Teodor Filip

Polonia, Ungaria şi Cehia au avut avantajul că la momentul integrării aveau structurile administrative pregătite. Cele trei ţări au reuşit ca în perioada preaderării să cheltuiască toate fondurile acordate de U.E. Şi în cazul fondurilor structurale după aderare au cheltuit toţi banii.

Autorităţile române au dovedit orice, numai bunăvoinţă în acest sens nu. Deşi au afirmat de nenumărate ori că România este pregătită să absoarbe toate fondurile de la U.E. după aderare, nici la jumătatea anului 2006 Agenţia de Plăţi nu a fost acreditată la Bruxelles.

Acest organism este cea mai bună investiţie, bineînţeles dacă problema este conştientizată.Ca şi ‘ăl de Sus, nici U.E. nu-ţi bagă cu de-a sila în desagă.

Vecinii ne-au avertizat că, după aderare, vor veni zile negre pentru Agricultură. Jiri Sir, reprezentantul Cehiei în Comitetul Special al U.E.pentru Agricultură atrăgea atenţia României că tocmai neacreditarea Agenţiei de Plăţi va determina cele mai mari probleme. A mai atras atenţia că agricultura noastră va trebui să facă faţă concurenţei de pe piaţa economică: ”Este dificil să concurezi cu fermierii din ţările vechi membre ale Uniunii. Mai ales la export este greu pentru că noi nu avem contractele de afaceri şi nici capacitatea administrativă ale celorlalţi pentru a putea face faţă concurenţei. De aceea, agricultura română trebuie să păstreze relaţiile de afaceri anterioare aderării întrucât, dacă pierd anumite pieţe, va fi foarte greu să le recâştige sau să cucerească altele”.

Laszlo Vajda, reprezentantul Ministerului Agriculturii din Ungaria,a spus:”Cei care nu se pot adapta pieţei europene în termen de un an de la aderare nu au şanse să supravieţuiască. Ei vor ieşi, din joc fie că nu vor mai putea face faţă concurenţei, fie că vor fi eliminaţi de autorităţile cu atribuţii de control”.

După aderare preţurile la principalele produse alimentare pentru populaţie (laptele,carnea de porc şi de vită, grâul) se vor majora în mod semnificativ, ne-au mai avertizat oficialii celor trei ţări.

ÎN PRIMUL AN DE ADERARE AGRICULTURA A STAGNAT

Din cauza incapacităţii activităţii manageriale ale celor care ar fi trebuit să asigure existenţa şi funcţionarea cu randament maxim a unor instituţii performante pentru gestionarea fondurilor europene, toate proiectele pentru dezvoltarea agriculturii au fost întârziate. Pe măsură ce lunile lui 2007 se scurgeau din clepsidra timpului, responsabilii din Agricultură deveneau tot mai neliniştiţi. La final de an au trebuit să recunoască de ceea ce le era frică ţăranilor şi fermierilor: fondurile structurale şi subvenţiile vor veni abia în 2008.

Spre exemplu, Programul Naţional pentru Dezvoltarea Rurală (PNDR) a fost trimis la Bruxelles abia în luna martie pentru anul 2007! Deoarece a conţinut multe nereguli el a fost respins. Acest program stabileşte politicile şi strategiile de dezvoltare rurală pentru perioasa 2007-2013, în domeniile agricol, silvic şi dezvoltare rurală, dar şi proiectele de investiţii. Până în 2013, prin PNDR se vor derula fonduri europene de peste 8 miliarde de euro.

Preşedintele Federaţiei Sindicale din Industria Alimentară (FSIA), Dragoş Frumosu a precizat: ”Oficialii din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) nu vor să recunoască greşelile din Planul Strategic”. Când l-au întocmit, nici nu s-au străduit să-i consulte pe specialişti, reprezentanţii sindicatelor şi patronatele fiind convocaţi doar cu câteva zile înainte ca documentul să fie trimis la Bruxelles.

Pentru 2007, producătorii din sectorul lactatelor, procesatorii de carne, crescătorii de păsări, sectorul de panificaţie ş.a. au mizat pe cofinanţare din fonduri europene după cum li s-a promis încă de la finele anului 2006, când programul SAPARD s-a încheiat. Foarte multe firme din domeniu se aflau/se află în perioada de tranziţie, în vederea modernizării, până în anul 2009. Acesta era termenul de graţie al Bruxelles-ului. Majoritatea modernizărilor trebuiau finalizate cu aceste sume. Trebuie avută în vedere şi obligativitatea marilor fabrici de panificaţie de a se muta din oraş la periferie.

Totul a fost stopat deoarece Agricultura nu a reuşit să obţină aprobarea CE pentru derularea acestor fonduri. În plus, chiar autorităţile române, din exces de zel prost înţeles şi prost făcut, au pus mâna în gâtul unor întreprinzători. Astfel, deşi România a obţinut o perioadă de tranziţie până în 2009 şi pentru procesarea laptelui neconform cu normele auropene, Autoritatea Veterinară a redus termenul până la sfârşitul anului 2008! Dar cum să te descurci fără fonduri?

Şi alte domenii au avut de suferit. Abia în luna aprilie 2008 a apărut „Ghidul solicitantului pentru finanţarea unor proiecte din fonduri comunitare”. Ovidiu Silaghi, ministrul pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale a recunoscut reticenţa agenţilor economici în accesarea acestor fonduri din cauza „birocraţiei stufoase” pe care a impus-o Bruxelles. Agenţii economici pot accesa fonduri pentru proiecte în valoare de cel mult 1,5 milioane de euro, suma cea mai mică fiind de 50.000 de euro.

În toamna lui 2007, când aplicarea clauzei de salvgardare în agriculturii bântuia deasupra plaiurilor mioritice, experţii CE au precizat că printre problemele principale s-au numărat funcţionarea defectuoasă a IACS gestionat de APIA, precum şi falsurile în declaraţii ale agricultorilor noştri.

Suprafaţa de referinţă agricolă a României, notificată la Beuxelles, este de 8,7 milioane de hectare, pentru care se primesc circa 50 de euro/ha. În ţara noastră sistemul de subvenţii-plata la hectar-se aplică doar pentru fermele mai mari de un hectar, care pot fi format din trei parcele, care nu pot fi mai mici de 0,3 ha. Din această cauză, peste 31.300 de agricultori şi-au declarat suprafeţe de teren cu 50% mai mari, reieşind o suprafaţă de 9,7 ha, cu un milion de hectare în plus. Referificările au necesitat trei luni de muncă şi alţi bani cheltuiţi.

U.E. acordă o mare atenţie exactităţii suprafeţelor agricole pentru că subvenţiile se dau în funcţie de mărimea terenului deţinut. În cazul României, valoarea subvenţiei rezultate în plus reprezenta 9 milioane de euro, fapt pentru care Agricultura a fost atenţionată.

Se pare că pentru toate instituţiile din Agricultură vor veni vremuri grele. Miniştrii Agriculturii din U.E. au convenit ca, începând din 2009, statele comunitare să fie obligate să publice o listă anuală cu plăţile efectuate către agricultori de agenţiile naţionale de plăţi:beneficiari şi sume alocate. Este încă o activitate birocratică care, sunt sigur,nu le-a căzut bine amploiaţilor din ţara noastră nepăsători cu soarta Agriculturii. Vina le aparţine în întregime.

Unde a fost cazul, trebuie să recunoaştem şi meritele.Cu ajutorul fondurilor de preaderare alocate României prin programul SAPARD, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi de Pescuit, al cărui şef este Laszlo Klarik a realizat obiective notabile: ”Au fost înfiinţate 186 de unităţi de procesare carne,95 unităţi de procesare lapte,429 de ferme zootehnice.1.231 de ferme vegetale şi 45.000 de locuri de muncă”.

Pe 20 februarie 2008, CE a aprobat PNDR care, se spune, va permite României să acceseze 8 miliarde de euro fonduri europene până în 2013. Şi, pe data de 3 martie 2008, Ministerul Agriculturii a lansat oficial acest program, dată de la care se pot depune proiecte pentru modernizarea fermelor, investiţii în dezvoltarea satelor. Dacian Cioloş, ministrul Agriculturii din acea vreme, a precizat că plăţile la hectar din fonduri europene vor intra, începând din 10 martie în conturile unei prime tranşe de circa 380.000-390.000 de fermieri din 24 de judeţe. De fapt, oficialii Ministerului Agriculturii au promis că, în perioada 1 aprilie-30 iunie 2008, mult aşteptatele subvenţii comunitare vor fi distribuite în toată ţara. Din restanţa pentru anul 2007 agricultorii români primesc 25% din valoarea subvenţiilor acordate fermierilor occidentali! Aşa a hotărât U.E.!! Valoarea totală a acestora este de 97,5 euro/ha, din care 50,5 euro/ha de la U.E., restul din bugetul statului. România va primi 440 milioane de euro, care trebuiau achitate până la sfârşitul anului 2007. Beneficiarii vor fi 1,24 milioane de agricultori. Se ;tie că s-a alaes praful de toate acestea.

Ceea ce au uitat oficialii să precizeze este că, dacă aceste subvenţii nu se achită până la 30 iunie, ele se
pierd. Cu toate acestea,situaţia din Agricultură este îngrijorătoare. Din sondajul „Barometrul Rural”, executat în perioada noiembrie-decembrie 2007, rezultă că 96,5% dintre agricultori nu au obţinut subvenţii în 2007. Cei care le-au obţinut,în procentaj de 3,5% le-au primit de la bugetul statului, urmând a fi rambursate de CE în 2008.

Deşi deţin în folosinţă terenuri agricole, majoritatea agricultorilor nu au intenţia ca în următorii ani să înceapă o afacere proprie. Două treimi din produsele obţinute au fost consumate în gospodăriile proprii. În lunile februarie şi martie 2008, responsabilii Direcţiei pentru Agricultură din mai multe judeţe au comunicat că mulţi agricultorii nu mai sunt interesaţi să cultive terenurile agricole

Din cauza incompetenţei, a delăsării factorilor de răspundere, PNDR a fost întârziat cu mai bine de un an. Timp în care Agricultura a pierdut foarte mult. La noi ca nicăieri: nimeni nu a fost luat la întrebări. Nici măcar nu a fost întrebat de sănătate. Dacă guvernanţii şi oamenii politici au băgat România în „hora europeană” trebuiau cunoscute, dacă nu toate, măcar principalele aspecte legate de finanţarea europeană.

BOGAT, EVENTUAL ARISTOCRAT, ”ACCESEZ FONDURILE EUROPENE”

În perioada de preaderare guvernanţii şi politicienii s-au întrecut în a ne „ameninţa” că vom primi „o căruţă” de euro, că banii vor sosi la timp, că agricultura va fi prioritară. Mai mult, s-au făcut şi prognoze foarte optimiste în privinţa folosirii acestor fonduri. Toate promisiunile au fost vehiculate prin mass-media,care s-a alăturat campaniei de dezinformare la nivel naţional .În toată documentarea mea nu am întâlnit un singur articol (exceptând Internetul, dacă ştii ce să cauţi) în care să se precizeze că, în statele membre, agricultorii care beneficiază de subvenţii de la bugetul Uniunii sunt împărţiţi în două categorii mari şi late: fermierii bogaţi, cu iz nobiliar şi micii agricultori. Marii fermiei, care au în folosinţă sute şi mii de hectare de teren agricol pot accesa fără nici o oprelişte fondurile europene. Ei au puternice legături politice, mulţi dintre ei fiind descendenţii unor vechi familii nobiliare(Franţa, Scoţia).

Jurnalistul Rob Edwards (scoţian), după ce timp de doi ani a făcut presiuni repetate asupra autorităţilor scoţiene, a reuşit să creioneze portretul-robot al fermierului subvenţionat din bugetul U.E., studiul său făcând înconjurul Europei.”Bogat, chiar foarte bogat, eventual aristocrat, cu puternice conexiuni politice”.Sau:”mari corporaţii în posesia cărora se găsesc zeci de mii de hectare de teren agricol”.

După ani de studii serioase făcute în Scoţia şi Polonia a devenit evident că banii pentru agricultură din bugetul european nu ajung la ţăranii simpli, ci la marile corporaţii şi latifundiari. ”Şansele egale la finanţările europene pentru agricultură, care se acordă doar pe bază de proiecte bine făcute” este un mit. Atâta:un mit! Conform studiului întocmit de Rob Edwards, în ultimii cinci ani, 100 de latifundiari scoţieni au „absorbit” 115 milioane de lire sterline, jumătate dintre aceştia fiind descendenţii unor vechi familii nobiliare. Fiecare dintre ei a primit între 1 şi 3,5 milioane de lire sterline. De cealaltă parte, 23.000 de mici fermieri au beneficiat de un total de 1,7 miliarde de lire sterloine. Circa 100.000 de persoană!

În Polonia, crema finanţărilor europene a revenit marilor corporaţii, care nici măcar nu sunt autohtone. În 2006, în topul primilor zece beneficiari ai fondurilor se flau 9 corporaţii europene şi un singur proprietar-un senator polonez. Spre exemplu, compania Top Farm Glubczyce,cu capital britanic şi irlandez, administrează 11.100 de hectare teren agricol. În 2006 a beneficiat de 2 milioane de euro,circa 180 euro pe un hectar.
Concluzia: ”câştigarea” fondurilor se face după prieteniile politice şi nu după…verificarea proiectelor=şanse egale. Această discriminare accentuează decalajele existente între marii propietari de terenuri agricole şi fermierii mici şi mijlocii. Cei din urmă sunt aduşi la sapă de lemn. Această politică se aplică în toate statele membre.

Se mai face o diferenţiere foarte mare între ţări. Fermierii francezi şi germani primesc până la 400 de euro/hectar, cei poloneti 180-190 de euro/hectar, cel din Ungaria 150 euro/ha. Fermierul român primeşte cel
mult 50 euro/ha.

De ce această diferenţiere? Deoarece responsabilii din ministerul Agriculturii sunt obişnuiţi ca pe vremuri nu de mult apuse. Au raportat/transmis forurilor europene date false despre producţii record, iar negociatorii noştri nu s-au tocmit/negociat cu U.E.:” Atâta vă dăm”.”Mulţumim!”!

Noile reglementări a Politicii Agricole Comune (PAC) prevăd eliminarea subvenţiilor pentru micii fermieri. Această măsură va avea efecte dezastruoase asupra agriculturii din ţările mai slab dezvoltate.

Pentru că veni vorba de reglementări, vă rog să fiţi atenţi! În viitorul apropiat se va evita folosirea maşinilor agricole care pot dăuna vieţuitoarelor din sol (cârtiţe,râme,gândaci etc.), cum ar fi grape,freze, semănătorile mecanice. Pe cositori vor trebui instalate alarme. Oameni buni, nu este nici o farsă. Este o directivă a U.E.!!!

AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ NU VA ATINGE STANDARDELE EUROPENE

Fie că vrem să recunoaştem sau nu, bazele agriculturii autohtone au fost puse în anul 1967, când au fost înfiinţate, de către comunişti, primele întreprinderi agricole de stat. În decembrie 1989 era cea mai puternică din Europa, recunoscută pe plan mondial. Atunci, în 1967, au fost elaborate primele tehnologii cu adevărat revoluţionare. Acum?…

Dezastrul din agricultura românească este dat de statisticile anului 2007: producţia de grâu, porumb şi floarea soarelui a scăzut între 40% şi 70%, ceea ce înseamnă cea mai mare scădere a producţiei agricole de
după decembrie 1989. Ca să fim drepţi, a fost anul în care ţara noastră a fost lovită de mai multe valuri de inundaţii şi de secetă prelungită. Dezastrul putea fi prevenit dacă sumele investite pentru consolidarea digurilor nu ar fi fost deturnate, dacă sistemul de irigaţii, moştenit de la preşedintele Ceauşescu nu ar fi fost distrus, furat cu acordul tacit al autorităţilor locale, dacă…

O statistică la fel de sumbră a fost enunţată la începutul anului 2008: economia României se situează la nivelul anului 1989, a fost concluzia! Deci, timp de 20 de ani, economia nu a „duduit”. A bătut step. Pe data de 13.02.2008, aproape toate posturile de radio şi televiziune au reluat obsedant a afirmaţie neconformă cu realitatea a premierului Tăriceanu: ”Economia românească cunoaşte o creştere deosebită”.

Conform unui studiu întocmit de Banca Mondială, valoarea producţiei le hectar în România se situează între 500 şi 700 de euro, în ţările U.E. integrate până în 2004, această valoare este de circa 2.200 de euro.

Productivitatea muncii pe lucrător a fost calculată la 1.600 euro în România, respectiv 22.600 euro în rest. ”De asemenea,conform unui studiu realizat de Autoritatea Irlandeză pentru Dezvoltarea Agriculturii şi Alimentaţiei, veniturile medii ale unei ferme familiale islandeze a fost de 1.505 euro în 2003, ajungând la unele familii chiar la 40.000 euro, în special la producătorii de lapte, faţă de circa 50 euro în România”(2).

Agricultura românească nu are nici o şansă să atingă standardele impuse de birocraţii Uniunii. Cu atât mai mult cu cât ţara noastră se află în pragul unei crize agro-alimentare. Nu este o afirmaţie alarmistă ci cruda realitate. Mai subliniez că înainte de aderare România importa 70% din alimentele necesare populaţiei.