciclare bine pusă la punct care să folosească materialele reciclabile. Aşa că degeaba s-ar strădui oamenii şi firmele de salubritate să colecteze selectiv deşeurile, dacă acestea ajung până la urmă tot la groapa de gunoi.
Desigur, nimeni nu spune că reciclarea n-ar fi un lucru bun. Dar există şi alte metode de a o realiza. Unele care funcţionau pe vremea lui Ceauşescu, dar, din motive bizare, au dispărut după 1989. Existau de exemplu centre de colectare a sticlelor, a hârtiei etc. unde primeai o sumă de bani. De ce nu ar exista şi acum? Ar fi cea mai bună metodă de a-i cointeresa pe români în reciclare. Nu mai zic de ţiganii care veneau prin oraşe cu căruţele să adune sticle, fiare vechi etc. Acum ei nu mai au voie să desfăşoare asemenea activităţi, utile dealtfel societăţii. Şi poate sună cam urât ce spun: dar s-ar găsi destui amărâţi fără serviciu care să lucreze la selectarea gunoaielor, pentru o sumă de bani. Fireşte, trebuie dezvoltată industria care să prelucreze gunoaiele reciclate. Din păcate, în România, lucrurile se “rezolvă” în conformitate cu teoria formelor fără fond.
13/5/2011
Nu as putea spune ca regret “epoca de aur”, dar cand vad astfel de videoclipuri propagandistice realizate cu sprijinul Uniunii Europeane, zau ca imi vine sa ascult, Partidul, Ceausescu Romania!
Daca sunteti interesati pe ce sunt cheltuiti banii dumneavoastra (fiindca noi toti contribuim, vrand nevrand, la bugetul UE), intrati pe linkul: http://ro-ro.help-eu.com/pages/index-22.html
PS: O astfel de campanie “antifumat” s-a desfasurat de curand si in Romania.
1/5/2011
Mai noi
Mai vechi
