(Autoarea: Mariana Bell) Sursa: ro.altermedia.info

Care este esenta Constitutiei si de ce suscita atatea pasiuni?

CE nu are nimic de spus despre economie. Nu este un act de filosofie economica. Nu contine viziuni economice. In schimb, este o capodopera a limbii de lemn si ambiguitatii (incepe, evident, cu un preambul lung si idealist) si va avea, daca va fi adoptata, efecte profunde, in special pentru noile tari membre ale Uniunii sau pentru cele in curs de aderare.

Pentru inceput, sa mentionam ca acest document descrie o lume care…nu exista (ca in celebra butada morometiana)! Textul evita sa aduca discutia, de pilda, despre declinul economiilor occidentale, ori despre faptul ca sistemele de asigurari sociale si sanatate sunt depasite si datatoare de atatea batai de cap in multe tari membre. Ni se zugraveste o lume paradisiaca guvernata de “drepturi inalienabile”, “legi inviolabile”, “dreptate sociala”, “incluziune sociala” si “solidaritate”, ignorindu-se faptul ca realitatea europeana este impotmolita in stagnare, recesiune, somaj, deficit financiar, ca forta de munca este din ce in ce mai disproportionata fata de populatia inactiva si ca numarul asistatilor este intr-o crestere sustinuta si generalizata!

Aceasta lume mirifica reprezinta doar o varianta mai sofisticata si nereligioasa (Doamne fereste de vreo aluzie la divinitate!) a tractului “Turnul de Veghe” distribuit de martorii lui Iehova, unde familii tinere, zambind cu gura la urechi, cultiva zarzavat in timp ce imprejurul lor zburda impreuna lei si vitei, infratiti.

Constitutia europeana nu are limite explicite. Si asta pentru simplul motiv ca nu se concep limite! Conducerea, guvernarea sunt providentiale; conducatorii creaza tot ce este de creat si isi asuma acoperirea tuturor necesitatilor “supusilor”. UE este, deci, un soi de Iehova, atotputernic si infinit, totul si toate fiind rezultatul competentei si interventiilor guvernarii.

Toata aceasta retorica bombastica suna bizar pentru multi. Vecinii “insulari” ridica din umeri (in Anglia acest tip de discurs nu s-a practicat niciodata) si spun ca e doar o chestie de stil al “continentalilor”; dar cat de satisfacatoare este pentru “continentali” o explicatie atat de simplista, avand in vedere importanta acestei legi si efectele sale?

CE este buzduganul vestitor al zmeului; ea descrie un proiect faraonic, cel care il pune in aplicare fiind nimeni altul decat elita, clasa conducatoare. Ar fi de ajuns atat ca sa ne sperie – noi romanii stim mai bine ca oricine ce inseamna faraonismul in politica. Niciodata clasa politica nu a cautat sa acapareze jurisdictia asupra unor mase atat de mari de oameni, asupra atator natiuni, pretinzand ca o face “cu legitimitate democratica”.

Si, ca orice faraon care se respecta, elita UE este tot mai departata de realitate si de mase. Mai marii nostri nu-si pot interpreta unele din reactiile negative ale populatiei la adresa “idealului european” (vezi participarea anemica la referendumul din Spania sau la ultimele alegeri europene din 2004 [6], scepticismul francez sau olandez fata de Constitutie) ori opozitia virulenta din partea partidelor “extremiste” de stanga dar si de dreapta, si nu pot intelege ca responsabilitatea pentru aceste reactii o poarta chiar ei, cei care refuza sa accepte deficitul democratic al unui astfel de proiect de mare amploare.

Care sunt hibele de baza ale CE? Intai, se porneste de la premiza ca integrarea si centralizarea reprezinta neaparat o evolutie pozitiva. In realitate, nu exista insa nici o dovada ca integrarea ar fi adus un grad mai mare de bunastare sau progres economic fata de relatiile economice normale de cooperare dintre state.

Ce ne-a servit modelul centralist european pana in prezent? Iata concluzii expuse in publicatia de circulatie restransa “Eurofact”, editata de un grup de specialisti lucrind pentru Romano Prodi:
• “Sistemul comunitar nu a reusit sa asigure un progres economic satisfacator… In UE, de cateva decenii PIB-ul este in declin constant, iar PIB-ul per capita a stagnat la 70 % din nivelul SUA de la inceputul anilor 1980.”
• “In SUA, venitul pe cap de locuitor este mai mare decat in UE, lucru la care contribuie atat productivitatea cat si o rata mai mica a somajului”.
• “SUA aloca un procent mai mare din PIB educatiei superioare de stat decat media UE, insa adaugarea unor resurse private substantiale duce cheltuielile cu educatia la mai mult decat dublu fata de media Uniunii.”

Aceste concluzii sunt repetate si de economistii din sectorul privat, care privesc cu ingrijorare situatia. Acum un an, grupul financiar HSBC a produs un raport intitulat “Necazul cu Europa” in care se arata ca, in zona euro, cresterea economica a scazut la 1,5 % cu sanse sa se ajunga la mai putin de 1% daca nu se va interveni. Documentul mai previzioneaza o crestere, intre 2006 – 2009, cu doar 1,8 procente, rata urmand sa scada apoi la 1,5 si chiar 1,2% in perioada 2020 – 2029.

Motivele regresului economic al tarilor din UE si al declinului pe scena economica mondiala sunt multe si complexe.

Una din cauze este inteventionismul guvernamental exagerat, motivat de neincrederea in initiativa economica a cetateanului de rand si de credinta neclintita in meisanismul numit “reglementare si controlul statului”. Aceasta politica, initiata de mult in Europa, a insemnat pana acum consolidarea marilor corporatii multinationale (ele insele un fel de stat in stat) si disparitia sau pauperizarea intreprinderilor mici si mijlocii, cele care aduc de fapt o contributie la calitatea vietii de zi cu zi si prin care se poate combate uniformizarea atat de deprimanta care a napadit mediul urban in ultimii ani.

O alta hiba este modelul federalist pe care se bazeaza constitutia. Sa zicem ca – in sfarsit! – se va recunoaste nevoia unor reforme radicale. Dar atunci, conflictul de jurisdictie si de competenta intre guvernele regionale si cele federale vor face orice reforma mai radicala aproape imposibil de adoptat. Este absolut clar pentru toata lumea ca, odata ce Bruxelles-ul va acumula toate puterile si jurisdictiile, capacitatea de optiune politica independenta si flexibilitatea fiecarei natiuni va disparea [7].

Sa luam ca exemplu impunerea legislatiei comunitare a muncii tuturor tarilor membre. Competitivitatea diferitelor tari va urma acelasi trend ca intreg blocul. Nou veniti ca Romania, Ungaria, Cehia nu vor putea profita de avantajele specifice: pretul scazut al mainii de lucru, lipsa de datorii externe (unde e cazul), o forta de munca relativ instruita, costul vietii relativ scazut, pentru a-si relansa cu succes economiile [8]. In schimb, se lasa deja cumparate de “peschesurile” UE, ca doar “vrabia din mana e mai buna decat cea din par”!

Politica monetara unitara si inflexibila a zonei euro face ca statele membre sa nu poata adopta, de pilda, o rata a dobinzii, adaptata la conditiile locale. De fapt, eurocratii vor ca aceste “conditii locale” sa dispara cu timpul din viata economica si sociala si sa ramana poate doar in folclor.

Aceasta forta centrifuga care este legislatia Bruxelles-ului nu poate face decat sa adanceasca dinamica recesionista mondiala, prezenta in statistici si analize, dar de care politicienii nu pomenesc niciodata cand se adreseaza alegatorilor. “Efectul comunitar” asupra economiilor Occidentului este deja vizibil. Abunda dovezile de interventii absurde si prost gandite [9].

Constitutia va da o mare pondere guvernarii centrale, rupta de realitatea nationala a tarilor membre, permitindu-i sa iroseasca resurse si se improaste in permanenta cu rafale de regulamente si interventii meschine, al caror scop real e sa ofere o activitate unei clase crescande de birocrati paraziti, provenind din deseurile clasei politice a tarilor membre. Ne asteptam ca amantele cazute in dizgratie ale VIP-urile balcanice sa sfarseasca in institutiile UE – evident, pe niste sinecuri grase [10].

Totul vine de la Bruxelles

In caracterul ei general, Constitutia reprezinta un pas semnificativ in procesul de creare a unui stat unic european. Acest stat, dupa cum e definit in proiectul legii, va avea sistem juridic, parlament si moneda proprii. Legile federale vor avea prioritate fata de cele nationale si locale: “Statele membre isi vor exercita competenta numai in masura in care Uniunea nu si-a exercitat-o” – aceasta este unde din clauzele cheie [7].

La prima citire a textului legii, cititorul poate conchide ca nu exista motive de ingrijorare, pentru ca nu se precizeaza de fapt nimic, totul e lasat in linii mari directive. Dar tocmai aceasta absenta a detaliilor, cuplata cu nesabuitul zel expansionist al UE reprezinta cel mai mare risc, dind elitelor si birocratilor un fel de cec in alb pentru a realiza, cu deplina acoperire juridica, tot ce le trece prin cap – evident, fara necesitatea consultarii parlamentelor nationale.

Ce anume se ascunde in spatele modelului integrationist? La baza ideii uniunii politice si economice europene a stat credinta in cresterea inexorabila a blocurilor economice integrate. O Europa unitara ar fi mai in masura sa se confrunte cu SUA si Asia, aceasta din urma tot mai amenintatoare prin explozia economica manifestata in ultimii ani in China si India. Aceasta viziune de “bloc” ar fi esentiala pentru a proteja statul-providenta si solidaritatea sociala atat de draga elitelor din tarile occidentale. Statul-providenta le-a asigurat elitelor, de la razboi incoace, o autoperpetuare fara probleme, pentru ca marea masa a populatiei (clasa muncitoare) a abandonat incet-incet orice aspiratie in schimbul sigurantei ca va avea “paine si circ” in orice conditii economice sau sociale. Ceea ce se intampla la nivel de state – Romania, Ungaria, Cehia si alte tari abandonand idea de progres real in favoarea ciubucurilor UE – se petrece si la nivel de individ, oamenii renuntand la controlul propriei vieti in favoarea asistentatului si a distractiilor ieftine.

Pentru elite, sistemul creaza oportunitati carieristice si puteri sporite. Ca toate imperiile precedente, bazate pe coruptie, pervertirea caracterului uman si uzurparea creativitatii individuale, Uniunea Europeana va sfarsi la un moment dat in deziluzie, esec si frustrare.

Elitelor de acum nu le pasa – dupa ei potopul, si in orice caz, ei si urmasii lor vor avea unde sa se retraga si ce sa faca atunci cand gluma se ingroasa.

Cum ne-ar mai putea mira, in cazul acesta, ca actul nu pomeneste nimic despre traditia si cultura crestina, care a stat la baza fauririi natiunilor europene! Dar aceasta e o alta discutie…

In concluzie, scopul UE, reprezentat prin continutul Constitutiei Europene, nu este cel de a ajuta natiunile membre sa progreseze social sau economic, ci acela de a gira o perioada incerta de declin (declin datorat politicii economice si sociale a tarilor occidentale din ultimii 50 de ani). Raul cel mai mare cea mare este ca vor impune Romaniei si celorlalte tari nou primite, legi, reguli si cutume caracteristice Occidentului in declin. Astfel, tara noastra risca sa treaca direct de la perioada de subdezvoltare de tip africano-socialist, la cea de declin social si economic, fara a trece prin faza intermediara de progres si bunastare de care a beneficiat candva Occidentul.

IN TOATE TARILE Uniunii Europene activeaza acum partide ce se impotrivesc federalizarii Europei, proces identificat de multi cu pierderea autonomiei, renuntarea la independenta economica si cu eroziunea libertatilor individuale. In Marea Britanie, United Kingdom Independence Party (UKIP, Partidul Independentei Regatului Unit) are acum 12 deputati in Parlamentul European si a inregistrat rezultate onorabile la ultimele alegeri generale. Din pacate, Marea Britanie neavind un sistem electoral proportional, UKIP nu a obtinut pana in prezent nici un mandat parlamentar in tara sa…

UKIP este descris drept “anti-european” ceea ce este inexact, acest partid fiind anti-UE, dar pentru o Europa a statelor-natiuni, libere sa intre in orice asociere favorabila intereselor nationale.

Argumentele UKIP sunt simple si dictate de interesul national, intelegand totusi ca relatiile intre natiuni se bazeaza pe negocierea acestor interese de catre reprezentanti liberi alesi.

Contributii gigantice, avantaje – zero

Pentru Marea Britanie, contributiile anuale la bugetul UE inseamna o uriasa cheltuiala si o secatuire a resurselor nationale. Contributia directa este acum de 11 miliarde lire sterline anual, dar The Institute of Directors (organizatie britanica elitista, influenta, pro-UE) estimeaza ca acest cost este de fapt dublu, datorita costurilor de aplicare a noilor legislatii si a pierderii de venit din pescuit si agricultura. Se estimeaza ca retragerea din Uniune ar duce Marii Britanii un beneficiu net de 25 miliarde lire sterline anual !

Parlamentul britanic isi pierde autoritatea si puterea de a apara interesele populatiei (nici nu e de mirare ca din ce in ce mai putini alegatori se prezinta la urne). In general acum Parlamentele europene accepta decretele de la Bruxelles, nascocite de o administratie elitista, asupra careia nu au nici un fel de putere. Tarile membre sunt in permanenta napadite de un “rococo legislativ” (inclusiv in ce priveste curbura legala a bananelor si a castravetilor) care se dovedeste atat costisitor, cat si demoralizant – dar si fatal pentru multi mici intreprinzatori. Patru legi din cinci, ce se pun in aplicare in Marea Britanie, provin de la Bruxelles. Regulamentul UE stipuleaza in mod emfatic ca oficialitatile nu au voie sa tina cont de interesele tarii lor de origine, legislatia europeana primînd.

UKIP arata ca Marea Britanie nu mai poate sa-si urmareasca propria strategie agricola si de pescuit, bazata pe auto-suficienta optimala si maximizarea propriilor resurse. Common Agricultural Policy (strategia de reforma a agriculturii britanice) s-a dovedit costisitor si daunator, atat mediului inconjurator cat si intereselor economice ale tarii, ca si pentru tarile din lumea a treia, care nu-si pot vinde produsele in conditii echitabile.

Iarasi bizara este ideea “armonizarilor” care impiedica tarile membre sa profite de propriile avantaje. In Marea Britanie, o legislatie comerciala mai supla favorizand intreprinderile mici este pe cale de disparitie.

In domeniul monetar, introducerea euro inseamna delegarea conducerii economiei nationale catre Banca Centrala Europeana. Sondajele arata ca britanicii inca nici nu vor sa auda de euro, si din acest motiv partidul laburist de guvernamant nu doreste inca un referendum pe aceasta tema. Asteapta ca mai intai spalarea de creiere sa-si faca pe deplin efectul. UKIP se teme ca odata cu trecerea la moneda unica europeana, se va face si o armonizare fiscala; adica, ridicarea impozitelor la nivelul Germaniei si Frantei, tari aflate acum in plin declin economic.

UKIP arata ca Uniunea Europeana apartine trecutului. Spre deosebire de tarile parti in acordul NAFTA (North American Free Trade Agreement), UE nu constituie o zona de schimb liber, ci o zona de protectionism vamal, constituita spre profitul elitelor admnistrative in cardasie cu marile corporatii.

O alta aberatie “europeana”: UE impune cheltuieli suplimentare oricarei mici intreprinderi din Marea Britanie, inclusiv celor 90% care nu au nici un fel de relatie comerciala cu alte tari UE, acestea fiind firme ne-exportatoare sau firme care nu exporta in UE.

O noua Uniune Sovietica

De altfel, Bruxelles-ul vrea sa “sovietizeze” natiunile europene, creind o Europa a regiunilor, ceea ce va facilita controlul asupra popoarelor. Din acest motiv si nu din altul toate miscarile independentiste sau separatiste ale unor etnii locale, sunt activ sprijinite de Bruxelles (dupa principiul “divide et impera”, la care se adauga si varianta noua “corupe si vei conduce” – ilustrata, de exemplu, prin puternicul lobby pro-homosexual si prin generalizarea asistentei sociale).

UE are mai multe sanse de reusita decat fosta Uniune Sovietica. Pentru ca UE, cu ajutorul marilor corporatii monopoliste, va da oamenilor “ce vor ei”: hrana din belsug (de calitate proasta, dar frumos ambalata, majoritar produse pe baza de zahar, grasimi si arome sintetice, gen Coca-Cola sau McDonald’s), produse farmaceutice care sa faca omului viata mai suportabila, telenovele, muzica imbecilizanta, sporturi de spectator, animale “de companie” si acces la orice fantezie sexuala.

Cine ar mai avea chef de “revolutie” beneficiind de toate acestea?

Individul se poate retrage intr-un cocon in care poate exista singur (clasicul individualism occidental), toate nevoile sale fiind asigurate de UE si de stat. Odata devenit total dependent, el va resimti teroare fata de orice intiativa care sa-i schimbe status-quo-ul. In tarile care au aderat relativ recent (Spania, Portugalia, Irlanda) s-au pompat sume enorme, asa ca populatiile considera UE drept un fel de mana cereasca, o mama a ranitilor. Aceste tari se aseamana bine primilor cistigatori a jocurilor piramidale. In curand insa, va veni scadenta, mai ales dupa intrarea noilor tari “sarace” in Uniune.

Mascarada la urne, in Spania

Spania a spus de curand un “da” rasunator in referendumul pentru Constitutia UE. Acest vot insa a avut loc in conditii cel putin suspecte. Sondajele oficiale au aratat ca 9 spanioli din 10 habar n-au care e semnificatia constitutiei europene. Multi insa, sunt constienti de binefacerile celor circa 100 de miliarde de euro primite de Spania din 1986 (data aderarii) incoace, din care 18 miliarde reprezinta contributia oferita Spaniei de contribuabilii britanici. Acest rezultat de referendum a fost “cumparat” cu banii oferiti (fara voia lor) de cetatenii altor tari membre.

Pe perioada campaniei, guvernul Zapatero a cheltuit sume enorme de la buget pentru a-i determina pe oameni se voteze “pro”. M-am aflat in Sevilla in zilele premergatoare referendum-ului; la fiecare colt de strada si in fiecare magazin se distribuiau propaganda si gadgeturi pro-UE. De partea cealalta, campania IMPOTRIVA constitutiei europene, finantata de surse particulare, era, prin contrast, anemica si sectara.

Un numar mare de starlete pop, de fotbalisti, actori de teleonvele si familia regala au aparut la televiziune incuranjind populatia sa voteze “da”. Cu tot acest circ, numai 42% din electorat s-a prezentat la urne, 77% votand pentru – din care majoritatea habar n-aveau pentru ce voteaza de fapt. De-abia iesiti din dictatura lui Franco, spaniolii, de buna voie si nesiliti de nimeni au votat sa fie condusi de dictatura elitelor de la Bruxelles.

* Mariana Bell este cetatean britanic de origine romana, fost candidat pentru Parlamentul britanic din partea UKIP (United Kingdom Independence Party) partid britanic ce se opune Uniunii Europene. Doamna Bell este rezidenta in acest moment in Franta.