COMISIA EUROPEANA cere Ro­mâ­niei să majoreze cu aproape 70% preţul la gazele naturale. Este vorba de „alinierea” preţului gazelor din producţia internă la cel de pe piaţa europeană. Această aliniere trebuia făcută treptat, din momentul încheierii negocierilor de aderare la UE până în 2008, dar, de doi ani de zile, autorităţile române au făcut foarte puţin în acest sens. Din această cauză, şocul majorării preţului pe piaţa românească va fi foarte mare. Astfel, în 2008, preţul producţiei interne este de 180 de dolari pe mia de metri cubi, în timp ce pe piaţa europeană preţul mediu este undeva în jurul valorii de 300 de dolari mia de metri cubi. Conform oficialilor de la Bruxelles, în România se practică preţuri de producţie joase şi producătorii europeni nu pot concura cu succes pe piaţa din România.

Dacă România va da curs solicitării UE, în mai puţin de 12 luni, cei doi producători de gaze, Petrom, companie controlată de austriecii de la OMV, şi Romgaz, deţinută de statul român, ar trebui să urce preţul cu 120 de dolari mia de metri cubi, ceea ce înseamnă o creştere de aproape 70%. Dar problema nu se opreşte aici. Cele două companii asigură doar 60% din consumul intern de gaze, restul de 40% vine din Rusia. Preţul pe care îl plătesc românii pe gazul rusesc este mai mare decât media europeană, şi anume 370 de dolari mia de metri cubi. Firmele autohtone achiziţionează gazul de la distribuitori la un preţ în jur de 250 de dolari mia de metri cubi, adică o medie între preţul din producţia internă şi cel din import.

În situaţia în care România se „aliniază” la preţurile externe, companiile din ţara noastră vor lua gaz mai scump cu 100 de dolari pe mia de metri cubi. Cei mai afectaţi de această măsură sunt companiile din industria chimică, cele din industria cimentului, adică Lafarge, Carpatcement şi Holcim, firmele din industria sticlei, a porţelanului şi ceramicii, din cea a medicamentelor şi maselor plastice şi, nu în ultimul rând, producătorii de pâine, mari consumatori de gaze naturale. De asemenea, vor fi afectaţi şi consumatorii casnici, care reprezintă 20% din consumul anual de gaze.

Mai exact, sunt 800.000 de locuinţe, adică 2,5 milioane de persoane, care se încălzesc cu gaze naturale (centrale termice, arzătoare, butelii etc). Mai sunt alte 600.000 de locuinţe care sunt termoficate, însă efectele vor fi mai mici pentru că ei folosesc doar gazul de la aragaz, care reprezintă un consum de 10-15 ori mai mic decât la o centrală termică, şi primesc căldură de la o centrală care poate utiliza într-o măsură mai mică drept combustibil gazul natural. Decizia de mărire a preţului gazelor la consumatorii casnici este luată de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Efortul financiar al consumatorilor casnici, la o eventuală mărire a preţului, va fi de 240 milioane de dolari numai pentru 2008.

De fapt, efectele scumpirii gazelor se vor resimti in toate sectoarele economiei, afectand, desigur, direct si indirect, mai ales simplii cetateni. În total, costurile economiei româneşti se ridică aproape la 1,2 miliarde de dolari, adică aproape 1% din PIB.