Divide et impera.

ACEST dicton antic isi pastreaza intacta actualitatea, iar politica UE nu face decat sa-l confirme pe zi ce trece. Unul dintre scopurile nedeclarate ale UE il reprezinta distrugerea statelor nationale europene, pentru a putea fi inglobate mai usor de vastul Imperiu in devenire. Unul dintre mijloacele preferate de UE in atingerea acestui scop, il reprezinta regionalizarea, federalizarea si autonomizarea diverselor provincii din statele europene.Cazul Iugoslaviei este unul aparte, dar plin de invataminte. Un stat federal puternic, care constituia un ghimpe in coasta viitoarei UE, a fost distrus cu ajutorul unei politici subversive care a exacerbat tensiunile etnico-religioase latente ducand la un razboi distrugator. A urmat interventia NATO din 1999 care a pus la pamant ceea ce mai ramasese intact. Nu e deci de mirare ca Serbia ingenuncheata a inceput “negocieri de aderare” la UE. Cu alte cuvinte: va facem bucatele, apoi va integram prin parti! O “stralucita” lectie de istorie scrisa cu sangele a zeci de mii de oameni.

Cehoslovacia s-a destramat prin buna intelegere. “Modelul” yugoslav nu a functionat in Romania, desi s-a incercat poate aplicarea lui in 1990. Din pacate insa, noi ne-am distrus singuri tara si am pus-o plocon la picioarele UE, cu un entuziasm demn de cauze mai bune. Iar acum, a inceput procesul de regionalizare a Romaniei prin creearea unor asa-numite “euroregiuni de dezvoltare”, ceea ce poate duce la federalizarea tarii noastre. Este emblematica in acest sens amplasarea panoului cu „Tinutul Secuiesc” la intrarea in judetul Harghita. In Italia, regiunile au parte de o autonomie tot mai ridicata. Chiar si in Marea Britanie, tarile componente: Scotia, Anglia, Irlanda de Nord, Tara Galilor au parte de o autonomie tot mai extinsa. Provincia spaniola Catalunia a obtinut un statut care se aproprie de cel de independenta, acum doi ani.

Iata ca a venit si randul Belgiei sa se confrunte cu problema divizarii. Acasta tema a fost lansata chiar de premierul tarii. Tensiunile dintre flamanzi si valoni au ajuns la punctul maxim, iar reformele pe care premierul belgian Yves Leterme doreste sa le puna in aplicare cat mai repede (este vorba de acordarea unor puteri sporite parlamentelor regionale) schiteaza deja certificatul de deces al Belgiei. Gafand cu seninatate (sau poate nu!), mai mult sau mai putin voit, Leterme a declarat ca „Belgia este un accident al istoriei”. Flamandul Leterme a explicat ca parlamentele din cele trei regiuni (Flandra, Valonia si Bruxelles) ar putea obtine dreptul de a stabili taxele si impozitele, prerogative care ar consfinti destramarea Belgiei. Pozitia premierului nu este cu nimic surprinzatoare. Leterme a fost premier al regiunii flamande inainte sa fie desemnat de regele Albert al II-lea sa formeze un guvern national dupa alegeri. Drept urmare, el este acuzat de francofoni (valoni) ca incearca sa sape groapa statului belgian pentru a ramane la conducerea unui stat flamand puternic.

Nu e de mirare ca Belgia, unde se afla capitala UE, este pe cale de a fi impartita. Politica UE isi vadeste pe zi ce trece eficienta distructiva. Prin manevrarea discretionara a unor importante fonduri banesti catre “euroregiuni”; printr-o propaganda desantata dar utila scopurilor sale; prin promovarea unei imigratii nestavilite neeuropene; prin impunerea unei ideologii de factura totalitara, political corectness, care condamna orice sentiment national; statele europene au fost subminate pe zi ce trece. Iar cand “constitutia UE”, indiferent ce nume eufemistic va purta, va fi impusa popoarelor europene (fiindca de referendumuri nu se mai pune problema dupa “esecurile” din Olanda si Franta), nu va mai exista in Europa decat un singur stat: UE. (Exceptand tarile „nealiniate”, Elvetia, Norvegia, Islanda.. dar nu se stie cat mai pot rezista in fata „Leviatanului”! Probabil ca nu foarte mult.)

Leave a Comment