Cand te-ai fript cu ciorba, sufli si in iaurt, spune un proverb romanesc. Cu ciorba Uniunii Europene ne-am fript de atatea ori, incat orice masura emanata de la Bruxelles, oricat de buna ar parea in intentiile ei, trebuie tratata cu un scepticism necrutator! Conform unei directive a UE, incepand cu anul viitor, va fi interzisa, in mod treptat, comercializarea becurilor clasice (cu incandescenta). Pana in anul 2015, toate becurile incandescente trebuie sa dispara (comercializarea lor va fi interzisa)! Becurile cu incandescenta vor fi inlocuite de becuri fluorescente (asa numitele LFC – lampi fluorescente compacte). LFC-urile devin obligatorii si in toate institutiile publice din Romania, incepand din 2009. Motivul invocat este acela al reducerii consumului de energie, dat fiind faptul ca un bec fluorescent este mai economic decat unul clasic. Totusi, exista cateva lucruri neplacute legate de aceste becuri fluorescente.

In primul rand, un bec fluorescent este mult mai costisitor decat unul clasic – desi, in timp, prin reducerea consumului de energie, cheltuiala initiala se amortizeaza (de obicei). De asemenea, se pune problema daca lumina produsa de aceste becuri fluorescente nu e mai daunatoare pentru ochi decat lumina produsa de becurile cu incandescenta obisnuite? In cazul neoanelor clasice, acest lucru este cunoscut, de aceea, acestea sunt rareori folosite in iluminatul casnic. LFC-urile sunt, in fond, tot niste neoane, doar ca tubul este mai subtire si spiralat, si au aspect de becuri. Personal, eu sunt un pic ingrijorat de efectul lor asupra ochilor.

Se spune ca aceste LFC-uri sunt introduse pentru a proteja mediul, prin „reducerea emisiilor de dioxid de carbon„. Dar, pe de alta parte, ele aduc probleme noi. Este stiut faptul ca becurile fluorescente contin mercur, aproximativ 4 mg. Cu cat vor deveni mai populare, cu atat problema manipularii, depozitarii si reciclarii lor va fi mai mare. Pentru ca, in caz de spargere a unei LFC, mercurul se raspandeste si toxicitatea lui dauneaza grav sanatatii (ca sa folosesc o expresie la moda, dar justificata in acest caz). Iar deteriorarea in cantitati mari a acestor becuri, ca orice produse cu mercur, poate genera o poluare grava a mediului. Din aceste motive, LFC-uri trebuie depozitate in doua pungi de plastic (apropo, incepand de anul viitor, pungile de plastic vor fi taxate pentru „poluare”!) si colectate in mod special. Asta va impune cheltuieli suplimentare considerabile.

Alte probleme legate de becurile fluorescente. Se spune ca au o durata de viata mai lunga decat cea a becurilor incandescente (circa 4000-6000 de ore de functionare), insa, in realitate, aceasta durata de viata scade mult daca sunt aprinse si stinse des. De asemenea, variatiile de intensitate a curentului electric le deterioreaza destul de rapid; din acest motiv, LFC-urile nu se preteaza sistemelor de iluminare cu variatia intensitatii luminoase.

Lasand insa la o parte avantajele si dezavantajele becurilor fluorescente, ramane totusi problema: de ce li se impun oamenilor LFC-urile, cu orice pret? De ce oamenii nu sunt lasati sa aleaga in ce mod vor sa-si lumineze propria locuinta?! Daca LFC-urile sunt atat de bune prin reducerea consumului de energie si a facturii la curent, oamenii le vor alege de bunavoie: dar va fi alegerea lor! Nu ma intelegeti gresit, nu sunt un adversar al becurilor fluorescente, eu folosesc LFC-uri. Dar totusi imi pastrez unele dubii in legatura cu ele. (in primul rand legate de efectul asupra ochilor) Si nu sunt de acord cu principiul ca statul stie ce e mai bine pentru tine! Dar lobby-ul producatorilor de LFC-uri este destul de puternic!

Pe de alta parte, cand e vorba de consumul de energie, exista asa numitul paradox al lui Jevon, care afirma ca: prin cresterea eficientei, consumul de energie tinde sa creasca, nu sa scada. Desi aceasta afirmatie contravine aparent logicii, exista argumente serioase in sprijinul ei. Faptul ca eficienta iluminatului va creste, incurajeaza oamenii sa consume mai multa energie electrica in alte scopuri (de exemplu, prin folosirea a tot mai multe aparate de aer conditionat – care consuma mult mai mult decat niste simple becuri!). Problema este in fond alta: economia mondiala actuala se bazeaza pe cresterea economica. Fara crestere economica, toata sandramaua se va prabusi – insa, cresterea economica inseamna in mod necesar si cresterea consumului de energie. Pana cand nu se va schimba ceva radical in modul in care e condusa aceasta lume, toate masurile astea de „eficientizare a consumului” nu reprezinta decat o frectie la un picior de lemn.