“Un stat national plin de vigoare nu are nevoie de multe legi in interior, pentru ca cetatenii au pentru el afectiune si atasament; un imperiu supranational care stapaneste niste sclavi nu poate impune corvoada supusilor sai decat prin constrangere. UE fiind o colonie de sclavi nu are cetateni, ci cel mult supusi. Ea nu are drapel national; n-are decat o marca de fabrica, introdusa printr-un decret al autoritatilor si protejata prin dispozitii legislative. Acest suprastat, pentru a continua sa traiasca e obligat sa reduca din ce in ce mai mult drepturile de suveranitate ale tarilor membre, nu numai din motive materiale, ci si din ratiuni psihologice. Caci prin politica de deturnare financiara, el trebuie, fatalmente sa ridice statelor si ultimele drepturi daca nu vrea ca nemultumirea generala sa izbucneasca sub forma unei revolte deschise.”

Textul de mai sus reprezinta o parafraza la o analiza politica privind situatia de dupa primul razboi mondial a Germaniei.