De cativa ani, sub motivul adaptarii la cerintele Uniunii Europene, taranii sunt fortati sa-si implanteze animalele domestice cu microcipuri, fie ca e vorba de vaci, porci, cai, oi. Pasarile de curte au scapat de acest ‘tratament’, insa au fost masacrate in numar mare cu ocazia asa-zisei „gripe aviare”. Ce s-a urmarit prin implantarea animalelor cu microcip? Mai multe lucruri. In primul rand, s-a dorit instituirea unui control total. De asemenea, pentru unii, implantarea a reprezentat o afacere foarte profitabila. Nu in ultimul rand, se doreste „obisnuirea” oamenilor cu acest procedeu, fiindca, intr-un viitor nu prea indepartat, si oamenii vor fi implantati!

De microcipuri implantate n-au scapat nici pisicile si cainii de casa. Mai mult. Recent, in Bucuresti, primaria a decis ca toti cainii si toate pisicile sa fie castrati, asta pe langa vaccinare si implantare cu microcip. Pretextul gasit? Rezolvarea problemei cainilor vagabonzi! Atunci de ce nu sterilizeaza cainii vagabonzi?! Intrebare retorica desigur. Sterilizarea costa – si evident ca in cazul cainilor si pisicilor cu stapani, acestia din urma sunt obligati sa plateasca operatia. Cainii vagabonzi, atunci cand sunt prinsi, sunt „sterilizati” definitiv cu o ranga in cap. Asta chiar daca, in mod oficial, se dau sume importante de la buget pentru ocrotirea lor. Bani care ajung unde ajung; nu-i nevoie sa intru in detalii, stim cu totii cum merg treburile in tara asta.

Sa revenim insa la problema de la care am plecat. Se vad acum o parte din „roadele” acestei masuri. Taranilor le-a fost interzis practic sa-si vanda produsele lactate si ouale in pietele agroalimentare, prin niste conditii imposibil de indeplinit. Motivul invocat? „Grija fata de sanatatea publica”! O minciuna sfruntata, fireste. In realitate, ambalarea şi etichetarea obligatorie, impusă în numele alinierii la standardele Uniunii Europene, are ca adevărat scop eliminarea de pe piaţă a micilor producători, în favoarea marilor trusturi susţinute de birocraţia de la Bruxeles. Care e legatura intre aceste masuri si ciparea animalelor? Una destul de stravezie – controlul! Taranii care vor sa-si mai vanda laptele si branza pe furis, vor putea fi usor identificati prin faptul ca nu si-au varsat „cotele de lapte” la marile firme de procesare, care le dau un pret in batjocura.

O foarte buna observatie face domnul Marius Mioc: Nu a existat în România o problemă reală cu un număr mare de toxiinfecţii alimentare datorate consumului de produse “neigienice” din pieţele ţărăneşti, iar dacă cumva asemenea problemă există, Ministerul Sănătăţii ar trebui s-o semnaleze, nu Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară (care are specialişti în medicină veterinară, nu în medicină umană)! In orice caz, drepturile noastre de consumator (pe care guvernantii pretind ca ni le „apara”) ne sunt calcate in picioare. Nu mai avem dreptul sa cumparam lapte de la tarani, chiar daca e de doua ori mai ieftin decat cel din magazine, si de calitate superioara in acelasi timp!

Va spun sincer, ma doare inima cand vad cum sunt persecutati taranii! Munca lor este poate cea mai nobila dintre toate muncile, fiindca ei ne dau painea de zi cu zi! Ii respect pe tarani si ma mandresc cu faptul ca sunt urmas de tarani! Taranii au fost persecutati tot timpul in istorie. E suficient sa ne uitam doar la secolul trecut. In 1907, au platit cu sange setea de pamant. Dupa primul razboi mondial, a venit o scurta perioada ceva mai buna, in urma reformei agrare din 1923. Insa, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a venit persecutia comunista!

Dupa revolutie, taranilor li s-a retrocedat o parte din pamantul luat de comunisti, insa nu si mijloacele necesare pentru a-l lucra. Totusi, de bine de rau, oamenii au inceput sa se descurce pe ici pe colo. A venit insa Uniunea Europeana cu normele ei birocratice, iar persecutia taranilor a inceput si mai abitir! Foarte multi tarani au fost obligati practic sa-si vanda pamantul, la preturi de nimic, diversilor „intreprinzatori”; de multe ori straini. Fiindca asta se doreste: distrugerea acestei clase sociale si reducerea taranilor la statutul de muncitori agricoli!