ODATA cu integrarea in Uniunea Europeana taranii romani mai primesc o palma foarte grea: branza, laptele, ouale sau mierea produse de ei nu mai au ce cauta in halele din pietele bucurestene.Din 18 ianuarie 2007, orice bucurestean care vrea sa consume branza, lapte, oua sau miere din gospodariile taranilor va fi nevoit sa se deplaseze in localitatile de unde provin aceste produse. Asta pentru ca Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor a emis un ordin prin care se va interzice comercializarea in halele din pietele Capitalei a alimentelor mentionate mai sus. Producatorii vor putea comercializa doar pe raza judetului unde sunt inregistrati. “Producatorii vor avea voie sa vanda numai la ei in sat, doar local, pentru ca asa este si in Uniunea Europeana.” afirma Constantin Savu, directorul Directiei Sanitar-Veterinare.

Nu numai taranii vor avea de suferit ci si bucurestenii care consuma branza sau lapte de la tarani, care sub raport calitativ sunt mult mai bune si mai gustoase decat produsele din alimentare.

Ciobanii care indraznesc sa-si mai duca oile de la munte la ses sau invers risca amenzi usturatoare, intre 10 si 30 de milioane de lei. Normele impuse de UE si introduse de Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) interzic transhumanta lasand fara someri mii de ciobani. Masura vine in continuarea celei prin care taranilor le este interzis sa vanda branza, lapte sau carne in afara localitatii in care traiesc.

Pretextul este de-a dreptul hilar, daca nu ar fi tragic: “Transhumanta este ilegala pentru ca incalca regulile de bunastare animala si de transport”. Ar fi de prisos sa mai spus ca, din punct de vedere istoric, transhumanta a reprezentat un factor decisiv in unitatea etnica si lingvistica a poporului roman. Putin ii intereseaza insa pe diriguitorii UE asemenea fapt – ei fac totul ca sa ne dezbine, pentru a ne stapani mai usor. In fond, e vorba de o problema economica aici – pentru a face loc marilor firme agro-industriale, trebuie impuse norme imposibil de indeplinit. De exemplu, pentru a transporta animale, “vehiculele trebuie sa aiba sisteme de adaptare permanenta, sa fie realizate minimum 2 opriri in 24 de ore, iar in cazul transporturilor de peste 2 zile, animalele trebuie cazate in ferme autorizate”. Nea Marin poate face asta? Evident nu! Ca sa nu mai zic ca oile “incalca dreptul la proprietate” etc. O activitate milenara este interzisa fara mila de niste birocrati fara suflet, avizi de bani.

Este tragic ceea ce se intampla dar ceea ce ma doare si mai mult este faptul ca multi romani habar n-au ce inseamna UE, inchipuindu-si ca ii asteapta un “paradis”, cand de fapt, termenul potrivit este cel de IAD! Ceea ce nu a indraznit sa faca nici Ceausescu, iata ca fac niste epigoni de-ai sai care flutura o carpa albastra cu stelute pe ea; stelute care seamana tot mai mult cu o sarma ghimpata.

* * *

“Adio brânză şi ouă vîndute la colţul străzii!” scrie [3] “Evenimentul Zilei” din 16 ianuarie 2007, explicînd ultimele măsuri, conform normelor europene, luate de Autoritatea Sanitar-Veterinară. Birocraţii respectivi, plătiţi din banii contribuabililor, ne vor feri de primejdia caşului cumpărat direct de la ţărani.

Cît de mare este această primejdie nu pare să conteze. Există statistici cu numărul morţilor în accidente de circulaţie, dar comercializarea autoturismelor este îngăduită. Despre oameni care ar fi murit mîncînd caş cumpărat în piaţă n-am auzit, dar nici n-o să auzim: are grijă Statul Maximal să interzică negoţul cu asemenea produse. Trăiască cipsurile frumos ambalate şi pline de chimicale europene!

În mărinimia lor, birocraţii acceptă (deocamdată) şi unele derogări: brînza maturată este tolerată, cică n-ar fi aşa de primejdioasă. Se aude chiar că se va amîna intrarea în vigoare a noilor norme pînă la jumătatea anului. Cîtă înţelegere!

Problema, ni se spune, este că brînza, carnea, ouăle ţăranilor sînt neambalate şi neetichetate iar producătorii nu au înregistrat un caiet de sarcini cu produsele lor la direcţiile agricole. Prin impunerea ambalării şi etichetării produselor, cît şi a îndeplinirii unor complicate formalităţi birocratice, se vor elimina de pe piaţă majoritatea ţăranilor care au neobrăzarea să concureze marile trusturi. Puţinii care vor îndeplini normele vor fi siliţi să crească preţurile ceea ce va face mai puţin atractivă oferta acestora. Un mare producător care are linie automată de amblat şi comandă cîte un milion de etichete odată, poate ieşi mai ieftin în partea de ambalare şi etichetare decît o gospodărie ţărănească. Pentru un ţăran, cîteva zeci de milioane de lei cheltuiţi cu formalităţi birocratice sînt o problemă, pentru un trust multinaţional nu. Singura problemă reală a trusturilor multinaţionale este raportul calitate/preţ al produselor, raport la care, pînă acum, nu izbuteau să învingă micii producători. Noroc cu ajutorul Statului.

Adio brinza si oua…Dacă problema reală era sănătatea populaţiei, se puteau lua mostre de produse pentru analiză în laborator, iar în caz că se găsea ceva dăunător sănătăţii, producătorului respectiv i se putea confisca marfa şi aplica o amendă. Însă, conform normelor europene, prezumţia de nevinovăţie e valabilă doar pentru criminali şi hoţi. Ţăranii care cad în păcatul de a face concurenţă marilor firme sînt acuzaţi de lipsă de igienă şi otrăvire a populaţiei, fără a avea drept la apărare. Doar prezumţie de vinovăţie există în cazul ăsta, căci a face concurenţă este în Uniunea Europeană o faptă mai gravă decît a fura.

Vînzarea neambalată era de fapt unul din avantajele pieţii ţărăneşti – cumpărătorul putea să guste produsele înainte de a le cumpăra. Acum, în numele “protecţiei consumatorului”, dreptul consumatorului de a gusta din produse înainte de cumpărare este eliminat. Păcat că birocraţii ăştia care ne ocrotesc nu ne întreabă şi pe noi, consumatorii, ce părere avem.

Un alt aspect al noilor reglementări este că, prin obligarea ţăranilor de a înregistra “caiete de sarcini” pentru fiecare tip de brînză, iar apoi necesitatea unor controale periodice la gospodăriile producătorilor, birocraţii din Direcţiile Sanitar-Veterinare îşi au justificată existenţa şi lefurile pe care le primesc (ca să nu mai vorbim de posibilele manifestări ale recunoştiinţei din partea ţăranilor care vor primi mult-rîvnitele autorizaţii). Poliţia, jandarmii şi poliţia comunitară vor avea un nou obiect de activitate: lupta împotriva “mafiei caşului”, această ameninţare a statului de drept. Fiindcă vor exista printre ţărani elemente lipsite de spirit civic, care vor încerca să-şi vîndă producţia nelegal.

Pentru românii de rînd mîncarea va fi mai scumpă, dar mai frumos ambalată şi etichetată, mai plină de E-uri şi aditivi alimentari folosiţi de marile firme pentru conservarea produselor (ţăranii nu folosesc aşa ceva, căci avînd producţie puţină o vînd repede, cît e încă proaspătă). Şansa românului de rînd pentru a izbîndi în viaţă nu va fi de a-şi folosi inteligenţa, hărnicia şi îndemînarea pentru a începe o afacere pe cont propriu – Statul Maximal are grijă să impună reguli birocratice care să sufoce din faşă micii întreprinzători. Pentru românul de rînd, şansa vieţii va fi să devină angajat la un trust multinaţional.

PS: Firmele din industria de prelucrare a laptelui cumpara lapte de la tarani cu 7000lei (70 bani) kilogramul. Asta in timp ce laptele din supermarketuri costa 2.5-3.5lei/litr. Ca sa nu mai spunem ca laptele din magazin a fost in prealabil degresat; si deci, de fapt, dintr-un litru de lapte de la tarani se “fabrica” poate 2,3 litri de lapte industrial! Mi se pare si “normal” sa le interzici taranilor sa-si vanda produsele – cand unii scot bani asa frumosi!