UE intre realitate si propaganda.

REPREZENTANTUL grupului ITS (independenta-traditie-suveranitate) din Parlamentul European, Philip Claeys, apreciază că tratatul semnat de curand ca nu este decît o “versiune camuflată a Constituţiei europene”, un text neînţeles, cu un puternic deficit democratic. Transparenţa şi claritatea textelor a dispărut, nu se vorbeşte despre Referendum şi nici despre rolul parlamentelor naţionale, iar ţările mai mici îşi pierd din puterile acumulate pînă în prezent. “Triumfalismul va dura puţin”, spune Claeys, adaugînd că rezultatele Referendumului din Franţa şi Olanda nu sînt luate în seamă de către instituţiile de la Bruxelles.

Uniunea Europeană riscă să se îndepărteze de oameni, şi ne întrebăm, în aceste condiţii, cît de puternică este ideea europeană şi pe cine vrea să mai atragă? Controlul cetăţeanului este redus la zero, mutare deficitară pentru preşedinţia germană, care lasă electoratul în afara normalului comunitar şi care va duce în curînd la un haos instituţional greu de controlat. O minoritate s-a impus în defavoarea majorităţii. Ajungem la riscul ca UE să nu poată fi înţeleasă, noul sistem transferînd funcţia legislativă către executiv şi judecătoresc. Bilanţul preşedinţiei germane reflectă starea de spirit a unei UE tot mai izolate de cetăţeanul de rînd, in opinia aceluiasi Philip Claeys.

O pierdere teribilă a acestui acord este eliminarea concurenţei libere şi loiale de pe lista obiectivelor, greşeală fatală la care Angela Merkel răspunde prin ideea că acesta nu este un obiectiv al eforturilor, ci un mijloc şi, de aceea, “am retras concurenţa de pe acestă listă”. De fapt, majoritatea eurodeputaţilor apreciaza ceastă chestiune drept incalificabilă, eliminarea concurenţei libere fiind un mod necinstit de a face afaceri.

Compromisul obţinut la Bruxelles, unul complicat şi netransparent, este un tur de forţă, dar nu e o nouă politică, ci o frică faţă de o Europă nesocială. Îngrijorarea nu poate fi diminuată în urma acestei strîngeri de mînă de la Bruxelles. Tratatul de la Roma a reprezentat un cec în alb care nu a reflectat opiniile cetăţenilor si se pare ca acelasi lucru poate fi spus si despre noul acord. Dimensiunea sociala a UE este amintită printr-un articol, dar este prea puţin pentru a promova echilibrul social. Nu e deci de mirare ca, cetăţenii europeni nu se identifică deloc cu noul produs.

Totusi, UE incearca sa faca tot ce se poate pentru a-i convinge. UE aloca anual fonduri în valoare de 5,6 miliarde de euro pentru derularea unei campanii menite să atenueze curentul eurosceptic, publicând inclusiv benzi desenate destinate copiilor, relatează the Sunday Telegraph în ediţia electronică. Pe lângă publicarea unor pamfleturi şi angajarea a foarte mulţi experţi în relaţii publice, UE cheltuieşte anual milioane de lire sterline pe organizarea unor excursii, fabricarea unor materiale didactice şi chiar producerea de benzi desenate, dezvăluie publicaţia britanică.

Potrivit lui Lee Rotherham, autorul unei noi cărţi care examinează cheltuielile UE pentru imaginea sa, asemenea iniţiative reprezintă “o încercare revoltătoare şi cinică de a îndoctrina tinerii”. Un asemenea exemplu este Jurnalul Europa, un cadou oferit de UE elevilor, potrivit cărţii “Inimi şi Minţi: campania de PR finanţată din bani publici pentru a ne determina să iubim Bruxelles-ul”.Jurnalul a fost trimis unui număr de 1,2 milioane de elevi din peste 9.000 de şcoli din Europa. Broşura descrie Parlamentul European drept “vocea poporului” şi susţine că UE a “îmbunătăţit calitatea vieţii de zi cu zi a oamenilor” (cand de fapt este exact pe dos!). Parlamentul Europan a aprobat, de asemenea, finanţarea unor benzi desenate intitulate “Operaţiunea Dragonul Roşu” al căror personaj principal, o anume eurodeputată Elisa Correr, este “implicată într-o serie de aventuri riscante şi fascinante în timpul exercitării activităţii parlamentare”.Personajul se luptă cu asasinii, urmăreşte un general care nu a respectat un embargo impus armamentului şi mai are timp şi pentru dezbatarea legilor drepturilor de autor, dezvăluie publicaţia britanică. Copiii italieni sunt delectaţi cu alte benzi desenate, denumite “Camillo e l’Euro” în care le sunt prezentate avantajele zonei euro.

Ceausescu era mic copil…

One Comment

  1. misu says:

    Vai saraci de noi,credeam ca am scapat de sclavie

Leave a Comment