Serghei Duzi – Vocea Rusiei

Zona Euro trebuie să fie reformată sau desfiinţată. Aceasta este ideea principală evidentă în numeroase rapoarte ale experţilor şi discuţii ale politicienilor. Euroscepticii încep să definească ordinea de zi a Lumii Vechi. Unul din ultimele evenimente este congresul partidului Alternativa pentru Germania (AFD), a cărui sarcină principală este înapoierea monedei naţionale. Potrivit experţilor, fiecare al patrulea german este dispus să susţină acest partid la alegeri.

Unul din liderii Alternativei pentru Germania, omul de ştiinţă şi scriitorul Conrad Adam, consideră că în societate a apărut necesitatea unei discuţii deschise despre măsurile de salvare a economiilor ţărilor UE. În interviul acordat Vocii Rusiei, el a spus între altele: „Suntem convinşi că prezenţa în continuare în uniunea valutară actuală a Germaniei ne costă prea scump. Mai scump decât decizia de a pune capăt acestui experiment eşuat. Oricum, va trebui să plătim un preţ scump, dar dacă nu vom renunţa la calea eronată, acest preţ va creşte. Ieşirea din Zona Euro nu este pentru Germania o pierdere, ci un câştig.”

Potrivit lui Conrad Adam, principiul pieţei sociale responsabile, care a demonstrat imuabilitatea sa prin dezvoltarea post-belică a Germaniei, nu trebuie să fie revizuit de dragul lozincilor frumoase şi a conjuncturii politice. Politicianul consideră inacceptabilă situaţia când de dragul oportunităţii dubioase a salvării euro se aruncă în vânt sute de miliarde. În legătură cu acest lucru, euroscepticii critică Berlinul, care ignoră posibilitatea de a reveni la marcă sau la uniuni valutare mici în interiorul Europei.

Iată opinia lui Vladislav Belov, şef de catedră la Institutul Europei al Academiei ruse de Ştiinţe: „În Germania, euroscepticismul a existat întotdeauna. Oponenţii euro s-au bazat pe imperfecţiunea modelului Zonei Euro. Zona Euro în sine trebuia să fie edificată nu numai pe o bază economică, ci şi politică. Trebuia să fie creată o confederaţie politică. Deoarece politica bugetară unică poate fi promovată numai dacă una din principalele funcţii ale statului va fi transferată la un nivel supranaţional. După părerea mea, Zona Euro se va menţine. Într-o componenţă mai mare sau mai mică, nu are importanţă. Viitorul Zonei Euro şi al UE este confederaţia politică. Aici vor exista multe dificultăţi. Calea spre astfel de confederaţii va fi suficient de lungă”.

Într-o anumită măsură, euroscepticii sunt împărţiţi în două categorii. Din prima, cea mai puţin numeroasă, fac parte cei care se declară în favoarea demontării UE ca atare. Lozinca lor este: „Salvarea Europei constă în descompunerea UE”. De altfel, experţii se îndoiesc că trecutul va deveni cândva viitor. Majoritatea euroscepticilor nu sunt totuşi împotriva UE, ei sunt împotriva Zonei Euro în forma ei actuală. Potrivit lor, introducerea monedei euro a fost o eroare istorică. Astăzi euro nu uneşte, ci dimpotrivă scindează Europa.

Iată părerea lui Vladimir Bruter, expert la Institutul Internaţional de Studii Politico-Umanitare: „În Europa, euroscepticismul este puternic. Dar, pe de altă parte, integrarea europeană nu are o alternativă rezonabilă şi realistă. Germania, ca forţă motrice economică principală a Zonei Euro, poartă o sarcină considerabilă. Polonia nu doreşte să intre în Zona Euro. Iar în Marea Britanie această problemă nu este discutată în general. Celor, care se află în prezent în afara Zonei Euro, le este mai uşor. Deoarece, situaţia economică internă este mult mai sensibilă decât Zona Euro la măsurile tradiţionale de reglementare. Acum, UE se teme într-adevăr de o dezintegrare. Însă, deocamdată nu este clar, din ce parte va începe ea”.

În realitate, problema menţinerii euro nu este economică, ci politică. Există două căi: o integrare macroeconomică mai profundă cu transferul unor funcţii de stat la nivel supranaţional sau dezintegrarea. Nu există o cale de mijloc. Între timp, adoptarea deciziei cu privire la unificarea politică în condiţiile actuale, este puţin probabilă. Prin urmare, UE va părăsi treptat scena politică.