Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana a fost un proces de durata, inceput cu multi ani inainte de ianuarie 2007. Sub diferitele guvernari de dupa 1989, economia nationala a fost instrainata, la un pret de nimic. Am putea spune, fara sa gresim, ca Romania s-a integrat in UE prin parti! Bucata cu bucata, ramurile industriale strategice au incaput pe mana marilor corporatii europene. Practic, Romania a ajuns o colonie straina!

Cei care au criticat acest proces de vanzare a patrimoniului national, au fost infierati cu calificative de genul „ultranationalism”, „extremism”, „neocomunism” etc. In acelasi timp, toate vanzarile au avut diferite „clauze de confidentialitate”, ascunzand concesii pagubitoare pentru Romania. Importante contracte de privatizare, a unor companii, cum sint Petrom, Sidex Galati, Alro Slatina, Complexul Turistic Sovata, BCR in care se includ si tainele Bancorex, Romtelecom, Romcim si multe altele se afla sub incidenta clauzei de confidentialitate.

In cele ce urmeaza, prezint un fragment din textul Conferintei de Presã de vineri, 7 noiembrie 2008, a PRM, preluat din: http://romare.ro/revro/curent/conferinta.htm

1) Din Patrimoniul National au disparut capacitati productive in valoare de peste 100 de miliarde de euro (combinate industriale, fabrici, instalatii industriale si agricole, complexe agro-industriale, plantatii de pomi fructiferi si vita-de-vie, instalatii de irigare si multe altele).

2) Statul Roman a pierdut puterea de decizie a circa 85% din potentialul economico-financiar al tarii, astfel ca principalele sectoare sint deja controlate de mari companii din Uniunea Europeana. Foarte curind, se va ajunge la situatia in care Statul Roman nu va mai dispune de resurse care sa asigure dezvoltarea Romaniei spre standardele europene, romanii devenind prizonierii imprumuturilor externe. Sistemul bancar: din cele 5 de miliarde de euro cit reprezinta afacerile bancilor in Romania, 76% sint realizate de banci straine, iar 24% de capitalul autohton; dupa privatizarea BCR, capitalul autohton se reduce la 9%, regasit in pachete de actiuni minoritare; Industria metalurgica: combinatele de la Galati, Hunedoara, Iasi, Roman au fost vindute, pe sume derizorii, companiei indiene Mittal Steel; Industria constructiilor de masini: in fabricarea fostului autoturism Dacia firma Renault-Franta detine 57,3% din potential; * Industria cimentului: trei firme detin monopolul in Romania (Holcim – Elvetia, Heidelberger Cement – Germania si Lafarge – Franta); * Industria petroliera: OMV – Austria, care a achizitionat Petrom, dicteaza piata in Romania; * Industria petrochimica: aproape toate combinatele s-au privatizat (Petromidia Navodari, Rafo Onesti, Teleajen, Brazi); * Sistemul de telefonie: operatorul national de telecomunicatii Romtelecom a fost vindut firmei OTE – Grecia; telefonia mobila, cu peste 13 milioane de utilizatori, de la care se incaseaza anual peste 2 miliarde de euro, este in proprietatea a doua companii: Orange – Franta, cu 51%, si Vodafone – Anglia, cu 49%; * Sistemul de distributie a energiei electrice: din cele 8 companii regionale, 5 au fost vindute astfel: firma Enel – Italia detine 25% din distributie, fiind proprietara la Electrica Muntenia Sud, Electrica Banat si Electrica Dobrogea; firma Cez-Cehia detine 15,56% din distributie la Electrica Oltenia; firma E. ON – Germania are 12,38% distributie la Electrica Moldova. * Sistemul de distributie a gazelor naturale: in anul 2004, cele doua companii de distributie a gazelor naturale au fost vindute astfel: E.ON Ruhrgaz a cumparat Distrigaz-Nord, detinind 23% din piata; Gaz de France a cumparat Distrigaz Sud, detinind 32% din piata. impreuna cu Petrom – OMV, care are 43% din piata, cei trei detin 98% din piata gazelor naturale din Romania. Interesant este faptul ca Gaz de France este o companie de stat. Trebuie remarcat ca profitul realizat de companiile straine in Romania, mai putin impozitul pe profit, de 16% (pina la actuala guvernare impozitul era de 25%), platit la bugetul national, se poate transfera in afara Romaniei, de regula, dupa datele existente la BNR, in zone off-shore (paradisuri fiscale). Aceste transferuri de capital se pot face chiar si in cazurile in care companiile au obligatii fata de Statul Roman (investitii nerealizate, impozite neplatite si alte obligatii).

3) in asa-zisul proces de privatizare, vinzarea societatilor comerciale a adus pierderi grele avutiei nationale. Prin facilitatile acordate abuziv de catre guvernele aflate la Putere (active mult subevaluate, scutiri de obligatii fiscale si alte ,,inginerii financiare), Statul Roman a pierdut circa 60 miliarde de euro si a incasat, pentru toata averea vinduta pina acum, sub 6 miliarde de euro, adica de 10 ori mai putin. Ca si cum aceasta pierdere nu-i de-ajuns, banii din privatizari au fost utilizati exclusiv pentru plata datoriei publice interne. Nici macar o suma modica nu s-a investit pentru dezvoltarea, retehnologizarea sau pentru cresterea competitivitatii produselor.

4) Au disparut peste 5,8 milioane locuri de munca.

5) S-a distrus potentialul agricol al tarii, care asigura hrana populatiei. Astazi, peste 70% din produsele agro-alimentare se importa, indatorind vistieria tarii cu inca 2,5 miliarde de euro, sau 3,1 miliarde de dolari pe an. Majoritatea populatiei traieste mai rau decit inainte de 1990. Peste jumatate din populatia Romaniei traieste intr-o saracie acuta. in zonele rurale viata a peste 10 milioane de romani a devenit un calvar. Citeva exemple sint graitoare: * Pretul de vinzare al intregului pachet de actiuni al gigantului santier Naval Constanta a fost de numai 820.604 de dolari, in care o actiune a valorat 5 centi. * Privatizarea operatorului national de telecomunicatii Romtelecom ramine dupa multi ani de la incheierea contractului printre cele mai controversate afaceri din Romania. Analistii sustin ca, la inceperea privatizarii, Romtelecom valora 2,2 miliarde de dolari. Firma OTE – Grecia a platit doar 337,5 milioane de dolari, reprezentind pretul efectiv de vinzare a 35% din pachetul de actiuni, primind in acelasi timp si dreptul de uzufruct pentru un alt pachet, de 16% din actiuni, obtinind, practic, controlul atit in Consiliul de Administratie, cit si in Adunarea Generala a Actionarilor. Astfel ca partea romana – Romtelecom, devenind actionar minoritar, a ramas simplu spectator. Guvernul, in anul 2003, prin Ordonanta de Urgenta, transformata cu mare graba in lege, a consfintit opera CDR de instrainare irevocabila a Romtelecom. * Societatea Nationala Tutunul Romanesc s-a vindut unui consortiu despre care nimeni nu a auzit vreodata, Tobacco 2003/UE, cu un ,,bacsis de 1,6 milioane de dolari; afacerea s-a dovedit o mina de aur pentru cumparator, care a pus mina pe un teren care valoreaza de 8 ori mai mult decit a platit pe intreaga societate. * Compania Romcim s-a vindut catre firmele Holcim Elvetia, Heidelberger Cement Germania si Lafarge Franta cu incalcarea dispozitiilor legale (exemplu: neincluderea in contract a valorii terenului), la numai 80 milioane de dolari, desi, in realitate, costa de cel putin de 10 ori mai mult (s-a dat 10 milioane de dolari mita). * Sidex Galati – complex strategic de maxima importanta pentru securitatea si dezvoltarea Romaniei, care furniza 10% din exportul Romaniei, a fost vindut cu aproximativ 70 milioane de dolari, din care 25 milioane de dolari valoarea activelor, iar diferenta pentru datoriile catre stat a fost convertita in actiuni. Incredibil, dar adevarat! Un complex industrial care a produs 7,8 milioane de tone de otel in anul 1989, cu o valoare reala de circa 1 miliard de dolari, a fost instrainat la un pret de 14 ori mai mic. Daca avem in vedere facilitatile financiare acordate de Guvernul Romaniei, in suma de 1,6 miliarde de dolari, avem imaginea dramatica a economiei romanesti. Pentru comparatie, aratam ca miliardarul britanic de origine indiana Lakshmi Mittal, patronul Combinatului Sidex Galati, si-a cumparat o resedinta de lux in vestul Londrei la fantasticul pret de 70 de milioane de lire sterline (130 milioane de dolari), ceea ce reprezinta aproape dublul sumei platite pentru intreg Combinatul Sidex. * Aro Cimpulung Muscel s-a vindut cu 150.000 de euro si cu datorii, sterse, de citeva milioane de euro. Cumparatorul a vindut numeroase active, pentru care a incasat peste 4 milioane de dolari. * Petrom s-a vindut catre OMV – Austria, cu mult sub valoarea reala. in numai 2 ani, valoarea de piata a companiei Petrom a crescut in mod real, pe piata bursiera, cu aproape 2 miliarde de euro. Pierderea pentru Statul Roman este uriasa. * in contractul de privatizare a BCR, aflat in dezbaterea Parlamentului, pretul de vinzare pentru pachetul de actiuni detinut de BCR impreuna cu BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare) IFC (International Finance Corporation) se vinde catre Erste Bank Austria cu pretul de 3,75 miliarde de euro, din care Statul Roman va incasa 2,2 miliarde de euro, corespunzatoare participatiei de 36,88%. Din aceasta valoare, in limita sumei de 1,8 miliarde de euro, Statul Roman va acoperi obligatiile angajate de defuncta Bancorex. Se pretinde ca nu exista o evidenta clara a eventualelor datorii care pot aparea din instrumentele bancare angajate de Bancorex. Dupa ce baietii destepti au furat 4 miliarde de euro de la Bancorex provocindu-i falimentul, Statul Roman ramine bun de plata.