ŞEFII DE STAT şi de guvern, reuniţi două zile la Bruxelles în cadrul Consiliului European de primăvară, au ajuns la un consens asupra proiectului sarkozist privind înfiinţarea Uniunii Mediteraneene. „Proiectul a obtinut o sustinere larga din partea Consiliului” sefilor de stat si de guvern din UE, a declarat la Bruxelles, dupa prima zi a summmitului, premierul sloven Janez Jansa, a carui tara asigura presedintia UE. „Acum ramane sa lucram in diferite instante”, a adaugat oficialul.

Comisia Europeana si presedintia UE au fost mandatate sa puna la punct, pana la urmatorul summit, din luna iunie, detaliile si in special structurile acestui proiect de cooperare intensificata cu tarile din bazinul mediteranean. Pentru a depasi reticentele multor tari, in special ale Germaniei, Franta a trebuit insa sa isi revizuiasca ambitiile.

In cele din urma, planul va consta in a da un nou impuls asa-numitului proces de la Barcelona privitor la parteneriatele euro-mediteraneene, lansat in 1995 si care a dat pana acum rezultate slabe. Parisul a acceptat in primul rand ca toate tarile din UE, nu numai cele care au deschidere la Marea Mediterana sa fie asociate deplin la initiativa. Procesul de la Barcelona a fost dezavantajat inca de la lansarea sa de opozitia dintre Israel si tarile arabe. Peste zece tari din sudul Mediteranei sunt implicate in el: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, teritoriile palestiniene, Siria, Tunisia si Turcia, carora in 2007 li s-a alaturat si Mauritania, Libia avand statut de observator.

Uniunea urmeaza sa fie lansata oficial in 13 iulie, la un summit la care vor participa toate tarile UE si cele din sudul bazinului mediteranean, in timpul presedintiei franceze a Uniunii Europene. Pe langa definirea exacta a proiectelor Uniunii, mai exista un aspect dificil in acest dosar: problema finantarii proiectelor. Mai multi parteneri ai Frantei nu vor sa cheltuiasca nimic in plus fata de ceea ce a fost deja prevazut pentru Mediterana.

Organizarea Uniunii Mediteraneene reprezinta doar un pas spre extinderea Uniunii Europene catre nordul Africii si Orientul Apropiat. Intr-un viitor mediu, Israelul, Turcia si statele africane cu acces la Marea Mediterana vor fi inglobate in Imperiul European.