articol de: VLAD HOGEA, Observator PRM la Parlamentul European

Sursa: www.ziarultricolorul.ro

SE VORBESTE, din ce în ce mai insistent, despre “Statele Unite ale Europei”. Desigur, acest concept nu reprezinta o noutate, dar acum, la începutul Mileniului III, unii chiar cred ca este realizabil. De pilda, premierul belgian, Guy Verhofstadt, si-a facut un obicei din a aduce în discutie, la fiecare conferinta, masa rotunda ori simpozion despre viitorul Batrînului Continent, iminenta formarii “Statelor Unite ale Europei”. El nu este singurul care abordeaza acest subiect. Ministrul german pentru Afaceri Europene, Hans Martin Bury, afirma recent, în cadrul unei dezbateri din Bundestag: “Constitutia Europeana este certificatul de nastere al Statelor Unite ale Europei” (”Die Welt”, 25 februarie 2005). La rîndul sau, Elmar Brok, presedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul European, spunea ca “UE este un stat pe cale de edificare”. Joschka Fischer, ministrul de Externe al Germaniei, declara ca “transformarea Uniunii Europene într-un stat, cu o singura armata, o singura Constitutie si o singura politica externa – este provocarea de capatîi a epocii noastre” (”The Guardian”, 26 noiembrie 1998). Publicistul britanic Philip Day constata, cu amaraciune, ca “UE se proclama Ťcel mai frumos viitorť, daca citesti printre rînduri. Dar în culise exista un alt plan, o alta agenda, a carei îndeplinire se urmareste pas cu pas. (…) Astazi, Uniunea Europeana avanseaza periculos de mult pe drumul sau de a deveni un superstat federal, avînd o singura moneda, un singur sistem de legi, o singura armata, forte politienesti proprii, chiar si un steag propriu. (…) Am fost tradati sistematic de catre politicienii nostri, din toate partidele, timp de multi ani, iar acesta este un fapt demonstrat. (…) Aceasta constanta erodare a drepturilor si libertatilor noastre inalienabile este din ce în ce mai accentuata. Oamenii sînt tot mai frustrati de minciunile ascunse sub covorul frumos al noii ŤUniuni Sovietice a Europeiť”. De asemenea, Alexandra Neagu aducea în discutie, în eseul intitulat “Cît de unite sînt Statele Unite ale Europei?” (publicat pe site-ul ro.altermedia.info), problema fundamentala a pastrarii identitatii nationale: “Este bine cunoscut faptul ca Uniunea Europeana s-a creat de la vîrf spre baza, si nu invers, cum era firesc. A fost o creatie în mintea conducatorilor, o dezbatere în rîndul elitelor, nu o necesitate la nivelul clasei de mijloc sau al celei de jos. (…) Secolul XX, cel al unei Europe din ce în ce mai unite, a fost o replica a secolului anterior. Secolul XIX a fost, indubitabil, secolul nationalitatilor, secolul formarii statelor nationale. A fost perioada în care fondul a luat o forma. Tot ceea ce defineste o natiune – limba, traditia, obiceiurile, dorinta de a împartasi acelasi destin etc. – a luat forma unui stat national. Suportul statului este natiunea: ansamblul asezarilor omenesti între care exista o legatura de solidaritate, o comunitate de traditie, limba, cultura etc.” Desi unii vorbesc despre un superstat european, reînvierea spiritului national, mai ales în tarile din Europa Centrala si de Est, este imposibil de negat. Iata ce scria, de curînd, ziarul german “Berliner Zeitung”: “În Noua Europa renaste, în momentul de fata, o veche idee: nationalismul. În Polonia si Slovacia, ea se afla deja la Putere. În Ungaria si Cehia poti guverna împotriva ei doar cu dificultate sau deloc. Se pare ca aderarea la Uniunea Europeana are alte efecte decît cele asteptate”. Se pregateste România…