Sursa: http://preugen.wordpress.com/2009/01/29/microcipul-si-spatiul-schengen/

La 14 iunie 1985, Germania, Franta, Luxemburg, Olanda şi Belgia au semnat, in mare secret, în orasul Schengen din Luxemburg acordul cu acelasi nume. Până în 1996 la acest acord au aderat incă 8 tări: Italia(1990), Spania şi Portugalia(1991), Grecia şi Austria(1992), Danemarca,Suedia şi Finlanda(1996). Obiectivele acestui acord sunt cuprinse in cele 142 de articole ale Convenţiei Schengen prin care se doreşte instaurarea unui spaţiu comun extrem de securizat. Atingerea acestui obiectiv insă presupune crearea unei infrastructuri informatice capabile sa stocheze un volum uriaş de informatii foarte detaliate despre fiecare cetăţean al tărilor semnatare. Mai mult trebuie creată posibilitatea urmăririi şi actualizării in timp real afiecărui om astfelt incât să fie absolut imposibilă organizarea vreunui atentat la securitatea uniunii. Aceste lucruri presupun insă urmărirea permanentă a fiecărui cetăţean aceasta ducând la suprimarea dreptului la intimitate şi a principiului prezumţiei de nevinovăţie, fiecare cetăţean fiind considerat un posibil terorist. Inseamnă îngrădirea absolută a libertăţii umane şi transformarea UE intr-un lagăr continental. Iată motivul pentru care acest acord a fost construit in secret si abia ulterior si fractionar a fost făcut public.

Convenţia prevede detaliat modul in care această urmărire poate fi făcută, astfel în art. 99, § 2, scrie: ”O asemenea înregistrare se poate realiza (…) şi cu scopul prevenirii amenintărilor la adresa sigurantei nationale: a) In cazurile în care există indicii reale care creează bănuieli că o anumită persoană are intentia să comită, sau comite, mai multe fapte şi deosebit de grave pedepsite de lege; b) în cazurile în care aprecierea generală a unui anumit individ, şi în special pe baza faptelor pe care deja le-a comis până la un anumit moment, permite să se presupună că persoana avută în vedere va comite şi în viitor fapte deosebit de grave pedepsite de lege.”

In acelasi art. § 6: ”Dacă nu este permis controlul special în conformitate cu legislatia unei tări participante, atunci controlul special se transformă automat în aceasta tara-membru în urmărire discretă”. In art. 96, § 2: ”Hotărârile se pot baza pe amenintarea ordinii publice sau a sigurantei statului, amenintare pe care e posibil să o constituie prezenta unui străin pe teritoriul national. Acesta poate fi în mod special cazul: (…) 2) Unui străin împotriva căruia există bănuieli întemeiate că a comis fapte grave pedepsite de lege (…) sau împotriva căruia există indicii reale că are intentia să execute asemenea fapte care încalcă legea pe teritoriul unui stat membru”.

Reacţia popoarelor, aşa cum se aştepta, a fost de revoltă împotriva acestui sistem şi de aceea s-a trecut la implementarea lui prin politica paşilor mărunţi. In 1997 când a început implementarea lui în Grecia, a generat reacţii dure ale cetăţenilor acestei ţări, care având in frunte Biserica Ortodoxă, au organizat manifestaţii împotriva legilor ce urmăreau aderarea la Convenţia Schengen, dar conducătorii acestei ţări nu au ţinut cont de ele, continuând, într-un ritm mai incet, dar sustinut implementarea recomandărilor europene.

Acum, în Romania, când sunt atât de aprinse disputele privind actele de identitate biometrice, ministrul Administratiei si Internelor, Liviu Dragnea declară clar şi fără echivoc: Aderarea României la spaţiul Schenghen este obiectiv naţional. Altfel spus, poporul întreg doreşte cu ardoare intrarea in sistemul concentrationar european! Din pacate, cei mai multi romani, habar n-au in ce c… am intrat la 1.01.2007.