- UE este definită ca o federație de state membre;
- Țările UE sunt obligate să respecte „valorile UE”;
- Comisia Europeană devine guvernul UE, în timp ce Consiliul, din care fac parte [guvernele din] țările membre, devine o a doua cameră a Parlamentului. Comisia este responsabilă [răspunde] în faţa ambelor camere (Parlamentul European și Consiliul);
- Consiliul și Parlamentul obțin dreptul de inițiativă legislativă limitată;
- Președinția prin rotație este abolită. Numărul de comisari este redus, Președintele Comisiei decide nominalizările comisarilor;
- Unii europarlamentari sunt aleși în circumscripții electorale pan-europene, pe baza unor liste transnaționale;
- Zona euro primeşte un buget separat;
- O nouă categorie este creată, cea de „stat membru asociat”;
- Puterile BCE sunt îmbunătățite. Mutualizarea datoriei devine posibilă, pe baza de disciplină bugetară strictă;
- Nu mai este necesară unanimitatea pentru schimbarea tratatului.
„Traducerea”:
[1] Deosebit de grav: UE devine, explicit, un stat (federal) !
[2] Sunt inutile alegerile, chiar dacă ar fi câştigate de partide care nu aderă la linia UE, câtă vreme statul respectiv ar rămâne în continuare în UE.
[3], [4] Retrogradarea guvernelor, învestite cu mandat direct (popular), faţă de Comisie, care are mandat indirect. Dispare dreptul de veto din Consiliu, diluat într-un aşa-zis „Senat al UE”. Acum, în Consiliu voturile sunt repartizate (nu riguros matematic !) după numărul de locuitori. România are 14 voturi din 352 (3,977%), şi nu unul din 28 (3,571%), fiind aparent în avantaj faţă de principiul „un stat-un vot”. Dar statele mari au câte 27 sau 29 de voturi, adică 7,67% – 8,238% !
[5], [6] „Statele membre nu trebuie să mai aibă importanţă (imagologică), nici măcar câte o jumătate de an la 14-15 ani (la preşedinţia UE), nici girând portofolii ale Comisiei.”
[7] Atac identitar-imagologic la viaţa politică internă din statele membre, şi acreditarea noţiunii de „naţiune politică europeană”. Partea pozitivă: permite propaganda electorală eurosceptică în statele „aliniate” precum România, care nu au un partid eurosceptic reprezentat în „parlamentul european”.
[8] „Euro trebuie salvat cu orice preţ, dar să le dăm iluzii locuitorilor din statele eurozonei, că nu se face chiar atât de mult pe buzunarele lor”.
[9] „Moldova, Ucraina, Georgia”. Poate chiar şi Serbia, şi poate fără Moldova (depinde de alegerile din cele două state, Moldova – în noiembrie 2014). Ori poate şi fără Ucraina şi Georgia (acolo „nu s-a încheiat treaba”).
[10] „Austeritate, în continuare: doar trebuie salvat euro, nu ?!”
[11] Prevedere deosebit de gravă: state ai căror cetăţeni n-ar fi de acord cu eventuala nouă formă a tratatului UE (chiar şi prin exprimarea dezacordului printr-un referendum !), ar fi obligate s-o accepte.
(Sursa> Prioritate de dreapta)
Ar fi in stare ca pana la urma, UE sa fie numit un stat, sau sa se contureze dupa modelul american, cu tara si state in alcatuirea acesteia. Desi nu stiu cat o sa se poata intelege, sper sa nu se ajunga la asta.