Un cititor, caruia tin sa-i multumesc, ne-a atras atentia asupra unui fenomen, desigur evident, dar cat se poate de semnificativ in legatura cu „integrarea Romaniei in UE”: hibridizarea limbii romane prin importuri masive de englezisme.
De aproape 20 de ani, limba romana a fost invadata progresiv de tot mai multe cuvinte englezesti. Sigur, acest fenomen nu e specific doar limbii romane, ci si altor limbi straine, si tine de globalizare. Cuvintele traditionale si pur romanesti sunt inlocuite „modern” cu altele din engleza. Uneori, cuvinte mai vechi isi schimba sensul, fiind „suprascrise” cu un termen englez (de exemplu, „locatie” insemna chirie si acum inseamna loc).
Nu se mai spune doica, bona, dadaca, ci „babysitter”; a tinti, a avea ca tel = a „targhetui”; a descarca = a „downloada”; porecla, zicala = „nickname”; conducator, sef, capetenie = „leader”; pravalie, magazin, bacanie = „supermarket”; crasma, carciuma, bar = „pub”; portar(la fotbal) = „goalkeeper”; sfarsit de saptamana = „weekend”; biciclist = „biker”; handicapat = persoana cu „dizabilitati”, a se concentra = a se „focusa”, a adopa o marca sau un simbol = a se „brandui”(uneori se zice chiar a se „rebrandui”!). In acest ritm, in 30 de ani, limba romana va disparea cu totul. Oare nu este si aceast un subiect de discutie legat de noua Europa?
Fara indoiala ca da. Limba nationala este definitorie pentru spiritul si cultura unui popor. Distrugand limba unui popor, distrugi in mare parte si poporul respectiv. Sigur, nu spun ca acest proces de poluare lingvistica a fost declansat de UE. In cea mai mare parte e vorba de tendinta oamenilor de a imita si de veneratia oarba pe care o au multi, din pacate, fata de tot ceea ce vine din Occident. Totusi, cand un om ca George Pruteanu a vrut sa propuna o lege de protejare a limbii romane, imediat a fost taxat drept „nationalist”, „xenofob” etc. iar o astfel de lege nu a fost votata.
Sa nu uitam ca de la mic la mare auzi peste tot, toata ziua, numai ok-ok-ok-ok. Vrem sa fie bine in tara, dar nici nu mai pronuntam cuvantul :)
Dar cea mai sugestiva deturnare de sens este a cuvantului „trivial” care apare in dictionarele de neologisme cu intelesul de comun, obisnuit. Cumva s-a potrivit cu duhul lumii de azi, cel al inversarii valorilor.
Incredibil, acelasi cuvant sa insemne si obisnuit si vulgar, alo, mai e cineva normal?
In jargonul matematic se foloseste des cuvantul „trivial”, exact in sensul asta, de banal. Sunt foarte multe cuvinte preluate din engleza sau cu intelesul luat din engleza. De exemplu „aplicatie”, in sensul de candidatura sau „moderare”, in sensul de cenzura.
Sigur, sa fim drepti: un fenomen asemanator a avut loc si in a doua parte a secolului 19, cand limba romana a preluat foarte multe cuvinte din franceza (sau din latina clasica, via limba franceza). Dar atunci, cel putin, era un fenomen necesar – o adaptare la dezvoltarile tehnologico-stiintifice. Acum, preluam de-a valma cuvinte din engleza pentru care avem echivalente in limba romana.
„Sigur, acest fenomen nu e specific doar limbii romane, ci si altor limbi straine, si tine de globalizare.”
Ba, să avem pardon, din totdeauna francezii refuză să folosească termenii din domeniul calculatoarelor, de exemplu, în forma lor originră. La fel în Germania, la fel în Italia. Nu o să auzim nicicând, în Italia, despre pasta de dinţi colgheit, ci colgate se scrie, colgate se citeşte.
Situaţia la noi este diametrală faţă de aceste sumare exemple, ajungând ca posturile de televiziune să ne scârbească cu sloganuri de genul „we love to entertain you”, cu nume de emisiuni gen „secret talent” şi alte asemenea. Cui se adresează aceste formulări ? Poate mă-sii celor care împing lucrurile înspre alienare !
Ar fi doar aberant, dacă nu ar fi, pe termen lung, criminal, să ajungi să vezi scris, pe firma unui magazin din România, microprice sau alte asemenea. Cui se adresează ? Parcă-mi şi imaginez biata bătrână, spunându-i vânzătoarei „dă-mi, maică, şi mie, un kil de microprice d-alea, da’ numai dacă e proaspete !”
Jaful şi despuierea continuă. După furtul valorilor materiale, sunt vizate valorile spirituale, iar în lipsa unui Pruteanu sau a unor conducători nevânduţi, care să vizeze binele neamului, finalul este mai mult decât previzibil.
E un scriitor exetpcional pacat ca nu e si audio putin Toti prietenii straini carora le-am spus de cartile lui au reactionat la fel: cu admiratie! deci, intr-un fel, nici nu mai conteaza daca e roman sau american.