Sursa: American Thinker, 15 iunie 2008.
Autor: Soeren Kern

Alegătorii irlandezi pe 12 iunie au spus „Nu” la ambiţiile politice ale elitelor europene, care doresc ca toate cele 27 de state-membre ale Uniunii Europene sa ratifice cele 269 pagini (aproximativ 3000 de pagini cu anexe) ale Tratatului de la Lisabona, care ar transforma UE într-un suprastat super-birocratic.

Irlanda a fost singura ţară in care acest asa-zis „Tratat de reformă” a fost supus unui vot popular; toate celelalte state membre ale UE, intenţionează să ratifice documentul prin procedurile parlamentare. Desi, prin legea europeana, votul irlandezilor (53,4 la sută au spus „Nu”, şi 46,6 la sută au spus „Da”) ar trebui sa ingroape definitiv Tratatul de la Lisabona (fiindca e nevoie de ratificare unanima pentru a putea fi pus in aplicare), aproape sigur, politicienii din tarile UE vor găsi o cale să-l menţina în viaţă.

Unul dintre principalele obiective ale acestui tratat ilizibil este de a transforma UE intr-un „actor geopolitic global”, care ar putea contrabalansa Statele Unite pe plan mondial. Pentru a realiza acest lucru, elitele europene spun că UE trebuie să vorbească cu „o singură voce” în afacerile internaţionale. În acest context, noul tratat este proiectat pentru a crea funcţia de presedinte al UE (neales de cetateni), precum şi cea de ministru de externe european. De asemenea, se va stabili un corp diplomatic european cu ambasade şi o armată europeană.

Asa cum mulţi observatori de politică europeană cunosc, democraţia nu se poate instala usor pe un continent unde elitele europene se considera niste aristocrati indrepatiti sa conduca masele ignorante. Într-adevăr, întreaga prosperitate europeana s-a cladit pe un quid pro quo: „circ si paine” pentru populatie, in schimbul loiaitatii acesteia fata de clasele politica si intelectuala. Astfel, nu e o mare surpzica faptul că cuvântul (sic!) „Nu”, nu există în lexiconul politicii europene.

După ce alegătorii din Franţa şi din Ţările de Jos au respins Constituţia europeană (fata de care Tratatul de la Lisabona este o replica aproape exacta), în 2005, elitele europene au sfatuit sa se repete voturile pana cand oamenii vor da „răspunsul corect”. Cum se vor desfasura lucrurile acum? Vor accepta politicienii europeni, care pretind ca vor sa aduca „Europa” mai aproape de oameni, vointa cetatenilor irlandezi?

Ce urmează este o scurtă sinteză a comentariilor făcute de către liderii europeni, atât înainte cât şi după referendumul din Irlanda. Ele nu oferă doar o explicaţie de ce alegătorii irlandezi au votat impotriva Tratatului de la Lisabona, dar de asemenea, arunca o lumina asupra stării democraţiei în Europa contemporană.

Înainte de referendum:

Primul-ministru irlandez Brian Cowen a declarat că „nu contează dacă oamenii nu au citit Tratatul de la Lisabona (nici el nu l-a citit, dupa cum a recunoscut) si nu l-au înţeles, deoarece ar trebui sa aiba incredere in liderii lor alesi.”

Ministrul de externe francez Bernard Kouchner a ameninţat alegătorii irlandezi ca în cazul în care nu vor aproba tratatul: „Prima victima va fi Irlanda”. „Ei au beneficiat mai mult decât alţii „, a avertizat el.

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a spus: „Nu va fi nici un tratat, dacă vom avea un referendum în Franţa.”. Sarkozy a mai continuat: „Când oamenii spun ‘Nu’, nu putem spune că oamenii au greşit. Noi trebuie sa ne intrebam de ce au spus ‘Nu'”.

Cancelarul german Angela Merkel a declarat: „Fireşte [Tratatul de la Lisabona] este încă departe de claritatea Consitutie noastre si de modul in care puterile in stat sunt delimitate.”.

Fostul preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, a declarat: „Diferenta dintre Constituţia originala şi prezentul Tratat de la Lisabona este una de abordare, mai degrabă decât de conţinut … propunerile din tratatul constitutional original sunt practic neschimbate. Ele pur si simplu au fost dispersate prin tratatele vechi, sub formă de amendamente. De ce această schimbare subtila? Mai presus de toate, s-a dorit evitarea oricarui referendum popular, prin inlocuirea unui vocabular constitutional. Dar daca ridicam capacul si ne uitam inauntru: toate uneltele efective si inovative sunt acolo, asa cum au fost introduse de Conventia Europeana.”.

D’Estaing, a mai declarat: „Opinia publică va fi convinsa să adopte, fără să ştie, propunerile pe care noi nu indraznim sa le prezinte direct … Toate propunerile anterioare vor aparea in noul text, dar vor fi ascunze si deghizate intr-un fel sau altul. Abordarea este de a pastra o parte din elementele de noutate a Tratatului Constituţional şi de a le împărţi în mai multe texte în scopul de a le face cat mai puţin vizibile. Cele mai inovatoare dispozitii vor fi introduse ca simple amendamente la tratatele de la Nisa si de la Maastricht. Imbunatatirile tehnice vor fi adunate intr-un tratat aparent inofensiv care va fi adoptat intr-un pachet unitar de catre parlamentele nationale. Opinia publica va adopta, fara sa stie, si acele dispozitii pe care nu le-ar fi adoptat in nici un caz daca le-ar fi fost prezentate in mod direct.”

Ministrul irlandez de externe Dermot Ahern a spus: „substanţa a ceea ce a fost convenit în 2004 a fost reţinut. Serios, ceea ce lipseste este doar termenul de ‘constituţie’. ”

Prim-ministrul luxemburghez Jean-Claude Juncker a declarat: „Desigur, vor exista transferuri de suveranitate. Dar ar fi inteligent să se atragă atenţia opiniei publice asupra acestui fapt?”. Juncker a continuat: „Cele mai multe temeri legate de Tratat vin din faptul ca foloseste un limbaj de neînţeles pentru oamenii obişnuiţi.”

Ministrul de Externe belgian, Karel DE GUCHT a declarat: „Scopul tratatului constitutional a fost acela de a fi cat mai citibil; scopul Tratatului de la Lisabona, dimpotriva, e acela de a fi cat mai putin citibil… Este un succes!”.

Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso a declarat: „Uneori îmi place să compar organizarea UE cu creearea imperiilor. Avem dimensiunea unui Imperiu, dar există o mare diferenţă. Imperiile au fost realizate prin forta, cu un centru unic care isi impune dictatul. Acum avem primul imperiu ‘neimperial'”.

Barroso a afirmat: „Dacă ar fi avut loc referendumuri la crearea Comunităţii Europene sau pentru introducerea monedei euro, credeti ca ar fi trecut? Referendumurile fac procesul de aprobare a tratatelor europene mult mai complicat si mai putin previzibil… fiecare stat membru ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a permite organizarea unui referendum.”

Prim-ministrul spaniol José Luis Rodríguez Zapatero a spus: „Noi nu am lasat nici un punct substanţial din tratatul constitutional sa se piarda…”

Italian President Giorgio Napolitano said : “Those who are anti-EU are terrorists.

Preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano a declarat: „Cei care sunt anti-UE sunt terorişti! Este un terorism psihologic sa agiti spectrul unui suprastat european.” (nota mea: si eu sunt un „terorist”, in opinia presedintelui Italiei; cam nasol, pentru ca teroristii nu sunt doar in afara legii, dar nu au nici un drept! Teroristii sunt echivalentul dizidentilor politici din perioada comunista – pe-atunci, ei se numeau „dusmani ai poporului”. Ups, dar si Barroso a zis ca UE este un imperiu! El nu-i „terorist”?!)

Un memorandum din februarie al Ambasadei Marii Britanii din Dublin, care sintetizează o informare despre opinia guvernului irlandez fata de referendum, a raportat că diplomaţii irlandezi il descriu pe Sarkozy drept „complet imprevizibil”. Memoriul sublinia faptul ca atentia nu va fi pusa pe detaliile tratatului, acesta fiind „în mare parte de neînţeles pentru un cititor.” Guvernul irlandez a vrut să ţină referendumului în octombrie 2008, dar a decis, la o dată anterioară, din cauza „riscului unor evolutii nedorite in timpul preşedinţiei franceze a UE [care începe la 1 iulie] – în special in problemele legate de apărare – ar fi fost prea mare „şi ar fi puteut să influenteze alegătorii irlandezi.

Irish officials said they wanted “a helpful, low-profile” role from European officials in Brussels before the referendum on anything which might damage support for a ‘Yes’ vote.

Oficialii irlandezii au declarat că au dorit „un ajutor discret” de la oficialii europeni de la Bruxelles, înainte de referendum, fiindca un sprijin prea fatis ar fi putut dauna pentru „Da” la vot. Vicepresedintele Comisiei Europene Margot Wallström a spus ca e „dispus să scada tonul sau sa intarzie mesajele care ar putea fi daunatoare”.

Dupa referendum:

Barroso said he had spoken to Cowen and agreed with him that the ‘No’ vote was not a vote against the EU.

Barroso a declarat ca el a vorbit cu Cowen şi au fost de acord cu el că „Nu”-ul de la referendum nu a fost un vot împotriva UE. „Irlanda isi pastreaza angajamentul catre o Europă puternică”, a spus el. „Tratat este în viaţă. Raticarea [in celelalte state membre ale UE] trebuie sa continue conform planului.”

Slovenian Prime Minister Janez Janša , whose country currently holds the EU’s rotating presidency, said: “I will invite the Irish prime minister to explain the reasons for the rejection of the treaty by the Irish people.”

Prim-ministru slove Janez Janša, a cărui ţară deţine în prezent presedintia rotativa a UE, a declarat: „Voi invita pe prim ministrul irlandez sa explica motivele pentru care poporul irlandez a respins Tratatul”.

Polish Prime Minister Donald Tusk said : “We shall effectively look for ways to ensure it comes into force.

Prim-ministrul polonez Donald Tusk a spus: „Noi trebuie să gasim modul efectiv prin care tratatul va intra in vigoare. Indiferent de rezultatele referendumului din Irlanda… Europa va găsi o modalitate de punere în aplicare a acestui tratat. ”

Juncker said : “This vote doesn’t resolve any of the European problems; it almost makes every European problem bigger.

Juncker a declarat: „Acest vot nu rezolva nici una din problemele europene; el face aproape fiecare problemă europeana mai mare. A fost o proasta alegere pentru Europa. ”

Sarkozy şi Merkel au emis o declaraţie comună în care se afirma: „sper ca celelalte state membre vor continua procesul de ratificare.”

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a declarat: „procesul de ratificare trebuie să continue. Sunt convins de faptul că încă mai avem nevoie de acest tratat. ”

Ministrul francez pentru Afaceri Europene Jean-Pierre Jouyet a vorbit de a găsi o „reglementare juridica”, care ar permite ca Irlanda să ratifice tratatul oricum.

British Foreign Secretary David Miliband said the United Kingdom would press on with ratification, saying: “It’s right that we continue with our own process.”

Secretarul britanic de Externe David Miliband a declarat că Regatul Unit al Marii Britanii va sprijini continuarea ratificarii tratatului.

At a June 13 press conference in Brussels , supposedly impartial (but frustrated and angry) reporters and other members of the European press corps accused European Commission Spokesman Johannes Laitenberger of not doing enough to refute the “myths and false rumors” that doomed the treaty in Ireland.

La o conferinta de presa 13 iunie, la Bruxelles, reporterii si alti membri ai corpului european de presa l-au acuzat pe purtatorul de cuvant al Comisiei Europene, Johannes Laitenberger pentru ca nu a facut nimic pentru a respinge „miturile si zvonurile false” privind ingroparea tratatului de la Lisabona de catre votul din Irlanda.