Potrivit unui raport al organizatiei Open Europe, Comisia Europeana aloca 2,4 miliarde de euro anual diverselor tipuri de propaganda, precum lobby, publicitate, burse sau materiale promotionale. O importanta parte din aceste fonduri sunt cheltuite pentru propaganda pe Internet.

Eu Tube, canalul sponsorizat de UE de pe site-ul YouTube, a esuat lamentabil, dupa ce, in pofida unui buget spectaculos, nu a reusit sa atraga decat un numar foarte redus de vizitatori. La un an si jumatate de la aparitia EU Tube, majoritatea vidoclipurilor postate pe website au fost vizionate doar de cateva zeci de persoane, iar numarul abonatilor a ajuns la 7.463, si respectiv putin peste 1,8 milioane de accesari, in conditiile in care in Uniunea Europeana traiesc circa o jumatate de miliard de persoane.

Creatii precum videoclipul ‘euro-rap‘ care foloseste un limbaj suburban pentru a-i convinge pe tinerii vizitatori ca trebuie sa faca parte din UE au fost caracterizate drept „penibile” sau „propaganda nazista pe muzica agresiva”. Un internaut a descris astfel filmuleţul: „E ca un film de propagandă al Tineretului Hitlerist cu muzică agresivă. Să fim parte la ce? La distrugerea naţiunilor noastre, a patriilor şi a securităţii, pentru ca bogaţii să ne poată poseda şi controla? Mai-mari ai UE, să vă ia dracu’!”.

De asemenea, celebrul filmulet „Film lovers will love this eutube” poate fi caracterizat cu blandete drept erotic, prezentand mai multe cupluri „in actiune”, inclusiv unele cupluri homosexuale, fireste, pentru a promova „diversitatea” si „toleranta”! Altă producţie video similara, cu un mult mai mic succes, a fost un filmuleţ cu o piesă de şah şi un prezervativ, pentru a promova „sexul protejat”.

În condiţiile în care UE are circa 500 milioane de cetăţeni, dintre care destui au acces la internet, numărul de accesări avut de unele filmuleţe, de ordinul câtorva zeci, este ridicol. Sub 80 de accesări aveau filmuleţele „Controlul folosirii substanţelor chimice în Europa” (Controlling the Use of Chemicals in Europe), respectiv „Drepturi mai bune pentru lucrătorii temporari” (Better Rights for Temporary Workers), au remarcat analiştii Open Europe.

În suma estimată de 2,4 miliarde de euro, analiştii Open Europe au inclus toate cheltuilelile instituţiilor europene în materie de comunicare – pentru purtători de cuvânt, campanii de lobby şi campanii publicitare. În această sumă sunt cuprinşi si banii destinaţi burselor europene, etichetate de OE drept o formă de propagandă, dar şi cei cheltuiţi cu cele circa un milion de broşuri tipărite anual, şi nenumărate baloane, pixuri şi alte materiale promoţionale.

Respingerea Constituţiei europene de către cetăţenii din Franţa şi Olanda (în 2005) şi a Tratatului de la Lisabona, de către Irlanda (în 2008) a sporit cheltuielile publicitare ale UE, consideră Open Europe. Organizaţia britanică critică modul „unilateral” în care se prezintă informaţiile din materialele promoţionale, care prezintă UE drept „o poveste de succes remarcabilă”, care ar oferi „tuturor o viaţă mai bună”, în timp ce piaţa unică ar fi „o formulă câştigătoare”.

Pe lângă soarta Tratatului de le Lisabona – respins, la referendum, de irlandezi, şi încă neratificat de Parlamentul Cehiei – oficialii UE sunt „îngrijoraţi” de lipsa de informare a cetăţenilor privind scrutinul europarlamentar de anul viitor, care se va desfăşura simultan în 27 de state. Un ultim eurobarometru dinainte de Crăciun arăta că cetăţenii UE ştiu prea puţine despre Euroalegeri. De pildă, numai 2% dintre britanici ştiu că, la începutul verii viitoare, trebuie să-şi desemneze reprezentanţii pentru Parlamentul European! Oare cati dintre romani stiu sau ii intereseaza „alegerile ieuropene”, odata ce la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 s-au prezentat putin peste o treime din alegatori! (Faptul ca la alegerile europarlamentare din 2007 au participat 25% dintre alegatori se explica doar prin faptul ca, simultan cu respectivele alegeri, a avut loc un referendum.)

„Contribuabilii nu ar trebui să suporte nota de plată pentru zadarnice exerciţii de propaganda care să ne facă să iubim UE. Uniunea Europeană are nevoie de o reformă urgentă şi radicală şi nu de campanii scumpe destinate îmbunătăţirii imaginii” – Lorraine Mullally, director al Open Europe, ONG eurosceptic din Marea Britanie.