După atâta anticameră la UE şi câţiva ani de membri deplini, suntem deja familiarizaţi cu noi termeni ca: directive, europarlamentari, acquis comunitar, fonduri, programe, etc. Mai puţin cunoscut este termenul de platformă. Ce este o platformă UE? O structură europeană operativă instituită din

“necesitatea de unire a eforturilor naţionale în scopul atingerii unei mase critice suficiente din punct de vedere al forţelor umane angajate şi al fondurilor necesare pentru desfăşurarea unor activităţi de natură a soluţiona marile probleme şi provocări ale zilei de azi.”

(Extras dintr-un document UE privind platformele).

Încurajator, înălţător şi… ameţitor! Parcă ar fi limbajul de lemn din documentele PCR, amestecat, însă, şi cu esenţe exotice. Este limbajul de lemn al UE tradus în româneşte. Platforma vrea să fie, în primul rând, un fel de dezbatere, un brain-storming, o “furtună de idei” din care să rezulte acţiuni concrete conjugate pentru „soluţionarea marilor probleme şi provocări ale zilei de azi.” Există platforme tehnologice (la unele din acestea Romania nu poate veni decât cu o contribuţie palidă având în vedere că majoritatea industriilor şi cercetarea aferentă au fost lichidate), platforme sociale (ex. Platforma pentru incluziunea rromilor), platforme educaţionale (ex. Platforma pentru e-learning), platforme privind sănatatea (ex. Platforma Europeană de Scleroză Multiplă), platforme de mediu (ex. Platforma pentru zero emisie la utilizarea combustibililor fosili) şi altele.

În materie de platforme, inventivitatea funcţionarilor UE nu are limite. Cea mai tare platformă este fără îndoială Platforma Europeană de Dezbatere (P.E.D), care va deveni operaţională şi în România. Este un fel de supraplatformă peste toate celelalte care, şi ele, …dezbat. Limbajul bombastic de lemn, din multiple esenţe, este la el acasă, după cum se poate vedea din exemplele de mai jos. În paranteză am trecut în roşu indicaţiile de regie care ne readuc în memorie cuvântările tovarăşului secretar general al PCR, Nicolae Ceauşescu:

„Prin crearea şi operaţionalizarea PED, pentru prima dată de la aderarea sa la Comunitate, România va dispune de un instrument apt să demonstreze atât credibilitatea sa ca partener al Uniunii, cât şi realitatea creşterii permanente a nivelului de familiarizare şi de aderare necondiţionată (a se citi „capitulare necondiţionată”- n.a.) a societăţii româneşti la politicile şi practicile europene.”

(Aplauze)

„P.E.D. îşi propune să genereze şi să promoveze idei şi iniţiative care, în urma evaluării profesionale efectuată de instituţiile de profil şi a dezbaterii publice a acestora în cadrul forumurilor societăţii civile organizate, vor putea fi transformate în proiecte realiste, cu aport major în atingerea acelei stări de bunăstare şi progres (să fim serioşi! – n.a.) dorită de toţi cetăţenii din România şi din ţarile partenere.”

(Vii aplauze. Ovaţii)

“P.E.D. reuneşte companii cu capital de stat, public şi privat din toate ramurile economiei naţionale, ONG-uri şi persoane fizice cu o înaltă probitate morală şi profesională (oare vor accede asemenea persoane la conducerea UE şi a României? – n.a.) interesate să investească în prezent pentru a crea fundamentul succesului societăţii viitorului (cu siguranţă o societate comunistă globală sui-generis – n.a.) la scara naţională, maximizând totodată contribuţia europeană şi internaţională a României la transformarea în realitate a proiectelor similare dezvoltate de Comunitate şi de Naţiunile Unite la nivel global.”

(Aplauze prelungite. Ovaţii.Se scandează P.E.D! P.E.D! P.E.D.!)

Vorbe, vorbe, vorbe. Curat comunitar!

Nicuşor Gliga, 2 iulie 2010