A. Isidor

SĂVÂRŞITU-S-A… Integrarea României a devenit realitate. Statul ateu, antihristic şi antiromânesc (STAT – organizaţie politică a clasei economiceşte dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente şi reprimarea împotrivirii altor clase – DEX, Ed. Academiei RSR, 1984) şi-a îndeplinit sarcinile; nu însă şi în faţa cetăţenilor săi. Aceştia au fost dezinformaţi (cel mai adesea prin omisiune) şi minţiţi în ceea ce priveşte costurile reale ale integrării. Şocurile prin care au trecut, şi trec încă, ţările înghiţite în anii trecuţi (vezi Polonia, Ungaria, Cehia, etc), au adus acelora recesiune, austeritate, creşterea şomajului, falimentul micilor întreprinzători, fenomene care se vor abate şi asupra României, fiind departe de roşcovele şi covrigii din cozile câinilor comunitari, mult visate.

Cel mai mult ne îngrijorează însă, şocul spiritual, provocările care vor sta înaintea ortodoxiei, încercări şi ispite care corodează continuu armătura morală şi spirituală a poporului creştin ortodox. Gadara modernă, uniunea secularizată europeană, l-a alungat demult pe Hristos din mijlocul ei. Mântuitorul nu are loc într-o structură politico-economică în care doar consumul şi nevoile fizice, trupeşti sunt recunoscute ca valori absolute. Ne-a fost arătat, însă, că de unde este alungat Hristos intră diavolul, stăpânitorul lumii acesteia, împreună cu alte şapte duhuri rele. Astfel s-a întâmplat şi cu construcţia politică europeană, în care crescătorii de porci din Gadara contemporană, se silesc să construiască un Turn Babel, la baza căruia se află bogăţia lumească şi bunăstarea materială, dar în egală măsură decăderea morală, viciul şi desfrâul.

Iar în vârful aceluia doresc să pună OMUL, omul ridicat la rang de dumnezeu, după cum arată Sfântul Iustin Popovici: „Cultura europeană are ca temei omul. Prin om se epuizează programul şi scopul civilizaţiei europene, mijloacele şi conţinutul ei. Umanismul este cel mai de seamă arhitect al ei. El e clădit în întregime pe principiul şi criteriul sofistic care spune: Măsura tuturor lucrurilor, văzute şi nevăzute, este omul, şi anume omul european. Acesta este desăvârşitul plăsmuitor şi dătător de preţ. Adevăr este ceea ce el va propovădui ca adevăr; rostul vieţii este acela pe care el îl va propovădui ca rost al vieţii; binele şi răul sunt acelea pe care el le va numi astfel. Ca s-o spunem simplu şi sincer: Omul european s-a numit pe sine dumnezeu. Oare n-aţi observat cât de statornică este dorinţa lui de a face pe dumnezeu, prin ştiinţă şi prin tehnică, prin filozofie şi prin cultură, prin religie şi prin politică, prin artă şi prin modă; de a face pe dumnezeul cu orice preţ, chiar prin inchiziţie şi prin papism, chiar prin foc şi sabie, chiar prin troglodism şi antropofagie? El a propovăduit, pe limba ştiinţei sale umanist-pozitiviste, că Dumnezeu nu există. Şi, călăuzit de această logică, a tras plin de curaj următoarea încheiere: de vreme ce Dumnezeu nu există, înseamnă că eu sunt dumnezeu.” (Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, 2002).

În această Gadară plină de necurăţie a intrat recent şi ţara noastră, spaţiu ortodox, cu o altă trăire, plin de alt duh, în centrul căruia se află Dumnezeu şi Împărăţia Sa din om. Pentru trăitorul ortodox cele lumeşti, materiale au o mai mică importanţă, sau cel puţin aşa ar trebui să fie, iar cele spirituale, ale lui Hristos se află pe primul plan. În acest context asupra sufletului ortodox se vor abate multe şi cumplite încercări, din care numai Bunul Dumnezeu ştie cum vom scăpa.

Lucrarea de pecetluire a lui satan a început mai demult, încă dinainte de anul 1990, prin transformarea omului într-un număr (prin Codul Numeric Personal) şi dacă iniţial nu i s-a dat cine ştie ce importanţă, ba chiar a trecut nebăgat în seamă de majoritatea poporului, acum constatăm că acesta a devenit omniprezent. În tranzacţiile financiare dar şi în relaţie cu instituţiile publice nu mai eşti întrebat cum te cheamă, ci care este CNP-ul? De acest cod blestemat se leagă, lucrare făcut cu paşi mărunţi, cartea de identitate electronică, cardurile bancare şi celelalte forme de îndosariere electronică care apropie omul de pecetluirea cu „numărul numelui fiarei”.

Pe de altă parte sodomizarea forţată a lumii s-a apropiat ameninţător de spaţiul nostru ortodox. Mişcările homosexualilor, urmând un grafic bine stabilit, urmăresc dezagregarea morală a poporului şi în special a tineretului.

Vedem cum avorturile, consecinţă a libertăţii omului, dar şi a legilor anticreştine promovate constant de către toate forţele politice postdecembriste, atât cele făcute la cabinetele medicale, cât şi în ascuns, prin intermediul sterielului şi a anticoncepţionalelor, au însângerat ţara cu milioane de victime inocente. Sângele lor strigă la cer şi cade pe capetele noastre; pedeapsa lui Dumnezeu şi mânia lui ar trebui să o vedem în fiecare zi, dar suntem orbi şi punem pe seama capriciilor naturii şi altor cauze lumeşti toate aceste pedepse divine.

Neoiconoclasmul a început lupta împotriva Sfintelor icoane şi a Sfintei Cruci şi vizează scoaterea acestora din instituţiile publice ale statului ateu, masonic şi antihristic. Această luptă a început ca de obicei cu o diversiune, atacând şcoala, în numele „Libertăţii de conştiinţă”. Şi această luptă este doar la început, acţiunile declanşate având mai mult rolul de a sonda rezistenţa şi reacţia poporului ortodox, dar şi de a delimita fronturile. Bătălia urmează a se da mai puţin pe faţă, la vedere, şi mai mult întru-ascuns, Lucifer bazându-se atât pe armata sa de duhuri rele nevăzute, cât şi pe slugile pământeşti, răspândaci ai minciunii şi maeştri ai diversiunii…

La toate aceste încercări, ispite şi provocări aşteptăm să vedem în fruntea luptei pe ierarhii Bisericii lui Hristos, dar după cum se arată a fi lucrurile aceştia au abandonat turma, au vândut Ortodoxia, ca odinioară Iuda pe Hristos şi au încasat deja arginţii vânzării. Evident nu generalizăm, dar observând atent reacţiile, sau mai precis lipsa de reacţie la multele probleme ale zilelor noastre, concluzia se impune aproape de la sine. Dumnezeu sa ne apere si să ne întărească în cumplitele încercări care ne aşteaptă. Amin!