În data de 2 februarie 2012, Parlamentul European a dat o rezoluţie intitulată „Dimensiunea europeană a sportului”. Textul integral al rezoluţiei respective îl puteţi găsi aici. Textul destul de stufos reprezintă mai mult o declaraţie de intenţie şi conţine numeroase recomandări, care urmează să fie transformate ulterior în directive de către Comisia Europeană şi, mai apoi, să fie transpuse în legislaţiile statelor membre. Nu voi face o analiză pe text, fiindcă, după cum v-am spus, e un text lung şi, momentan, nu sunt lucruri prea concrete. Voi puncta în schimb câteva articole care mi se par importante.

Voi începe cu sfârşitul. Astfel, în articolul 100, se spune aşa: „[Prezenta rezoluţie] sugerează ca drapelul european să fie arborat cu ocazia marilor manifestări sportive organizate pe teritoriul UE și sugerează ca federațiile sportive europene să ia în considerare ideea ca acesta să figureze pe tricoul atleților din statele membre, alături de drapelele naționale.„. Cu alte cuvinte, se „sugerează” ca sportivii din ţările membre ale UE să poarte, în competiţiile internaţionale, pe lângă însemnele naţionale şi pe cele ale UE. Mi-aş permite să fac o comparaţie cu Marea Britanie, unde, nu am văzut ca la competiţiile sportive în care Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord participă separat, sportivii să poarte, pe lângă însemnele naţionale şi pe cele britanice.

În articolul 98  se spune dealtfel explicit că prin această rezoluţie, Comisia Europeană e „invitată să extindă programele existente care promovează sportul ca instrument al politicii sale de dezvoltare și să lanseze noi inițiative în acest domeniu„, altfel spus, să folosească mai mult sportul ca propagandă în favoarea UE. În articolul 99 sunt oferite şi câteva „sugestii”, cum ar fi organizarea anuală a unei „zile europene a sportului” şi desemnarea anuală a unei „capitale europene a sportului” (după modelul „capitalei europene culturale”). Ca să închei analiza cu începutul, în articolul 1 se propune mărirea bugetului Comisiei Europene alocat „sportului” (adică propagandei pro-UE). Bineînţeles, toate aceste acţiuni propagandistice vor fi plătite  de către cetăţeni. Cu toată „criza economică”, se vede treaba că banii pentru propagandă nu lipsesc, ci, dimpotrivă, se alocă sume tot mai mari.

Desigur, textul rezoluţiei conţine multe alte articole demne de interes şi de studiu, şi le recomand cititorilor să se uite cu atenţie pe textul integral al rezoţuţiei.